Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 94/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR.94/R/2009
Ședința publică din 27 februarie 2009
PREȘEDINTE: Munteanu Traian JUDECĂTOR 2: Rus Claudia
JUDECĂTOR 3: Popovici Corina
Judecător: - -
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, fiul lui și, născut la 24.05.1968, din Arestul IPJ B, împotriva încheierii de ședință nr.7 din 18.02.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul penal nr-, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, conform art.160/b Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest din Arestul IPJ B, asistat de apărător din oficiu avocat, în baza delegației nr.1179/2009 emisă din oficiu de Baroul Bihor la 25.02.2009 și interpretul de limba maghiară.
HGMINISTERUL PUBLICa fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind alte excepții sau chestiuni prealabile, curtea acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul inculpatului recurent avocat solicită admiterea recursului, casarea și modificarea încheierii recurate, în sensul revocării măsurii arestării preventive cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului. În susținerea recursului se arată că nu subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive și nici temeiuri noi nu au apărut, care să justifice menținerea acestei măsuri.
În subsidiar, solicită a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Cu onorariu pentru apărarea din oficiu.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea încheierii atacate ca legală și temeinică, apreciind că nu există temeiuri care să justifice revocarea arestului preventiv, măsura fiind legală și temeinică, față de gravitatea infracțiunii săvârșite aceea de omor calificat.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, prin intermediul interpretului de limba maghiară solicită punerea sa în libertate.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr.7 din 18 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, în baza art.300/1 Cod procedură penală s-a constatat legală și temeinică măsura arestului preventiv a inculpatului, fiul lui și, născut la 24.05.1968 în M, județul B, cetățenie română, domiciliat în lui,-, județul B, CNP - -, arestat preventiv în baza încheierii penale nr.46/25 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.62/25 decembrie 2008 și a dispus menținerea acestei măsuri.
A fost respinsă cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a constatat că inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de omor calificat prev. de art.174-175 lit.c Cod, constând în aceea că, în data de 18 decembrie 2008, fiind sub influența băuturilor alcoolice, la refuzul mamei sale de a-i da bani, cu o, i-a aplicat acesteia multiple lovituri în zona capului care i-au provocat decesul.
În faza de urmărire penală au fost administrate probe, iar la dosarul cauzei există date din care rezultă fără echivoc pericolul pentru ordinea publică ce s-ar putea agrava prin lăsarea inculpatului în libertate, pericol dedus atât din gravitatea faptei săvârșite de inculpat, cât și din reacția colectivității la cercetarea inculpatului în stare de libertate, reacție ce poate produce perturbări în disciplina publică și în respectul față de lege și ca urmare, instanța a apreciat că prin lăsarea în libertate a inculpatului, s-ar putea crea temerea în societate că organele judiciare nu au o reacție promptă, creând astfel o senzație de insecuritate socială.
Pentru considerentele mai sus arătate, instanța a dispus menținerea arestului preventiv a inculpatului și a respins cererea subsidiară privind înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Împotriva încheierii penale mai sus arătate a formulat recurs inculpatul solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii recurate în sensul revocării măsurii arestării preventive și punerii sale de îndată în libertate.
În motivarea recursului formulat inculpatul, prin apărătorul său ales a învederat instanței că, nu subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive și nici temeiuri noi nu au apărut, care să justifice menținerea acestei măsuri.
Examinând încheierea recurată din oficiu și prin prisma motivelor invocate de recurent, dar în limitele permise de lege, instanța va reține următoarele:
Instanța de fond a dispus în mod temeinic menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, câtă vreme temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri subzistă și nu s-au modificat până în prezent, din probele administrate în cauză rezultând presupunerea rezonabilă că acesta a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată.
Referitor la temeiurile prev. de art.148 lit.f Cod procedură penală, se va reține că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de omor calificat pentru care este judecat inculpatul este mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol pentru ordinea publică.
În acest sens prima instanță a arătat că, pericolul pentru ordinea publică rezultă atât din gravitatea faptei săvârșite de inculpat, cât și din reacția colectivității la cercetarea inculpatului în stare de libertate, reacție ce poate produce perturbări în disciplina publică și în respectul față de lege.
Toate aceste aspecte ce țin de fapta reținută în sarcina inculpatului sunt de natură să creeze un puternic sentiment de insecuritate socială în rândul comunității, generat de impresia că organele judiciare au o atitudine pasivă față de persoanele suspectate de comiterea unor infracțiuni grave.
Față de motivele mai sus arătate, Curtea va respinge ca nefondat recursul inculpatului, iar în baza art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală îl va obliga pe acesta la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care suma de 100 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent, împotriva încheierii penale nr.7 din 18.02.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 27.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - - -
decizie - jud.- -
În concept - 5.03.2009
Judecători fond -
decizie - - -
3 ex./5.03.2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
Din 22 aprilie 2010
Către,
CURTEA DE APEL ORADEA
- Serviciul Economico-Financiar -
Vă facem cunoscut că, în dosarul penal cu numărul de mai sus, privind pe inculpatul, domnul HG( telefon nr.0727/- ) - traducător autorizat de limba maghiară a prestat serviciul de interpret în dezbateri pe durata unei ore.
În consecință, vă solicităm să procedați la achitarea serviciului prestat potrivit legislației în vigoare.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Președinte:Munteanu TraianJudecători:Munteanu Traian, Rus Claudia, Popovici Corina
