Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 98/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA DE MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 98/
Ședința publică de la 29 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Liliana Constantinescu
JUDECĂTOR 2: Mariana Cristache
JUDECĂTOR 3: Aurel președinte secție
Grefier:
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul DIRECȚIEI DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM - BIROUL TERITORIAL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM - Biroul TERITORIAL GALAȚI, privind pe inculpatul - și de inculpații ( fiul lui G și, ns. la 04.08.1968, în prezent deținut în Penitenciarul Galați ) și ( fiul lui G și, ns.la 03.07.1986, în prezent deținut în Penitenciarul Galați ), împotriva încheierii din 22.06.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în cauză au răspuns inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de av., apărător ales, inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de av., apărător ales și inculpatul intimat -, în stare de arest, asistat de av., în baza împuternicirii avocațiale din 25.06.2009 eliberaă de baroul galați - cabinet individual.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în cauză.
Reprezentanta Ministerului Public, arată că, DIICOT- Biroul TERITORIAL GALAȚI a formulat recurs în ceea ce-l privește pe inculpatul, motivat de faptul că s-a dispus față de acesta înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă a obligării de a nu părăsi țara, care este mult prea ușoară, raportat la fapta pe care acesta a săvârșit-o împreună cu ceilalți doi inculpați.
să menționeze în primul rând faptul care nu este de neglijat - că se discută despre trafic de droguri, infracțiune care prezintă un pericol social crescut, pentru care legiuitorul a stabilit o pedeapsă mare tocmai pe acest considerent, pe motiv că a dorit să sublinieze efectul pe care săvârșirea acestei fapte, pe de o parte îl are în societate, iar pe de altă parte, faptul că inculpații, persoane care săvârșesc acest gen de fapte, prezintă un pericol pentru ordinea publică.
de droguri este o infracțiune care afectează nu numai persoanele care le săvârșesc, care sunt arestate, dar, pe de altă parte, atrag în cercul acesta vicios alte persoane care suferă indirect și, din păcate, în ultimii 10 ani este în continuă ascensiune, iar atâta vreme cât instanțele nu vor fi ferme în aprecierea pericolului social al faptelor și pericolului pentru ordinea publică pe care inculpații îl prezintă, probabil că nu se vor recupera în modalitatea în care legiuitorul a dorit-o nici persoanele care au săvârșit aceste fapte - în recuperarea lor pentru societate - și nici nu vor putea să determine alte persoane care sunt înclinate către săvârșirea acestui gen de fapte, să nu le comită.
Așa cum s-a observat în motivele de recurs scrise, motivele pe care le-a avut în vedere instanța când a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă care este mult prea blândă raportat la fapta pe care acesta a săvârșit-o, au constat în considerente personale care nu sunt de natură a produce și a determina rămânerea definitivă a acestei măsuri, și anume, faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale, că prezintă referințe pozitive, că este minor. Starea de minoritate este într-adevăr o problemă care poate influența într-o anume măsură gândirea instanței și dispunerea unei măsuri mai blânde, dar nu în cazul traficului de droguri, pentru că, așa cum a precizat, pentru traficul de droguri care este o infracțiune cu un grad de pericol social crescut, instanțele trebuie să fie ferme.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere și motivele scrise de recurs, detaliate, aflate la dosar, solicită a se dispune admiterea recursului declarat de DIICOT și menținerea măsurii arestării preventive față de inculpatul.
-. - apărătorul inculpatului intimat solicită respingerea recursului declarat de DIICOT în ceea ce-l privește pe inculpatul minor și a se menține hotărârea instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Considerentul principal pentru care s- a formulat recursul și se critică hotărârea instanței de fond îl constituie acela că inculpatul a comis o infracțiune de trafic de droguri și că prin această chestiune, el indubitabil trebuie să stea în continuare în arest preventiv.
Apreciază că este o critică oarecum care depășește cadrul legal, în sensul că legiuitorul arată în mod expres care sunt condițiile în care urmează să se mențină sau să se înlocuiască măsura preventivă și nu introduce alte criterii privind traficul de droguri sau orice alte infracțiuni. Nu este prima dată când instanțele de judecată înlocuiesc măsura arestării preventive pentru infracțiunea de trafic de droguri, trafic de persoane și altele.
Strict prin prisma încadrării juridice a faptei deduse judecății, nu crede că este un argument solid pentru a se dispune admiterea recursului. De asemenea, se mai motivează că această faptă are consecințe nu numai pentru inculpat în această cauză, dar are consecințe și pentru alte persoane, referindu-se probabil la consumatori și la alte persoane. Solicită a se observa în ceea ce-l privește pe inculpatul, față de ceilalți coinculpați, faptul că Ministerul Publica evidențiat o situație sau o participație mult mai redusă, în sensul că pentru ceilalți s-au reținut două acte materiale, iar pentru s-a reținut un singur act material din data de 9.04.2009 și, de asemenea, în rechizitoriu se arată că inculpatul a deținut pentru o perioadă foarte scurtă - 5-10 minute, acel pachet de marijuana pe care ulterior l-a remis coinculpatului. Nu el este cel care s-a întâlnit și a discutat cu investigatorul sub acoperire, nu el a tratat termenii tranzacției, el nu avea nimic de primit în urma acestei tranzacții.
Este adevărat că acest flagel al traficului de droguri e oarecum într-o oarecare amploare, dar toate politicile penale au dovedit faptul că o pedeapsă aspră, o măsură aspră față de un inculpat nu este întotdeauna cea mai potrivită. De altfel, în mod corect a motivat instanța de fond că, fiind eliberat, inculpatul nu are cum să influențeze procesul în continuare, pentru că toți martorii care sunt în citativul rechizitoriului - în număr de șase -, nu au nici o legătură cu dovedirea situației de fapt în ceea ce îl privește pe inculpatul. Atunci, pentru ce ar mai fi necesară amânarea judecății cauzei și inculpatul să fie în continuare privat de libertate, dacă martorii care urmează a fi audiați nu vor vorbi absolut nimic de situația acestuia. El a recunoscut fapta, a avut tăria să își mențină declarația în fața instanței de fond, este corect și onest și a ajutat Ministerul Public prin declarațiile oferite pe parcursul cercetării penale, și ulterior în fața instanței de fond.
De asemenea, se vorbește despre faptul că pericolul social al faptei dedusă judecății este suficient pentru a se aprecia că măsura de înlocuire este mult prea blândă. Nu este adevărat, pentru că, fiind minor, minimul pedepsei este de 1 an și 6 luni și există posibilitatea ca în această cauză să se aplice o pedeapsă cu suspendarea. Se vorbește despre faptul că această măsură ar fi prea blândă, dar nu știe dacă este prea blândă, dacă este mai puțin blândă, ideea este că aceasta este o măsură legală, instanța nu a făcut decât să înlocuiască măsura arestării preventive cu o altă măsură preventivă și l-a obligat pe inculpat în mod expres, în cazul în care va fi lăsat în libertate și va fi menținută și hotărârea de către instanța de recurs, să fie supus unui control foarte sever și dacă prin absurd va ajunge să comită sau să facă cu totul altceva în detrimentul legii penale, se va întoarce în arest, deci asta nu înseamnă că este nevinovat.Inculpatul știe toate aceste lucruri.
De asemenea, se vorbește despre faptul că, chiar dacă este minor, inculpatul nu trebuie lăsat în libertate, subliniindu-se acest pericol social al infracțiunii de trafic de droguri. Chiar legiuitorul a înțeles să trateze minorii diferit de majori, chiar prin limita pedepselor, în scopul măsurilor și tot timpul legiuitorul a avut în vedere ca instanțele de judecată să judece și prin prisma faptului că acesta este într-o perioadă în care se dezvoltă fizic și intelectual, perioada aceasta de peste 2 luni de arest preventiv este suficientă pentru a se dovedi că el a înțeles consecințele faptelor sale, că astfel de fapte au repercursiuni foarte aspre asupra viitorului său și în cazul în care din nefericire ar încerca să facă același lucru, se va întoarce în arest.
În concluzie, solicită respingerea recursului declarat de DIICOT, menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
-. arată că a declarat recurs împotriva încheierii Tribunalului Galați, prin care a dispus punerea în libertate a coinculpatului minor și menținerea arestării preventive a sa și a celuilalt inculpat major, pentru următoarele motive:
În bună măsură, sau într-o măsură destul de comună, situația inculpatului este asemănătoare cu a coinculpatului minor și sunt multe elemente care conțin chestiuni asemănătoare asupra evoluției procesuale a situației celor doi inculpați. Așa cum este redat în rechizitoriu, rezultă că inculpatul a avut neșansa să fie cel mai expus dintre cei trei care sunt judecați în stare de arest preventiv alături de ceilalți pentru trafic de droguri. El a avut neșansa și poate într-un fel chiar și lipsa de experiență să accepte ca de fiecare dată să meargă la întâlnire, cu drogurile primite în condițiile descrise în rechizitoriu, unde se întâlnea de fiecare dată nu cu vreun consumator de droguri, ci cu omul trimis de organele de urmărire penală la asemenea întâlniri. Trebuie menționat acest aspect: cantitățile de droguri de risc - marijuana- nu au ajuns niciodată de la în posesia și pentru consumul vreunei persoane, vreunui tânăr, vreunui terț, toate aceste droguri au urmat aproape circuitul apei în natură, adică s-au întors de unde plecaseră și probabil că urmează să fie din nou puse în circuit, ceea ce a mai rămas după analiza lor.
Deci aceasta este o chestiune: faptul că de fiecare dată a acceptat să fie cel trimis în față. Chiar și la momentul flagrantului,când a fost depistat, el a fost cel trimis cu droguri la vânzare, ceilalți doi inculpați au fost găsiți împreună cu un al treilea făptuitor, la domiciliul făptuitorului. Probabil că urma să vină împreună cu ei să împartă banii obținuți. Din acest punct de vedere, el, iată că a fost mai vizibil, ca să spună așa, din nefericire pentru el și spre inspirația altora, dar contribuția sa reprezintă acel segment mai mare sau mai mic, cum va stabili instanța atunci când va hotărî asupra vinovăției lui.
Prin prisma măsurilor preventive, spunea că nu diferă poziția lui procesuală de a coinculpatul. El a recunoscut din primul moment săvârșirea faptelor și a dat o declarație cu ocazia prinderii în flagrant, cu ocazia audierii de către procuror, atunci când a fost audiat de către instanța de fond pentru fi arestat, cu ocazia judecării recursului la arestarea preventivă, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală. Toate aceste declarații au fost în măsură să pună în evidență nu participarea lui proprie la săvârșirea faptei, ceea ce era evident, fiindcă fusese monitorizat, cât și participația altor inculpați și făptuitori din dosar. Contribuția lui a fost determinantă în stabilirea situației de fapt și a participației altor persoane la săvârșirea acestor fapte.
Spre sfârșitul urmăririi penale, cu tot respectul,a informat organele de urmărire penală cu privire la situația în care se află inculpatul, faptul că prezența lui în locul de detenție determină asupra lui anumite intervenții care îl fac ca în continuare să nu își poată menține aceeași poziție procesuală. S-a întâmplat ca dosarul să ajungă în instanță, s-a întâmplat chiar să rămână în locul de detenție împreună cu coinculpatul major, ca celălalt inculpat major să fie în alt loc de detenție și poate și în acest moment, în momentul audierii celor trei, inculpatul să -și schimbe într-o anumită poziție atitudinea lui procesuală, nu pentru că a negat propria lui participare, dar a oferit o altă versiune și care nu folosește nimănui, în legătură cu participarea celuilalt inculpat major. Are neșansa să fie la un loc, împreună cu ceilalți deținuți și nu să fie separat, la Centrul de la.
Ceea ce este important, este faptul că declarațiile lui toate au ajutat la aflarea adevărului și solicită a fi avute în vedere. De altfel, a înțeles că inculpatul va solicita să dea o declarație suplimentară cu ocazia judecării în instanță, pentru a mai clarifica unele aspecte, dar, așa cum spunea, ceea ce îl privește din acest punct de vedere, este poziția lui procesuală, - dacă aceasta are vreo importanță în legătură cu menținerea arestării preventive -, care este comună cu a coinculpatului minor care a fost pus în libertate și care, speră să rămână într-adevăr liber.
Consideră că în acest moment nu se mai justifică menținerea arestării preventive a inculpatului, martorii care urmează să fie audiați nu au legătură cu el, participația sa a fost stabilită din momentele în care a fost monitorizat de către colaboratori, investigatori și probabil de către procuror. Inculpatul este tânăr, puțin trecut de 18 ani, dar cu o experiență redusă de viață și care cu siguranță nu a realizat consecințele faptelor sale.
Din fericire, un aspect pozitiv pentru el, cât și pentru ceilalți inculpați, este că nu au traficat droguri periculoase, au fost droguri obișnuite, droguri ușoare, în legătură cu care legislația românească este mai permisivă, având în vedere limitele de pedeapsă, iar legislația statelor din comunitatea europeană nici nu mai incriminează asemenea infracțiuni.
În legătură cu periculozitatea lui care să determine arestarea sa preventivă, subliniază ceea ce a spus de la început, respectiv că activitatea sa dovedită nu a fost de natură să pună în pericol sănătatea altor persoane, nu a creat pentru alți consumatori dependență și nu s-a făcut dovada că el a vândut sau a pus la dispoziția altor persoane droguri în vederea consumului. Nu erau ale lui, nu urma să beneficieze el în exclusivitate de folosul acestei activități, nu a încercat să se sustragă urmăririi penale, nu a încercat să denatureze aflarea adevărului și, în linii mari, are o poziție procesuală comună cu a celuilalt coinculpat minor.
Pentru aceste motive consideră că instanța poate reaprecia, ca și în situația inculpatului minor, în legătură cu arestarea preventivă, motiv pentru care solicită admiterea recursului inculpatului, casarea încheierii Tribunalului Galați și în rejudecare, a se dispune și față de el înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, pentru aceleași motive expuse.
-. arată că situația inculpatului recurent este total diferită față de a celorlalți doi inculpați, iar din punctul său de vedere, ultima menținere a măsurii arestării preventive s-a dispus cu încălcarea disp.art.143 Cod pr.penală.
În acest dosar, a învățat două lucruri: unul personal, la un moment dat, în sensul de a nu lua niciodată prieteni în mașină fiindcă nu se știe niciodată la ce se poate ajunge și al doilea, juridic, faptul că s-au încălcat dispozițiile art.143 Cod pr.penală.
Dacă se analizează cele petrecute în dosar și având în vedere și cele petrecute la termenul de judecată de la instanța de fond, se va observa că,de această dată declarațiile inculpatului care la început au fost de nerecunoaștere a faptei, așa cum s-a apreciat de către instanță, dar, inculpatul, pentru că nu a săvârșit această faptă, nu avea ce să recunoască, de această dată se coroborează cu declarațiile inculpatului.
De fapt, în încheierea recurată, se cam contrazice instanța în expunere, motivare și apoi în dispozitiv. Instanța de fond înșiruie mijloacele de probă care conduc la ideea că se impune menținerea măsurii arestării preventive pentru inculpatul, care sunt: declarațiile investigatorului sub acoperire - care nu îl indică pe inculpatul, declarația martorului cu identintate protejată - care nu îl indică pe inculpatul, tot soiul de percheziții domiciliare făcute pe la tot soiul de adrese, locuința unde au fost găsite drogurile aruncate în WC - nu aparține inculpatului.
Mai mult decât atât, se cam contrazic două aspecte: unul care este esențial din punctul de vedere al parchetului, la dovedirea vinovăției inculpatului, și anume, că în momentul în care au intervenit organele operative, acesta a fugit. Acest aspect și faptul că s-ar presupune că drogurile au fost aruncate în WC de inculpatul se contrazic, întrucât inculpatul nu putea să fugă, iar în timp ce fugea de organele de poliție, acesta să mai treacă și pe la toaleta apartamentului și să arunce respectivele droguri, pentru că a fugit pe geamul de la bucătărie și, dacă tot a fugit, nu avea nici un sens să le arunce tocmai în toaleta apartamentului din care a fugit, știind că acolo vor intra organele de poliție -,este contradicție evidentă pentru oricine.
S-au mai găsit urme de substanță în mașina pe care acesta o conducea, care era a fratelui său, iar din declarațiile acestuia, care nu pot fi contrazise de nici o altă probă, reiese faptul că mașina era condusă de mai multe persoane și nu doar de către el. Cât privește restul de 6 martori care sunt citați, situația este conformă cu a inculpatului - aceștia nu îl indică pe inculpatul, absolut nimeni, dar în motivarea instanței de fond se arată că se menține măsura arestării preventive a inculpatului întrucât este cercetat pentru săvârșirea unei alte infracțiuni.
Dacă pentru fapta pentru care este cercetat nu sunt probe și indicii, instanța nu poate să aprecieze faptul că prezintă pericol pentru ordinea publică întrucât este cercetat pentru săvârșirea altei infracțiuni. Este demn de remarcat,că inculpatul nu are antecedente penale, este într-adevăr cercetat pentru săvârșirea unei alte infracțiuni, lucru pe care l-a mai spus și în fața instanței de recurs, dar acesta a fost și motivul pentru care a fugit, s-a gândit că îl arestează pentru respectiva faptă.
Solicită instanței de recurs aprecia că într-adevăr pentru fapta pentru care inculpatul este cercetat la acest moment nu există probe, pentru că faza de indicii a depășit-o, întrucât cauza este în fața instanței de judecată, urmărirea penală este finalizată și pentru inculpat această fază cam aici rămâne, la a presupune că inculpatul a făcut ceva.
Este vorba de o infracțiune de trafic de droguri de risc instrumentată de oameni specializați - ofițerul sub acoperire - care în toată perioada de timp desfășurată cu prinderea în flagrant a celor doi inculpați nu a avut nici măcar o idee de existența acestui inculpat, martorul cu identitate protejată - nici acesta nu a avut idee despre inculpatul, nu avem convorbiri telefonice care să arate că inculpatul a avut o contribuție. martor cu identitate protejată care nu îl indică pe inculpatul, avem declarațiile contradictorii ale inculpatului, dintre care, ultima, de această dată se coroborează cu declarația inculpatului.
În rest, nu există nici o probă, iar faptul că a fugit pe geamul apartamentului nu este o probă care să arate faptul că acesta se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată - nu știe care o fi forma continuată, pentru că s-a reținut săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri chiar și în formă continuată, dacă se reține că acesta a fugit pe geamul apartamentului, dar, a fugit pentru că știa că este urmărit pentru o altă faptă.
Solicită admiterea recursului, punerea în libertate a inculpatului., solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.Dar, la acest moment, apreciază prin prisma faptului că prevederile art.143 Cod pr.penală nu sunt îndeplinite în această cauză și solicită admiterea recursului, casarea încheierii prin care s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive pentru inculpatul și punerea de îndată a acestuia în libertate și doar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara.
Reprezentanta Ministerului Public, arată că, după cum probabil se bănuiește, are o cu totul altă părere și, privind și analizând apărarea dintr-un punct de vedere, recunoaște cu sinceritate că este puțin încântată de faptul că apărarea s-a străduit să răstălmăcească probatoriul din dosar, inclusiv comentariile încheierii de ședință a Tribunalului Galați prin care s-a menținut arestarea preventivă, pentru că această încheiere este temeinică și legală, menținerea a fost justificată, s-a precizat care sunt probele. Că s- au înșiruit acele probe și nu regăsește apărarea vinovăția inculpatului, consideră că trebuie mai multă obiectivitate și a se vedea în ansamblu toată situația de fapt. Probele sunt cele precizate de instanță și se coroborează foarte bine cu pozițiile procesuale ale inculpaților. În acest dosar numai cine nu vrea să vadă nu vede probele și situația de fapt care este probată mai mult decât suficient.
După cum s-a observat, rechizitoriul conturează foarte bine și împrejurările comiterii faptei și mijloacele de probă obținute de procurori și față de care instanța a constatat că subzistă indiciile și probele care au stat la baza luării și menținerii măsurii arestării preventive până în prezent.
precizează apărarea că le este o împrejurare favorabilă inculpaților faptul că se discută despre un trafic de droguri ușoare, nu de mare risc, ci doar de risc. Nu este chiar așa, pentru că traficul de droguri în esență este același și faptul că se trafică cocaină, heroină - care sunt droguri de mare risc, sau faptul că se trafică cannabis, sau hașiș, - cum este situația de față, crede că este doar o chestiune de împrejurare. Important este faptul că inculpații respectivi au inclinație către asemenea gen de infracțiune.
Precizează un aspect care este important pentru sănătatea tuturor persoanelor care din anumite împrejurări se lasă pradă slăbiciunii și cumpără și consumă ulterior aceste droguri de risc, care sunt ușoare. Toate drogurile de risc, inclusiv cannabisul și hașișul, au în componența lor, astfel cum a precizat și procurorul prin rechizitoriu, o componentă care se cheamă, care, din păcate, în momentul în care este consumat se fixează la nivelul scoarței cerebrale, de unde nu mai dispare niciodată. Nu produce dependența pe care o produce în mod normal cocaina și heroina, dar efectele ei sunt pe termen și sunt definitive. Cine a consumat o dată hașiș sau cannabis și are senzația că se poate opri, este adevărat, dar efectele sănătății afectate se observă ulterior și cine continuă să facă lucrul acesta prezumând că nu a fost afectat, trebuie să știe că această componentă este foarte periculoasă pentru sănătatea oamenilor.
Pe de altă parte, așa cum instanța care a menținut măsura arestării preventive a inculpaților a menționat aspecte care se găsesc și în rechizitoriu - activitatea de prindere în flagrant a determinat ulterior obținerea unor probe care vin să justifice această măsură a arestării preventive și menținerea sa, așa cum s- a dispus prin încheierea recurată. Ca să nu mai accentueze faptul că s-au făcut percheziții și la domiciliul inculpatului, nu așa cum apărarea a răstălmăcit probele și a precizat că a sărit pe geam pentru că știa că este cercetat, acesta a sărit pe geam pentru că a aruncat în toaleta WC-ului unde a fost identificat cu ocazia percheziției de către procurori, niște pachețele care ulterior s-a dovedit a fi cannabis.
Înțelege că până la un anumit moment inculpații au fost sinceri, aspect pe care ulterior instanța de fond la momentul la care va individualiza pedeapsa îl va avea în vedere și este o împrejurare care îi poate ajuta foarte mult și care, trebuie să recunoască, și în faza urmăririi penale a determinat ușurarea muncii procurorilor care este destul de delicată și de dificilă în astfel de infracțiuni.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere că încheierea de ședință este temeinică și legală, este motivată și a făcut vorbire despre toate probele care se coroborează între ele și care converg către faptul că asupra inculpaților planează bănuiala că ei într-adevăr sunt vinovați de săvârșirea acestei fapte - pentru că suntem doar în perioada în care se poate spune că este vorba despre o bănuială probabilă, nu suntem în situația în care se judecă fondul și să se poată spune că inculpații într-adevăr sunt vinovați -, dar crede că probele obținute până la acest moment, în faza de urmărire penală și nu numai sunt în măsură a convinge instanța că se poate dispune respingerea recursului declarat de cei doi inculpați majori pe considerentul că instanța tribunalului care a dispus menținerea măsurii arestării preventive față de aceștia a dispus o hotărâre temeinică și legală, care este conformă cu realitatea și care a analizat corespunzător, concret și obiectiv toate condițiile pe care orice instanță le analizează în momentul în care trebuie să dispună că privire la revocare, la menținere sau la admiterea unei astfel de măsuri preventive.
Inculpatul recurent solicită să fie judecat în stare de libertate cu menținea că va respecta obligațiile impuse.
Inculpatul recurent lasă la aprecierea instanței.
Inculpatul intimat solicită să i se acorde șansa să fie judecat în libertate și dacă nu a încurcat până acum, nu va încurca nici de acum încolo.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față,
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 22.06.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr,- s-au respins ca fiind nefondate cererile formulate de inculpații și, privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, iar conform art. 300 indice 2.pr.pen. în referire la art. 160 indice b alin. 3 pr.pen. s-a menținut arestarea preventivă a acestora.
În conformitate cu disp. art. 3002Cod de procedură penală, în referire la art. 145 Cod de procedură penală, s-a înlocuit măsura arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, respectiv municipiul
S-a dispus punerea în libertate a inculpatului, după rămânerea definitivă a hotărârii, dacă nu este arestat în altă cauză.
S-au impus inculpatului,respectarea obligațiilor prev. de art.145 pr.penală.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Asupra măsurii arestării preventive a inculpaților, și
Examinând actele și lucrările dosarului îndeplinite în cauză până la momentul de față, instanța a apreciat că se mențin temeiurile care au fost avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive față de inculpații și, rezultând indicii temeinice - în sensul art.143 pr.pen - de natură a crea presupunerea că aceștia au săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
În acest sens sunt: procesul-verbal de sesizare din oficiu, declarația martorului cu identitate protejată, procesele-verbale întocmite de investigatorul sub acoperire, rapoartele de constatare tehnico-științifică, procesul-verbal din 09.04.2009 și planșele foto, procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante și planșa foto, procesul-verbal de efectuare a percheziției domiciliare din 09.04.2009 efectuate la domiciliul lui, fratele inculpatului ( în apartamentul căruia s-au găsit două pliculețe cu substanță de culoare brună, declarația numitului ( din care rezultă că la momentul efectuării percheziției la domiciliul său, inculpatul a sărit pe fereastra de la bucătărie, fiind ulterior prins de organele de poliție și adus în apartament, procesul - verbal de efectuare a percheziției la locuința numitului ( unde a fost găsit un plic conținând o substanță brun-verzuie și un rest de țigară confecționată artizanal, procesul - verbal de efectuare a percheziției a autoturismului marca Mercedes, nr. VT -- aparținând numitului ius, autoturism condus de inculpatul, în care a fost găsit, într-o foiță de țigară, un amestec de substanță vegetală de culoare maro și o substanță vegetală de culoare -oliv, declarațiile inculpatului, declarațiile inculpatului.
Totodată, având în vedere gravitatea intrinsecă a infracțiunii presupus a fi săvârșită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, natura și importanța valorilor sociale cărora li se aduce atingere ( relații sociale referitoare la sănătatea publică ), modalitatea și împrejurările concrete în care se reține că ar fi săvârșite faptele ( împreună cu un minor ), caracterul continuat al acțiunilor, persoana inculpatului care a fost condamnat anterior pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.321 alin.2 pr.pen. și cercetat în dosarul nr.956/P/2002 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați pentru infracțiunea de trafic de persoane, prev. de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 pen. conduita procesuală a inculpaților și nu în ultimul rând, rezonanța social negativă pe care o au astfel de fapte în rândul cetățenilor, fapte ce au căpătat o mare amploare în ultima perioadă de timp în rândul categoriei de vârstă reprezentată de inculpați și care au repercusiuni mai ales în rândul lor, fiind pusă în pericol sănătatea și chiar viața acestora, s-a apreciat că subzistă și temeiul prev. de art. 148 lit. f pr.pen. lăsarea în libertate a inculpaților prezentând și la acest moment un pericol concret pentru ordinea publică.
În raport de probele administrate până în prezent, s-a apreciat că nu au intervenit modificări în ceea ce privește împrejurările de fapt reținute inițial și nici date noi privind persoana inculpaților, astfel încât cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea nu au putut fi primite.
În privința inculpatului, Tribunalul a apreciat că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive s-au modificat și nu mai impun, în continuare, privarea de libertate. Fapta inculpatului, astfel cum a fost reținută prin actul de inculpare, prin natura și gradul de pericol social abstract ( fiind vorba despre o faptă care aduce atingere relațiilor sociale referitoare la sănătatea publică ) a justificat prin ea însăși, în mod suficient, arestarea preventivă a acestuia, pentru o perioadă de timp, până la definitivarea activității de urmărire penală, existând temerea rezonabilă - din perspectiva organelor de urmărire penală - că inculpatul ar putea influența această activitate. S-a apreciat însă că, o dată sesizată instanța de judecată, posibilitatea inculpatului de a influența desfășurarea procesului penal este redusă, având în vedere împrejurarea că inculpatul a colaborat cu organele de urmărire penală, a recunoscut săvârșirea infracțiunii indicând și contribuția celorlalți participanți, poziție pe care a menținut-o și cu prilejul audierii sale în faza cercetării judecătorești.
Pe de altă parte, datele existente la dosarul cauzei cu privire la inculpatul nu conduc, în mod neîndoielnic, la concluzia că lăsarea în libertate a acestuia, în această fază a procesului, ar prezenta un pericol pentru ordinea publică, având în vedere că inculpatul nu a mai suferit anterior vreo condamnare, nu este în curs de cercetare în altă cauză penală, a avut anterior un comportament corespunzător normelor de conviețuire socială, este minor, era elev la data la care se reține că ar fi fost săvârșită fapta, a avut o contribuție redusă la săvârșirea faptei ( în sarcina acestuia reținându-se, prin rechizitoriu, că a deținut cantitatea de droguri pentru o perioadă redusă de timp, nu le-a vândut și nu a încercat să le vândă vreunei persoane, nu a pretins și nu a obținut nici un beneficiu din tranzacționarea drogurilor.
Pentru considerentele mai sus expuse, dar și pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ( având în vedere că inculpatul este minor, iar prezența sa la judecată este obligatorie ) Tribunalul a apreciat că se impune înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, cu stabilirea, în sarcina inculpatului, a obligațiilor prev. în art. 145 alin. 11.pr.pen.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -DIICOT- Biroul TERITORIAL GALAȚI, inculpatul și inculpatul.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -DIICOT- Biroul TERITORIAL GALAȚIa criticat hotărârea primei instanțe pe motive de netemeinicie, doar în ceea ce-l privește pe inculpatul.
S-a susținut că măsura obligării de a nu părăsi localitatea este mult prea ușoară, raportat la fapta pe care acesta a săvârșit-o împreună cu ceilalți doi inculpați.
S-a mai susținut că la stabilirea pericolului pentru ordinea publică nu pot fi avute în vedere numai date legate de persoana inculpatului ( respectiv faptul că este minor, a avut o conduită bună înainte de săvârșirea infracțiunii, a recunoscut săvârșirea faptei), ci și date referitoare la faptă și la gravitatea acesteia.
S-a arătat că înlocuirea măsurii arestării preventive s-ar justifica în cazul unor infracțiuni mai puțin grave, ori, inculpatul a fost trimis în judecată pentru o infracțiune gravă, respectiv trafic de droguri de risc.
Pentru cele arătate mai sus, prin recursul declarat s-a solicitat menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Inculpatul a criticat hotărârea pe motive de netemeinicie.
A arătat inculpatul că situația lui este asemănătoare cu cea a inculpatului, că a recunoscut comiterea faptei încă de la începutul urmăririi penale, însă neșansa lui a fost aceea de a fi depistat în flagrant în momentul vânzării drogurilor către investigatorul sub acoperire.
A mai susținut inculpatul că nu a vândut droguri niciodată vreunui terțe persoane, ci doar colaboratorului trimis de organele urmăririi penale.
S-a mai arătat faptul că declarațiile sale au ajutat la aflarea adevărului și în acest moment nu se mai justifică menținerea în stare de arest.
În concluzie, inculpatul a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Inculpatul a criticat hotărârea pe motive de nelegalitate.
A susținut inculpatul că ultima menținere a stării de arest a fost realizată prin încălcarea dispozițiilor art.143 Cod pr.penală, întrucât la dosarul cauzei nu există probe care să confirme participația sa la această faptă.
Inculpatul a arătat că declarațiile sale de nerecunoaștere a faptei pentru care este judecat se coroborează cu ultima declarație dată de inculpatul.
În concluzie, inculpatul a solicitat punerea în libertate ( implicit prin înlăturarea dispoziției de menținere a stării de arest ) sau în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Recursurile sunt nefondate.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, se constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică.
1. Din analiza actelor și lucrărilor dosarului,prin raportare la dispozițiile legale privind instituția măsurilor preventive, considerăm că în mod corect prima instanță a dispus înlocuirea măsurii preventive a inculpatului cu măsura de a nu părăsi localitatea.
Considerăm că la început măsura arestării preventive a inculpatului a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale și a fost necesară pentru buna desfășurare a procesului penal. Odată cu sesizarea instanței și după audierea inculpatului, așa cum se reține și prin încheierea recurată, apreciem că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a acestuia s-au modificat.
În speță, inculpatul și-a menținut declarațiile date în faza urmăririi penale, declarații ce au servit la aflarea adevărului, iar în prezent nu există riscul de a influența probatoriile ce urmează a fi administrate.
Chiar dacă infracțiunea pentru care inculpatul este judecat este încadrată într- o lege specială, vizând în mod general și abstract criminalitatea organizată, considerăm că doar gravitatea acestei infracțiuni nu poate conduce la menținerea stării de arest.
Contrar susținerilor din motivele de recurs ale parchetului, gravitatea infracțiunii reprezintă doar unul din aspectele ce stau la baza analizării pericolului social pe care l-ar prezenta inculpatul dacă s-ar afla în libertate.
Este imposibil ca într-o anumită speță să analizăm gravitatea infracțiunii presupus a fi comisă de un inculpat, în mod general, minimalizând circumstanțele faptei și persoana inculpatului.
Mai mult, nu putem încadra toate infracțiunile de trafic de droguri în aceeași categorie a infracțiunilor deosebit de grave, făcând abstracție de faptul că legiuitorul a înțeles să stabilească limite distincte de pedeapsă pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc ( 3 - 15 ani) și trafic de droguri de mare risc ( 10 - 20 ani), aspect ce influențează în mod clar gradul de pericol social concret.
Revenind la situația inculpatului, considerăm că nu se mai impune menținerea acestuia în stare de arest, iar măsura obligării de a nu părăsi localitatea este optimă pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal.
în vedere în acest sens, gradul concret de pericol social al infracțiunii adusă ca învinuire inculpatului, așa cum rezultă acesta din activitatea infracțională concretă presupus a fi desfășurată, persoana și atitudinea inculpatului, în sensul că este minor, înainte de data arestării era elev, a colaborat cu organele judiciare, recunoscând comiterea faptei atât în faza urmăririi penale, cât și în fața instanței de judecată.
2. În ceea ce-i privește pe inculpații și, considerăm că în mod corect s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a acestora.
Așa cum reține și instanța de fond, considerăm că și în prezent față de cei doi inculpați se mențin temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, respectiv dispozițiile art. 148 lit. f Cod pr.penală, întrucât:
- infracțiunea pentru care sunt judecați, respectiv trafic de droguri de risc în formă continuată este prevăzută de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani;
- la dosarul cauzei există probe,administrate până în prezent, din care rezultă că lăsarea în libertate a celor doi inculpați prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Nu împărtășim punctul de vedere al inculpatului, exprimat prin motivele de recurs, în sensul că instanța de fond a menținut măsura arestării preventive prin încălcarea dispozițiilor art.143 Cod pr.penală.
În speță, probatoriile administrate până în prezent, respectiv: declarațiile inculpatului date în cursul urmăririi penale, declarațiile inculpatului, proces -verbal de efectuare a percheziției domiciliare din 09.04.2009, efectuată la domiciliul numitului ( fratele inculpatului ), declarația numitului, proces - verbal de efectuare a percheziției autoturismului marca Mercedes nr.VT - - aparținând numitului ius, condus de inculpatul, conduc la acest moment la presupunerea că inculpatul a comis o faptă prevăzută de legea penală.
Trebuie făcută precizarea că aspectele arătate mai sus nu conduc la încălcarea prezumției de nevinovăție. Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat prin practica constantă, faptul că menținerea unei persoane în stare de arest pe durata desfășurării procedurilor în fața instanței naționale nu înfrânge principiul prezumției de nevinovăție, atâta timp cât această măsură este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, iar datele dosarului confirmă existența unui pericol pe care l-ar prezenta acea persoană dacă ar fi lăsată în libertate.
Nu pot fi primite apărările inculpatului, în sensul că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive s-au modificat, ci, așa cum am arătat mai sus, acestea se mențin și în prezent.
De asemenea, nu putem primi nici susținerile inculpatului, în sensul că are aceeași situație ca și a inculpatului și a avut aceeași atitudine sinceră până în prezent.
Atitudinea sinceră a inculpatului vizează doar vânzarea cantității de drog către investigatorul sub acoperire, situație ce-i este favorabilă, însă nu poate conduce la înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, prin minimalizarea celorlalte aspecte ce stau la baza constatării pericolului pentru ordinea publică.
Mai mult, după audierea inculpatului la instanța de fond ( la termenul din 22.06.2009), au apărut contradicții între declarațiile acestuia referitoare la procurarea cantității de droguri vândute ulterior investigatorului sub acoperire. Or, în această situație, susținerea inculpatului în sensul că a ajutat la aflarea adevărului, nu mai are incident în speță.
Urmează însă ca acest aspect să fie lămurit pe parcursul cercetării judecătorești, aceasta, întrucât inculpatul a susținut prin intermediul avocatului ales faptul că va solicita din nou audierea în fața instanței de fond.
Având în vedere și disp.art.136 Cod pr.penală, considerăm că buna desfășurare a procesului penal se poate realiza prin menținerea inculpaților și în stare de arest.
Față de cele de mai sus, se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -DIICOT- Biroul TERITORIAL GALAȚI, inculpatul și inculpatul.
Vor fi obligați cei doi recurenți inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM - Biroul TERITORIAL GALAȚI - privind pe inculpatul ( fiul lui și, ns. la 26.04.1992 în G, domiciliat în G-, -.6,.111,jud. G, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul d e Minori și Tineri ) și de inculpații ( fiul lui G și, ns. la 04.08.1968 în G, domiciliat în G,-, județul G, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul Galați ) și ( fiul lui G și, ns.la 03.07.1986 în G, domiciliat în G,-, -.2,.3,.41, județul G, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul Galați ) împotriva încheierii de ședință nr- din 22.06.2009 a Tribunalului Galați.
În temeiul art.192 alin.2 Cod pr. penală obligă pe inculpații și la câte 100 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 29.06.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.dec.jud.
Jud.fond
Tehnored.CG/2 ex./ 30 Iunie 2009
Președinte:Daniela Liliana ConstantinescuJudecători:Daniela Liliana Constantinescu, Mariana Cristache, Aurel
