Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 94/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr.190/2/2010
70/2010
DECIZIA PENALĂ NR. 94
Ședința publică din 18 ianuarie 2010
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Vasile Băjan
JUDECĂTOR 2: Damian Dolache
JUDECĂTOR 3: Carmen Veronica
GREFIER - -
__________________________________________________________
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat de procuror.
Pe rol judecarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de recurentul-inculpat împotriva încheierii din data de 05.01.2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător din oficiu, cu delegația pentru asistență judiciară obligatorie nr. -/12.01.2010, depusă la dosarul cauzei (fila 5).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și, făcând aplicarea disp. art. 38513din Codul d e procedură penală, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii din data de 05.01.2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală și continuarea procesului penal cu inculpatul în stare de libertate.
Consideră că nu subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri de excepție și nu au apărut altele noi care să impună privarea de libertate a inculpatului.
De asemenea, apreciază că nu mai sunt îndeplinite dispozițiile art. 148 lit. f din Codul d e procedură penală, neexistând probe la dosar în acest sensul că în stare de libertate inculpatul ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică ori ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Solicită a se avea în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului, faptul că este absolvent de studii liceale (12 clase), are o familie organizată și un copil minor în întreținere, fiind angajat în muncă cu carte de muncă.
Astfel, starea de recidivă în care se află, în opinia apărării nu reprezintă un temei legal pentru menținerea stării de arest, motiv pentru care solicită continuarea procesului penal cu inculpatul în stare de libertate.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii instanței de fond, apreciind-o a fi temeinică și legală.
Susține că există suficiente probe și indicii temeinice în sensul că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, subzistând temeiurile care au stat la baza arestării preventive, apreciind astfel că lăsat în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Solicită a se avea în vedere natura și gravitatea faptei comise, urmările produse și consecințele negative create de droguri asupra sănătății publice, precum și perseverența infracțională a inculpatului,care a mai fost condamnat pentru același gen de infracțiuni, specializându-se în traficul de stupefiante.
Astfel, apreciind că sunt îndeplinite disp. art. 143 Cod de procedură penală și cele două condiții cumulative prev. de art. 148 lit. f Cod de procedură penală, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii instanței de fond, apreciind-o a fi temeinică și legală.
Recurentul-inculpat, personal, în ultimul cuvânt, potriv. disp. art. 38513alin. 3 Cod procedură penală, susține că a fost provocat de către colaboratorul sub acoperire, înscenându-i-se acest trafic de droguri. Mai mult, a fost și amenințat și în final, pe fondul unor probleme materiale, a acceptat să meargă la o anumită persoană să ia drogurile și le-a înmânat colaboratorului, însă precizează că nu este consumator și nici traficant. Solicită a fi judecat în stare de libertate pentru a avea posibilitatea de a-și îngriji familia.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din 05.01.2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-, în baza art.3002raportat la art.160 Cod procedură penală, a constatat legalitatea și temeinicia luării măsurii arestării preventive față de inculpatul menținând starea de arest a inculpatului.
A fost respinsă cererea inculpatului de înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, ca neîntemeiată
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că sunt întrunite cumulativ exigentele art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În subsidiar, inculpatul a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Curtea, analizând încheierea sub aspectele de fapt și de drept, apreciază calea de atac ca fiind nefondată pentru următoarele considerente:
Inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc n stare de recidivă postexecutorie, faptă prev. de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit.a Cod penal, pedepsita cu închisoare de la 10 la 20 de ani, constând în aceea că, la data de 26 05 2009 deținut si a vândut investigatorului sub acoperire " " și colaboratorului " ", cantitatea de aproximativ 1 kg heroina cu suma de 18 000 euro.
În mod corect prima instanță a reținut că se mențin temeiurile care au dus la luarea măsurii inițiale, fiind întrunite cumulativ exigențele art. 148 lit. f Cod procedură penală astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile săvârșite este mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate a inculpaților creează pericol concret pentru ordinea publică. Pericolul pentru ordinea publică rezultă din modul de operare, circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor și circumstanțele personale ale inculpaților. În plus, la luarea măsurii preventive au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 136 alin.8 Cod procedură penală, măsura fiind judicios aleasă în raport cu persoana acestora.
Pentru considerentele apreciate ca temeinice în menținerea măsurii arestării preventive, cererea privind înlocuirea acestei măsuri cu una mai blândă, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea, apare ca fiind neîntemeiată și pe cale de consecință nu poate fi primită de
În consecință, Curtea, conform art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat și în baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală, îl va obliga pe recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 05.01.2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr- și îl obligă la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariu avocat oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
-
Red. - / 19.01.2010
Dact./ 27.01.2010
Ex.2
Red. - / Tribunalul București - Secția I Penală
Președinte:Vasile BăjanJudecători:Vasile Băjan, Damian Dolache, Carmen Veronica
