Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 91/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 91/MP
Ședința publică de la 05 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Eleni Cristina Marcu
JUDECĂTOR 2: Viorica Lungu
JUDECĂTOR 3: Marius
Grefier -
Cu participarea Ministerului Public prin
Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul -deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din 29 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, având ca obiect menținere arestare preventivă.
În conformitate cu disp. art. 297 cod pr. penală, la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul inculpat în stare de arest și asistat de avocat din oficiu in baza împuternicirii avocațiale nr.5005/2009, emisă de Baroul Constanța.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea disp. art. 176-181 cod pr. penală.
În conformitate cu disp. art. 301 cod pr. penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit disp. art. 302 cod pr. penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511cod pr. penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prev. de art. 38513cod pr. penală.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat, arată că solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Constanța cu consecința revocării măsurii arestării preventive și punerea în libertate a inculpatului. Apreciază că nu există indicii temeinice din care să rezulte că inculpatul a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată, că ar fi fost la acea dată la locul săvârșirii faptei. Declarația dată de inculpat la organele de cercetare a fost luată sub presiune fiind obligat de polițist să declare, inculpatul fiind neștiutor de carte, declarația fiind retractată de către acesta în cursul cercetării judecătorești.
Probele administrate nu se coroborează între ele, nu s-a administrat nici o probă științifică și nici o altă probă din care să rezulte vinovăția inculpatului. Solicită a se avea în vedere circumstanțele personale, în sensul că inculpatul este minor și provine dintr-o familie numeroasă. În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu altă măsură preventivă mai puțin restrictivă de libertate, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, inculpatul prezentând garanții că se va prezenta la fiecare termen de judecată.
Procurorul, având cuvântul solicită respingerea recursului declarat de inculpat și menținerea încheierii Tribunalului Constanța, prin care în mod corect s-a dispus menținerea stării de aresta a inculpatului.
Nu se impune nici revocarea măsurii arestării preventive și nici înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură preventivă, întrucât temeiurile care au stat la baza măsurii nu s-au modificat, acestea subzistă și în prezent.
Inculpatul este trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni grave, a dat mai multe declarații contradictorii, ultima declarație nefiind susținută de nici un mijloc de probă.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt arată că dorește să fie judecat în stare de libertate.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față,
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că, prin încheierea de ședință din 29.10.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, s-a dispus n baza art.160 / b alin.1 și 3 cod procedură penală rap. la art.300/ 2 cod procedură penală și la art.160 / h alin.3 cod procedură penală, menținerea măsurii arestării preventive față de inculpații și .
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut următoarele:
Măsura arestării preventive respectă exigențele dispozițiilor legale incidente în materie și că, subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive și aceasta în raport de mijloacele de probă administrate până în acest moment procesual, asupra inculpaților planând suspiciunea rezonabilă că sunt autorii faptei de omor.
În ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică prin lăsarea în libertate a inculpaților, în mod indubitabil există și este actual, având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de norma penală de incriminare pentru infracțiunea de omor dar în raport și de gravitatea faptei evidențiată de circumstanțele concrete și modalitatea de săvârșire (prin aplicarea mai multor lovituri în zona cervicală și craniană), de obiectul folosit (topor), urmarea produsă, de atitudinea procesuală adoptată, de impactul asupra opiniei publice și rezonanța negativă deosebită în rândul comunității dar și la nivelul întregii ordini sociale, la comiterea unei infracțiuni atât de grave, care periclitează ordinea publică.
S-a apreciat că, măsura arestării respectă exigențele CEDO este în acord cu scopul măsurilor preventive, așa cum este reglementat în art. 136 cod procedură penală prin care se urmărește desfășurarea în bune condiții a procesului penal, în vederea lămuririi cauzei sub toate aspectele și aflarea adevărului, ceea ce, cel puțin la acest moment procesual, se poate realiza prin asigurarea prezenței inculpaților la dispoziția instanței
Se arată că, în condițiile în care până în prezent nu au apărut elemente noi în favoarea inculpaților ori modificări ale temeiurilor inițiale în baza cărora a fost luată măsura preventivă, pentru a atrage revocarea, conform art.160 alin.2 Cod procedură penală ori înlocuirea cu obligarea de a nu părăsi localitatea de domiciliu, prevăzută de art.139 al.1 cod procedură penală raportat la art. 136 al.1 lit. b și art. 145 al.1 cod procedură penală, acestea continuă să se mențină.
Împotriva susmenționatei încheieri a formulat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
În mod greșit a apreciat instanța de fond că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat.
În acest sens se arată că, la dosarul cauzei nu există indicii temeinice din care să rezulte că inculpatul a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată, că ar fi fost la acea dată la locul săvârșirii faptei, susținându-se că, declarația dată de inculpat la organele de cercetare a fost luată sub presiune fiind obligat de polițist să declare, inculpatul fiind neștiutor de carte, declarația fiind retractată de către acesta în cursul cercetării judecătorești.
Totodată, se învederează că, probele administrate nu se coroborează între ele, nu s-a administrat nici o probă științifică și nici o altă probă din care să rezulte vinovăția inculpatului.
În mod greșit s-a apreciat de către instanța de fond că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, sens în care se face trimitere la circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv starea de minorat și familia numeroasă din care provine.
În subsidiar se solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu altă măsură preventivă mai puțin restrictivă de libertate, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, inculpatul prezentând garanții că se va prezenta la fiecare termen de judecată.
Examinând legalitatea și temeinicia susmenționatei încheieri, din perspectiva criticilor formulate, precum și din oficiu, Curtea constată:
În mod corect s-a apreciat de către instanța de fond că la dosarul cauzei există indicii temeinice că inculpatul a comis infracțiunea pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, în sensul dispozițiilor art.143 alin.1 cod procedură penală în ref. la art.68 ind.1 cod procedură penală și art.5 par.1 lit. c CEDO, și anume din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că acest inculpat ar fi comis respectiva faptă de omor pentru care este cercetat.
Simpla nerecunoaștere a faptei de către inculpat în cursul cercetării judecătorești este insuficientă pentru inexistența acestor indicii temeinice, atâta timp cât această presupunere nu are la bază numai declarația inculpatului ci și celelalte probe administrate până la acest moment procesual.
Referitor la incidența dispozițiilor art.148 lit. f cod procedură penală, reținem că, periculozitatea concretă a lăsării în libertate a inculpatului rezultă din impactul negativ asupra comunității de persoane în care s-a comis fapta constând în sentimentul de insecuritate indus acesteia prin lăsarea în libertate a unor persoane care săvârșesc fapte deosebit de grave cum este omorul prin probabilitatea că acesta va mai comite și alte fapte de acest gen și deci constituie o amenințare pentru dreptul la viață a persoanelor din respectiva comunitate.
Față de cele reliefate, Curtea va constata legalitatea și temeinicia menținerii măsurii arestării preventive a inculpatului recurent, motivat de subzistența temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și neîndeplinirea cerințelor art.139 cod procedură penală rap. la art.145 alin.1 cod procedură penală.
În consecință, Curtea, în baza art.38515alin.1 lit. b cod procedură penală, va respinge, ca nefundat, recursul declarat de inculpat.
In baza art.192 alin.2 cod procedură penală, va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 200 lei, urmând ca, potrivit art. 189 cod procedură penală, onorariu avocat oficiu în cuantum de 100 lei, să fie avansat din fondurile în favoarea avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 38515alin. 1 lit. b cod pr. penală;
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din 29 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-.
In baza art. 192 alin. 2 cod pr. penală;
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 200 lei.
În baza art. 189 cod pr. penală, onorariu avocat oficiu în cuantum de 100 lei, va fi avansat din fondurile în favoarea avocat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 05 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - -
- -
GREFIER,
Jud. fond:
Red.. Jud. -
Tehnodact. Gref.
2 ex./
Președinte:Eleni Cristina MarcuJudecători:Eleni Cristina Marcu, Viorica Lungu, Marius
