Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 98/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR. 304/2/2010
106/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.98/
Ședința publică din data de 19 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Viorel Adrian Podar
JUDECĂTOR 2: Antoaneta Nedelcu
JUDECĂTOR 3: Mihai
GREFIER:
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 18.12.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv și asistat de apărător desemnat din oficiu - avocat, cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie depusă la dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecară și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs, recurentul-inculpat fiind de acord ci asistența juridică din oficiu.
Apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, având cuvântul, arată că recursul este declarat împotriva încheierii din data de 18.12.2009, pronunțată de Tribunalul București, prin care s-a dispus menținere stării de arest a inculpatului. Critică încheierea recurată sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, apreciind că temeiurile care au fost avute la luarea și menținerea stării de arest precum și la prelungirea în cursul judecății s-au schimbat. Considerentele pe care instanța le are în vedere la luarea măsurii arestării preventive sunt acelea de buna desfășurare a procesului penal și buna administrare a probatoriului, potrivit art.155 al.1.C.P.P. Consideră că aceste temeiuri s-a schimbat prin audierea inculpatului și atitudinea pe care a cesta a avut-o în fața organelor de urmărire penală și în fața instanței de judecată, atitudinea acestuia fiind de recunoaștere și de regret încă de la început.
Consideră că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art.148 C.P.P. în sensul că nu există probe sau indicii temeinice din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar în încheierea recurată nu se evidențiază probele pe care instanța ar trebui să le aibă ca material probator la dosar, fiind doar considerente prin raportare la infracțiune și la cuantumul pedepsei, astfel încât nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art.148 lit.f.C.P.P. În consecință, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând, să se dispună judecarea inculpatului în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzi de respingere, ca nefondat, a recursului declarat de către inculpat, întrucât, pericolul concret pentru ordinea publică este dovedit de probele aflate la dosarul cauzei, care se referă la faptă precum și la circumstanțele personale ale inculpatului, acesta fiind anterior condamnat și a săvârșit prezenta fapta pe fondul consumului de droguri.
Inculpatul, personal, arată că lasă la aprecierea instanței.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față, constată că prin încheierea din 18.12.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în baza art.3002rap. la art. 160 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, iar lăsarea acestuia în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, avându-se în vedere natura și gravitatea deosebită a infracțiunii reținute și modalitatea concretă de săvârșire.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei mențineri de către instanța de fond a măsurii arestării preventive.
S-a arătat, în esență, în motivarea orală a recursului că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, în sensul că lăsarea în libertate a inculpatului nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și nu ar influența buna desfășurare a cercetării judecătorești.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 3856alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Astfel, inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 211 alin. 1, 2 lit. c și alin. 21lit. a Cod penal, reținându-se că în ziua de 08.09.2009, în jurul orelor 14,00, în timp ce se aflu pe Calea, sector 5, inculpatul cu ajutorul inculpatului a smuls de la gâtul părții vătămate un lanț din aur și pandantiv, prejudiciul produs ridicându-se la suma de 1000 lei.
Analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive (art.143 rap. la art.148 lit. f Cod procedură penală), Curtea apreciază că acestea se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, existând suficiente indicii temeinice, în accepțiunea dată de art.143 alin. ultim Cod procedură penală acestei noțiuni, că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat.
Totodată, sunt îndeplinite și cerințele prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat fiind închisoarea mai mare de 4 ani și existând probe certe că lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la natura și gravitatea faptelor, la modalitatea de comitere a acestora, precum și la persoana inculpatului, existând temerea că, pus în libertate, ar săvârși și alte fapte de același gen.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat și în consecință, în baza art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală, îl va respinge ca atare.
Având în vedere că recurentul este cel care se află în culpă procesuală Curtea, în baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală, îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință din 18.12.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurent la 200 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei reprezentând onorariu avocat oficiu avansat din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.
Dact. /08.02.2010
2 ex.
Red.. - Tribunalul București - Secția I-a Penală
Președinte:Viorel Adrian PodarJudecători:Viorel Adrian Podar, Antoaneta Nedelcu, Mihai
