Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 94/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA DE MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 94/
Ședința publică de la 18 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurel Burlacu președinte secție
JUDECĂTOR 2: Mariana Cristache
JUDECĂTOR 3: Daniela Liliana
Grefier:
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul DIRECȚIEI DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM - SERVICIUL TERITORIAL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de inculpatul (fiul lui si -, născut la data de 07.05.1977 în G, județul G, domiciliat in com.Banca, sat, județul V și fără forme legale în G,-, -.20, jud. G, CNP: -, în prezent deținut Penitenciarul Galați ) și inculpata, împotriva încheierii de ședință din 27.05.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în cauză au răspuns inculpatul, în stare de arest și inculpata -, personal, ambii fiind asistați de av..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța, față de existența la dosar a unei cereri de declarare a recursului de către inculpatului, cât și o cerere formulată de d-na avocat, în care apare referirea la inculpații și -, pune în discuție precizarea inculpaților care au formulat recurs.
Apărătorul inculpaților precizează că este o eroare, întrucât doar pentru, căruia i s-a menținut starea de arest a declarat recurs, inculpata - este liberă.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocatul arată că a studiat, ca de fiecare dată din nou acest dosar, pentru a se convinge că ne aflăm într-o situație în care,deși instanța de judecată a socotit că potrivit practicii constante a CEDO, potrivit practicii noastre, constante și potrivit situației din dosar, inculpații care au aceeași calificare, pot fi judecați în stare de libertate,dar în ceea ce-l privește pe se ajunge la o anumită concluzie, și anume că față de el trebuie menținută măsura arestării, deși calificarea juridică este aceeași, situațiile aproape identice, ajungându-se chiar corect ca pentru unii inculpați să fie înlocuită măsura obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura de a nu părăsi țara, pentru că au socrii bătrâni și bolnavi.
Este foarte bine că a venit inculpata - în fața instanței,pentru a se vedea că aceasta este o mamă bolnavă, pentru că nu socrii bătrâni și bolnavi, față de care s-a dispus pentru ceilalți inculpați chiar schimbarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura de a nu părăsi țara -, ci o mamă bolnavă care, efectiv se întreabă cum a suportat condițiile grele din penitenciar, având în vedere situația gravă de sănătate pe care o are datorită glandei tiroide, respectiv o tumoare tiroidiană - are nevoie de ajutorul fiului său..
În vreme ce la unii inculpați se schimbă chiar măsura pentru că au socrii bătrâni și bolnavi, la inculpatul nu se are deloc în vedere că mama, chiar inculpată în dosar, are și ea o vârstă, este grav bolnavă și că inculpatul, efectiv, - așa cum rezultă din dosar - era un om care o ajuta și îi făcea dimineața în gospodărie, pentru că aceasta este incapabilă în starea sa de boală să muncească. Însă, în situația sa, nu s-a reținut că are nevoie ca singurul său fiu să fie lângă ea pentru ca să o ajute și să o îngrijească.
Este adevărat, suntem egali în fața legii, așa cum au spus-o atâția mari juriști, cei care au născut prin mințile lor luminate norma de drept, încât azi i se pare de-a dreptul penibil să repete în fața instanței faptul că egalitatea aceasta în fața legii trebuie respectată în primul rând de cei care și-au închinat viața în fața legii și în primul rând de judecători.
În afara faptului că inculpatul este început de listă de inculpați în acest dosar întrucât îl cheamă, fiind la început de alfabet, situația lui este aproape identică cu a celorlalți inculpați puși în libertate.
De vreme ce la ceilalți se reține faptul că au o îndelungată arestare preventivă, la nu mai contează această perioadă de detenție, se merge pe ideea că este rezonabilă această perioadă îndelungată. Nu este rezonabilă această perioadă, pentru că pentru toți trebuie egalitate în fața legii. Toți sunt trimiși - se spune că este o activitate organizată, au alcătuit un grup organizat - dar despre ce grup organizat este vorba: fosta soție, mama, faptul că are legături de rudenie sau a avut legătură de rudenie. Nu există nici o organizare specială pentru a se comite infracțiunea.
Este adevărat că infracțiunea este gravă. Dacă se privesc fotografii sau înscrisuri din dosar, nu se poate să nu fii influențat, dar această influență nu poate să determine schimbarea de gândire raportat la textul de lege care este categoric în ceea ce-i privește pe oamenii aflați în arest preventiv și care azi nu mai îngăduie asemenea arestări prelungite.
Dacă legiuitorul a înțeles să pună la dispoziția instanței posibilitatea de a schimba această măsură a arestării cu o măsură care să permită judecarea în stare de libertate, a știut de ce a făcut-
Declarațiile s-au luat, se va vedea - este adevărat că este o situație care a sesizat-o și care va fi discutată la fondul procesului, respectiv că inculpatului nu i s-a luat nici un fel de declarație în legătură cu niște minore sub acoperire - martore sub acoperire, nu s-a făcut nici o confruntare. Acestea apar ca martore după ce i se prezintă materialul și așa se ajunge la un număr de mai multe minore, când este vorba de fapt de o singură minoră care a fost condamnată de fapt pentru un furt din casa uneia dintre părțile inculpate în proces. Sigur că aceasta nu o să-i iubească și o să declare orice împotriva lor, dar aceasta este o problemă a fondului.
În momentul acesta,ceea ce se încalcă în mod flagrant este dreptul inculpatului de a fi judecat și calificată situația lui identic cu a celorlalți față de care s-a luat măsura punerii în libertate, care nu a fost o măsură greșită, aceasta a fost în conformitate totală cu modul în care justiția soluționează astăzi cauzele.
Dacă va fi găsit vinovat, va face închisoarea după aceea, dar de ce o prelungire de arest preventiv? Inculpatul nu poate pleca în Spania, nu are pașaportul la dispoziție ca să repete faptele care i se pun în sarcină, dar principiul nevinovăției nu s-a desființat din dreptul românesc. Suntem în situația în care un om este menținut într-un arest preventiv în contradicție cu tot ceea ce s-a stabilit față de toți ceilalți inculpați din acest dosar. Mergând pe această idee a necesității aplicării în mod egal a legii, indiferent față de cine, indiferent dacă place mai mult sau mai puțin - sigur înregistrările telefonice nu au un limbaj academic, toate acestea sunt știute, dar de aici până a-l menține în stare de arest, fiindcă a avut contact - este adevărat, cu persoane care au fost dispuse să facă prostituție, pentru că nimeni nu poate fi obligat să plece nici în avion, nici în autocar, dacă nu vrea să plece realmente pentru a face un mai ușor, mai repede sau pentru a-și rezolva o situație - deci acestea sunt probleme de fond și nu reține atenția instanței.
Solicită a se vedea că nu ne aflăm în situația prev. de art.148 Cod pr.penală care îl obligă pe judecător să mențină starea de arest, inculpatul nu poate să comită faptele pentru care a fost arestat. I se pare ciudat ceva în acest dosar. Când avem text de lege care spune că nu avem voie să împingem pe cineva pentru a comite infracțiuni, nu știe de ce a fost nevoie de atâția ani pentru DIICOT, ca să pornească această anchetă și să dispună începerea urmăririi penale, tocmai pentru a-l lăsa, de a-i lăsa pe oameni, dacă au comis fapta, să pășească în continuare la comiterea acestei fapte. Aceasta i se poare mai grav decât tot ceea ce i-a arătat acest dosar, fiindcă oamenii trebuie împiedicați să comită infracțiuni, nu împinși să comită infracțiuni.
Având în vedere că suntem egal în fața în legii -, dacă în acest dosar judecătorul, aplicând norma de drept în mod corect a dispus încetarea arestului preventiv față de toți ceilalți inculpați care sunt confruntați cu aceleași texte de lege care sunt socotite că ar fi fost încălcate de către -, deci,pentru egalitate normală de tratament și de aplicare a legii, solicită admiterea recursului și a se dispune lăsarea sa în libertate, cu aplicarea măsurii - imposibilitatea de a părăsi nu țara, localitatea. Pentru egalitate de tratament în fața legii, solicită admiterea recursului.
Reprezentanta Ministerului Public arată că încheierea Tribunalului Galați este legală și temeinică. În cauză, subzistă în continuare temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive și impun în continuare menținerea acestei măsuri.
De asemenea, privarea de libertate a inculpatului este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, având în vedere că în cauză cercetarea judecătorească nu a început încă.
Pe de altă parte, apreciază că față de gradul de pericol social al faptelor pentru care inculpatul este cercetat, față de faptul că este vorba de caracterul organizat al activității infracționale, el fiind liderul grupului, apreciază că se impune menținerea arestării preventive față de acesta.
Pentru aceste considerente, solicită respingerea recursului declarat de inculpat împotriva încheierii pronunțată de Tribunalul Galați, ca fiind nefondat.
Apărătorul inculpatului arată că toate argumentele pe care le-a adus reprezentanta Ministerului Public sunt exact argumentele care au justificat solicitarea sa de a se admite recursul pentru că argumentele sunt identice, textele de lege sunt identice.
Inculpatul recurent arată că are 10 luni de zile de când este arestat. Se vorbește că a fost liderul acestei infracțiuni. Este prima oară când se află în instanță, nu a avut probleme cu legea, poate că a făcut anumite greșeli.Se vorbește că a fost liderul, dar din cele reținute în rechizitoriu - la fila 11 și 12 - spune că a stat trei luni de zile, că a fugit și perioada cât a fugit a cunoscut- Sunt nume pe care nu le cunoaște. Se spune că după trei luni de la fugirea sa a reîntâlnit-o pe,care declară că a stat trei luni de zile. Mai arată că de 10 luni de zile nu a fost audiat, chiar a și solicitat după 3 sau 4 luni de zile să fie anchetat, iar în rechizitoriu s-a menționat că a refuzat constant să dea declarații.
CURTEA
Asupra recursului penal de față
Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 27.05.2009 a Tribunalului Galați, în baza art. 3002Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
S-a respins totodată ca nefondată cererea formulată de apărătorul inculpatului privind înlocuirea arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 litera Cod procedură penală, în ceea ce- privește pe inculpatul, în sensul că pedepsele prevăzute de lege sunt mai mari de 4 ani închisoare, iar pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din gravitatea ridicată infracțiunilor, împrejurările în care au fost comise, pe parcursul mai multor ani, cu implicarea unui număr mai mare de persoane, amploarea acestor fapte și atingerea adusă imaginii țării prin săvârșirea unor astfel de infracțiuni.
În aceste condiții s-a arătat că este necesară intervenția fermă a organelor judiciare pentru a stopa asemenea activități ilicite, inclusiv prin luarea și menținerea arestării preventive față de inculpatul.
De la luarea arestării preventive față de acest inculpat a trecut un timp relativ scurt față de complexitatea ridicată a cauzei aspect care, coroborat cu gradul de pericol social concret al faptelor, conduc la concluzia că temeiurile de fapt și de drept nu s-au schimbat astfel încât să se impună înlocuirea arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, cererea apărătorului acestuia fiind nefondată.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul,criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, s-a arătat că în cauză nu se mai impune menținerea stării de arest a inculpatului,având în vedere că acesta se află într-o situație aproape identică cu ceilalți coinculpați care au fost puși în libertate, fiind vorba de aceeași încadrare juridică.
S-au mai invocat și aspecte ce vizează situația personală a acestuia, respectiv s-a arătat că are o mamă în vârstă și grav bolnavă, motiv pentru care trebuie să fie alături de aceasta și să-i acorde sprijin, fiind sigurul fiu.
Față de toate acestea s-a solicitat admiterea recursului promovat, casarea încheierii recurate și în rejudecare,înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Recursul formulat e nefondat.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, se constată că în mod corect prima instanță a apreciat că se impune menținerea stării de arest a inculpatului recurent.
Considerăm că se mențin și la acest moment temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, respectiv dispozițiile art.148 lit.f Cod pr.penală, întrucât:
- infracțiunile pentru care e judecat inculpatul sunt prevăzute de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani;
- la dosarul cauzei există probe administrate până în prezent ( declarațiile celor 12 victime majore și ale celor 4 victime minore, declarațiile martorilor,transcrierile convorbirilor telefonice ) din care rezultă împrejurarea că lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Această din urmă condiție rezultă și din activitatea infracțională desfășurată de inculpat care e amplă și din natura relațiilor sociale ce au fost încălcate prin comiterea faptelor reținute în sarcina sa.
Nu putem vorbi de egalitate, respectiv de o situație identică între inculpatul recurent și ceilalți coinculpați cărora le-a fost înlocuită măsura arestării preventive, având în vedere următoarele:
La analiza temeiurilor prev. de art.148 Cod pr.penală se are în vedere nu numai încadrarea juridică a faptelor, ci și activitatea infracțională desfășurată în concret de fiecare inculpat în parte. Inculpatul recurent a avut o activitate infracțională amplă față de ceilalți inculpați ( fiind vorba de traficarea a 12 victime majore și 4 victime minore), iar situația sa personală e diferită de a celorlalți participanți procesuali. Astfel, în cazul inculpatei - s - a avut în vedere starea precară de sănătate, aceasta suferind de mai multe boli grave,iar referitor la - faptul că a avut o comportare corespunzătoare în societate și nu a creat probleme la locul de muncă.
Totodată, în ceea ce privește pe, s-a ținut cont de faptul că are un copil minor în vârstă de 3 ani și e la primul impact cu legea penală.
Întrucât și la acest moment subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive,considerăm că în cauză nu sunt îndeplinite dispozițiile art.139 Cod pr.penală, motiv pentru care în mod corect s-a respins cererea inculpatului recurent de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Față de toate acestea, având în vedere și dispozițiile art.136 Cod pr.penală, apreciem că se impune menținerea stării de arest a inculpatului, recursul acestuia urmând să fie respins ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod pr.penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul (fiul lui si -, născut la data de 07.05.1977 în G, județul G, domiciliat in com.Banca, sat, județul V și fără forme legale în G,-, -.20, jud. G, CNP: -, în prezent deținut Penitenciarul Galați ), împotriva încheierii de ședință din 27.05.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
În baza art.192 alin.2 Cod pr.penală obligă pe inculpatul recurent la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 18.06.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - Grefier,
Red.dec./18.06.2009
Jud.fond
Tehnored.CG/2 ex./19.06.2009
Președinte:Aurel BurlacuJudecători:Aurel Burlacu, Mariana Cristache, Daniela Liliana
