Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 97/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(Număr în format vechi 435/MF/2008)
-menținere arest preventiv-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE Nr. 97
Ședința publică de la 17 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Pascu JUDECĂTOR
- - - - PREȘEDINTE SECȚIE
- - - - JUDECĂTOR
GREFIER: - -
Ministerul Public - reprezentat prin procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
******************
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 19 septembrie 1966 în comuna judetul O, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță C, împotriva Încheierii din 30 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt - Secția penală, în dosarul nr-, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped de art.189 alin.2 cod penal art.201 alin.1,2 și 4 cod penal și art.197 alin.1 și 3 teza cod penal cu aplicarea art.33 lit.a cod penal.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurentul-inculpat, personal și asistat de apărător ales, avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, învederându-se instanței că nu mai sunt excepții de invocat, probe de administrat și alte cereri de formulat.
Întrucât nu mai sunt excepții de invocat, probe de administrat, alte cereri de formulat, instanța, constatând cauza în stare de judecată, a acordat cuvântul asupra recursului def ață.
Avocat, pentru recurentul-inculpat, solicită admiterea recursului în sensul revocării măsurii arestării preventive și dispunerea de îndată în libertate a inculpatului, arătând că temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri nu mai subzistă, că s-a administrat întreg probatoriul cu excepția expertizei, care, în opinia sa ar avea probe în susținerea recursului.
De asemenea, arată că inculpatul nu recunoscut săvârșirea infracțiunii de viol și de aceea consideră că rezultatul expertizei ar avea mare relevanță, iar nedepunerea acestei expertize a condus la tergiversarea cauzei.
Mai invocă faptul că inculpatul are o situație familială delicată, precizând că are o minoră în grija sa, care are 15 ani, inculpatul fiind singurul susținător al familiei sale, întrucât soția sa plecat în străinătate, iar mama sa este grav bolnavă și este bătrână.
La interpelarea instanței dacă s-a luat vreo măsură de protecție a minorei, inculpatul relatează faptul că nu s-a procedat la nicio măsură în acest sens.
Precizează că minora se numește -, este născută la 03.03.1994, fiica lui și C, domiciliată în comuna județul O, iar mama sa, care este bătrână și bolnavă, se numește, cu același domiciliu.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea soluției pronunțată de tribunal ca fiind legală și temeinică, precizând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive există și în prezent.
Recurentul-inculpat, în ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate, precizând că este nevinovat, cât și faptul că la urmărirea penală fost bătut ca să declare. De asemenea, mai precizează că, în opinia sa, anchetatorii sunt mână în mână cu procurorii, întrucât a fost presat să spună ce vor ei și nu l-au pus în libertate.
Solicită revocarea măsurii, precizând că declarațiile părții vătămate sunt contradictorii, invocând faptul că nu s-a depus expertiza la dosar, care ar demonstra că este nevinovat.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin încheierea de la 30 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Olt în Dosar -, în baza art. 300/2 p rap. la art. 160/b C.P.P. s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului fiul lui si, născut la data de 19.09.1966 în Comuna, Județ O, domiciliat în localitatea, Județ O, CNP -, cetățean român, studii medii, situatia militară satisfăcută, loc de munca SC S, ocupatie, fără antecedente penale, în prezent arestat preventiv în Penitenciarul d e Maximă Sigurantă și s-a mentinut în continuare arestarea preventivă a inculpatului.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Analizând legalitatea măsurii arestării preventive a inculpatului în raport de actele și lucrările dosarului instanța a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă așa cum au fost reținute la luarea acestei măsuri prin încheierea nr.28 din 01. 11.2007 privind pericolul social concret pentru ordinea publică apreciat în raport de toate circumstanțele cauzei, respectiv gravitatea faptelor pentru care inculpatul este cercetat și a fost trimis în judecată, pericolul social concret relevat de împrejurările comiterii acestora, pedepsele prevăzute de lege fiind mai mari de 4 ani închisoare, în cauză constatându-se incidența dispozițiilor art.148 alin.1 lit.f C.P.P. subzistă și în prezent, iar menținerea acestei măsuri preventive se impune în continuare.
Astfel, s-a apreciat că există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să intre din nou în conflict cu legea penală, tinând seama de împrejurările concrete ale faptelor,de cele privind profilul,persoana sa,de natura infracțiunii raportat la valorile sociale ocrotite de o importanță deosebită-integritatea fizică a persoanei, locul faptelor și împrejurările concrete în care s-a comis, urmările acestor fapte, insecuritatea și reacțiile firești de dezaprobare ale membrilor comunității din care fac parte inculpatul și partea vătămată, a unor asemenea fapte.
Toate aceste elemente au condus instanta la aprecierea existenței pericolului social concret pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a inculpatului și a justificării măsurii arestării preventive a acestuia ca fiind cea mai adecvată în raport de scopul măsurilor preventive, asigurându-se astfel atât prevenția generală cât și specială.
De asemenea, tribunalul a reținut că probele administrate în cauză de la data luării masurii preventive a arestării față de inculpat de către Tribunalul Olt, până în prezent nu au relevat existența nici unui element nou care să conducă la concluzia existenței unei alte situații de fapt, să determine alte temeiuri de drept și care să denote că măsura arestării preventive nu se mai impune și că ar trebui să fie revocată sau înlocuită, respectiv că aceasta nu ar mai fi legală și temeinică.
În aceiași ordine de idei, prima instanță a reținut că infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul se pedepsesc cu închisoarea mai mare de 4 ani,iar circumstanțele concrete în care faptele au fost comise relevă fără echivoc că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol social sporit și concret pentru ordinea publică,așa cum în mod temeinic s-a reținut. Aceasta cu atât mai mult cu cât în prezent se constată o frecvență crescândă a unor asemenea fapte, cu o rezonanță socială deosebită de natură a genera un sentiment de teamă și insecuritate printre membrii societății civile asupra cărora aceste fapte produc un impact deosebit.
De asemenea, tribunalul a apreciat că sunt realizate și cerințele cele prev de art 5 paragraful 1 lit c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului ratificată de România prin Legea nr.30/1994 în sensul că în cauză sunt fapte și informații suficiente care determină existența unor motive verosimile de a bănui că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat așa cum reiese din probele administrate în cauză până la această dată,atât depozițiile martorilor audiați dar și înscrisurile depuse,respectiv actele medico-legale întocmite.
Totodată s-a concluzionat că în cauză se regăsesc și dispoz.art.136 p Cod Penal privind scopul măsurilor preventive în sensul că măsura arestării preventive se justifică în speță pentru buna desfașurare a procesului penal care implică și atingerea obiectivelor prev în art 1 și art.200 C.P.P.având în vedere și atitudinea manifestată de inculpat în etapele cercetărilor efectuate până în prezent,aspect de natură a împiedica normala desfășurare a procesului și a induce concluzia că inculpatul ar putea manifesta și în viitor o conduită violentă și în mod similar ar putea crea premisele săvârsirii si altor fapte socialmente periculoase.
Față de considerentele expuse instanța făcut aplicarea disp. art. 300/2 rap. la art. 160/b C.P.P. și constatând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpat, mentinut în continuare starea de arest a acestuia, întrucât temeiurile care au fost avute in vedere la luarea acestei măsuri nu s-au schimbat.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești inculpatul a declarat recurs în termen și motivat oral în fața instanței de recurs, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii și revocarea măsurii arestării preventive, continuarea judecății în stare de libertate a inculpatului, întrucât lăsarea în libertate acestuia nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Mai arată că temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri nu mai subzistă, că s-a administrat întreg probatoriul cu excepția expertizei, care, în opinia sa ar fi o probă în susținerea recursului, întrucât în măsura în care se demonstrează că inculpatul are probleme vechi de dinamică sexuală nu s-ar mai putea susține existența violului.
De asemenea, arată că inculpatul nu recunoscut în aceste condiții săvârșirea infracțiunii de viol și de aceea consideră că rezultatul expertizei ar avea mare relevanță, iar nedepunerea acestei expertize a condus oricum la tergiversarea cauzei.
Mai invocă faptul că inculpatul are o situație familială delicată, precizând că are o minoră în grija sa, care are 17 ani, inculpatul fiind singurul susținător al familiei sale, întrucât soția sa plecat în străinătate, iar mama sa este bolnavă și bătrână.
Analizând recursul de față în raport cu motivele invocate, cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale aplicabile, Curtea îl va respinge ca nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 3002și art. 160 cod procedură penală, în cursul judecății în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Dacă se constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune prin încheiererevocareaarestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului, potrivit art. 160 alin. 2 cod procedură penală.
Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, instanțamențineprin încheiere motivată arestarea preventivă, conform art. 160 alin. 3 cod procedură penală.
Analizând încheierea supusă recursului, Curtea constată că aceasta este motivată conform dispozițiilor legale, cuprinzând împrejurările și temeiurile în baza cărora s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive, respectând exigențele impuse de art. 160 alin. 3 cod procedură penală.
Toate aceste dispoziții legale au fost corect interpretate și aplicate de instanța de fond, deoarece temeiurile arestării preventive prev. de art. 148 lit. cod procedură penală, nu au încetat, probele administrate justificând în continuare presupunerea că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, existând indicii temeinice în sensul art. 681cod procedură penală, respectiv motive verosimile de a bănui că a săvârșit aceste fapte penale în sensul art. 5 pct. 1 teza I din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, pedeapsa pentru aceste infracțiuni este mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În aprecierea existenței pericolului concret pentru ordinea publică, cerință legală prev. de art. 148 alin. 1 teza II lit.f cod procedură penală, se au în vedere natura și gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina acestuia - lipsirea de libertate în mod ilegal, viol și perversiune sexuală, pericolul social al acestora - criteriu legal de alegere a măsurii preventive în sensul art. 136 alin. 8 cod procedură penală, ținând seama de datele și împrejurările concrete în care au fost săvârșite faptele, de importanța valorilor sociale ocrotite de lege prin incriminarea faptelor - libertatea persoanei și libertatea sexuală, de vârsta victimei și urmările specifice ale unor asemenea fapte și de rezonanța negativă firească a acestora în familie și în cadrul comunității.
deosebită a inculpatului și lipsa de disponibilitate acestuia de a se conforma normelor legale și de a respecta valorile sociale ocrotite de lege, este demonstrată și prin modul de concepere faptelor așa cum au fost descrise în actul de sesizare, locul și timpul în care acestea s-au petrecut, în condițiile în care persoana vătămată era pusă în imposibilitatea de a se apăra.
În acest context, este justificată concluzia potrivit căreia împotriva inculpatului a fost și este imperios necesară luarea, respectiv menținerea măsurii arestării preventive a acestuia, existând în mod real pericolul ca acesta să intre din nou în conflict cu legea penală, impunându-se în continuare prevenirea săvârșirii unor astfel de fapte prin menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului și continuarea judecății în această stare.
Durata arestului preventiv - măsură procesuală aleasă inițial ca fiind cea mai adecvată în raport cu disp. art. 136 Cpp, de aproximativ 4 luni, este privită ca fiind insuficientă pentru atingerea scopului preventiv, iar riscul eliberării acestuia nu poate fi privit ca fiind minor.
În orice caz expertiza dispusă în cauză a fost solicitată de inculpat, urmând ca rezultatul acesteia să fie evaluat odată cu întreg probatoriul administrat în cauză, în condițiile în care inculpatul nu este acuzat numai pentru infracțiuni la viața sexuală ci și pentru o infracțiunea la libertatea persoanei, iar expertiza solicitată în apărare de către inculpat vizând existența unor probleme de dinamică sexuală, al cărei rezultat oricum nu este cunoscut, nu poate fi privită ca fiind o împrejurare care să înlăture celelalte indicii temeinice reținute în defavoarea inculpatului și care îl plasează pe acesta în poziția de a fi presupus în mod rezonabil că a săvârșit infracțiunile pentru care a fost cercetat și trimis în judecată.
Celelalte împrejurări invocate de recurent au fost avute în vedere în orice caz, la alegerea măsurii și nu sunt de natură să schimbe datele problemei în favoarea inculpatului în privința arestării preventive, urmând a fi valorificate pe fond în operațiunea de individualizare judiciară a eventualelor pedepse ce se vor aplica acestuia.
De asemenea, măsura arestării preventive nu este de natură a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpatul, deoarece aceasta s-a luat în temeiul constatării unor indicii temeinice și motive verosimile în sensul legii și ca urmare a îndeplinirii unor cerințe legale speciale, iar nu ca urmare a stabilirii vinovăției și a răspunderii penale a inculpatului pentru faptele reținute în sarcina acestuia, luarea, prelungirea și menținerea unei măsuri preventive în cursul procesului penal nefiind incompatibilă cu acest principiu.
În concluzie, în prezent, această măsură este privită în continuare ca fiind justificată, dar și cea mai adecvată și aptă să atingă scopul urmărit la alegerea ei, în sensul art. 136 alin. 1 cod procedură penală.
În ceea ce o privește pe fiica minoră a inculpatului, Curtea nu are elemente la dosar din care să rezulte că aceasta a rămas în îngrijirea bunicii paterne care în prezent ar fi bolnavă și internată în spital, ceea ce ar conduce la concluzia că minora ar fi nesupravegheată și lipsită de ocrotire, dimpotrivă așa cum a reținut și organul de urmărire penală în rechizitoriu, minora se află în îngrijirea bunicii materne, potrivit declarației acesteia fila 37 dosar UP, prin măsură dispusă de către DGASPC.
Prin urmare, instanța nu se găsește în situația prev. de art. 91 alin. 1. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, pentru a semnala cazul DGASPC
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 38515pct. 1 lit. b cod procedură penală și neexistând nici un caz de casare prev. de art. 3859alin. 3 procedură penală, care se iau în considerare din oficiu, Curtea va respinge recursul inculpatului ca nefondat.
În baza art. 192 alin. 2 cod procedură penală, va fi obligat recurentul inculpat căruia i s-a respins cererea, la cheltuieli judiciare în favoarea statului avansate de acesta în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 19 septembrie 1966 în comuna judetul O, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță C, împotriva Încheierii din 30 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt - Secția penală, în dosarul nr-, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped de art.189 alin.2 cod penal art.201 alin.1,2 și 4 cod penal și art.197 alin.1 și 3 teza cod penal cu aplicarea art.33 lit.a cod penal, ca nefondat.
Obligă recurentul-inculpat la 40 lei cheltuieli judiciare statului în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Octombrie 2008
Grefier,
17 octombrie 2008
B va urmări și încasa de la recurentul-inculpat suma de 40 lei cheltuieli judiciare în recurs.
17 Octombrie 2008
Red. TR/2 ex
20.10.2008
Jud.fond
Președinte:Mariana PascuJudecători:Mariana Pascu, Tatiana Rădulescu, Gabriel Viziru
