Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 92/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.92/R/2010
Ședința publică din data de 10 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ana Covrig JUDECĂTOR 2: Livia Mango Ioana Cristina
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR:.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpații și, împotriva încheierii fără număr din data de 03.02.2010 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Sălaj, inculpații fiind trimiși în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria J pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- furt calificat în formă continuată, prev.de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit. a,g,i, penal cu aplic.art.41 alin.2 penal și art.99 alin.3 penal; furt calificat, prev.de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit. a,g,i, penal și art.99 alin.3 penal;
- furt calificat, prev.de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit. a,g,i, penal și art.99 alin.3 penal;
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar și inculpatul aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebați fiind, inculpații și, arată că-și mențin recursurile declarate în cauză și că sunt de acord să fie asistați de către apărătorii desemnați din oficiu.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursurilor.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțate de instanța de fond și rejudecând cauza, să se dispună cercetarea inculpatului în stare de libertate. Astfel, instanța de fond a apreciat că temeiul prev.de art.148 lit.f pr.pen. subzistă în continuare, însă, consideră că aceste temeiurile arestării nu mai subzistă, iar lăsarea inculpatului în stare de libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Măsura arestării preventive este o măsură extraordinară. Cu onorar din.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțate de instanța de fond și rejudecând cauza, să se dispună,în principal, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința cercetării inculpatului în stare de libertate, iarîn subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Astfel, apreciază că cercetarea inculpatului în stare de libertate nu ar impieta cu nimic, buna desfășurarea procesului penal. Solicită a se avea în vedere că inculpatul a colaborat cu organele de cercetare și a avut o atitudine sinceră. Cu onorar din.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea ca temeinică și legală a încheierii pronunțată de instanța de fond. Inculpații au comis 11 acte de sustragere, iar materialitatea faptelor demonstrează că pericolul social pentru ordinea publică subzistă. Mai mult, inculpații sunt cercetați și în alte două dosare, pentru același gen de infracțiuni. Cu obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea lui în stare de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea lui în stare de libertate.
CURTEA
Prin încheierea penală fără nr. din 3 februarie 2010, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Sălaj, în baza art.160 Cod procedură penală raportat la art.3002Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților (fiul lui și, născut la data de 03.07.1992 în A) și (fiul lui și, născut la data de 02.02.1993 în, jud.S) constatând legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Verificând legalitatea și temeinicia măsurii preventive a inculpaților și, instanța a constatat că subzistă temeiurile legale care au impus această măsură și, față de gradul de pericol social al faptelor săvârșite de către inculpați, se impune menținerea în stare de arest preventiv a acestora.
S-a constatat că inculpații au fost condamnați pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat în formă continuată prevăzută și pedepsită de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a, g și i Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 și art.99 și următoarele Cod penal, iar inculpatul și pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prevăzută și pedepsită de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a, g, i Cod penal, cu aplicarea art.99 și următoarele Cod penal la pedepse de câte 2 ani închisoare pentru fiecare inculpat, prin sentința penală nr.5 din 18.01.2010 a Judecătoriei
Măsura arestării preventive a fost menținută și după trimiterea în judecată, constatându-se că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii.
Astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile săvârșite este închisoarea mai mare de 4 ani, apreciindu-se că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Acest pericol se raportează atât la persoana inculpaților, cât și la pericolul social concret al faptelor săvârșite, precum și la reacția colectivității față de asemenea fapte grave. Lăsarea în libertate a inculpaților ar putea stimula temerea în rândul cetățenilor, că organele de stat nu acționează eficient, că nu aplică legea față de persoanele care au comis fapte grave și că aceștia ar putea fi în pericol. Aceasta și datorită modalității în care inculpații au comis faptele.
Într-adevăr, întreaga conduită a inculpaților denotă ca aceștia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. În sarcina acestora s-a reținut un număr foarte mare de acte materiale, care intră în conținutul infracțiunii de furt calificat în formă continuată.
Acționând astfel, inculpații au dovedit un dispreț total față de lege dar și față de proprietatea cetățenilor, care este o valoare ocrotită de legea penală.
Un astfel de comportament se impune a fi stopat, pentru a nu se ajunge la crearea unui sentiment de insecuritate, generat de lipsa de intervenție a organelor judiciare, a căror datorie principală este tocmai protejarea ordinii publice, implicit și a dreptului de proprietate al cetățenilor care a fost nesocotit prin faptele inculpaților, de numeroase ori. Numărul mare de fapte atrage și aplicarea prevederilor art. 148 lit. d Cod procedură penală, ca temei al arestării preventive.
Față de cele ce preced, constatându-se că temeiurile care au determinat arestarea nu au încetat, ci dimpotrivă impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, în baza art.160 Cod procedură penală raportat la art.3002Cod procedură penală, instanța a menținut măsura arestării preventive a inculpaților.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal au declarat recurs inculpații și, fără a arăta în scris care sunt motivele, dar în susținerea orală a recursurilor de către apărători, solicitându-se casarea încheierii atacate și, rejudecând, punerea inculpaților în stare de libertate, cu motivarea că temeiurile arestării nu mai subzistă, respectiv, lăsarea lor în libertate nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică.
Verificând încheierea atacată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 pr.pen. Curtea constată nefondate recursurile în cauză, pentru următoarele considerente:
Prin sentința penală nr. 5/18.01.2010 a Judecătoriei J, au fost condamnați, printre alții, și inculpații:
- la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea a două infracțiuni de furt calificat prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. a, g, i penal cu aplic. art.41 alin.2 și art.99 și urm. pen.
- la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. a, g, i pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal, art.99 și urm. pen.
În temeiul art. 350 alin.1.C.P.P. s-a menținut măsura arestării preventive față de cei doi inculpați și în temeiul art. 88.Cod Penal s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și a arestării preventive începând cu data de 02.11. 2009 și, respectiv, începând cu data de 29.10.2009 la zi.
În esență, sub aspectul stării de fapt s-a reținut că în perioada ianuarie 2009 - octombrie 2009, inculpații și, împreună cu alți doi inculpați ( cercetați și condamnați și ei în cauză) au săvârșit în baza aceleiași rezoluții infracționale, pe timp de noapte, prin efracție sau escaladare un număr de 11 acte materiale de sustragere de bunuri, din mai multe magazine ale unei societăți comerciale și din locuințele mai multor persoane de pe raza județului S, cauzând un prejudiciu de aproximativ 20.000 lei.
Împotriva acestei hotărâri, au promovat apel cei doi inculpați, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Sălaj la data de 27 ianuarie 2010, primul termen de judecată în apel fiind stabilit pentru data de 17 februarie 2010, iar la data de 3 februarie 2010, în virtutea dispozițiilor art.300/2 pr.pen. instanța de apel a procedat la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpaților apelanți, constatând că în cauză subzistă temeiurile care au determinat arestarea acestora și acestea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Curtea constată că încheierea atacată este temeinică și legală, deoarece în cauză, sunt întrunite condițiile prev. de art. 160/b alin.3 pr.pen.
Astfel, se constată în primul rând, că sunt întrunite condițiile prev. de art.143 pr.pen. respectiv există indicii temeinice și chiar probe, în sensul dispozițiilor art.68/1 pr.pen. că inculpații au comis fapta pentru care au fost trimiși în judecată, fiind în acest sens probele administrate în cursul urmăririi penale și care au fundamentat arestarea și trimiterea lor în judecată, precum și cele administrate cu ocazia cercetării judecătorești la instanța de fond, care a pronunțat o sentință de condamnare, reținând vinovăția inculpaților.
Totodată, se regăsesc în continuare și condițiile prev. de art.148 lit.f pr.pen. pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea ce face obiectul judecății fiind închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol rezultând din: natura și gravitatea faptei presupus săvârșite (infracțiune contra patrimoniului, cu un nr. mare de acte materiale, comise într-un interval relativ scurt de timp); modul de comitere - pe timp de noapte, prin efracție, împreună cu mai multe persoane; consecințele produse, respectiv valoarea mare a prejudiciilor cauzate-nerecuperate; rezonanța socială negativă a faptei la nivelul comunității.
De asemenea, s-a mai reținut ca temei al arestării, cazul prev. de art.148 lit.d pr.pen. - inculpații au săvârșit cu intenție o nouă infracțiune - temei care subzistă, având în vedere că inculpații au comis o parte din actele materiale ce intră în conținutul prezentei fapte, după ce în prealabil, fuseseră cercetați și trimiși în judecată pentru același gen de infracțiuni, prin rechizitoriile nr.895/P/2009 și nr.793/P/2009 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria
Așa fiind, se constată că în mod justificat s-a apreciat de către instanța de apel că temeiurile arestării impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, menținându-se starea lor de arest, motiv pentru care, recursurile fiind nefondate, urmează a fi respinse, ca atare, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen.
În baza art.189 pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului de Avocați C suma de câte 100 lei, onorariu pentru apărătorii din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției, pentru fiecare inculpat.
În baza art.192 alin.2 pr.pen. va fi obligat fiecare inculpat recurent să plătească în favoarea statului suma de câte 300 lei, cheltuieli judiciare, din care, câte 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și aflați în prezent în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale nr.din 03.02.2010 a Tribunalului Sălaj.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C suma de câte 100 lei onorariu pentru apărătorii din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției, pentru fiecare inculpat.
Obligă pe fiecare inculpat să plătească în favoarea statului suma de câte 300 lei, cheltuieli judiciare, din care câte 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 10 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
Red./
11.02.2010 - 5 ex.
Jud.fond. /
Președinte:Ana CovrigJudecători:Ana Covrig, Livia Mango Ioana Cristina
