Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 928/2009. Curtea de Apel Timisoara

Dosar nr-

ROMÂNIA

Operator - 2711

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 928/

Ședința publică din 01 octombrie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Laura Bogdan

JUDECĂTOR 2: Florin Popescu

JUDECĂTOR: G -

GREFIER: - -

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 24.09.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de avocat ales din cadrul Baroului

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișa fost reprezentat de procuror.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, inculpatul recurent depune la dosar un memoriu.

Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și potrivit art. 38513Cpp, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțate de Tribunalul Timiș ca nelegală, întrucât temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive nu mai subzistă, iar pericolul social concret pentru ordinea publică s-a diminuat în timp, trecând mai mult de 1 an de când inculpatul se află în stare de arest preventiv. Mai precizează că finalizarea cercetării judecătorești nu a fost oprită din culpa inculpatului, ci din culpa martorilor care nu se prezintă, iar arestul preventiv tinde să se transforme în pedeapsă. Solicită a se avea în vedere și memoriul depus de inculpat.

Procurorul solicită respingerea recursului ca nefondat, întrucât nu s-au modificat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.

Inculpatul-recurent, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și cercetarea sa în stare de libertate.

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin încheierea penală de ședință din data de 24.09.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în baza art. 3002.C.P.P. rap.la art. 160 s C.P.P.-a menținut starea de arest a inculpaților:

-, fiul lui si, nascut la data de 05.03.1985, in B M, judetul M, cu domiciliul in Mun T,-, judetul T, posesor al CI seria - nr.-, eliberat de. T,CNP -, studii 12 clase, ocupația elev clasa a XIII-a la., " T, starea civilă căsătorit, fără copii, stagiu militar nesatisfăcut, cetățean român;

-, fiul lui si, născut la 10.01.1986, in T județul T, cu domiciliul in T,-,. 79A,. A,.3,. 14, jud. T, posesor al CI seria - nr.-, eliberată de. T, CNP - -, studii 12 clase, fără ocupație, fără loc de muncă, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut;

-, fiul lui si, născut la 20.02.1983, in T județul T, cu domiciliul in T,-,. 79A,. A,.3,. 14, jud. T, posesor al CI seria - nr -, CNP--, cetățean român, studii 12 clase, ocupația student, necăsătorit, fără copii, stagiul militar nesatisfăcut;

-, fiul lui și, născut la data de 06.09.1978, în mun. O, jud. B, domiciliat în oraș,-, jud. C, CNP - -,posesor al CI seria - nr. -, eliberată de. SPCLEP la data de 10.06.2008, fără studii, ocupația zugrav, starea civilă căsătorit, cetățean român și

-, fiul lui - și, născut la data de 13.03.1982, în T, jud. T, cu domiciliul în T, str. -,. 11,. E,. 6.. 20, posesor al seria -, nr. -, CNP: -, cetățean român, studii 7 clase, muncitor, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, cu antecedente penale, urmând ca legalitatea și temeinicia luării măsurii arestării preventive să fie verificată înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile, respectiv data 22.11.2009.

Pentru a pronunța această încheiere penală, Tribunalul Timiș, verificând legalitatea si temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, și și având în vedere natura infracțiunilor reținute în sarcina acestora prin rechizitor, gravitatea acestor infracțiuni, modalitatea de săvârșirea a faptelor, a apreciat că temeiurile care au justificat luarea acestei măsuri privative de libertate subzistă și impun în continuare cercetarea inculpaților în stare de arest preventiv, pentru aflarea adevărului în cauză și pentru o bună desfășurare a procesului penal.

Având în vedere probele administrate în cursul urmăririi penale precum si declarațiile inculpaților date in fata instanței de judecata, din care s-a reținut că rezultă suficiente indicii rezonabile referitoare la posibilitatea ca inculpații să fie implicați în comiterea a unor fapte prevăzute de legea penală și sancționate cu închisoarea mai M de 4 ani, prima instanță a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu s-au modificat, justificând în continuare privarea de libertate a inculpaților.

S-a reținut că, așa cum a subliniat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Kemmache împotriva Franței, în situația în care măsura arestării preventive a fost dispusă pentru protejarea ordinii publice, aceasta este legitimă doar atâta timp cât ordinea publică este efectiv amenințată.

Tribunalul a considerat că noțiunea de "probe" că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, nu poate fi interpretata în sensul că ar avea ca obiect împrejurări petrecute sau pe cale să se petreacă cu certitudine, care duc la dovedirea vinovăției într-un proces penal.

S-a reținut că această noțiunea prevăzută de art. 148 lit. f C.P.P. are în vedere datele existente în dosarul cauzei care permit a se trage concluzia că inculpații cercetați în stare de libertate ar prezenta un pericol pentru ordinea publică, pericol ce poate să se concretizeze nu doar în vreo atitudine violentă sau potențial infracțională pe viitor a inculpaților, ci si în starea de nesiguranță, de neliniște ce s-ar putea crea în conștiința socială prin lăsarea acestora în stare de libertate.

Tribunalul a reținut că aceasta este interpretarea dată și de Curtea Europeana a Drepturilor Omului, în jurisprudența ei (Letellier contra Franta), unde se arată că anumite infracțiuni, prin gravitatea lor sau prin efectul pe care îl au asupra opiniei publice, pot crea în cadrul societații o reacție de nesiguranță, de revoltă care să permită cel puțin o perioadă de timp arestarea preventivă a celor acuzați.

În prezenta cauză, prima instanță a avut în vedere gravitatea infracțiunilor pentru care au fost trimiși in judecata inculpații, și, numărul persoanelor implicate, modalitatea în care aceștia au acționat, urmarea care s-a produs și care s-ar fi putut produce, atingerea gravă adusă relațiilor de încredere în autenticitatea și valabilitatea monedei naționale, care sunt tot atâtea elemente ce indică starea de temere și nesiguranță ce s-ar crea pentru societate în cazul cercetării acestora în stare de libertate.

S-a considerat că până la acest moment procesual, nu au intervenit temeiuri noi care sa justifice cercetarea inculpaților în stare de libertate, iar temeiurile avute în vedere la luarea măsurii subzistă și în prezent.

Avându-se in vedere ca subzista si in prezent pericolul concret pentru ordinea publica in cazul lăsării in libertate a inculpaților, și, Tribunalul Timișa constatat legalitatea si temeinicia măsurii arestării preventive iar in baza art. 3002.C.P.P. rap. la art. 160 C.P.P. a menținut starea de arest a inculpaților, și urmând ca legalitatea și temeinicia luării măsurii arestării preventive să fie verificată înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile, respectiv data 22.11.2009.

Împotriva încheierii din 24.09.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- a declarat recurs inculpatul, în termen legal, recurs înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA în data de 29.09.2009.

În motivarea recursului, inculpatul a învederat că este arestat de un an de zile, respectiv din data de 27.09.2008; că pe parcursul acestui an prima instanță a dispus punerea în libertate, dar Curtea de Apel a modificat soluția; că au fost audiați martorii. Totodată, inculpatul a arătat că și-a recunoscut greșeala și îi pare rău; că fapta nu este una cu violență; că este căsătorit de doi ani, dintre care unul a fost arestat și dorește să-și continue studiile.

Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor invocate de inculpat, precum și din oficiu conform art. 3856alin. 3.C.P.P. instanța de recurs apreciază că în mod judicios prima instanță a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 3002.C.P.P. si 160 C.P.P. precum si art. 5 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, recursul fiind nefondat pentru următoarele considerente:

Din probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual se constată că temeiurile faptice ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul, continuă să subziste, acestea nefiind înlăturate de declarațiile inculpaților audiați de prima instanță. Astfel, inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 282 alin. 1.Cod Penal, art. 282 alin. 2.Cod Penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod Penal, respectiv de aderare la un grup infracțional organizat pentru comiterea infracțiunilor de contrafacere și de deținere și punere în circulație de monedă falsă, aflate în concurs real. temeinice privind comiterea faptei rezultă din declarațiile inculpaților și martorilor audiați în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, între care (fila 183 dosar tribunal), (fila 184 dosar tribunal), (fila 186 dosar tribunal). Sub acest aspect, instanța de recurs reține că potrivit dispozițiilor art. 681.C.P.P. art. 139 și 160 C.P.P. măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatului, iar față de probatoriul administrat până în acest moment nu există date care să conducă la concluzia că măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul ar fi fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau că nu mai există temeiuri care să justifice menținerea acesteia. Totodată, împotriva inculpatului continuă să-și găsească incidența dispozițiile art. 148 lit. f) din Codul d e procedură penală (acuzele ce planează asupra acestuia vizează infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai M de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptelor în actul de sesizare a instanței, caracterul organizat al acestor activități ilicite pentru care există date că ar fi fost săvârșite de către inculpat, numărul persoanelor implicate și întinderea teritorială a activității). Mai mult, cu privire la inculpatul există presupunerea rezonabilă că ar fi avut rolul de inițiator și coordonator al grupului infracțional organizat specializat în comiterea de infracțiuni de contrafacere, deținere și punere în circulație de monedă națională.

În ce privește depășirea termenul rezonabil invocata de inculpat, instanța apreciază că trebuie avută în vedere gravitatea și consecințele infracțiunii cu privire la care există indicii că ar fi fost săvârșită de acesta. Este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nu trebuie să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai M decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate" (cauzeleLabita Italia,Neumeister Austria,Stasaitis Lituania). Prin prisma dispozițiilor art. 6 și 5 paragraf 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale termenul rezonabil de soluționare a unei cauze trebuie apreciat nu doar prin prisma perioadei petrecute de inculpat în arest preventiv și prin prisma principiului conform căruia, până la pronunțarea unei hotărâri de condamnare cu caracter definitiv, o persoană este prezumată nevinovată, dar și prin prisma criteriilor cum sunt natura cauzei deduse judecății, complexitatea acesteia, numărul părților implicate în cauză, natura probelor ce se impun a fi administrate Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între durata măsurii privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acesteia. În condițiile speței, la acest moment interesul general prevalează încă în raport cu interesul inculpatului de a fi pus în stare de libertate. În acest sens, se reține că presupunerea rezonabilă privește fapte grave, că aceasta implica activitatea mai multor persoane și cu o rază teritorială extinsă, că faptele aduc atingere nu numai patrimoniului, ci și încrederii și securității circuitului civil, încrederii în moneda utilizată în relațiile civile și comerciale, cu impact social deosebit; iar lăsarea în libertate a inculpatului nu ar face altceva decât să sporească acest sentiment de nesiguranță și să conducă la scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și, în plus, asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății conduce la pericolul întreținerii climatului infracțional, creând făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii. Asemenea fapte, impun obligația statului de a lua toate măsurile necesare pentru a crea siguranța cetățenilor și respectarea ordinii publice, pentru a nu se întreține climatul infracțional și a nu conduce la scăderea încrederii populației în capacitatea de protecție a organelor statului. Pe de altă parte, în condițiile unui probatoriu complex, a unei activități infracționale extinse, a unui număr M de persoane ce trebuie audiate - inculpați și martori, nu se poate reține că nu s-au depus diligențele necesare și suficiente pentru efectuarea procedurilor în termen rezonabil.

În ce privește circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv conduita de recunoaștere a faptelor și dorința de a-și continua studiile, se are în vedere că acestea se analizează prin raportare la pericolul concret pentru ordinea publică, fiind necesar a se vedea în ce măsură pot conduce la înlăturarea sau diminuarea acestuia, pentru a nu se depăși justul echilibru dintre măsura dispusă și scopul acesteia. În condițiile în care, astfel cum s-a arătat anterior, lăsarea în libertate a inculpatului determină starea de pericol concret pentru ordinea publică, generând un sentiment de insecuritate și neîncredere în rândul societății civile; precum și în condițiile în care aceste aspecte nu au preîntâmpinat conduita ilicită cu privire la care există indiciile de comitere, se apreciază că circumstanțele personale nu sunt în măsură a înlătura necesitatea menținerii stării de arest.

Potrivit art. 136 alin. 8.C.P.P. alegerea măsurii preventive aplicate inculpatului trebuie să aibă în vedere scopul acesteia, gradul de pericol social al infracțiunii, sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura. În raport cu aceste criterii, precum și cu aspectele anterior analizate, instanța de recurs constată că măsura arestării preventive își menține în continuare caracterul adecvat și de necesitate pentru siguranța publică.

Având în vedere considerentele expuse anterior, rezultă că înlocuire a măsurii arestării preventive nu se impune, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.139 C.P.P. întrucât garanțiile oferite de măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara nu sunt suficiente pentru a asigura liniștea și sentimentul de securitate al cetățenilor, cu atât mai mult cu cât este vorba de persoane în privința cărora există presupunerea rezonabilă că au fost apte să falsifice moneda națională.

Astfel fiind, în baza art. 38515pct. 1 lit. b va C.P.P. respinge recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 24.09.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.

În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. 2.proc.pen. va obliga inculpatul la plata sumei de 60 lei, cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În temeiul art. 38515pct. 1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 24.09.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.

În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă inculpatul la plata sumei de 60 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică din 01.10.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Gheorghe Bugarsky

- - - - G -

Grefier,

Red.- 05.10.2009

Tehnored. -07.10.2009

Primă instanță: jud. - Tribunalul Timiș

Președinte:Laura Bogdan
Judecători:Laura Bogdan, Florin Popescu, Gheorghe Bugarsky

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 928/2009. Curtea de Apel Timisoara