Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 96/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 96/R/2010
Ședința publică din data de 10 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Delia Purice Președinte Secția Penală
JUDECĂTORI: Delia Purice, Ioana Cristina Morar Livia
: -
GREFIER:
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Cluj, reprezentat prin procuror:
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații și, împotriva Încheierii penale din 27 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr-, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, inculpații fiind cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri, prev.de art.2 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 pen. instigare la introducere de droguri în țară, prev.de art.25 pen. rap.la art.3 alin.1 din Legea 143/2000 și infracțiunea prev.de art.4 din Legea 143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 pen. totul cu aplic.art.33 lit.a pen. și art.16 din Legea 143/2000 (inc. ); trafic de droguri, prev.de art.2 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 pen. și infracțiunea prev.de art.4 din Legea 143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 pen. totul cu aplic.art.33 lit.a pen. (inc. ).
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpații și, aflați în stare de arest, ambii asistați de apărător ales, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar. Se prezintă d-na, interpreta de limba arabă desemnată în cauză.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a depus la dosarul cauzei de către apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul, av., o cerere prin care solicită acordarea onorariului parțial din oficiu pentru studierea dosarului și prezentarea la termenul de judecată.
Întrebați fiind, inculpații și, acesta din urmă prin intermediul interpretului, arată că-și însușesc și mențin recursurile declarate în cauză iar inculpatul menționează că înțelege limba română însă nu în privința expresiilor juridice.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursurilor.
Apărătorul inculpaților, solicită în baza art.385/15 pr.pen. admiterea recursurilor. Acest recurs vizează încheierea pronunțată de Tribunalul Cluj prin care s-a dispus menținerea măsurii arestului preventiv luată față de ambii inculpați în drept invocându-se art.300/2 pr.pen. Instanța de fond urma să examineze dacă la acea dată se mai regăsesc acele motive acre au stat la baza luării măsurii arestului preventiv, respectiv 143.pr.pen. și art.148 lit.f pr.pen. având în vedere că la data de 27 iunie 2009, atunci când s-a luat măsura, s-a apreciat că ambii inculpați prezintă un pericol ridicat pentru ordinea publică și se impune din punct de vedere legal luarea acestei măsuri. Consideră că începând cu luna ianuarie 2010, acest dosar poate fi soluționat și cu inculpații în stare de libertate sau eventual luată față de ei o altă măsură, cea prev. de art.145 sau 145/1 pr.pen. Instanța de judecată a procedat la efectuarea actelor specifice cercetărilor judecătorești în sensul că a verificat legalitatea rechizitoriului, a procedat la audierea inculpaților și la audierea persoanelor indicate în rechizitoriu ca și martori. În momentul de față urmează a mai fi audiate un număr de trei persoane în calitate de martori, persoane care vizează aspectele legate de infracțiunea încadrată în art.4 a Legii 143/2000, cea cu privire la consumul de droguri de risc. Toate probele care vizau aspectele legate de infracțiunea prev.de art.2 alin.1 și în cazul inculpatului prev.de art.3 alin.1 au fost examinate de instanța de judecată. Acest lucru îl determină să afirme că nici unul dintre inculpați nu au posibilitatea să influențeze cercetarea penală din prezentul dosar. Instanța de judecată nu a reușit să identifice probe sau indicii temeinice că inculpații intenționează sau au intenționat să influențeze vreun martor, expert sau vreo altă persoană care ar avea legătură cu prezentul dosar. În cazul inculpatului nu se mai poate realiza în nici o formă infracțiunea de trafic de droguri de risc întrucât organele de cercetare penală în momentul prinderii în flagrant au reușit găsirea acelei substanțe și nu există nici o modalitate ca substanța să ajungă în posesia vreunei persoane din țară sau altă țară. În cazul inculpatului nu sunt evidențiate probe care ar putea justifica existența unei tenacități și insistențe infracționale cu toate că inculpatul a fost supravegheat atent de către autoritățile statului o perioadă destul de îndelungată de timp. Nu avem dovedită existența acelor operațiuni de comercializare a drogurilor prin intermediul investigatorilor sau colaboratorilor astfel că nu pot fi luate în considerate ca probe ci eventual ca și indicii în cazul în care ele se dovedesc a fi reale prin prisma altor probe aflate la dosar. Apreciază că după trecerea unui interval de 10 luni, pe de o parte, dacă nu desființează acel pericol pentru ordinea publică, cel puțin îl diminuează. Pericolul pentru ordinea publică trebuie să fie de actualitate iar actualitatea se analizează nu prin ceea ce se întâmplă într-o anumită zonă geografică a țării ci prin aspectele legate de persoana inculpatului astfel că nu are nici o importanță că într-o anumită localitate s-ar fi săvârșit o faptă incriminată de Legea 143/2000. Aspectul legat de presupusa creștere a infracționalității din acest domeniu sunt probleme care ar ține mai mult de cultura generală și nu de motive care ar putea sta la baza menținerii unei măsuri cum este arestul preventiv. În cazul inculpatului, există patru procese verbale întocmite de investigatori prin colaboratori însă acestea sunt probe care țin de fondul cauzei. Parchetul insistă că aceste presupuse tranzacții au fost realizate în momentul în care inculpatul a beneficiat de o hotărâre pronunțată de Tribunalul Cluj prin care s-a schimbat măsura arestului preventiv cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea. Nici în luna iunie 2009, această problemă nu a fost analizată de instanță când a dispus luarea măsurii arestului preventiv. Este o chestiune juridică care era obligatoriu a fi analizată de către instanța care a dispus înlocuirea arestului dar întrucât acest lucru nu s-a întâmplat la acea instanță, apreciază că menținerea măsurii arestului în baza unor informații potrivit cărora inculpatul ar fi vândut o cantitate de trei grame de rezină de canabis, după atâtea luni trecute de la luarea măsurii arestului preventiv, nu mai pot fi privite ca elemente care ar putea justifica măsura arestului preventiv. Este adevărat că legea română nu prevede o condiție a cantității drogului oferit sau consumat dar crede că această chestiune ar putea fi analizată în cadrul problemei legate de menținerea măsurii arestului preventiv pentru că martorii audiați au dat explicații din care rezultă că în realitate s-a consumat o substanță care se tranzacționează legal prin intermediul unor magazine. Solicită a se constata că nici unul dintre inculpați nu au desfășurat activități prevăzute de art.136 pr.pen. care justifică luarea măsurii arestului preventiv. În cazul în care instanța consideră că se impune luarea unei măsuri față de inculpați, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursurilor ca nefondate, apreciind că instanța de fond în mod justificat a menținut măsura arestării preventive a celor doi inculpați în raport cu subzistența temeiurilor inițiale care au determinat luarea acestei măsuri constând în întrunirea condițiilor prev.de art.143 și art.148 lit.f pr.pen. OMp arte a probelor testimoniale au fost readministrate, aceste probe confirmând vinovăția inculpaților sub aspectul infracțiunilor de trafic de droguri de risc astfel că nu se mai poate vorbi de indicii ci chiar de probe sub aspectul săvârșirii infracțiunii pentru care sunt cercetați inculpații, infracțiuni sancționate de lege cu închisoarea mai M de patru ani. Apreciază că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta un pericol pentru ordinea publică prin prisma naturii și gravității infracțiunilor săvârșite, prin prisma particularităților ce caracterizează activitatea infracțională a fiecărui inculpat, respectiv în cazul inculpatului, acesta a mai fost cercetat pentru săvârșirea aceluiași gen de infracțiuni, a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv în acea cauză, a beneficiat de clemența organului judiciar care la un moment dat a dispus înlocuirea acestei măsuri cu una neprivativă de libertate, activitatea infracțională care face obiectul prezentului dosar fiind comisă în aceste condiții, după punerea sa în libertate. Arată că de dată foarte recentă s-a pronunțat o soluție de condamnare la o pedeapsă de 2 ani și 3 luni, soluție care însă nu este definitivă. În ce privește activitatea inculpatului, de reținut în evaluarea pericolului, ar consta în traficarea unei cantități importante de rezina de canabis, respectiv 400 grame. Apreciază că justificat măsura arestării a fost menținută, solicită respingerea recursurilor.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea lui în stare de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea lui în stare de libertate arătând că regretă ceea ce a făcut și își menține declarațiile date.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față,
În baza lucrărilor dosarului, constată că Tribunalul Cluj prin încheierea penală fără număr, din data de 27 ianuarie 2010, în baza art.300/2 rap. la art.160/b alin.3 pr.pen. a menținut starea de arest a inculpaților, fiul lui și -, născut la data de 09.12.1985 în Carei, jud. S M, CNP - și, fiul lui și, născut la data de 30.03.1987 în Sidi -, CNP -, ambii deținuți în prezent în Penitenciarul Gherla.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Deliberând, s-a constatat că temeiurile avute în vedere la data arestării inculpaților și subzistă și în prezent, impun în continuare privarea de libertate a acestora (respectiv cele prev. de art.143 alin.1 și art.148 lit.f pr.pen.) întrucât, pe de o parte, în cauză există indicii temeinice că inculpații au săvârșit faptele prevăzute de legea penală reținute în sarcina lor (fapte constând în esență în aceea că, referitor la inculpatul -, la sfârșitul anului 2008 și în prima Jaa nului 2009, acesta a procurat în mod repetat diferite cantități de droguri de risc - hașiș, pe care ulterior le-a vândut sau oferit spre consum altor persoane; de asemenea, l-a determinat pe fratele său să introducă în România cantitatea de aproximativ 400 grame de hașiș; totodată, în aceeași perioadă, inculpatul a deținut fără drept, pentru consum propriu, în mod repetat, astfel de droguri de risc; în ceea ce-l privește pe inculpatul, în perioada ianuarie - mai 2009, acesta a cumpărat sau procurat droguri de risc - hașiș, pe care ulterior le-a vândut sau oferit spre consum altor persoane, respectiv a deținut fără drept, pentru consum propriu, în mod repetat, astfel de droguri de risc), în acest sens fiind procesele-verbale de investigații întocmite de către lucrătorii de poliție, declarațiile martorilor audiați în cauză, rapoartele de constatare tehnico-științifică întocmite de C - Laboratorul de Analiză și Profil al lor, procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante și planșa foto anexă, procesele-verbale de percheziție domiciliară, procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate în baza autorizațiilor date de instanță, declarațiile învinuiților -Nora, - și, procesele-verbale întocmite ca urmare a activităților autorizate efectuate de investigatorii sub acoperire și colaboratorii acestora, respectiv declarațiile inculpaților și.
Pe de altă parte, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților este închisoarea mai M de 4 ani, iar lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, probele în acest sens rezultând, în principal, din gravitatea deosebită a faptelor imputate, respectiv din modul și împrejurările în care acestea au fost comise (inculpatul desfășurând activitățile infracționale menționate pe o perioadă semnificativă de timp, procurându-și drogurile din diverse surse, din țară sau străinătate, consumându-le sau distribuindu-le, cu titlu oneros sau gratuit, mai multor consumatori de pe raza municipiului C-N; inculpatul săvârșind infracțiunile descrise anterior în condițiile în care este judecat pentru fapte similare într-un alt dosar aflat pe rolul Tribunalului Cluj, cauză în care, de asemenea, a fost cercetat în stare de arest preventiv, fiind pus în libertate la data de 08.10.2008 ca urmare a înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, împrejurare care nu l-a determinat câtuși de puțin să-și schimbe comportamentul antisocial). În plus, este binecunoscut impactul negativ pe care traficul și consumul de droguri îl produc asupra opiniei publice, prin amploarea fenomenului și efectele pe care le produce, astfel încât cercetarea inculpaților în stare de libertate ar fi de natură să creeze un sentiment de insecuritate și de neîncredere în organele abilitate ale statului în luarea de măsuri ferme împotriva celor ce se fac vinovați de comiterea unor astfel de infracțiuni grave.
Împotriva încheierii tribunalului au declarat recurs inculpații și solicitând casarea acesteia și rejudecând cauza, să se dispună revocarea arestului preventiv cu consecința punerii de îndată în libertate a acestora, neexistând probe și indicii temeinice care să justifice privarea de libertate a recurenților.
Apărătorul ales al acestora, a apreciat că în subsidiar dacă se va trece peste primul motiv de recurs, se impune aplicarea art.145 sau 145/1 proc.pen. respectiv înlocuirea arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
Curtea examinând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
Prin încheierea penală nr.57/C din 27 iunie 2009 a Tribunalului Cluj, s-a dispus arestarea preventivă a recurenților pe 29 de zile pentru comiterea următoarelor infracțiuni, după cum urmează: inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri prev.de art.2 alin.1 din Legea 143/2000 cu art.41 alin.2 pen.; pentru instigare la infracțiunea de introducere de droguri în țară prev.de art.25 pen. rap.la art.3 alin.1 din Legea 143/2000; pentru infracțiunea de deținere de droguri pentru consum propriu prev.de art.4 din Legea 143/2000 cu art.41 alin.2 pen.și totul cu art.33 lit.a pen.; pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri prev.de art.2 alin.1 din Legea 143/2000 cu art.41 alin.2 pen.; pentru comiterea infracțiunii de deținere de droguri pentru consum propriu prev.de art.4 din Legea 143/2000 cu art.41 alin.2 și 33 lit.a pen.
În sarcina inculpatilor s-a reținut că există indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că ar fi comis infracțiunile de trafic de droguri de risc și deținere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu prin aceea că la sfârșitul anului 2008 și în prima Jaa nului 2009, inculpatul a procurat în mod repetat diferite cantități de droguri de risc - hașiș, pe care ulterior le-a vândut sau oferit spre consum altor persoane; de asemenea, l-a determinat pe fratele său să introducă în România cantitatea de aproximativ 400 grame de hașiș; totodată, în aceeași perioadă, inculpatul a deținut fără drept, pentru consum propriu, în mod repetat, astfel de droguri de risc; în ceea ce-l privește pe inculpatul, în perioada ianuarie - mai 2009, acesta a cumpărat sau procurat droguri de risc - hașiș, pe care ulterior le-a vândut sau oferit spre consum altor persoane, respectiv a deținut fără drept, pentru consum propriu, în mod repetat, astfel de droguri de risc.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție DIICOT-Serviciul Teritorial Cluj din 16 octombrie 2009, inculpații au fost trimisi în judecată, în stare de arest preventiv pentru aceste infracțiuni, dosarul fiind înregistrat la Tribunalul Cluj la 19 octombrie 2009, sub nr- iar la primul termen de judecată, în camera de consiliu, instanța de fond a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive prin prisma disp.art.3001proc.pen.
Cu această ocazie, s-a constatat de către Tribunalul Cluj că luarea măsurii arestării preventive s-a făcut cu respectarea normelor legale prev.de art.136 rap.la art.143 proc.pen.și că în privința recurenților este incident cazul de arestare prev.de art.148 lit.f proc.pen.
Deși inculpații recurenti au negat presupunerea rezonabilă că ar fi comis faptele, probele și indiciile temeinice rezultă din procesele verbale de investigații, rapoartele de constatare tehnico-științifice întocmite de Laboratorul de Analiză și Profil, și din cadrul C, procesele verbale de consemnare a procurării autorizate de droguri, procesele verbale de redare a convorbirilor și comunicărilor purtate de inculpați, coroborate cu declarațiile martorilor, și declarațiile inculpatilor.
Stabilirea vinovăției inculpaților recurenți urmează a se face desigur numai în urma efectuării cercetării judecătorești de către instanța investită cu judecarea fondului cauzei, probațiunea administrată în faza urmăririi penale, pune însă în evidență existența unor indicii temeinice în înțelesul art.143 cod proc.pen. care justifică luarea și menținerea măsurii arestării preventive față de acesta.(cazul, și Hartley vs UK).
Pericolul social concret rezultă, în egală măsură, atât din gravitatea faptei pentru care inculpații au fost trimiși în judecată cât și din activitatea infracțională desfășurată de acestia.
Menținerea stării de arestare preventivă a inculpaților, în condițiile legii, nu afectează cu nimic dreptul acestora la un proces echitabil, ei având posibilitatea de a cere și administra toate probele considerate necesare pentru a demonstra lipsa de temeinicie a susținerilor acuzării.
Potrivit art.5 pct.1 din Convenția Pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și art. 23 din Constituția României, referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpații au fost arestați în vederea aducerii lor în fața autorităților judiciare competente, existând motive verosimile de a bănui că au săvârșit infracțiuni.
În plus, curtea reține că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței CEDO "factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie", măsura arestării preventive a inculpaților fiind conformă scopului instituit prin art. 5 al CEDO.
De asemenea, în raport de probele aflate la dosar, existând "suspiciunea rezonabilă că s-a comis o infracțiune" măsura arestării preventive este justificată și prin prisma aceleiași jurisprudențe.
Aprecierea probelor se va face de către instanța de fond sub aspectul reținerii sau nu a vinovăției inculpaților.
În această fază a recursului, instanța nu are abilitatea de a cenzura corectitudinea administrării probelor de către organele de anchetă și nici de a verifica apărări care țin de fondul cauzei. Până la dovada contrarie, probele administrate de procuror nu pot fi înlăturate de către instanța sesizată cu luarea unei măsuri preventive.
Referitor la admisibilitatea verificării legalității obținerii mijloacelor de probă cu ocazia luării, prelungirii sau menținerii arestării preventive, curtea învederează că în toate aceste proceduri instanța este abilitată să analizeze numai existența indiciilor și a celorlalte condiții prevăzute de lege, neputând face aprecieri asupra legalității obținerii mijloacelor de probă, acesta fiind atributul suveran al instanței de fond cu ocazia judecării cauzei.
Potrivit disp.art.3001alin.3 proc.pen. când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța, menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă sau potrivit alin.2 al aceluiași articol, dacă constată că temeiurile care au determinat arestarea au încetat, sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune prin încheiere, revocarea măsurii arestării preventive.
În cauza de față, nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate și în consecință, ceea ce curtea trebuie să analizeze, sunt temeiurile care au determinat arestarea preventivă și dacă acestea impun sau nu, în continuare, privarea de libertate.
În privința indiciilor temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații sunt autorii infracțiunilor pentru care au fost trimisi în judecată, acestea au fost analizate în mod definitiv la momentul luării și soluționării recursului împotriva măsurii arestului preventiv și nu s-au modificat până la sesizarea instanței prin rechizitoriu și nici până la soluționarea prezentului recurs.
Susținerea curții este justificată în cele ce preced și de legislația europeană (cazul Saadi contra Regatului Unit și Ambruszkiewicz contra Poloniei din 4 mai 2006, Vrencev contra din 23 septembrie 2008, Ladent contra Poloniei din 18 martie 2008), în care se statuează necesitatea detenției raportat la infracțiunile comise de inculpati și totodată, existența unei proporționalități a detenției raportat la alte măsuri, mai puțin stringente, conform Codului d e procedură penală român, măsurile vizate de art.145 și 1451.
În speța de față, menținerea măsurii arestării preventive a recurenților este justificată prin existența unui interes public, interes care se referă la buna administrare a justiției și totodată protejarea publicului, în sensul eliminării riscului repetării faptelor.
Curtea apreciază că măsura arestării preventive este legal menținută de către prima instanță, în condițiile unui grad ridicat de pericol social al infracțiunilor de care sunt bănuiti inculpații, urmând a se avea în vedere și aspectul că recurentul mai săvârșise anterior infracțiuni de același gen, punct de vedere concordant cu practica judiciară a instanței supreme.
Față de tulburările aduse relațiilor sociale ca urmare a încălcării repetate de către recurenți a normelor care combat infracțiunile de trafic de droguri, instituite prin legi speciale, în mod corect prima instanță a menținut starea de arest preventiv a inculpatilor.
Prin prisma acestor împrejurări, curtea apreciază că lăsarea recurentilor în libertate în acest moment procesual ar putea influența cercetarea judecătorească.
Măsura arestării se apreciază ca judicioasă și necesară pentru apărarea unui interes public, în sensul că alte măsuri s-a dovedit că nu au fost suficiente pentru a proteja în mod eficient acest interes.
Prin prisma hotărârilor Contrada contra Italiei din 24 august 1998; Labita contra Italiei din 6 aprilie 2004; Calleja contra Maltei din 7 aprilie 2005, în prezenta cauză, s-a dovedit că persistența în timp a motivelor plauzibile că inculpații sunt bănuiti de comiterea unor infracțiuni, este o condiție pentru menținerea detenției.
Dincolo de aspectul factual, existența motivelor plauzibile de a bănui că recurenții ar fi comis faptele, impune în sensul art.5 paragraf 1 lit.c din Convenția europeana, ca faptele invocate să poată fi, în mod rezonabil, încadrate într-unul din textele Codului penal sau legi speciale, care incriminează anumite tipuri de comportament, ceea ce s-a și realizat în prezentul dosar, infracțiunile imputate recurentilor fiind prevăzute în legea specială 143/2000 modificată prin Legea nr.522/2004.
În speța de față, există bănuieli rezonabile în sensul că faptele pentru care sunt cercetati recurentii, constituiau o infracțiune la momentul în care s-au produs, și al trimiterii în judecată (cauza Wloch contra Poloniei din 19 octombrie 2000).
Prin prisma legislației CEDO s-a dovedit în afara oricărei îndoieli că scopul măsurii arestării recurentilor a fost acela de a-i prezenta autorității competente conform art.5 paragraf 3 din CEDO, verificându-se de către instanțe independente și imparțiale, legalitatea măsurii arestării și ulterior menținerea acesteia.(cauza Benham contra Regatului Unit 1996; Jecius contra Lituaniei 2000; Nevmerzhitsky contra Ucrainei 2005).
Contrar celor susținute de recurenti prin apărătorul ales și personal, în cauză, sunt îndeplinite condițiile cerute de art.143, 146 și 148 lit.f proc.pen. Tribunalul Cluj apreciind corect asupra necesității menținerii stării de arest a acestora.
Potrivit art.148 lit.f măsura arestării poate fi luată dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, este închisoarea mai M de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a recurentilor prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Prima condiție este îndeplinită întrucât infracțiunea de trafic de droguri de risc prev.de art.2 alin.1 din Legea 143/2000 modificată prin Legea 522/2004 cu art.41 alin.2 pen. se sancționează cu o pedeapsă mai M de 4 ani închisoare.
Referitor la condiția pericolului concret pentru ordinea publică și aceasta este întrunită și rezultă din probele de la dosar.
Temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a recurentilor nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a acestora, apreciind că liberi fiind ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, de natură să aducă atingere desfășurării procesului penal, în raport de natura, gravitatea și modalitatea de săvârșire a infracțiunilor, precum și de persoana și conduita inculpatilor.
Starea de pericol pentru ordinea publică în cazul lor presupune o rezonanță socială a unor fapte grave, atât în rândul comunității locale asupra căreia și-au exercitat influența negativă, dar și la nivelul întregii ordini sociale.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a acceptat în cazul Letellier vs Franța că în circumstanțe excepționale, pe motivul gravității în dauna reacției publice, anumite infracțiuni, pot constitui cauza unor dezordini sociale în măsură să justifice detenția, cel puțin pentru un timp.
De asemenea, obstrucționarea justiției și pericolul de sustragere au constituit motive întemeiate de a refuza eliberarea unei persoane arestate preventiv, apreciate ca atare de Curtea Europeană în interpretarea art.5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
De aceea, în situația de față, se impune o astfel de reacție a autorităților pentru a nu se crea și mai mult neîncrederea în capacitatea justiției de a lua măsurile necesare pentru prevenirea pericolului vizat de ordinea publică și crearea unui echilibru firesc și a unei stări de securitate socială.
Menținerea stării de arestare preventivă a inculpatilor, în condițiile legii, nu afectează cu nimic așa cum am arătat, dreptul recurentilor la un proces echitabil, acestia având posibilitatea ca în fața instanței de fond cât și ulterior în căile de atac de a cere și administra probe considerate necesare pentru a proba lipsa de temeinicie a susținerilor acuzării.
Nu în ultimul rând, conform art.5 paragraf 1 lit.c raportat la art.5 paragraf 3 din Convenția europeană, lipsirea de libertate a inculpaților are loc în cadrul unei proceduri penale iar pe de altă parte, aducerea lor în fața magistraților a avut loc repede și în mod efectiv, existând motive plauzibile că recurenții ar putea fi prezumtivii autori ai faptelor, autoritățile judiciare de anchetă (parchetul) oferind un minim de date și informații care au convins instanțele de fond și recurs de existența motivelor plauzibile. (cauza Guzzardi Italiei din 6 noiembrie 1980, Hotărârea CEDO - Berktay Turciei din 1 martie 2001; cauza Gundogan Turciei din 10 octombrie 2002).
Pentru motivele ce preced, nu se poate înlocui arestarea preventivă cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara.
Așa fiind, recursul inculpatilor apare ca nefondat și se va respinge ca atare, conform art.38515pct.1 lit.b proc.pen.
Stabilește în favoarea Baroului de avocați C suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu ce se va plăti din pentru avocat.
Stabilește în favoarea traducătorului suma de 208,35 lei onorar interpret din
Văzând disp.art.192 alin.2 proc.pen. recurentii vor fi obligați să plătească statului suma de câte 400 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, fiul lui și, născut la 30 martie 1987 și, fiul lui și, născut la 9 decembrie 1985, deținuți în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale nr.din 27.01.2010 a Tribunalului Cluj.
Stabilește în favoarea Baroului de avocați C suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției, pentru av..
Stabilește în favoarea traducătoarei suma de 208,35 lei onorariu interpret ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpații și să plătească în favoarea statului suma de câte 400 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 10 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - -
Red.PD/CA
15.02.2010 - 5 ex.
Jud.fond.
Președinte:Delia PuriceJudecători:Delia Purice, Ioana Cristina Morar Livia
