Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 92/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 92 /R/MF.
Ședința publică din 09 februarie 2009
Curtea compusă din:
Complet specializat pentru cauze cu minori
PREȘEDINTE: Mirela Sorina Popescu Președinte instanță
JUDECĂTOR 2: Corina Voicu
JUDECĂTOR 3: Constantin
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI este reprezentat de
PROCUROR:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 23 aprilie 1981, în Rm.V, județul V, cetățean român, CNP - -, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din data de 07 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea Secția Penală, în dosarul nr-.
Ședința a fost înregistrată conform disp. art.304 al.1 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat, desemnată din oficiu pentru acesta conform delegației avocațiale nr. 575/2009, depusă la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se prezintă apărătorul ales al recurentului inculpat, avocat.
Avocat, desemnată din oficiu pentru recurent solicită plata onorariului, având în vedere că a studiat dosarul, fiind pregătită să pună concluzii asupra recursului.
Curtea, în baza dispozițiilor art.172 alin.7 din Codul d e procedură penală, permite apărătorului ales al recurentului inculpat să ia legătura cu acesta, deoarece se află în stare de arest.
Părțile prezente și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, în raport de această împrejurare, constată cauza în stare de judecată și trece la soluționarea recursului, acordând părților prezente cuvântul asupra acestuia.
Avocat pentru recurentul inculpat, în baza art. 38515pct. 2 lit. b Cod procedură penală, solicită admiterea recursului și, raportat la art.140 alin1 Cod procedură penală, să se constate că măsura arestului preventiv este expirată de drept. Depune la dosar practică judiciară.
Arată că încheierea pronunțată de tribunal la 02 februarie 2009 a fost casată de curte prin încheierea din data de 06 februarie 2009 și a fost trimisă cauza spre rejudecare. La data de 07 februarie 2009 tribunalul a prelungit măsura arestului preventiv a inculpatului și a judecat cauza fără a fi prezent apărătorul ales, desemnându-se avocat din oficiu. Mai mult, s-a stabilit termen într-o zi nelucrătoare. Susține că apărătorii aleși ai inculpatului trebuiau să fie anunțați și abia ulterior, în cazul neprezentării acestora, instanța putea să desemneze un apărător din oficiu. Având în vedere aceste aspecte precizează că au fost încălcate normele de procedură referitoare la apărare.
Face referire la practica depusă la dosar în sensul că, ICCJ a statuat că, prelungirea arestului preventiv după expirarea celor 60 de zile prevăzute de lege este nelegală, măsura arestului încetând de drept. Instanța de recurs nu poate trece cu vederea că au lipsit avocații aleși ai inculpatului. Ca o ultimă concluzie susține că nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare pentru lipsa apărătorilor aleși, ci să se constate că măsura arestului preventiv a încetat de drept.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat. Redă textul de lege al art. 171 alin. 41Cod procedură penală, privind asistența juridică. Susține că, în dosar, există numai delegația avocațială a avocatului -escu. În data de 02 februarie 2009 apare delegația doamnei avocat, care nu se prezintă la acest termen. Curtea la data de 06 februarie 2009, a casat încheierea tribunalului și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Tribunalul Vâlceaa stabilit termen la data de 07 februarie 2009, pentru discutarea stării de arest a inculpatului, iar apărătorul ales al inculpatului, -escu, singurul care se prezentase în calitate de avocat ales, nu a răspuns la telefon, așa cum rezultă din referatul întocmit de grefierul de ședință, instanța procedând la desemnarea unui apărător din oficiu. Codul d e procedură penală nu impune obligația instanței de a nu soluționa cauze decât în prezența apărătorilor aleși ai părților. Dacă apărătorul ales nu s-a prezentat și nu a depus la dosar acte privind imposibilitatea prezentării, delegația depusă la dosar, este pur decorativă, instanței neputând să i se impute soluționarea cauzei.
Prelungirea arestului preventiv s-a făcut în ultima zi, iar recursul nu este suspensiv de executare. Mai mult, subzistă temeiurile inițiale și în plus au mai apărut temeiuri noi, respectiv cel prevăzut de art. 148 lit. e Cod procedură penală, respectiv că s-au făcut presiuni asupra părții vătămate pentru a-și schimba declarația. De asemenea și martorul și-a schimbat declarația. Există indicii că recurentul inculpat a exercitat presiuni, prin persoane interpuse, asupra părții vătămate și a martorilor, pentru a-și ușura situația.
Avocat pentru recurentul inculpat precizează că a fost angajată la data de 02 februarie 2009, recursul a fost soluționat vineri la curtea de apel, iar sâmbătă 07 februarie 2009 a fost sunată de concubina recurentului inculpat (și nu de către instanța de judecată) care o înștiința că se judecă dosarul. Referitor la dispozițiile art.171 alin.41Cod procedură penală, precizează că se referă la "lipsa nejustificată" a apărătorului ales.
Având în vedere dispozițiile art. 304 Cod procedură penală solicită transcrierea ședinței de judecată de la tribunal, rezervându-și dreptul de a sesiza.
Face referire și la art. 148 lit. f Cod procedură penală și la faptul că, inculpatul nu va atrage atenția opiniei publice dacă va fi pus în libertate. Soluția putea avea în vedere o altă măsură decât arestul preventiv. Se impune prezența inculpatului la domiciliul său pentru că are un copil minor și o situația familială grea. Nu are antecedente penale și solicită instanței de recurs să aibă clemență față de persoana inculpatului.
Avocat, întrebată fiind de instanță, precizează că a fost înștiințată de concubina inculpatului că, sâmbătă 07.02.2009, (concubina se afla deja în sala de judecată) se judecă dosarul privind starea de arest a inculpatului.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită punerea sa în libertate. Nu prezintă pericol public, nu are antecedente penale. Nu intenționează influențarea martorilor sau a părții vătămate, ultimii doi martori, care mai sunt de audiat fiind stabiliți în Italia. Partea vătămată este plecată și ea în străinătate. Are un copil minor, iar mama sa este foarte bolnavă, în urmă cu ceva timp suferind un atac cerebral. Mai arată și că mama sa nu cunoaște faptul că el este arestat, datorită stării precare de sănătate a acesteia.
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin încheierea din 7 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, în baza art. 3002rap. la art. 160 Cod pr. penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 23 aprilie 1981, în municipiul Râmnicu V, județul V, studii 8 clase, domiciliat în orașul B, strada -, bloc 12/1, scara E, etaj 2,. 11, județul V, fără antecedente penale, CNP -, în prezent aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Colibași, județul
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că, prin decizia penală nr.88/R/06.02.2009 a Curții de APEL PITEȘTI, a fost casată în parte încheierea din data de 02.02.2009 a Tribunalului Vâlcea, pronunțată în dosarul nr-, sub aspectul menținerii măsurii arestării preventive, dispunându-se rejudecarea cauzei sub acest aspect.
Rejudecând, instanța a reținut că inculpatul este cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.13 alin.1,2,3 din Legea nr.678/2001 rap.la art.12 alin.2 lit a din Legea nr.678/2001, reținându-se prin actul de sesizare a instanței că la sfârșitul lunii ianuarie 2006, împreună cu numitul, a recrutat prin înșelăciune pe minora, pe care a transportat-o în Italia în localitatea Bolonia, unde prin constrângere fizică și psihică, lipsire de libertate și acte de violență a determinant-o să practice prostituția în favoarea sa.
La luarea măsurii arestării preventive s-au avut în vedere disp.art.148 lit.a și f Cod pr.penală, respectiv că inculpatul și o parte a familiei sale locuiesc în Italia, astfel că i-ar fi ușor să se sustragă de la urmărirea penală și judecată, și că lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din împrejurările în care s-a comis fapta, din modalitatea comiterii acesteia, de calitatea de minoră a victimei, frecvența unor astfel de infracțiuni și sentimentul de insecuritate creat în rândul cetățenilor.
Aceste temeiuri au fost avute în vedere și la prelungirile ulterioare a măsurii arestării preventive, constatându-se și intervenția unor temeiuri noi, respectiv o înțelegere frauduloasă cu victima, constând în aceea că inculpatul a oferit, prin intermediul rudelor sale, suma de 10.000 Euro și un apartament în B, pentru ca partea vătămată să-și retragă plângerea și să-și schimbe declarația ( încheierea nr.40/R/ 01.07.2008 a Curții de APEL PITEȘTI ).
Potrivit art.300/2, rap. la art.160/b alin.3 cod pr.penală, când instanță constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Verificând cerințele acestui text de lege instanța de fond a constatat că temeiurile ce au dus la luarea și menținerea ulterioară a măsurii arestării preventive există și justifică în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Față de probele administrate în cauză până în prezent, instanța a constatat, că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol determinat de modul cum se reflectă în mediul social astfel de fapte, de care este acuzat inculpatul, de percepția societății față de persoana inculpatului și faptele de care este acuzat cu consecința unor dezechilibre asupra liniștii și ordinei publice.
Urmarea pentru societate este o stare de neliniște, de nesiguranță, cu atât mai mult cu cât acest gen de infracțiuni a cunoscut o adevărată escaladare cu consecințe din cele mai severe asupra victimelor infracțiunilo, dar și asupra imaginii cetățenilor români în străinătate, în special în state ca Italia și Spania, state în care, cu predilecție, au acționat și acționează autorii acestui gen de infracțiuni.
În concluzie, rezonanța socială ridicată a acestui gen de fapte, cu atât mai mult cu cât persoana vătămată în cauză este minoră, lăsarea în libertate a inculpatului este de natură să perturbe liniștea și ordinea publică, creând sentimentul că statul nu acționează suficient de ferm pentru stăvilirea acestui fenomen infracțional.
Un alt temei ce a apărut după luarea măsurii arestării preventive și care, fără îndoială, a justificat și justifică în continuare privarea de libertate, îl constituie faptul că există indicii în sensul că prin intermediul rudelor sale, respectiv sora sa, inculpatul a încercat o înțelegere frauduloasă cu persoana vătămată oferindu-i acesteia suma de 10.000 Euro și un apartament în orașul B, în schimbul retragerii plângerii și schimbării declarațiilor, cu urmarea că persoana vătămată, într-adevăr, și-a schimbat declarațiile, prezentând o altă declarație, favorabilă inculpatului. Și acest temei există în continuare și justifică privarea de libertate a inculpatului, cu atât mai mult cu cât în cauză nu s-a încheiat cercetarea judecătorească și nu a fost audiată de către instanță persoana vătămată, act procesual deosebit de important în contextul arătat mai sus.
Față de cele expuse, instanța a constatat întrunite cond.art.160 alin.3 cod pr.penală, că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, existând și temeiuri noi care justifică privarea de libertate, astfel că a dispus menținerea măsurii arestării preventive.
Impotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, solicitând casarea încheierii și să se constate încetarea de drept a măsurii arestării preventive, cu consecința punerii în libertate a inculpatului.
S-a invocat faptul că încheierea din 2 februarie 2009, prin care se menținuse în termen arestarea preventivă, a fost casată de curte, dispunându-se rejudecarea, iar la data de 7 februarie 2009, tribunalul a menținut măsura arestului preventiv într-o zi nelucrătoare și a judecat cauza fără anunțarea avocaților aleși, fără prezența acestora, desemnându-se avocat din oficiu.
In subsidiar, s-a invocat faptul că lăsarea în libertate a inculpatului nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică, astfel încât nu se mai regăsesc cerințele art.148 lit.f Cod pr.penală și s-au arătat circumstanțele personale ale inculpatului, care are un copil minor și o situație familială grea, neavând antecedente penale.
Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, conform art.385/6 alin.3 Cod pr.penală, curtea constată că acesta este nefondat.
Astfel, în ceea ce privește susținerea, în sensul că ar fi încetat de drept măsura arestării preventive a inculpatului, curtea constată că măsura arestării preventive fusese menținută în mod legal, în cursul judecății, anterior încheierii din 2 februarie 2009, casată de curte, termenul de 60 de zile împlinindu-se la data de 7 februarie 2009, orele 24,00, deoarece măsura arestării se calculează pe zile pline, conform art.188 Cod pr.penală.
Rejudecându-se verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive în interiorul acestui termen, chiar dacă în ultima zi, dar până la expirarea lui, adică înainte cu mult față de orele 24,00, nu se poate da eficiență prevederilor art.140 alin.1 lit.a teza a II-a Cod pr.penală. Acest text prevede că măsura preventivă încetează de drept la expirarea termenului prevăzut de art.160/b alin.1, numai dacă instanța nu a procedat la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive, în acest termen, situație care nu se regăsește în cauză.
Conform art.141 alin.3 Cod pr.penală, recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus menținerea unei măsuri preventive, nu este suspensiv de executare, ceea ce înseamnă că, prin excepție de la prevederile art.415 alin.1, încheierea prin care se menține arestarea preventivă este executorie de la data pronunțării ei.
Față de cele expuse, curtea constată nefondat primul motiv de recurs și consideră că nu sunt îndeplinite condițiile pentru punerea de îndată în libertate a inculpatului-recurent, deoarece nu a încetat de drept măsura arestării preventive.
In ceea ce privește judecarea cauzei în lipsa apărătorilor aleși, curtea constată că, la data de 7 februarie 2009, grefierul de ședință a încercat să ia legătura cu acel apărător ales al inculpatului care se prezentase anterior la termenele de judecată în fața Tribunalului Vâlcea și care îl asistase pe inculpat la termenul de judecată din 2 februarie 2009, deoarece la data de 7 februarie se proceda, practic, la rejudecarea cauzei în care instanța s-a pronunțat prin încheierea din 2 februarie 2009. Acest avocat avea, însă, telefonul închis.
În ceea ce privește disponibilitatea celuilalt apărător de a asigura apărarea în aceeași zi, Curtea constată că, din conținutul încheierii din 7 februarie 2009, nu rezultă că inculpatul sau concubina acestuia ar fi adus la cunoștința instanței posibilitatea ca această avocată, al cărei cabinet are sediul într-o localitate îndepărtată de sediul instanței, să se prezinte în aceeași zi la Tribunalul Vâlcea, astfel încât s-a trecut la judecarea cauzei cu avocat din oficiu, tocmai pentru a se evita judecarea cauzei la un moment situat dincolo de momentul expirării termenului de 60 de zile de la încheierea anterioară.
Inculpatul a beneficiat de apărare prin prezența avocatului din oficiu, care, așa cum rezultă din practicaua încheierii din 7 februarie 2009, formulat concluzii din perspectiva poziției inculpatului, solicitând punerea în libertate a acestuia și criticând susținerile parchetului ca nefiind dovedite, precum și invocând circumstanțele personale la care a făcut referire în prezentul recurs și apărătorul ales, dar și precizări privind stadiul cercetării judecătorești, ceea ce înseamnă că acesta cunoștea dosarul.
Față de cele expuse curtea constată că nu este incidentă nulitatea prevăzută de art.197 alin 2 teza II Cod pr.penală, care se referă la lipsa de apărare.
In ce privește temeinicia menținerii măsurii arestării și pericolul pe care inculpatul l-ar prezenta pentru ordinea publică dacă ar fi pus în libertate, curtea constată că, așa cum în mod corect a reținut și a motivat tribunalul, în încheierea atacată, inculpatul este acuzat de săvârșirea unei infracțiuni grave, respectiv că ar fi traficat în scopul exploatării sexuale, împreună cu o altă persoană, o minoră, în străinătate, activitate care, în sine, constituie un indiciu cu privire la caracterul violent și la periculozitatea inculpatului.
pe care o astfel de faptă o are în plan social, dar și încercările inculpatului de alterare a adevărului în cauză, prin încercările de a determina schimbarea declarațiilor părții vătămate, constituie argumente pentru a se reține că se regăsesc în continuare în cauză temeiurile arestării și că această măsură este necesară și pentru buna înfăptuire a justiției.
Față de acestea, circumstanțele personale ale inculpatului, care nu are antecedente penale și are un copil minor în întreținere, nu sunt de natură să diminueze pericolul concret pentru ordinea publică, ele urmând a fi avute în vedere în operațiunea de individualizare a pedepsei.
Pentru toate aceste considerente, neexistând vreun caz de casare care să atragă desființarea încheierii recurate, curtea va respinge ca nefondat recursul inculpatului, în baza disp.art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, iar în baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, îl va obliga pe acesta la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 23 aprilie 1981, în Râmnicu V, județul V, CNP - -, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din data de 07 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea Secția Penală, în dosarul nr-.
Obligă recurentul inculpat să plătească 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul de avocat din oficiu în sumă de 100 lei se avansează din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 09 februarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
Tehnored./ex.2
18 februarie 2009
Jud.fond
Președinte:Mirela Sorina PopescuJudecători:Mirela Sorina Popescu, Corina Voicu, Constantin
