Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 903/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr. 5392/2/2009
1412/2009
DECIZIA PENALĂ NR. 903
Ședința publică din 19 iunie 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Daniela Panioglu
JUDECĂTOR 2: Ana Hermina Iancu
JUDECĂTOR 3: Ioana
GREFIER - -
__________________________________________________________
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de PROCUROR.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul-inculpat împotriva Încheierii de ședință din data de 10.VI.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în Dosarul penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător aleși, av., cu împuternicirea avocațială nr. -/19.VI.2009 (fila 4) și av. în substituirea av., cu împuternicirea avocațială nr. 60/18.VI.2009 (fila 5).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat (av. ), având cuvântul, solicită admiterea recursului și casarea încheierii din data de 10.VI.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, apreciind că este netemeinică.
Consideră că au fost încălcate disp. art. 160balin. 2 și alin. 3.pr.pen. întrucât nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpatului.
Apărătorul susține că la dosar nu există probe ori indicii temeinice, convorbirile telefonice fiind purtate de alte persoane, și nu de inculpatul, existând numai o convorbire cu martorul, care spune "cei care m-au înjunghiat să se ducă la pușcărie, eu doresc să cer daune".
Arată că inculpatul este și parte vătămată, în urma infracțiunii de tentativă de omor calificat, întrucât a fost înjunghiat și a cerut daune în sumă de 100.000 euro, având multe zile de spitalizare.
De asemenea, apărătorul arată că inculpatul a petrecut o perioadă de peste 6 luni în detenție, prin urmare nu se mai impune privarea acestuia de libertate.
Concluzionând, solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală și revocarea măsurii arestării preventive.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
Apărătorul ales (av. ), având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și revocarea măsurii arestării preventive față de inculpatul.
Consideră că inculpatul nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere circumstanțele sale personale, nefiind cunoscut cu antecedente penale, precum și declarațiile sincere date în cauză, prin care a arătat că a fost înjunghiat pe la spate și nu a văzut persoana care l-a lovit.
Totodată, susține că inculpatul nu poate influența martorii, prin urmare nu se mai impune privarea sa de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, apreciind încheierea pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală ca fiind temeinică și legală.
Susține că la dosarul cauzei există probe din care rezultă că inculpatul a comunicat date autorului faptei și a încercat să zădărnicească aflarea adevărului, solicitând, în același timp, a se avea în vedere natura și gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina acestuia.
Recurentul-inculpat, personal, arată că este de acord cu apărătorii săi, lăsând soluția la aprecierea instanței de judecată.
CURTEA
Asupra recursului penal de față, constată:
Prin încheierea de ședință din 10.06.2009 a Tribunalului București - Secția I-a Penală pronunțată în dosarul nr- s-a dispus, în conformitate cu prevederile art.300/2 raportat la art.160/b alin.3 Cod procedură penală, menținerea stării de arest a inculpatului, constatându-se că temeiurile care au determinat arestarea inițială se mențin și justifică în continuare privarea de libertate având în vedere natura și gravitatea infracțiunilor pentru care inculpatul este cercetat și faptul că a încercat zădărnicirea aflării adevărului, prin influențarea martorilor din proces.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, susținând că în mod greșit prima instanță a dat eficiență dispozițiilor art.160/b alin.3 Cod procedură penală, întrucât în cauză nu există suficiente probe de vinovăție privind săvârșirea faptelor pentru care este cercetat și nici nu există dovezi în sensul că ar fi încercat obstrucționarea anchetei având ca obiect tentativa de omor comisă asupra sa.
Examinând încheierea atacată în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele cauzei, conform art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul nu este fondat.
Faptele pentru care inculpatul este cercetat, încadrate în dispozițiile art.194 alin.1 și 2 Cod penal și art.264 Cod penal, constau în aceea că, subsecvent unui conflict petrecut la 13.10.2008, în care a fost înjunghiat în zone corporale vitale, a constrâns mai multe persoane din anturajul agresorului pentru a primi o sumă certă de bani în schimbul formulării unor declarații mincinoase cu privire la desfășurarea evenimentelor și pentru a ascunde identitatea autorului.
Inițial, inculpatul a pretins de la autor și familia/anturajul acestuia suma de 100.000 EUR, apoi 60.000 EUR, iar după mai multe negocieri care au avut loc pe durata mai multor săptămâni, perioadă în care a formulat mai multe declarații mincinoase în fața organelor de urmărire penală, inculpatul a acceptat și primit suma de 20.000.EUR.
Inculpatul a participat la întâlniri și discuții cu persoane din anturajul agresorului pentru a negocia suma de bani pe care urma să o primească în baza înțelegerii frauduloase și a contactat, prin intermediari, aceleași persoane, stabilind ce anume să declare în fața organelor de urmărire penală și i-a informat ulterior cu privire la conținutul declarațiilor date, toate acestea în scopul de a zădărnici aflarea adevărului în cauză și de a ascunde și distruge probe și a asigura sustragerea autorului agresiunii de la urmărire.
Analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, Curtea constată că acestea se mențin și justifică în continuare privarea de libertate a inculpatului, cum în mod întemeiat a considerat și prima instanță.
Materialul probator administrat în cauză, cu referire specială la procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice, declarațiile martorilor, și declarațiile celorlalți coacuzați, furnizează suficiente indicii care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat, fiind astfel îndeplinită condiția prevăzută de art.148 alin.1 Cod procedură penală.
De asemenea, Curtea constată că în cauză subzistă și cerințele prevăzute de art.148 lit.b) și f) Cod procedură penală, având în vedere contextul în care s-a înscris arestarea inculpatului și problemele deosebite ridicate de cercetarea infracțiunilor.
Astfel, maniera în care se reține că s-ar fi săvârșit faptele de către inculpat prezumă în continuare riscul influențării martorilor și al obstrucționării anchetei, un indiciu în acest sens fiind și faptul că împotriva martorului, procurorul de ședință s-a sesizat din oficiu pentru fapta de mărturie mincinoasă.
Tot astfel, natura și gravitatea infracțiunilor ce formează obiectul cercetării judecătorești demonstrează o periculozitate socială sporită a inculpatului, periculozitate care nu poate fi înlăturată numai de lipsa antecedentelor penale, având în vedere elementele ce țin de materialitatea faptelor ca atare.
În consecință, reținând că cercetarea judecătorească nu a adus modificări asupra situației inițial reținute pentru a repune în discuție temeiurile care au determinat arestarea inițială, temeiuri care se mențin și în prezent pentru considerentele anterior expuse, Curtea constată că în mod corect prima instanță a dat eficiență dispozițiilor art.160/b alin.3 Cod procedură penală menținând starea de arest a inculpatului.
Așa fiind, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b) Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat și va dispune obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.385/15, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-inculpat împotriva Încheierii de ședință din data de 10.VI.2009 a Tribunalului București - Secția a l-a penală, din Dosarul nr-.
În temeiul art.192, alin.2, Cod procedură penală, obligă pe recurentul-petent-condamat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 19.VI.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - --- - -- -
GREFIER,
-
Red.
Dact./30.06.2009
Ex.2
Red.--
Președinte:Daniela PaniogluJudecători:Daniela Panioglu, Ana Hermina Iancu, Ioana
