Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 922/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 1482/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.922
Ședința publică de la 23 iunie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Moroșanu Raluca
JUDECĂTOR 2: Ciobanu Corina
JUDECĂTOR 3: Constantinescu Mariana
GREFIER: - -
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE-DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATA ȘI TERORISM fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei ce are ca obiect recursul formulat de către inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 17.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, personal, aflat în stare de arest și asistat de apărător ales-avocat, cu împuternicire nr. - la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Apărătorul ales al recurentului inculpat arată că în mod greșit s-a dispus menținerea stării de arest a inculpatului pe motiv să subzistă temeiurile prev. de art.148 lit.a, b, f Cod pr. penală.
Criticând încheierea, arată că în cauză nu se poate reține că sunt îndeplinite condițiile prev. de art.148 lit.a Cod pr. penală întrucât această susținere este insuficient probată, sens în care solicită a se avea în vedere că simpla convorbire dintre inculpat și fratele său nu dovedește că inculpatul a dorit să se sustragă urmării penale sau cercetării judecătorești; cu privire la incidența disp art.148 lit.b Cod pr penală, arată că din materialul probator administrat în cauză nu rezultă că inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului ori să impieteze buna desfășurare a procesului penal, împrejurare ce ar rezulta ca urmare a aruncării calculatoarelor - laptopurilor pe geam, or sub acest aspect solicită a se avea în vedere că inculpatul a recurs la acest gest înainte de începerea urmăririi penale, astfel că la momentul întocmirii rechizitoriului nu mai subzistau condițiile de la art.148 lit.a,b Cod pr penală.
Cu privire la incidența disp art.148 lit.f Cod pr penală, arată că nici sub acest aspect nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege întrucât nu există probe ori indicii că, lăsat în libertate, inculpatul ar reprezenta pericol pentru ordinea publică, mai mult, circumstanțele personale - cu referire la lipsa antecedentelor penale, faptul că provine dintr-o familie organizată, că nu există un prejudiciu, dovedesc că procesul penal poate fi continuat și cu inculpatul în stare de libertate.
Mai solicită a se avea în vedere că nu există indicii temeinice care să justifice privarea de libertate a inculpatului, aceasta urmând a se supune dispozițiilor instanței, mai mult, în cauză nu există nici un coinculpat trimis în judecată alături de clientul său pentru a se retine existența unui grup infracțional.
Reprezentanta Ministerului Public solicită a se dispune respingerea recursului declarat de inculpat, ca nefondat și menținerea încheierii recurate, ca fiind legală și temeinică. Arată că instanța de fond în mod judicios a apreciat că se impune menținerea inculpatului în stare privativă de libertate întrucât, pe de o parte, există probe și indicii că inculpatul s-a sustras urmării penale existând temerea că se va sustrage și executării pedepsei, iar în acest sens solicită a se avea în vedere că, deși inculpatul știa că este căutat de organele de urmărire penala, acesta a fugit de acasă și a refuzat să se prezinte la parchet, fiind citat de mai multe ori, mai mult, sub aspectul zădărnicirii aflării adevărului există probe, sens în care arată că nu numai gestul de a arunca laptopurile dovedește această împrejurare dar si refuzul inculpatului de a colabora cu organele de cercetare, respectiv acesta refuză în mod repetat să pună la dispoziția organelor de urmărire penală codurile de acces în datele din calculatoare pentru a se vedea ce conțin aceste fișiere, cu bună știință, cunoscând că pentru a se sparge astfel de conduri este necesar un timp îndelungat. Pe de altă parte, arată că se impune menținerea stării de arest întrucât lăsarea în stare de libertate ar reprezenta un real pericol pentru ordinea publică, ce rezidă din natura și gravitatea faptelor comise.
Cu privire la depășirea termenului rezonabil, arată că inculpatul este arestat de 14 luni însă această împrejurarea nu se datorează autorităților ci inculpatul a formulat diferite cereri prin care contestă actele procurorului, că nu există prejudiciu si a solicitat administrarea probei cu martori, astfel că nu s-a făcut decât să se respect dreptul la apărare, mai mult Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că în asemenea situații inculpatul trebuie să suporte consecințele arestării sale, care se prelungește datorită cererilor pe care le formulează, astfel că termenul rezonabil nu este încălcat, fiind respectate garanțiile de care beneficiată inculpatul cu privire la dreptul său la apărare.
În replică, apărătorul recurentului inculpat arată că însăși faptul că s-a procedat la citarea inculpatului acasă dovedește că parchetul nu a procedat în mod corect, câtă vreme s-a reținut că inculpatul era fugit de la domiciliu.
Curtea pune în vedere apărării să concluzioneze.
Apărătorul recurentului inculpat arată că nu a făcut referire la activitatea instanței, iar probele au fost cerute pentru administrare spre dovedirea nevinovăției.
Curtea îi restrânge cuvântul apărătorul recurentului inculpat.
În ultimul cuvânt, recurentul inculpat arată că-și însușește concluziile apărătorului ales.
CURTEA
Prin încheierea de ședință din data de 17.06.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I-a Penală în baza art. 300 ind. 2.C.P.P. a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că inculpatul este cercetat pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 al.1 rap. la art. 2 lit.b pct. 18 din legea 39/2003 cu aplicarea art. 41 al.2 și Cod Penal art. 42 al.1 și 3, art. 44 alin.2, art. 46 alin.1 și 2 și art. 48 din Legea 161/2003 cu aplic. art. 41 al.2 și Cod Penal art. 33 lit.a
Cod PenalLa data de 17.04.2008 s-a dispus luarea măsurii arestării preventive a inculpatului în temeiul art. 143 și 148 lit. f
C.P.P.Prima instanță a apreciat că se impune menținerea măsurii arestării preventive întrucât aceasta a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale iar temeiurile avute în vedere la luarea acesteia se mențin și în prezent.
În motivarea încheierii se arată că din materialul probator existent în cauză, respectiv procesul verbal de percheziție domiciliară și informatică, declarațiile inculpatului și ale martorilor, înscrisurile aflate la dosarul de urmărire penală, rezultă indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat.
Tribunalul a reținut totodată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. a, b și f întrucât C.P.P. inculpatul, fiind legal citat la datele de 12.11.2007 și 27.12.2007, nu s-a prezentat în vederea audierii, deși i s-a adus la cunoștință acest lucru de fratele său, iar cu ocazia unei discuții pe cu acesta inculpatul i-a comunicat că nu se va prezenta la poliție, mai mult, inculpatul a schimbat frecvent locațiile unde își desfășoară activitatea ilicită, a aruncat de la fereastră în momentul sosirii organelor de urmărire penală laptop-ul cu care realiza operațiunile informatice, încercând să zădărnicească aflarea adevărului.
Totodată, sunt incidente dispozițiile art. 148 lit. f întrucât C.P.P. lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică fiind de natură să aducă atingere desfășurării procesului penal în ce privește aflarea adevărului, având în vedere natura, modalitatea concretă de săvârșire a faptei penale, rezonanța socială și frecvența acestor infracțiuni.
Tribunalul a reținut că în cauză se impune menținerea măsurii arestării preventive pentru buna desfășurare a cercetării judecătorești, având în vedere complexitatea cauzei.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul -, arătând că aceasta este nelegală și netemeinică, întrucât nu se justifică reținerea cazurilor de la art.148 lit.a, întrucât la data când a avut loc convorbirea cu fratele său urmărirea penală nu era începută, nici reținerea cazurilor de la lit. b și f Cod procedură penală și nu există indicii temeinice cu privire la săvârșirea faptei de inculpat, care este arestat de 14 luni pentru aceleași temeiuri, în lipsa unui prejudiciu iar în ce privește calculatorul său, fișierele aflate în acesta nu conțin nimic în legătură cu perioada pentru care se efectuează cercetările.
Examinând recursul declarat de inculpat, Curtea constată că acesta este neîntemeiat.
S-a susținut că inculpatul nu s-a sustras urmăririi penale, la momentul citării de către organul de urmărire penală la datele de 12 și 27.XII.2007, fiind plecat din țară, respectiv se afla la, Ungaria, astfel că nu a putut lua cunoștință de chemare și, nu poate fi reținută ca o probă a sustragerii discuția purtată pe messenger cu fratele său, întrucât aceasta este anterioară începerii urmăririi penale; inculpatul nu a mai venit la domiciliul părinților săi din luna ianuarie și nu a mai păstrat legătura cu familia, fiind, practic, dispărut de acasă. Curtea constată că inculpatul s-a exprimat în mod neechivoc în convorbirea avută pe messenger cu fratele său, în sensul că intenționează să părăsească țara cu scopul de a se sustrage procesului penal, convorbire ce constituie probă în dosar, fiind înregistrată în memoria calculatorului, echivalent a unei probe scrise, iar împrejurarea că această convorbire este înregistrată în format electronic nu poate conduce la înlăturarea sa și nu o face mai puțin credibilă decât un înscris obișnuit. De asemenea, faptul că inculpatul a renunțat la studii și a plecat de la domiciliu constituie un indiciu că acesta refuză respectarea unor minime reguli de conviețuire socială, preferând să-și utilizeze aptitudinile în alte scopuri decât studiile, și că va încerca să fugă de răspundere și constrângeri în situația în care va fi pus în libertate.
Cât privește susținerea apărătorului recurentului inculpat în sensul că însăși faptul că s-a procedat la citarea inculpatului acasă dovedește că parchetul nu a procedat în mod corect, câtă vreme s-a reținut că inculpatul era fugit de la domiciliu, Curtea constată că Ministerul Public nu avea altă posibilitate de efectuare a procedurii de citare, porivit dispozițiilor legale, din moment ce nu existau informații cu privire la existența unei alte adrese la care să fie citat acesta. Mai mult, procurorul era obligat să procedeze la citarea inculpatului la domiciliu.
S-a mai arătat că, nici la acest moment, nu se cunoaște dacă există mijloace materiale de probă, în speță laptop-ul aruncat de inculpat, pentru că procedurile de decriptare a informațiilor de pe laptop sunt în curs de desfășurare, așa încât acesta nu poate fi calificat ca mijloc material de probă.
Or, la acest moment procesual instanța de fond a dispus efectuarea unei expertize tehnice care să stabilească posibilitatea decriptării fișierelor a căror parolă nu a fost pusă la dispoziție organelor judiciare de către inculpat.
Curtea constată că aceleași temeiuri au fost avute în vedere, într-adevăr, și în cursul urmăririi penale și apoi pe parcursul judecății, pentru simplul motiv că acestea nu s-au schimbat, iar menținerea stării de arest de către prima instanță are în vedere tocmai împrejurarea că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au modificat.
Curtea constată că însăși împrejurarea că inculpatul a procedat la aruncarea laptop-ului pe fereastră la momentul sosirii organelor de poliție constituie un indiciu că acesta conține probe împotriva inculpatului, precum și cu privire la vinovăția acestuia, astfel că în mod corect s-a reținut de prima instanță că inculpatul ar fi încercat zădărnicirea aflării adevărului prin distrugerea mijloacelor de probă.
În ce privește existența indiciilor temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunile ce i se rețin în sarcină, acestea sunt, într-adevăr de natură tehnică, dar acest aspect este specific tipului de infracțiuni pentru care este cercetat inculpatul, fiind necesare verificări efectuate de specialiști în domeniul informatic, care, urmărind informațiile și datele deținute au identificat computerele de la care a acționat autorul. Mai mult, s-a încercat negocierea cu reprezentanții eBay, oferindu-se date personale pentru trimiterea banilor, respectiv datele personale ale inculpatului. În aceste condiții nu se poate susține că în cauză nu există indicii temeinice cu privire la vinovăția inculpatului.
Referitor la prejudiciul suferit de Compania eBay, despre care se afirmă că a fost cauzat numai la nivel de securitate, fiind necesară refacerea sistemului de securitate, Curtea observă că acest prejudiciu, dacă există, precum și natura sa, urmează a fi stabilite în cursul cercetărilor.
Curtea constată că în cursul judecății instanța a procedat la audierea martorilor și, reprezentanți ai părții civile E-bay, care au indicat în ce constă prejudiciul, precum și care au fost modalitățile de a acționa utilizate de acesta. În vederea stabilirii prejudiciului s-a dispus efectuarea unei expertize contabile, cu participarea unor experți parte. De asemenea, au fost audiați martorii, care au arătat că au ridicat diverse sume de bani de la unități bancare la indicațiile inculpatului, căruia i le-au remis ulterior.
În raport de acest probatoriu administrat în cursul judecății Curtea apreciază că există indicii temeinice și cu privire la existența unui prejudiciu. Pe de altă parte, în condițiile în care se va aprecia că infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul nu sunt infracțiuni de rezultat, ci de pericol, cuantumul sumei achitate de partea vătămată nu va putea fi imputat inculpatului dar urmarea imediată o poate constitui pericolul pentru relațiile ocrotite, respectiv acelea relative la încrederea utilizatorilor în sistemul de comerț electronic.
În ceea ce privește datele personale ale inculpatului, deși acesta nu are antecedente penale, a colaborat cu organele de urmărire penale și provine dintr-o familie organizată, nu se justifică punerea în libertate a inculpatului numai pe acest temei, în raport de celelalte elemente ale cauzei și în mod special de incidența dispozițiilor art. 148 lit. a și b Circumstanțele C.P.P. personale ale inculpatului pot fi avute în vedere de instanța de judecată la individualizarea sancțiunii, în măsura în care o asemenea sancțiune va fi aplicată inculpatului, dar nu pot constitui temeiuri pentru punerea sa în libertate, fără a fi avute în vedere circumstanțele cauzei, modalitatea de comitere, scopul urmărit.
De asemenea, în mod just prima instanță a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică în condițiile în care pericolul pentru ordinea publică reiese și din natura infracțiunii și modalitatea de săvârșire a acesteia, și în mod special din atitudinea inculpatului, care a continuat activitatea infracțională, deși cunoștea faptul că este cercetat de organele de poliție.
În aceste condiții, există temerea că inculpatul se va sustrage cercetărilor și chiar va continua activitatea infracțională în situația în care va fi pus în libertate, fiind incidente dispozițiile art. 143 și art. 148 lit. a, b și f
C.P.P.Curtea apreciază că menținerea arestării preventive se impune și pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, aspect avut în vedere și de instanța de fond la pronunțarea soluției în temeiul art. 300 ind. 2.C.P.P. întrucât în cauză urmează a fi continuate cercetările, respectiv efectuarea unei expertize informatice și a unei expertize contabile, precum și audierea unor martori.
În ce privește durata arestării preventive, în raport de complexitatea cauzei și de obiectul acesteia, precum și de probatoriul ce se impune a fi efectuat în cauză, Curtea constată că aceasta nu a depășit un termen rezonabil astfel că punerea în libertate a inculpatului numai pentru acest temei nu este justificată.
Durata arestării preventive în cursul judecății nu constituie o culpă a autorităților judiciare, fiind necesară administrarea probatoriului, iar în ce privește probele solicitate de acesta și încuviințate de instanță, acestea nu sunt decât expresia respectării dreptului la apărare, astfel că nu există nici o culpă a inculpatului, care are dreptul de fi administrate probele în apărare, în măsura în care acestea au fost încuviințate de instanță.
Pentru aceste considerente, Curtea urmează a respinge recursul declarat de inculpat, ca nefondat.
În temeiul art. 192 alin.2 Cod procedură penală va obliga pe recurentul - inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul - inculpat - împotriva încheierii de ședință din data de 17.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
În baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală obligă recurentul - inculpat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 23.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
escu
GREFIER
Red.
Ex.2 /6.07.2009
Tribunalul București Secția I Penală//Jud.
Președinte:Moroșanu RalucaJudecători:Moroșanu Raluca, Ciobanu Corina, Constantinescu Mariana
