Neglijența în serviciu (art.249 cod penal). Decizia 360/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II -A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(2795/2008)
DECIZIE PENALĂ NR.360/
Ședința publică de la 05 martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Adriana Elena Băjan
JUDECĂTOR 2: Iuliana Ciolcă
JUDECĂTOR 3: Dumitru
GREFIER - -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect recursurile declarate deParchetul de pe lângă Tribunalul Bucureștiși inculpatul împotriva deciziei penale nr.630/A din data de 04 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a I-a Penală în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 26 februarie 2009, au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie penală, dată la care Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 05 martie 2009, când a pronunțat următoarea decizie penală.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față.
Prin decizia penală nr.630 din 4.11.2008 a Tribunalului București - secția I penală s-au dispus următoarele:
A fost admis apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.473 din 3.06.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B și fost desființată în parte sentința apelată și în fond, rejudecând, în temeiul art.81,82 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului, pe o durată de 4 ani, ce reprezintă termen de încercare.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal.
S-a făcut aplicarea art.71 alin.5 Cod penal.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel reținut următoarele:
Prin sentința penală nr.473 din 03.06.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 în dosarul penal nr-, în baza art.249 al.2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art.71-64 lit.a teza a II-a lit.b Cod penal.
în baza art.14, 346 al. Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la 1.093.332,96 RON, daune materiale către partea civilă ANAF cu sediul în B,-, sector 5, sumă actualizată la data plății.
În baza art.192 al.l Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la 10.000 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța fondului a reținut că prin HG nr.1494/18.12.2002 pentru stabilirea unor măsuri referitoare la exportul și importul unor categorii de produse a fost reglementată activitatea de emitere de certificate de import pentru anul 2003, fiind aprobate normele metodologice privind modul de administrare a contingentelor tarifare cu taxa vamală redusă la importul în România al unor produse agroalimentare originare din țările membre ale Acordului Central European de Comerț Liber, precum și din Republica Turcia, Lituania și statul Israel.
Inculpatul a fost desemnat în calitate de persoană abilitată să gestioneze și să administreze contingentele de măsline din partea Ministerului Economiei și Comerțului, pe relația Turcia, acesta având calitatea de consilier la Compartimentul de Comerț Liber din cadrul Direcției Generale Europa a Departamentului de Comerț.
Potrivit fișei postului, și anexa la acesta (volumul II, filele 134- 138), inculpatului îi reveneau atribuțiuni de gestionare și administrare a contingentelor tarifare preferențiale, fiind repartizat să le și exercite pentru contingentele de măsline pe relația Turcia, în perioada 2003- 2004.
In această perioadă, inculpatul a eliberat certificate de import către o serie de societăți comerciale: SC SRL, SC SRL, SC SRL, SC 2002 SRL, SC Fruct SRL, SC SRL, SC SRL, SC SRL, SC SRL, SC SRL, SC Total SRL, SC Marketing & Distribution SRL, SC România SRL, SC Import Export SRL, SC Fructe SRL, fără a organiza și ține o evidență strictă completă a distribuirii contingentelor tarifare preferențiale de măsline pe anii 2003 și 2004, ceea ce a dus la depășirea acestora și la prejudicierea bugetului de stat.
Ca procedură de emitere, instanța fondului a reținut că, potrivit reglementărilor stabilite prin HG nr. 1494/18.12.2002, importatorii interesați trebuiau să completeze și să prezinte un certificat de import în original și două copii, exemplare autocopiante, o declarație suplimentară a importatorului, precum și o copie a actului de constituire a societății comerciale, din care să rezulte că, potrivit obiectului de activitate desfășoară activități de import de produse agroalimentare, toate aceste documente trebuind să fie depuse la Ministerul Economiei și Comerțului prin serviciul registratură.
Formularele certificatelor de import se completau de către importatori cu toate datele și informațiile solicitate, cu excepția mențiunilor pentru viză, răspunderea pentru veridicitatea datelor și informațiilor înscrise în formulare precum și în declarația suplimentară revenind importatorilor.
Alocarea cotelor în cadrul contingentelor tarifare se făcea conform legii în ordinea prezentării cererilor importatorilor, a înregistrării acestora și în limita cantităților disponibile la data depunerii cererii respective, iar certificatele de import se eliberau în termen de cel mult cinci zile lucrătoare de la data prezentării cererii și erau valabile două luni de la data emiterii lor tară ca durata de valabilitate să depășească sfârșitul perioadei pentru care a fost stabilit contingentul.
Preluarea de la Departamentul de Comerț se făcea de către angajații firmei importatoare, iar după efectuarea operațiunilor de import, toți beneficiarii aveau obligația ca, după efectuarea operațiunii de vămuire pentru care a fost transmis certificatul, să transmită Departamentului de Comerț în cel mult 10 zile de la data vămuirii o copie a Declarației de Import aferente, ca dovadă a realizării operațiunii.
In privința operațiunilor de import, normele metodologice prevedeau că după obținerea certificatului de import de la Ministerul Economiei și Comerțului, agenții economici importatori trebuiau să-i prezinte la vamă pentru a putea beneficia de regimul tarifar preferențial, stabilit de comisionarul vamal în funcție de documentele depuse.
In ceea ce privește modalitatea efectivă de realizare a operațiunilor de vămuire, din materialul de urmărire penală administrat în cursul urmăririi penale și declarațiile martorilor - funcționali vamali audiați în cursul cercetării judecătorești, s-a reținut că la momentul efectuării operațiunii de import, reprezentanții societăților comerciale importatoare prezentau agentului vamal documentele ce însoțeau marfa, inclusiv certificatul de import eliberat de Ministerul Economiei și Comerțului, după depunerea tuturor documentelor fiind întocmită declarația de valoare în vamă și declarația vamală de import.
Astfel cum a reieșit din declarațiile martorilor audiați, ce aveau atribuții în cadrul compartimentului Control Documentar al Mărfurilor, certificatele de import trebuiau să fie anexate la lucrare în original, iar cantitatea importată era operată direct pe aceste exemplare, după care se restituiau agentului economic, la lucrare reținându-se o copie xerox a certificatului operat.
Prima instanță a reținut că atribuțiile funcționarilor vamali constau în verificarea sumară a documentelor depuse, verificare, ce, în măsura în care era confirmată de controlul fizic al mărfurilor, obliga funcționarii vamali să acorde liber de vamă agentului economic importator.
In această perioadă, o serie de societăți comerciale, enumerate mai sus, au solicitat și obținut eliberarea de către Ministerul Economiei și Comerțului, sub semnătura inculpatului, certificate de import, cu privire la care însă nu s-a ținut o evidență strictă în registrele instituției emitente, determinând folosirea lor ilegală și pe cale de consecință prejudicierea bugetului de stat.
S-a reținut, astfel că în privința SC SRL a fost emis un prim certificat de import, nr.3/TR/10, emis în data de 17.01.2003, pentru o cantitate de 50 tone măsline, valabil până la data de 16.03.2003, document ce a fost înregistrat la compartimentul Registratura Departamentului de Comerț, care nu a fost utilizat însă în cadrul operațiunilor de vămuire, și nici nu a fost restituit astfel cum este prevăzut în normele metodologice de punere în aplicare a HG nr. 1494/18.12.2002. Cu toate acestea, exemplarul roșu a fost regăsit în arhiva instituției emitente, iar certificatul în cauză figurează ca fiind utilizat de către societatea beneficiară.
Pentru aceeași societate a fost identificat un al doilea certificat de import, nr. 3/TR/l 10, emis în data de 12.05.2003, fără însă a fi înregistrat fa Registratura Departamentului de Comerț, certificat ce însă se regăsește în evidențele Băneasa ca fiind folosit în cadrul operațiunilor de import.
Mai mult, certificatul în cauză, emis inițiat pentru cantitatea de 50 de ton, a fost utilizat pentru o cantitate totală de 100 de tone, în baza mențiunilor de suplimentare a cantității și de prelungire a valabilității lui, mențiuni adăugate pe actul în cauză sub semnătura și ștampila aferente.
Având în vedere dispozițiile exprese ale HG nr. 1494/2002, cel de-al doilea certificat a fost eliberat ilegal societății în cauză, întrucât nerespectarea obligației de restituire a certificatului inițial, neutilizat, era sancționată cu pierderea dreptului de a mai beneficia de eliberarea de certificate de import în regim preferențial.
In aceste condiții, și după intrarea în vigoare a HG nr. 181/2004, prin care a fost aprobat un contingent de 5000 tone măsline Turcia cu taxa vamală zero, în favoarea SC SRL au fost eliberate în continuare alte certificate de import în același regim.
In cazul societății SC SRL, din materialul probator existent a rezultat de asemenea că această societate a beneficiat și utilizat în mod nelegal certificate de import, în cazul acestui agent economic instanța reținând că, după ce a beneficiat și utilizat integral un prim certificat de import, nr.3/TR/8, emis la data de 16.01.2003 pentru o cantitate de 50 tone măsline, acestei societăți i-a fost emis un al doilea certificat, pentru o cantitate de 100 tone, care însă în evidențele Ministerului Economiei și Comerțului apare însă ca fiind emis către o altă societate.
In mod similar, SC a utilizat și alte certificate de import, nr.3/TR/16 3/TR/l 8, 3/TR/22, 3/TR/32, 3/TR/38, ce figurează în registrele autorității emitente ca fiind emise pentru o alte societăți comerciale, și pentru alte cantități de mărfuri, fiind realocate agentului economic în cauză fără ca în registrele Ministerului să se realizeze o evidență a acestor modificări.
Situații similare sunt incidente și în cazul celorlalte societăți comerciale ce au fost supuse verificării, respectiv SC 2002 SRL, SC 2002 SRL, SC Fruct SRL, SC SRL, SC SRL, SC SRL, SC SRL, SC SRL, SC Total SRL, SC Marketing & Distribution SRL, SC România SRL, SC Import Export SRL, SC Fructe SRL, în cazule fiecăreia din aceste societăți fiind identificate certificate de import eliberate în mod nelegal, prin menționarea suplimentării cantităților alocate sau redistribuirea unor certificate emise inițial către alte firme, fără ca aceste mențiuni să fie înregistrate și în evidențele Departamentului de resort al Ministerului, sau prin eliberarea lor în condițiile în care agenții economici nu își îndepliniseră obligația de a restitui exemplarele neutilizate, total sau parțial, autorității emitente.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în esență, admiterea apelului și în baza art.10 al.l lit.d raportat la art.ll al.2 lit.a Cod pr.pen. achitarea sa. Totodată a solicitat respingerea cererii de constituire de parte civilă formulată de Direcția Generală a Vămilor.
Examinând hotărârea apelată prin prisma motivelor de apel invocate cât și din oficiu, conform art.371 al.2 Cod pr.pen. Tribunalul a constatat fondat apelul declarat însă pentru următoarele considerente:
Criticile aduse de apelant conform cărora vinovăția sa a fost stabilită ca urmare a interpretării eronate a unor dispoziții legale respectiv a HG 1494/2002 și HG 181/2004, sunt nefondate.
Astfel, inculpatul a fost desemnat din partea Ministerului Economiei și Comerțului, pe relația Turcia, să gestioneze și să administreze contingentele de măsline. Potrivit fișei postului și anexei acesteia inculpatului îi reveneau atribuțiunile de gestionare și administrare a contingentelor tarifare și preferențiale fiind repartizat să le și exercite pentru contingentele pe relația Turcia în perioada 2003 - 2004.
Cadrul legal în care erau desfășurate aceste activități era reprezentat de HG 1491/18.12.2002, în acest act normativ prevăzându-se că importatorii interesați trebuiau să completeze și să prezinte un certificat de import în original și două copii, exemplare autocopiante, o declarație suplimentară a importatorului, precum și o copie a actului de constituire a societății comerciale din care să rezulte că potrivit obiectului de activitate desfășoară activități de import de produse agroalimentare. Toate aceste documente trebuiau depuse la Ministerul Economiei și Comerțului prin serviciul registratură.
Inculpatul avea atribuții de eliberare a acestor certificate de import în baza documentației prezentate mai sus cu mențiunea că formularele certificatelor de import erau completate de către importatori cu toate datele și informațiile solicitate. Cu excepția mențiunilor pentru viză răspunderea pentru veridicitatea datelor și informațiilor înscrise în formulare precum și în declarația suplimentară revenind importatorilor.
In continuare, alocarea cotelor în cadrul contingentelor tarifare se făcea conform legii în ordinea depunerii cererilor importatorilor și în limita cantităților disponibile, la data depunerii cererii respective, iar certificatele de import se eliberau în maximul 5 zile lucrătoare de a data prezentării cererii și aveau ca valabilitate două luni de a data emiterii lor, dar nu trebuia să depășească sfârșitul perioadei pentru care a fost stabilit contingentul.
După efectuarea operațiunilor de import și după efectuarea operațiunii de vămuire pentru care era transmis certificatul trebuia comunicat departamentului de Comerț în cel mult 10 zile de la vămuire o copie a declarației de import ca dovadă a realizării operațiunii.
După obținerea certificatului de import de la Ministerul Economiei și Comerțului de a căror eliberare era responsabil inculpatul, agenții economici importatori solicitanți trebuiau să prezinte certificatul la vamă pentru a putea beneficia de regimul tarifar preferențial ce se stabilea de comisionarul vamal în funcție de documentele depuse.
în perioada 2003 - 2004 Ministerul Economiei și Comerțului a eliberat astfel sub semnătura inculpatului, certificate de import cu privire la care nu a ținut o evidență strictă în registrele instituției fapt ce a determinat folosirea ilegală a acestora și în consecință prejudicierea bugetului de stat.
Sub aceste aspect al semnării respectivelor certificate pentru societățile comerciale cu privire la care s-au produs neregulile și au condus la prejudicierea bugetului de stat susținerile inculpatului conform cărora nu ar fi fost eliberate de el sunt nefondate întrucât rapoartele de expertiză criminalistică întocmite în cauză au stabilit că scrisul olograf și semnăturile depuse pe certificatele de import au fost executate de către inculpat iar impresiunile de ștampilă existente pe acestea fiind aplicate cu ștampila Ministerului Economiei și Comerțului Departamentul de Comerț - Direcția de UE, AQUIS și Acordul de Comerț Liber.
Tocmai lipsa unei evidențe stricte a eliberării certificatelor de import, evidență ce trebuia ținută de persoana care gestiona și administra contingentele tarifare preferențiale - inculpatul - a condus la prejudicierea bugetului de stat cu suma de 1.093.332, 96 lei.
Modalitatea de eliberare a certificatelor de import nu era gestionată în mod diligent de către inculpat, ba chiar era una haotică, o afirmă în plus și martorii audiați în cauză respectiv, etc.
O altă apărare a inculpatului și o critică adusă sentinței penale apelate o reprezintă încercarea acestuia de a-și minimaliza culpa sau chiar de aoî nlătura invocând împrejurarea că responsabilitatea pentru aceste prejudicii al reveni funcționarilor vamali ce nu au ținut o evidență strictă a documentelor importate dar și administratorilor societăților beneficiare de tarife preferențiale care ar fi adus modificări certificatelor de import obținute, prin trecerea unui număr mai mare de societăți comerciale în plus față de cele inițial menționate, pentru care se emisese certificatul.
Nici aceste susțineri nu sunt fondate întrucât pe de o parte verificările prin care erau obligați prin lege lucrătorii vamali erau sumare respectiv acestora le erau prezentate de către reprezentanții societăților comerciale importatoare documentele ce însoțeau marfa și certificatul de import în original după depunerea cărora era întocmită declarația de valoare în vamă și declarația vamală de import. După efectuarea acestei operațiuni le era restituit reprezentanților societăților importatoare certificatul de import în original pe care erau efectuate mențiuni privind cantitatea importată, fiind oprită doar o copie xerox a certificatului. Altfel spus aceste declarații de valoare în vamă și declarațiile vamale de import aveau la bază chiar actele emise în mod haotic de către inculpat. Ori, în condițiile în care s-a stabilit în mod cert că scrisul olograf și semnăturile de pe certificatele de import în baza cărora s-au obținut tarifele preferențiale aparțin inculpatului se apreciază încă odată existența culpei acestuia în producerea prejudiciului stabilit în cauză îi aparține în mod cert.
In ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei Tribunalul apreciat că față de toate criteriile prev. de art.72 Cod penal și cu predilecție în raport de circumstanțele personale deosebite ale inculpatului (pregătire profesională deosebită, lipsa oricăror abateri în antecedente și vârsta inculpatului), scopul pedepsei aplicate de prima instanță poate fi atins și fără executarea în regim de detenție a acesteia.
Împotriva hotărârii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul București, invocând greșita individualizare a pedepsei, sub aspectul reținerii de către instanța de apel a dispozițiilor art.81 Cod penal și inculpatul, invocând greșita condamnare, în raport de următoarele aspecte:
In hotărârile criticate se prezintă, in susținerea elementelor de vinovăție in sarcina recurentului, împrejurarea că toate certificatele de import prezentate de importatori in vama ar fi fost executate de către acesta (aspect pe care, textual, instanța le-a apreciat "cu caracter de certitudine" ), situație în care s-ar constata, în opinia sa, mai multe erori:
- "prima,este data de existenta in cauza a doua expertize grafoscopice
(una în continuarea celeilalte) efectuate de Institutul de criminalistica si de același expert, ce prezintă concluzii diferite ( a se vedea fila 57, respectiv fila 88 din vol.III );
- a doua,se refera la ignorarea faptului ca, in cazul certificatelor de importcopie, ce dețin 85% din totalul certificatelor de import in litigiu, concluziile expertizelor criminalistice se bazează pe "supoziția" ca acestea sunt copii fidele ale originalelor, ce NU se afla la dosarul cauzei, ele nefiind reținute de organele vamale conform prevederilor nr.HG 1114 / 09.11.2001, art.49.
Drept consecință, în opinia apărării, acuzația de neglijenta în serviciu se bazează pe "supozițiile" menționate expres in concluziile rapoartelor criminalistice fără să existe probe indubitabile la dosarul cauzei care sa dovedească ca documentele incriminatorii reprezintă copii fidele ale celor originale sau ca așa-zisele originale ar fi existat in realitate si nu au fost înscrisuri contrafăcute.
- a treia,vizează afirmațiile conform cărora "impresiunile de ștampila în litigiu existente pe certificatele de import, au fost toate aplicate cu stampila
Ministerului Economiei si Comerțului".
Insă, conform concluziilor rapoartelor de expertiza întocmite în cauză, se precizează expres ca experții "nu se pot pronunța cu privire la autenticitatea impresiunilor de stampila, depuse pe certificatele de import, realizate prin xerografiere".
In hotărârile criticate s-a afirmat că certificatele de import ce au apărut suplimentar celor eliberate legal, in vama, au fost efectuate de, situație în care sunt prezente următoarelor trei erori, care contrazic semnificativ cele reținute de către instanța si, deci, duc la concluzia ca NU a efectuat aceste acte:
- existenta la dosarul cauzei ( anexa aflata la filele 213 - 235 dosar fond ) a 182 de certificate de import, in copie sau copie xerox, care au fost folosite de
reprezentanții societăților comerciale în vamă, aceștia beneficiind de facilitați vamale la import;
- din analiza declarațiilor directorilor societăților comerciale audiați in cursul urmăririi penale (care nu si-au recunoscut semnăturile pe mai multe certificate de import folosite în vama), rezultă că acestea au fost contrafăcute de alte persoane, ramase neidentificate;
- existenta la dosarul cauzei a unor dovezi clare conform cărora
reprezentanții unor societăți comerciale au operat modificări pe exemplarele
certificatelor de import înaintea prezentării la vamă (numerele acestora fiind
prezentate in anexa 3 din dosarul de fond, filele 213- 230)".
De asemenea, recurentul criticat hotărârea apreciind că "a fost ignorată detențiunea corectă a competențelor, respectiv responsabilităților diferitelor instituții în reglementarea importurilor în regim preferențial în perioada 1.01.2003 -31.12.2004, cu consecința imputării eronate în sarcina inculpatului a unicelor responsabilități pe linie profesională".
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de exigențele art.3859Cod procedură penală, Curtea apreciază ca nefondate recursurile și le va respinge ca atare pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a analizat în mod judicios materialul probator administrat în cauză, stabilind în mod corect atât situația de fapt, vinovăția inculpatului, cât și soluționarea acțiunii civile, soluție împărtășită și de către instanța de apel.
Susținerile recurentului potrivit cărora instanțele care au judecat cererea au ignorat delimitarea corectă a competențelor, respectiv a responsabilităților diferitelor instituții în reglementarea importurilor în regim preferențial în perioada 1.03.2003-31.12.2004 și în consecință imputarea eronată în sarcina recurentului de responsabilități pe linia profesională nu pot fi reținute, pentru următoarele considerente:
Conform adresei nr.524.784/6.12.2005, Ministerul Economiei și Comerțului a transmis la copia fișei postului ocupat de inculpatul, nr.545/20, din cadrul Ministerului Economiei și Comerțului - Direcția Generală Europa - Compartimentul și gestionare de Comerț Liber bilaterale și regionale, fișă care se află la în volumul II al dosarului de urmărire penală, filele 134-138. În aceasta, cu privire la inculpatul, se fac următoarele precizări:
"postului - consilier, nivelul postului - de execuție.
principală a postului este de a asigura exercitarea sarcinilor compartimentului și de a coordona la nivelul acestuia activitățile de pregătire și participare la fazele de prenegociere și negocierile propriu-zise, în vederea încheierii de acorduri de liber schimb, limitele de competență erau de a respecta dispozițiilor date de conducerea Direcției.
Fișa postului de Consilier nr.545/20 a fost întocmită de către - dir.gen.adj. și a fost avizată de către - director general la data de 20.10.2003.
a luat la cunoștință de fișa postului în data de 2.10.2003, după terminarea operațiunii de alocare și realizare contingentului pe anul 2003."
Printre atribuțiile specifice care revin postului de consilier se rețin următoarele:
- "coordonează la nivelul Compartimentului acțiunile menite să conducă la buna funcționare a acordurilor de comerț liber schimb existente dintre România și statele membre ale, țările membre, cu Turcia, M, Statul Israel, Republica Lituania precum și cu țările membre ale Pactului de Stabilitate din Europa de Sud-, pe măsura ce ele vor intra în vigoare";
- "asigură, în raporturile cu celelalte instituții centrale și agenții economici, condițiile necesare pentru o cât mai deplină valorificare a facilităților de către România beneficiază la exportul său, în cadrul acordurilor de comerț liber bilaterale și regionale";
- "asigură cadrul juridic intern, gestionarii și administratorii contingentelor tarifare preferențiale descrise de România la importurile cu produse agricole din țările membre ale Pactului de Stabilitate";
- "asigură din cadrul contingentelortarifare, în vederea informării corespunzătoare a agenților economici".
Cu alte cuvinte, inculpatul este persoana care, conform fișei postului avea drept atribuție directă gestionarea și administrarea contingentelor tarifare preferențiale deschise de România la importurile cu produse agricole, inclusiv din Turcia, prin compartimentul pe care îl coordona - " și de Comerț Liber bilaterale și regionale".
În plus, prin adresa nr.524 364 din 10.10.2005 a Ministerului Economiei și Comerțului, Direcția Generală Europa - Compartiment UE rezultă că persoanele abilitate să semneze documente de import pe relația Turcia erau inculpatul, șef de serviciu, - expert, Mn, consilier, constatându-se că persoana cu cea mai mare autoritate dintre cele enumerate este inculpatul.
Aceste împrejurări au fost reținute și de către expert la efectuarea expertizei financiar- contabilă întocmită în cauză (fila 87, vol.5 dosar de urmărire penală).
Cât privește specimenul de semnătură aparținând inculpatului, în concluziile raportului de expertiză criminalistică nr.- din 5.09.2006 (filele 78-88 vol.III dosar de urmărire penală), se precizează: "scrisul și semnăturile în litigiu depuse pe cele 18 certificate de import enumerate la filele 80,81 vol.III dosar de urmărire penală, reproduc scrisul și semnăturile executate de numitul ".
Aceeași concluzie o prezintă expertul și în raportul de expertiză criminalistică nr.- din 5.07.2006 (filele 21-57 vol.III dosar de urmărire penală), nefiind vorba de concluzii diferite, cum a încercat să acrediteze ideea apărarea, ci de certificate de import vizând alte societăți comerciale decât cele vizate în prima expertiză invocată.
În plus, observația comună acelor două rapoarte de expertiză, conform căreia " formularea concluziilor referitoare la scrisul și semnăturile în litigiu a avut la bază supoziția că certificatele de import puse la dispoziție reprezintă copii fidele xerografice sau realizate prin intermediul hârtiei copiative ale documentelor originale", nu este de natură să creeze îndoieli asupra paternității scrisului și semnăturilor în discuție, câtă vreme, potrivit HG nr.368/1998 care reglementează expertiza criminalistică "examinarea scrisului pe bază de fotografii (fotocopii) se face în condițiile în care originalul s- pierdut sau când mențiunile au fost făcute pe un obiect sau material neobișnuit: pe peretele unei case, pe o ușă etc:"(a se vedea " Expertizele mijloc de probă în procesul penal", Editura Tehnică, B, 2000, p. 120).
Referitor la impresiunile de ștampilă în litigiu, expertul în ambele expertize a apreciat fără echivoc că impresiunile de ștampilă în litigiu, existente în certificatele de import așa cum le-aenumerat, au fost aplicate cu ștampila Ministerului Economiei și Comerțului - Departamentului de Comerț, Direcția de UE, de Comerț Liber, adică tocmai departamentul coordonat de către inculpat. Or, acesta este acuzat tocmai că a manifestat neglijență în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, ceea ce exclude de plano apărarea potrivit căreia "nu a cunoscut" ce se întâmplă în departamentul pe care-l coordona și care sunt deficiențele activității în cadrul acestuia.
, expertul a precizat în ambele expertize (filele 50,86 vol.III dosar de urmărire penală) că motivul pentru care nu a examinat decât certificatele de import ce conțin impresiuni de ștampilă aplicate în original a fost doar acela că cele realizate prin xerografiere "nu păstrează cu fidelitate caracteristicile impresiunilor, făcându-le improprii pentru un examen comparativ",excluzându-se, de asemenea ideea pe care încearcă să o acrediteze apărarea că materialul avut la dispoziție de către expert a cuprins numai xerocopii, câtă vreme expertul însuși prezintă concluziile la care ne-am referit doar constatate prinexaminarea certificatelor de import ce conțin impresiuni de ștampilă aplicate în original.
În plus, așa cum rezultă din materialul probator, în vamă au fost folosite numai certificate emise de Ministerul Economiei și Comerțului, împrejurare în raport de care afirmația apărării potrivit căreia " nu s-a făcut distincția necesară între certificatele de import eliberate legal de către recurentul inculpat și cele modificate sau contrafăcute de importatori" nu pot fi reținute pentru următoarele motive:
Acuzațiile aduse inculpatului constă în aceea că în calitate de consilier în cadrul Ministerului Economiei și Comerțului - Departamentul de Comerț - Direcția Generală Europa - Compartimentul de Comerț Liber, nu a organizat și nu a ținut o evidență completă a distribuirii contingentelor tarifare preferențiale de măsline pe anii 2003 și 2004, ceea ce a dus la depășirea acestora și la prejudicierea bugetului de stat cu suma de 1.093.332,96 RON, aceasta fiind singurul care putea să constate depășirea contingentelor întrucât avea în atribuțiile de serviciu gestionarea și administrarea contingentelor tarifare preferențiale).
De asemenea, s-a mai stabilit că certificatele de import existente la dosarul cauzei "în original" (în proporție de 75%) poartă ștampila Departamentului de Comerț - Direcția UE, Acquis și de Comerț Liber.
De altfel analiza coroborată a materialului probator administrat în cauză a stabilit că certificatele de import folosite de cele 15 societăți în vamă, cu ocazia importurilor de măsline din Turcia, au fost emise și majorate de Ministerul Economiei și Comerțului prin persoana abilitată - inculpatul, consilier al Direcției Generale Europa din cadrul Departamentului de Comerț.
bugetului de stat prin folosirea în vamă a certificatelor de import emise peste contingente a fost consecința, așadar, a neândeplinirii, respectiv a îndeplinirii defectuoase a îndatoririlor de serviciu de către inculpatul, care nu a ținut o evidență clară a cantităților alocate prin certificatele de import și nu a înregistrat toate certificatele de import emise.
În acest sens se impune a fi făcută precizarea că și evidențele Ministerului Economiei și Comerțului indică depășirea contingentelor tarifare aprobate de lege.
Ținând cont de toate aceste aspecte, Curtea apreciază că în mod corect s-a stabilit vinovăția inculpatului sub aspectul infracțiunii de neglijență în serviciu în formă calificată.
Sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicabile, Curtea împărtășește opinia instanței de apel conform căreia scopul pedepsei enunțat în art.52 Cod penal poate fi atins ți fără privarea efectivă de libertate a inculpatului.
Aplicarea unei pedepse a cărei executare să fie suspendată condiționat ar valoriza eficient atât circumstanțele personale favorabile inculpatului, cât și posibilitățile sale crescute de reintegrare în societate.
Având în vedere cele expuse, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondate recursurile inculpatului și Parchetului de pe lângă Tribunalul București.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 Cod procedură penală va obliga inculpatul la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul împotriva deciziei penale nr.630/A din 4.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală.
Obligă recurentul inculpat la 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 5 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
.
Dact. 2 ex./10.03.2009
Președinte:Adriana Elena BăjanJudecători:Adriana Elena Băjan, Iuliana Ciolcă, Dumitru
