Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 929/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 5631/2/2009
1473/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 929
Ședința publică din data de 24 iunie 2009
Curtea compusă din:
PPREȘEDINTE: Umitrașcu Sofica Bădescu Liliana Cîrstoiu Veronica D- -
JUDECĂTOR: - -
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: G -
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurentul-inculpat împotriva Încheierii de ședință din data de 09.06.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-inculpat personal, în stare de arest și asistat de apărător din oficiu cu delegația nr. -/23.06.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat solicită proba cu înscrisuri, reprezentând acte medicale, din care rezultă starea de sănătate a părții-vătămate.
Reprezentanta Ministerului Public se opune administrării probei cu acte medicale, având în vedere faza procesuală în care se discută legalitatea măsurii arestării preventive.
Curtea, după deliberare, încuviințează și administrează proba cu înscrisuri.
Nemaifiind cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs:
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat solicită admiterea recursului formulat împotriva Încheierii de ședință din data de 09.06.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția penală, în dosarul nr-, având în vedere că temeiurile care au stat la baza arestării preventive nu mai subzistă, acestea s-au schimbat și nu mai impun măsura arestării preventive. Să se aibă în vedere circumstanțele reale și personale, atitudinea sinceră și de regret a inculpatului din care rezultă că nu prezintă pericol pentru ordinea publică. De asemenea, se arată că inculpatul are familie și copii minori în întreținere.
Pentru aceste considerente solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, cu judecarea inculpatului în stare de libertate.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate având în vedere că având în vedere că temeiurile care au stat la baza arestării preventive se mențin, impunând în continuare menținerea stării de arest preventiv față de natura și gravitatea faptei pentru care este cercetat, respectiv tentativă la infracțiunea de omor, violare de domiciliu și vătămate corporală din care rezultă pericolul concret pentru ordinea publică.
Pentru considerentele arătate și pentru buna desfășurare a procesului penal, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea în continuare a stării de arest a inculpatului.
Recurentului-inculpat solicită admiterea recursului și judecarea în stare de libertate.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 9 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penală, în dosarul nr-, printre alte dispoziții, instanța, din oficiu, a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, menținând această măsură.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că măsura arestării preventive este pe deplin justificată, din datele existente la dosarul cauzei existând cel puțin indicii temeinice în sensul prevederilor art.143 Cod procedură penală, în cauză fiind îndeplinite și cerințele art.148 lit.f Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei mențineri a măsurii arestării preventive.
Examinând încheierea recurată, față de motivele invocate, cât și din oficiu, conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este nefondat.
Împotriva inculpatului a fost luată măsura arestării preventive prin încheierea din data de 18 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penală, în dosarul nr-, reținându-se ca temeiuri ale luării acestei măsuri dispozițiile art.148 lit.f și art.143 Cod procedură penală.
Astfel, se reține că, în data de 9 iulie 2008, fiind sub influența băuturilor alcoolice, împreună cu tatăl său - - inculpatul a exercitat acte de violență asupra părților vătămate și și au pătruns fără drept în domiciliul părții vătămate, pe care l-au lovit cu pumnii și picioarele.
Probele administrate până în prezent nu au modificat temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive.
Curtea constată - cum bine a reținut și instanța de fond - că și la acest moment se mențin temeiurile avute în vedere la luarea inițială a măsurii, respectiv dispozițiile art.148 lit.f Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile presupus a fi fost comise este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Oricum, analiza temeiurilor de fapt ale arestării preventive presupune doar antamarea faptelor principale, a probatoriilor în vederea constatării existenței unei suspiciuni rezonabile cu privire la săvârșirea unei infracțiuni, în sensul dat de art.5 paragraf 1, lit.c și paragraf 3 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului.
-se acestui deziderat - fără a proceda la o analiză probelor, a mijloacelor de probă sau a modalităților de administrare a acestora - Curtea apreciază că temeiurile avute în vedere la luarea față de inculpat a celei mai grave măsuri preventive subzistă în continuare.
În lipsa unei definiții legale a noțiunii de pericol pentru ordinea publică, în practică sunt avute în vedere mai multe aspecte (care constituie totodată criterii complementare de care se ține cont la alegerea măsurii preventive, conform art.136 alin. final C.P.P.), printre care natura și gravitatea faptelor săvârșite, urmările produse, circumstanțele personale ale inculpatului etc.
Nu poate fi primită susținerea apărătorului inculpatului, în sensul că acesta nu prezintă pericol pentru ordinea publică, în condițiile în care organele de anchetă penală au reținut că acesta - fără niciun motiv - a exercitat acte de violență asupra părților vătămate și și a pătruns (împreună cu tatăl său), fără drept, în domiciliul părții vătămate, pe care l-a lovit cu pumnii și picioarele.
Această modalitate de operare, urmarea gravă produsă, limitele mari de pedeapsă stabilite de legiuitor, demonstrează cu suficiență pericolul social pentru ordinea publică, pe care-l prezintă inculpatul; rezonanța negativă produsă în rândul comunității este de natură a tulbura în mod real ordinea publică, generând o stare de neîncredere și insecuritate pentru membrii societății, astfel că lăsarea în libertate - cel puțin la acest moment procesual - nu este oportună.
Susținerile apărătorului inculpatului - vizând circumstanțele personale apreciate ca favorabile - pot constitui, eventual, aspecte ce pot fi avute în vedere cu ocazia individualizării pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, în ipoteza în care acesta va fi găsit vinovat de săvârșirea faptei reținute în sarcina sa.
De altfel, inculpatul nu a precizat care ar fi - în opinia sa - cauzele care ar conduce la concluzia negativă, în sensul că nu ar mai subzista temeiurile care au stat la baza arestului preventiv.
Totodată menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului corespunde scopului reglementat de dispozițiile art.136 Cod procedură penală, privarea acestuia de libertate, fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.
Pentru aceste considerente, Curtea, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge - ca nefondat - recursul declarat de inculpatul.
Curtea constată că recurentul este cel care se află în culpă procesuală, astfel că îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 9 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
G -
Red.
Dact./21.07.2009
Ex.2
Red.-Trib.
Președinte:Umitrașcu Sofica Bădescu Liliana Cîrstoiu VeronicaJudecători:Umitrașcu Sofica Bădescu Liliana Cîrstoiu Veronica
