Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 99/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE PENALĂ Nr. 99/2008
Ședința nepublică de la 29 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dana Ghițoaica
JUDECĂTOR 2: Sanda Trif președinte secție
Judecător - - -
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de - procuror
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de inculpații (născut la 22.09.1990) și ( născut la 01.09.1989) împotriva încheierii penale din 24 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu - secția penală în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:
- recurent Inculpat - personal în stare de arest în Penitenciarul
A și asistat de avocat ales și
- recurent Inculpat - - personal în stare de arest în
Penitenciarul Aiud și asistat de avocat ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Instanța din oficiu pune în discuția părților publicitatea ședinței de judecată, în baza dispozițiilor art. 290 cod pr. penală, raportat la obiectul cauzei și calitatea victimelor.
Reprezentanta parchetului solicită ca în baza dispozițiilor art. 290 cod pr. penală să se declare ședința nepublică.
Apărătorul ales al inculpaților recurenți de asemenea apreciază că se impune ca ședința să se desfășoare nepublic.
Deliberând, instanța baza dispozițiilor art. 290 cod pr. penală având în vedere obiectul cauzei care ar putea aduce atingere moralei, demnității sau vieții intime a victimelor și calitatea acestora, care sunt minore, declară ședința nepublică și dispune evacuarea persoanelor din sala de judecată cu excepția celor care au legătură cu prezenta cauză.
Inculpatul recurent declară că nu dorește să dea declarație în fața instanței de recurs.
S-a procedat la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată separat la dosar.
Apărătorul ales al inculpaților recurenți și reprezentanta parchetului arată că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpaților recurenți, avocatsolicită admiterea recursurilor, casarea încheierii atacate, revocarea măsurii arestării preventive luată față de inculpați și punerea acestora de îndată în stare de libertate susținând că nu mai subzistă temeiurile prevăzute de art. 148 cod pr. penală.
Arată că inculpații au cooperat cu magistrații, au declarat recurs împotriva fiecărei încheieri prin care s-a menținut măsura arestării preventive, probațiunea a fost administrată, martorii fiind audiați, nu au influențat desfășurarea normală a procesului, sunt minori, nu au antecedente penale și nu sunt agresivi, astfel că nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar din actele medicale depuse la dosar nu rezultă că partea civilă ar fi suferit leziuni pe corp sau pe picioare și nu rezultă că inculpații ar fi săvârșit infracțiunea de viol.
Solicită ca la soluționarea cauzei să se țină seama și de memoriul aflat în dosarul instanței de fond și probațiunea administrată în cauză.
Reprezentanta parchetuluipune concluzii de respingerea recursurilor declarate de cei doi inculpați și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate, apreciind că și în prezent subzistă temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri. Arată că inculpații sunt trimiși în judecată pentru infracțiunea de viol, limitele sancționatorii fiind de la 10-25 ani, iar inculpații prezentă pericol pentru ordinea publică fapt ce rezultă din materialitatea faptei săvârșite și din conduita acestora.
Inculpatul recurent având ultimul cuvânt solicită punerea sa în stare de libertate.
Inculpatul recurent având ultimul cuvânt solicită judecarea sa în stare de libertate.
C A DE APEL
Asupra reculurilor penale de față;
Constată că prin încheierea penală pronunțată la data de 24 2008 de Tribunalul Sibiu - Secția penală în dosar nr- s-a dispus, printre altele, în temeiul art. 300/2 Cod pr.p. rap. la art. 160/b Cod pr. menținerea p. măsurii arestării preventive a inculpaților ( născut la data de 01.09.1989) și ( născut la data de 22.09.1990).
In motivarea încheierii Tribunalul a reținut, în esență, că cei doi numiți inculpați au fost arestați în data de 9 iunie 2008 sub acuza comiterii infracțiunii de viol, motivat de faptul că la data de 8 iunie 2008 au violat-o pe minora, în vârstă de 13 ani, împreună cu alți inculpați, prin constrângere și profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra și că măsura arestării preventive se impune a fi menținută, întrucât se mențin în continuare temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, precum și sunt îndeplinite exigențele art. 5 din CEDO, referitoare la cazurile în care o persoană poate fi lipsită de libertate. Se mai arată că
raportat la stadiul procedurii, faza cercetării judecătorești, menținerea în stare de arest preventiv a inculpaților este justificată și de necesitatea soluționării cu celeritate a cauzei.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs în termen inculpații și.
Inculpații recurenți, personal și prin apărătorul ales, au solicitat admiterea recursurilor, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza, revocarea măsurii arestării preventive luată față de inculpați și punerea acestora de îndată în stare de libertate susținând că nu mai subzistă temeiurile prevăzute de art. 148 lit. f) Cod pr. penală.
In motivarea recursurilor se arată că inculpații au cooperat cu magistrații, probațiunea a fost administrată, martorii fiind audiați, nu au influențat desfășurarea normală a procesului, sunt minori și nu au antecedente penale, astfel că nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar din actele medicale depuse la dosar nu rezultă că partea civilă ar fi suferit leziuni pe corp sau pe picioare și nu rezultă că inculpații ar fi săvârșit infracțiunea de viol.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii penale atacată prin prisma motivelor invocate de recurenții inculpați, precum și din oficiu, conf. art. 385/6 alin.3 Cod pr. p., cu referire la art. 143, 146, 148 lit. f) și 160/b Cod pr. p.,Curtea constată că recursurile declarate sunt nefondate, din următoarele considerente:
Prin rechizitoriul nr. 383/P/2008 din 24 iunie 2008, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, a dispus, printre altele, trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art. 197 alin. 2 lit. a), alin. 3 teza I Cod penal, cu aplicarea disp. art. 75 lit. c) Cod penal și a inculpatului (minor la data comiterii presupusei faptei) pentru săvârșirea aceleiași infracțiunii, cu aplicarea dispozițiilor speciale privind minoritatea - art. 99 și urm. Cod penal, reținându-se că, la data de 8 iunie 2008 au violat-o pe minora, în vârstă de 13 ani, împreună cu alți inculpați, prin constrângere și profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra.
Măsura arestării preventive a fost dispusă prin baza încheierii penale nr. 37/2008 pronunțată la 9 iunie 2008 de Tribunalul Sibiu, rămasă definitivă prin încheierea penală nr. 12/2008 a Curții de APEL ALBA IULIA, apreciindu-se că sunt întrunite cerințele art. 143 și 148 lit. f) Cod proc. penală, fapta fiind sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și existând probe certe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
La termenul de judecată din 26 iunie 2008 instanța de fond a procedat, din oficiu, în temeiul art. 300/1 din Codul d e procedură penală la verificarea, în cameră de consiliu, a legalității și temeiniciei arestării preventive a recurenților inculpați, dispunând, în baza acestui text de lege, precum și în baza disp. art. 160/b și, respectiv, art. 160/h Cod procedură penală menținerea detenției provizorie a recurenților inculpați. Ulterior, la termenele de judecată din 16 iulie 2008 și 20 august 2008, instanța de fond a dispus, în conformitatea cu dispozițiile art. 300/2
Cod pr. rap.p. la art. 160/b și 160/h din același cod de procedura la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive a recurenților inculpații, dispunând, în baza acestor texte de lege menținerea detenției provizorii a inculpaților recurenții
Curtea constată că la data de 16 iulie 2008 judecătorul de fond a început faza cercetării judecătorești audiind 5 din cei 6 inculpați, printre care și pe recurenții inculpați și, cercetare judecătorească ce a continuat cu audierea victimei și a martorilor a, și .
La termenul de judecată din 24.09.2008, instanța de fond a procedat din nou în baza textelor de lege menționate la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive a recurenților inculpați, apreciindu-se că se impune în continuare menținerea măsurii preventive luate față de numiții inculpați recurenți. Această încheiere penală este supusă actualului control de legalitate urmare a declarării recursului de către inculpații și.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că motivele de recurs referitoare la inexistența vinovăției inculpaților cu privire la fapta reținută în sarcina lor nu pot forma obiectul prezentei cauze, ele urmând a fi analizate de judecătorul de fond pe baza materialului probator administrat în cauză, el fiind singurul îndrituit în procedura judecății în primă instanță să se pronunțe cu privire temeinicia și legalitatea acuzației ce i se aduce fiecărui inculpat.
Un alt motiv de casare se referă la împrejurarea că au dispărut temeiurile care au impus luarea măsurii arestării preventive, neexistând probe certe că lăsarea în libertate a recurenților inculpați prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Potrivit dispozițiilor art. 5 din Convenția (europeană) a drepturilor omului (denumită în continuare CEDO) și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice a crede în necesitatea de a împiedica să se săvârșească o nouă infracțiune, fiind necesară, astfel, apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Aspectele reținute de către instanța de fond în încheierea de ședință pronunțată, cum că în actualul stadiu procesual inculpații recurenți prezintă pericol pentru ordinea publică și că subzistă în continuare temeiurile care au determinat arestarea inițială și care impun în continuare privarea de libertate, sunt însușite de către Curtea de apel, deoarece ele au fundamentare faptică în probatoriul cauzei și corespund dispozițiilor legale în materia menținerii stării de arest preventiv a inculpatului.
Curtea de apel reține că infracțiunea pentru care recurenții inculpați au fost trimiși în judecată prezintă o gravitate deosebită de mare, fapta de care sunt acuzați având rezonanță în rândul opiniei publice și determinând reacția negativă a acesteia față de împrejurarea că persoane asupra cărora planează astfel de acuzații sunt judecate în stare de libertate.
Curtea are a aminti că în actualul stadiu procesual judecătorul este chemat doar să stabilească dacă există probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penal, dacă este incident vreunul dintre cazurile de arestare (art. 148 Cod proc. penală) și dacă se mențin temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive (art. 300/2,160 Cod proc. penală).
Sub acest aspect este de precizat că, în speță, probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual din iunie 2008 demonstrează că temeiurile faptice ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a recurenților inculpați continuă să subziste, deoarece martorii care au fost audiați în cauză și partea vătămată audiată de asemenea de către instanța de judecată confirmă starea de fapt reținută în rechizitoriu.
Nici susținerea că, în speță, lăsarea inculpaților în libertate nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică nu poate fi primită, cazul prev. de art.148 Kt.f) Cod procedură penală continuă să subziste.
Pericolul concret pentru ordinea publică poate fi dedus în lipsa unor criterii legale exprese, fie dintr-un pericol social concret deosebit de ridicat al faptei, fie din circumstanțele personale ale inculpatului.
Astfel, raportat la natura infracțiunii imputate inculpaților, respectiv infracțiunea cea mai gravă care aduce atingere vieții sexuale a persoanei, modalitatea și împrejurările concrete în care se presupune că s-a comis fapta - șase inculpați, printre care și minori, împreună, într-un loc greu accesibil publicului, asupra unei fete de doar 13 ani, duc la concluzia că lăsarea în libertate a recurenților inculpați prezintă cel puțin pentru moment pericol concret pentru ordinea publică.
Este adevărat, că într-o practică constantă Cartea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că nu se justifică privarea de libertate a unei persoane doar pe baza prezumției dată de gravitatea faptei pentru care este cercetat inculpatul și pe baza unui pericol ipotetic de a se sustrage urmăririi penale sau de a săvârși o altă infracțiune. Insă, tot la fel de adevărat este că aceeași Cad ecis în mod constant că dacă indicii concrete impun luarea în considerare a unui interes public ce are a fi protejat precumpănitor, în pofida prezumției de nevinovăție, față de regula respectării libertății individuale fixată de Convenție, menținerea în detenție a unui acuzat este legitimă (,26 ianuarie 1993, c/, 13 iulie 1996, der Tang c/, 6 noiembrie 2003, Pantano c/ Italie), așa cum este cazul în speță.
Analizând măsura arestării preventive a inculpatului și din perspectiva dispozițiilor art. 5 paragraf 1 Kt. c) din Convenție, Curtea de Apel constată că sunt îndeplinite exigențele acestui text de lege, arestarea inculpaților recurenți până la acest moment procedural fiind legitimă.
Referitor la susținerile inculpatului, minor la data comiterii presupusei fapte, care a arătat prin apărătorul desemnat din oficiu că arestul preventiv este o măsură de excepție prin raportare la disp. art.37 lit. b) din Legea nr. 18/1990, cu privire la ratificarea Convenției privind drepturile copilului, Curtea apreciază că dispozițiile din Convenția cu privire la drepturile copiilor nu trebuie a fi interpretate în sensul că minorii bănuiți a fi săvârșit fapte penale de o mare gravitate pot să nu răspundă pentru faptele lor invocând starea de minoritate și
drepturile copilului în detrimentul unei părți vătămate de numai 13 ani. Este adevărat că cercetarea în stare de arest preventiv a minorilor este o măsură de excepție, dar această măsură se impune atunci când inculpații minori sunt bănuiți a fi săvârșit o infracțiune de mare gravitate și care prezintă un pericol social concret datorită împrejurărilor în care a fost săvârșită și, mai ales asupra unei victime minore incapabilă de a se apăra.
In ce privește faptul că inculpații au recunoscut parțial faptele, nu posedă antecedente penale și regretă faptele, acestea sunt circumstanțe personale de care se va ține seama în eventualitatea în care se va aduce o soluție de condamnare a recurenților inculpaților.
Față de cele arătate, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod pr. p., recursurile inculpaților vor fi respinse ca nefondate.
In baza art. 192 al. 2 Cp.p numiții recurenți vor fi obligați la plata sumei de câte 50 lei, cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații (născut la 22.09.1990) și ( născut la 01.09.1989) împotriva încheierii penale din 24 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu - secția penală în dosar nr-.
Obligă pe numiții recurenți la plata sumei de câte 50 de lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 29 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
- -
Red.
2 ex./ 2.10.2008
Jud. fond
Președinte:Dana GhițoaicaJudecători:Dana Ghițoaica, Sanda Trif
