Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 95/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 95
Ședința publică de la 05 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Cenușă
JUDECĂTOR 2: Otilia Susanu
JUDECĂTOR 3: Gabriela Scripcariu
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 25 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul cu nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul, în stare de arest preventiv, asistat de av., apărător ales cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Inculpatul interpelat arată că își menține recursul formulat împotriva încheierii din data de 25 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Iași.
Avocat susține că potrivit disp. art. 309 Cod procedură penală, instanța de fond, cu ocazia discutării stării de arest a inculpatului, avea obligația de a întocmi o minută, ori în cauza de față această minută lipsește.
Instanța, pune în vedere apărătorului inculpatului, ca în situația în care nu mai are alte cereri de formulat să pună concluzii și pe fondul cauzei, urmând a fi verificate toate susținerile sale.
Av. pentru inculpatul având cuvântul, susține că judecătorul, potrivit disp. art. 300 ind 2. Cod procedură penală, era obligat să verifice legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, ori, în cauza de față nu s-a făcut altceva decât copy-paste după motivările din încheierile anterioare.
În cauză, mai mult decât reaudierea unor persoane și indicarea de planșe foto, nu s-a mai realizat altceva.
Nu se explică în ce constă pericolul pentru ordinea publică pe care îl reprezintă lăsarea în libertate a inculpatului, cu ce este mai periculos decât ceilalți inculpați.
Ca atare, având în vedere că nu mai există temeiurile inițiale, apreciază că nu se mai impune menținerea măsurii de arest preventiv și solicită admiterea recursului declarat de inculpat. În cazul în care se consideră că parte din temeiurile inițiale subzistă solicită înlocuirea măsurii de arest preventiv cu o altă măsură preventivă.
În concluzie, solicită constatarea nulității încheierii recurate prin lipsa minutei dar și prin nemotivare, potrivit disp. art. 385 ind. 15 pct. 9, întrucât simpla copiere a motivărilor anterioare nu însemnă altceva decât o nemotivare.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul susține că instanța de fond a verificat temeiurile care au stat la baza arestării preventive a inculpatului, menținând, motivat, măsura arestării preventive și că apreciază încheierea pronunțată legală și temeinică, solicitând respingerea recursului declarat de inculpat, ca nefondat, întrucât, consideră că sunt îndeplinite cerințele impuse de disp. art. 143, 148 lit. f și 136 din Codul d e procedură penală.
De asemenea, apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de disp. art. 139 Cod procedură penală și solicită respingerea cererii privind înlocuirea măsurii arestării preventive.
Inculpatul solicită judecarea sa în stare de libertate. De asemenea solicită ca instanța să aibă în vedere starea sa de sănătate.
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
INSTANȚA
Prin încheierea de ședință din 25 ianuarie 2010 Tribunalului Iași dispune:
În temeiul disp. art.300 ind.2 Cod procedură penală raportat la art. 160 ind. alin. 1 și 160 ind. alin.3 Cod procedură penală a fost verificată și constatată legalitatea și temeinicia măsurii de arest preventiv luată față de inculpații:
-, fiul lui și, născut la data de 03.05.1956, în prezent deținut în Penitenciarul Iași;
-, fiul lui și, născut la data de 15.11.1986, în prezent deținut în Penitenciarul Iași, măsură pe care o menține.
A fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.
A fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.
Cu drept de recurs în termen de 24 de ore de la comunicare.
S-a stabilit termen de judecată la data de 22.02.2010, ora 14:00, oră stabilită de comun acord cu apărătorii și reprezentantul Ministerului Public.
S-a pus în vedere părții vătămate să se prezinte la termenul și ora stabilite în vederea audierii.
Se vor cita inculpații și cu indicarea datelor de stare civilă în Penitenciarul Iași.
Se vor cita părțile vătămate; partea vătămată se va cita și prin afișare la ușa Consiliului Local
Se vor cita martorii propuși de inculpați, în măsura în care vor fi fost indicate domiciliile acestora.
S-a dispus citarea martorilor din lucrări ca în precedent, inclusiv martora.
Se vor emite mandate de aducere pe numele părților vătămate și cu mențiunea de a fi efectiv executate în sensul de a însoți persoanele la instanță.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Verificând în baza disp.art.300 ind.2 raportat la art.160 ind. b Cod procedură penală legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților și, instanța a constatat că temeiurile ce au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a acestora, nefiind incidentă nici o împrejurare de natură a înlătura aspectul legal al acestei măsuri preventive ori de a releva încetarea temeiurilor care au determinat arestarea preventivă a inculpaților.
La baza luării acestei măsuri preventive în mod corect s-a reținut incidența disp.art.143 și respectiv a art.148 lit. f Cod procedură penală, pericolul social pe care lăsarea în libertate a inculpaților și l-ar putea prezenta fiind relevat de următoarele aspecte:
- importanța valorilor sociale pretins a fi fost lezate prin activitatea infracțională a celor doi inculpați, lăsarea acestora în libertate reprezentând un potențial impediment în procesul de protejare a acestor valori,
- buna desfășurarea a procesului penal care justifică prin prisma vulnerabilități emoționale a victimelor infracțiunilor pretins a fi fost săvârșite de către inculpați, impactul negativ pe care l-ar avea lăsarea acestora în libertate și care ar putea influența depozițiile acestora și aflarea adevărului.
- modalitatea în care se presupune că au acționat cei doi inculpați, în mod repetat, prin constrângere ori amenințări asupra unor victime, unele dintre acestea minore, aspect care relevă, doar a priori pericolul săvârșirii unor asemenea fapte în situația punerii acestora în libertate.
Împrejurarea depășirii termenului rezonabil, față de complexitatea cauzei, numărul de inculpați, numărul de victime - aspecte care au îngreunat până la acest moment desfășurarea a unor acte procesuale și de procedură, nu poate fi primită de instanță în prezenta cauză, acest termen purtând amprenta naturii cauzei pendinte.
În cauza de față, ingerința autorității de stat manifestată prin menținerea măsurii arestării preventive este justificată pentru buna desfășurarea a procesului penal chiar din perspectiva art.5 al Convenției Europene a drepturilor Omului luând în seamă gravitatea potențialelor fapte prevăzute de art.12 al.1 și 2 lit. a și art.13 al.1 și 3 din Legea nr.678/2001 și reținând că există indicii că inculpații și au săvârșit faptele sub aspectul cărora sunt cercetați.
Susținerile inculpaților referitoare la situația familială deosebită în care se află ori la starea de sănătate, pot constitui eventual circumstanțe atenuante în cadrul individualizării pedepsei fără a avea relevanță asupra pericolului concret al faptelor pentru care sun cercetați.
Având în vedere că inculpații se afla în situația prevăzută de art. 148 lit. din Codul d e procedura penală, întrucât există indicii că au comis o faptă penală pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de patru ani și există probe certe că lăsarea in libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publica, pericol conturat atât de gravitatea faptei, de împrejurările și circumstanțele în care aceasta a fost comisă si de importanța relațiilor sociale pretins a fi fost lezate, instanța a dispus în sensul menținerii măsurii arestării preventive.
În considerarea aspectelor expuse anterior, a respins ca nefondate cererile formulate de inculpații și privind înlocuirea măsurii de arest preventiv cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
În termenul prevăzut de art. 141 Cod procedură penală încheierea a fost recurată de inculpatul și criticată pentru nelegalitate și netemeinicie.
Motivele de nelegalitate vizează lipsa minutei și "nemotivarea" încheierii.
Referindu-se la temeinicia hotărârii atacate, inculpatul invocă faptul că "temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri nu mai subzistă" și nu se explică de ce s-a reținut că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Examinând actele și lucrările dosarului atât prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, în limite procedurale, Curtea constată că recursul inculpatului nu este fondat, pentru considerentele ce urmează:
Prin rechizitoriul DIICOT -Serviciul Teritorial Iași din 6.2009, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 12 al. 1 lit. a din Legea 678/2001, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și art. 37 lit. "b" Cod penal, art. 13 din Legea 678/2001 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, art. 7 din Legea 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. "b" Cod penal, art. 329 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. "a" Cod penal.
În fapt, s-a reținut că împreună cu și -, în perioada 2006-2009 au înființat o grupare infracțională organizată, având drept scop exploatarea sexuală a unui număr de 12 tinere majore și minore, în scopul obținerii de venituri ilicite.
Totodată, s-a reținut că, prin fraudă, amenințare și violență a racolat, transportat, găzduit și obligat părțile vătămate, majore și minore să întrețină relații sexuale cu diverși clienți, din această activitate obținând venituri foarte mari.
Se mai reține că, inculpatul, în luna august 2007 înlesnit practicarea prostituției de către numita.
Inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea din 14.05.2009 a Tribunalului Iași, în temeiul disp. art. 143 și 138 lit. "f" Cod procedură penală, măsura preventivă fiind prelungită și ulterior menținută în condiții legale.
Criticile vizând nelegalitatea încheierii atacate sunt vădit nefondate. Astfel, la fila 107 din dosarul instanței de fond se află minuta vizată, semnată de judecător. În considerentele încheierii sunt prezentate argumentele avute în vedere de judecător atunci când, verificând măsura preventivă a constatat că este temeinică și legală și a menținut-
Potrivit art. 300 ind. 2 coroborat cu art. 160 ind. b Cod procedură penală, pe parcursul judecății, instanța are obligația ca, periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile să procedeze la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpatului.
Cu această ocazie, instanța poate fie să revoce arestarea preventivă atunci când constată că aceasta este nelegală sau că temeiurile care au determinat luarea ei au încetat și nu au apărut alte temeiuri noi care să justifice detenția privată, fie să mențină arestarea preventivă atunci când constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii impun în continuare privarea de libertate sau constată că au apărut temeiuri noi care impun privarea de libertate.
Înlocuirea sau revocarea unei măsuri preventive este reglementată la art. 139 alin. 1 Cod procedură penală, care prevede că: "măsura preventivă luată se înlocuiește cu o altă măsură preventivă când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea ei".
Rezultă din analiza textelor de procedură penală susmenționate că instanța chemată să analizeze măsura arestării preventive a inculpatului în cursul judecății trebuie mai întâi, să constate care au fost temeiurile avute la luarea măsurii preventive. După ce sunt identificate respectivele temeiuri, instanța trebuie să stabilească dacă ele continuă sau nu să existe, dacă justifică privarea de libertate și pe viitor ori dacă s-au modificat. Totodată, instanța trebuie să stabilească dacă au apărut sau nu temeiuri noi în raport de cele inițiale, care să justifice detenția privată a inculpatului.
În cauza de față, temeiurile care au stat la baza arestării preventive a inculpatului sunt cele înscrise la art. 143 și 148 lit. "f" Cod procedură penală.
Evaluând probatoriul existent la dosar prin prisma temeiurilor avute în vedere la arestare, instanța constată că de la momentul arestării preventive a inculpatului și până în prezent, în cauză nu au apărut elemente noi care să justifice aprecierea că temeiurile arestării inițiale au încetat sau că, eventual s-au schimbat.
Se reține că probatoriul administrat momentului ulterior arestării inculpatului confirmă odată în plus existența temeiurilor care au fost avute în vedere la arestarea preventivă a acestuia.
Din coroborarea declarațiilor părților vătămate, cu procesele verbale de prezentare pentru recunoaștere pe bază de fotografii judiciare, cu declarațiile martorilor, procesele verbale de percheziție domiciliară, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice legal interceptate, instanța reține că există indicii temeinice, în accepțiunea dată de art.68 ind. 1 Cod procedură penală, că inculpatul a comis faptele incriminate de normele de drept penal, fapte pentru care pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani. Pe baza acelorași mijloace de probă instanța a apreciat judicios că, în continuare, lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Se impune a arăta că pericolul concret pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului nu se confundă cu pericolul social abstract sau concret al faptelor bănuit comise de acesta, dar, nici nu poate analizat și apreciat distinct de această formă de pericol.
Pericolul social pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului rezultă din analiza coroborată a elementelor rezultate din mijloacele de probă existente la dosar, respectiv natura și multitudinea relațiilor sociale pretins lezate, gravitatea sporită a faptelor pentru care există motive verosimile de a se bănui că au fost comise de inculpat, întinderea în timp și spațiu în care s-au derulat acțiunile ilicite, modalitatea concretă în care se presupune că au fost comise activitățile infracționale, urmările produse, amploarea acestui fenomen infracțional.
Față de toate cele sus redate, instanța reține că temeiurile care au stat la baza luării măsurii de arest preventiv a inculpatului există și în prezent și ele impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, fiind astfel îndeplinită cerința înscrisă la art. 160 ind. b alin. 3 Cod procedură penală.
Verificând Actele și lucrările dosarului prin prisma legalității arestului preventiv a inculpatului, instanța constată că la luarea, prelungirea și menținerea măsurii preventive, de fiecare dată, au fost respectate toate dispozițiile legale ce reglementează această instituție de drept procesual penal.
În concluzie, potrivit disp. art. 385 ind. 15 pct. 1 lit."b" Cod procedură penală Curtea va respinge ca nefondat recursul inculpatului care va fi obligat să plătească statului cheltuielile judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Iași, împotriva încheierii de ședință din 25 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr- al Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 5 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Tehnored.
2 ex.
22.02.2010
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Maria CenușăJudecători:Maria Cenușă, Otilia Susanu, Gabriela Scripcariu
