Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 97/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR. 237/2/2010
81/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.97/
Ședința publică din data de 19 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Viorel Adrian Podar
JUDECĂTOR 2: Antoaneta Nedelcu
JUDECĂTOR 3: Mihai
GREFIER:
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Departamentul Național Anticorupție este reprezentat de procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 07.01.2010 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv și asistat de apărător ales - avocat, cu împuternicire avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecară și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Apărătorul ales al inculpatului, în temeiul art.160/b al.2 solicită C.P.P. revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului. Învederează instanței că prin prezenta cale de atac aduce critici sub aspectul netemeiniciei, încheierii de ședință din data de 07.01.2010 prin care instanța de fond - Tribunalul București, a constat că se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive față de inculpat, făcând aplicare art.160/b al.3 C.P.P. a dispus menținerea stării de arest a acestuia, apreciind că solicitarea de înlocuirea a măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsii localitatea, este neîntemeiată.
În opinia apărării, motivarea instanței de fond este formală, se bazează pe faptul că învinuirile ce au fost aduse inculpatului, prin actul de sesizare își mențin conținutul, iar fapta prezintă un grad de pericol social ridicat.
Solicită a se avea în vedere perioada de timp care a trecut de la data luării acestei măsuri, respectiv din data de 05.08.2009, interval de timp în care a fost finalizată urmărirea penală care nu stabilește în mod concret datele din care rezultă că inculpatul este vinovat de săvârșirea celor două infracțiuni ce au fost reținute în sarcina sa prin rechizitoriu, respectiv luare de mită și trafic de influență. Totodată, solicită a se avea în vedere că faptele au fost determinate de către denunțători, iar în prezent cercetarea judecătorească nu este într-un stadiu avansat, însă apreciază că nu există nici un pericol că, inculpatul lăsat în libertate ar influența în vreun fel personale care urmează a fi audiate. Apreciază că trebuie avut în vedere circumstanțele ce îl caracterizează pe inculpat și care sunt elemente pe care instanțele le pot analiza în momentul în care se pronunță cu privire la o măsură preventivă, acesta neavând antecedente penale, este absolvent al unei facultăți de drept. Apreciază că sancțiunea pe care a suferit-o până în prezent, ca urmare a detenție preventive de luni de zile și ceea ce urmează a se întâmpla după pronunțarea și rămânerea definitivă a hotărârii, sunt suficiente pentru o lipsă de concentrare și o oarecare naivitate în abordarea relațiilor interumane.
Față de aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea în parte a încheierii recurate și rejudecând, să se revoce măsura arestării preventive a inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzi de respingere, ca nefondat, a recursului declarat de către inculpat, întrucât, în mod corect, judecătorul instanței de fond, apreciat că pentru o justă și oportună continuare a cercetării judecătorești, este necesar ca aceasta să se facă cu inculpatul în arest preventiv. Faptele pentru care este acuzat inculpatul, până în acest stadiu procesual al cercetării judecătorești, în care au fost audiați inculpații, au confirmat probele de la urmărirea penală, respectiv infracțiunile de luare de mită și trafic de influență reținute în sarcina inculpatului. Din natura și modalitatea de săvârșire a faptelor rezultă o anumită perseverență infracțională. Trebuie avut în vedere și stadiul incipient al cercetării judecătorești, precum și poziția celelalte inculpate arestată, care prin declarațiile acestei îl incriminează pe inculpatul.
Inculpatul, personal, solicită să fie judecat în stare de libertate, apreciind că lăsarea sa în libertate nu prezintă un pericol social concret și arată că lăsat în libertate, nu va lua legătura cu nici un martor și nu va influența buna desfășurare a procesului penal.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față, constată că prin încheierea din 07.01.2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, au fost respinse, ca neîntemeiate, cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulate de inculpații și și s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, iar lăsarea acestora în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, avându-se în vedere natura și gravitatea deosebită a infracțiunii reținute și modalitatea concretă de săvârșire.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pentru motivele consemnate în partea introductivă.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 3856alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Astfel, inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită și a unei infracțiuni de trafic de influență în concurs real prevăzute de art. 254 alin. 1 Cod penal rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare, cu aplic. art. 75 alin. 1 lit. a Cod penal, respectiv art. 257 alin. 1 Cod penal rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, reținându-se că în cursul lunii septembrie 2008, împreună cu și au pretins și la data de 30.09.2008 a primit, cu titlu de mită, suma de 80.000.000 Rol de la numitul în scopul de a nu îndeplini un act privitor la îndatoririle de serviciu, respectiv de a nu sancționa contravențional beneficiarul lucrărilor efectuate la imobilul situat în B,-, sector 16.
Iar în perioada 30.09.2008 - 05.08.2009, la diferite intervale de timp dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, și au promis numiților, și că în schimbul unei sume de bani (destinată atât lui, inculpatei, cât și unor funcționari de la Primăria Municipiului B și de la Ministerul Culturii) își vor folosi influența și relațiile pentru a-l ajuta pe proprietarul imobilului renovat să nu întâmpine probleme din partea autorităților la efectuarea recepției lucrărilor de construcție, comunicând cuantumul sumei pretinse, respectiv suma totală de 16.000 de euro pentru a-i determina pe funcționarii publici - membrii ai comisiei de recepție să facă un act ce intră în atribuțiile lor de serviciu, respectiv să semneze procesul verbal de recepție a lucrărilor efectuate la imobil, sumă pe care au primit-o la 05.05.2009.
Analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive (art.143 rap. la art.148 lit. f Cod procedură penală), Curtea apreciază că acestea se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, existând suficiente indicii temeinice, în accepțiunea dată de art.143 alin. ultim Cod procedură penală acestei noțiuni, că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat.
Totodată, sunt îndeplinite și cerințele prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care inculpatul este cercetat fiind închisoarea mai mare de 4 ani și existând probe certe că lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la natura și gravitatea faptelor, la modalitatea de comitere a acestora, precum și la persoana inculpatului, existând temerea că, pus în libertate, ar săvârși și alte fapte de același gen.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat și în consecință, în baza art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală, îl va respinge ca atare.
Având în vedere că recurentul este cel care se află în culpă procesuală Curtea, în baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală, îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință din 07.01.2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul inculpat la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.
Dact. /08.02.2010
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția I-a Penală
Președinte:Viorel Adrian PodarJudecători:Viorel Adrian Podar, Antoaneta Nedelcu, Mihai
