Neglijența în serviciu (art.249 cod penal). Decizia 95/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMANIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALA NR.95/
ȘEDINȚA PUBLICĂ din 9 februarie 2009
PREȘEDINTE: Constantin Cârcotă Președintele Secției penale
JUDECĂTORI: Constantin Cârcotă, Marcian Marius Istrate Mița
-
GREFIER - I - grefier șef secție penală
MINISTERUL PUBLICa fost reprezentat de
PROCUROR -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind judecarea recursului declarat de inculpata,domiciliată în com., jud. B, trimisă în judecată pentru săvârșirea infrac.prev.și ped. de art.249 Cod penal, împotriva Deciziei penale nr.213/21.10.2008 a Tribunalului Brăila, pronunțată în dosarul nr- (Sentința penală nr.1315/14.06.2007 pronunțată de Judecătoria Brăila în dosarul nr-).
La apelul nominal a răspuns inculpata personal și asistată de avocat, avocat ales, în baza delegației de substituire nr.28/9.02.2008, lipsă fiind partea civilă de Consum, jud.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei arătându-se că termenul s-a acordat pentru angajarea unui avocat ales, după care;
Apărătorul inculpatei și procurorul nu au cereri prealabile de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul inculpatei, avocat ales, susține că între fapta imputată și rezultatul fraudulos nu există legătură de cauzalitate. I s-a imputat inculpatei că nu a efectuat inventarieri periodice, însă prin aceste inventarieri putea constat doar eventualele sustrageri. Din probatoriu administrat, rezultă că coinculpatul sustras, fie bani sau bunuri. Nu se menționează care ar fi fost termenul în care inculpata trebuia să facă inventarierea pentru a preveni rezultatul fraudulos, momentul la care ar fi trebuit oprit coinculpatul de a mai sustrage fie bani, fie bunuri.
Inculpata avea mai multe atribuții, printre care și aceea de președinte al cooperativei, și în această funcție avea atribuția de a valorifica controalele făcute de anumite organe. Aceste organe au făcut 3 controale, în perioada în care coinculpatul și-a desfășurat activitatea, când nu s-a constatat nicio lipsă, astfel că apare ca injust ca inculpata, care avea în 9 gestiuni sub control, să fie acuzată de neglijență, să fie făcută responsabilă de fapta de sustragere a altui inculpat, să fie obligată în solidar la acoperirea prejudiciului cauzat.
S-a arătat că inculpata nu avea decât atribuția de a valorifica inventarierile. anulate erau făcute de organele specializate județene, astfel că nu există legătură de cauzalitate între activitatea de sustragere a altui inculpat și atribuțiile pe care le avea inculpata. îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii de neglijență, acea de neîndeplinire a unor atribuții sau îndeplinirea defectuoasă a acestora.
Pentru aceste motive, solicită achitarea inculpatei conform art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală.
Procurorulsolicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea inculpatei la plata cheltuielilor judiciare către stat. Din materialul probator aflat la dosar rezultă culpa inculpatei care a dus la favorizarea inculpatului de sustrage a unor sume de bani din evidența gestiunii pe care o avea. Din fișa postului rezultă că inculpata a fost contabil șef, avea vechime în funcție, iar ulterior a fost numită, cu delegație și președinte al cooperativei. Avea printre atribuțiile de serviciu de a efectua controale inopinate asupra gestiunilor, conform normelor stabilite, pentru preîntâmpinarea înstrăinării bunurilor cooperativei și răspundea de garanțiile materiale. Tot din fișa postului rezultă că mai exercita controlul financiar preventiv asupra actelor de angajare, asupra plăților, răspundea de cheltuiala economicoasă a fondurilor, trebuia să urmărească situația economico-financiară a cooperativei.
Inculpata a recunoscut că știa care îi erau atribuțiile de serviciu, cunoștea fișa postului, dar a arătat că nu a putut să efectueze toate activitățile pentru că avea multe atribuții și multe puncte de gestiune pe care trebuia să le urmărească, însă timpul nu i-a permis acest lucru. Aceste apărări nu pot fi primite, ea trebuia să efectueze acele controale preventive care nu -ar fi dat posibilitatea coinculpatului să sustragă sume de bani din gestiune. Nu au fost luate în considerare susținerile acestuia că ar fi împărțit anumite sume de bani cu inculpata, pentru că nu au existat probe în acest sens.
Instanțele au reținut culpa inculpatei care din neglijență nu a efectuat acele controale, care nu trebuie să fie confundate cu controale organelor specializate, care se efectuează la anumite perioade de timp și au o anumită tematică.
La un control anterior, coinculpatul a fost găsit lipsă cu o sumă mică de bani, care a fost repede acoperită și nu s-a dat amploare. Cunoscând această situație ar fi trebuit să țină sub observație atentă pe acest gestionar, pentru a nu-i mai da posibilitatea de sustragere. Nu există suprapunere de atribuții. Inculpata trebuia permanent să facă acele controale, care nu trebuie confundate cu controalele organelor specializate. Există legătură de cauzalitate între culpa inculpatei și faptul că a dat posibilitatea coinculpatului să sustragă diferite sume de bani.
Pentru aceste motive, solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Apărătorul inculpatei, în replică,susține că la primul control a fost găsită o sumă infimă lipsă la controlul efectuat, de 2.000.000 lei ROL, și această situația nu a fost de natură să o alarmeze pe inculpată. Practica era ca inventarierea să fie făcută de cooperativă.
Inculpata, în ultimul cuvânt,susține că nu putea face ea inventarierea, pentru că în calitate de președinte nu putea să dea și decizii și să facă și inventarierea. Aceste inventariere erau inopinate, avea și ea gestiunea de casă. avea obligația să efectueze controlul financiar al gestiunii, să analizele și să se valorifice inventarele. Nu era obligația sa să facă inventarierea. Nu se consideră vinovată de fapta reținută în sarcina sa. Coinculpatul a recunoscut că a sustras diferite de sume de bani, avea și un caiet pe care nu l-a văzut niciodată.
După închiderea dezbaterilor și deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
Examinând actele și lucrările dosarului reține următoarele:
1. Prin sentința penală nr. 1315/2007 pronunțată de Judecătoria Brăila în dosarul nr. 7154/-, în baza art. 2151Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2.Cod Penal și art. 74 lit. a și c și art. 76.Cod Penal s-a dispus condamnarea inculpatului la 6 luni închisoare și au fost interzise acestuia drepturile civile prevăzute de art. 64 lit. a-c pe Cod Penal durata prevăzută de art. 71.
Cod PenalÎn baza art. 81.Cod Penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82.Cod Penal, iar în baza art. 71 al. 5.Cod Penal a fost suspendată executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 359.C.P.P. s-a atras inculpatului atenția asupra prevederilor art. 83.Cod Penal
Prin aceeași sentință, în baza art. 249 al. 1.Cod Penal raportat la art. 63 al. 3 teza II s Cod Penal-a dispus condamnareainculpateila o pedeapsă de 3000 lei amendă.
În baza art. 81.Cod Penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prevăzută de art. 82.Cod Penal și s-a atras inculpatei atenția asupra prevederilor art. 83.Cod Penal
S-a constatat că B nu are calitate de parte vătămată în cauză și au fost obligați inculpații în solidar la 21.211,86 lei despăgubiri către de Consum.
Au fost obligați inculpații la câte 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
În perioada 01.07.2001-03.03.2003 inculpatul a lucrat în calitate de gestionar la bufetul din satul Latinu, com., fiind angajat al Cooperativei de Consum.
Acesta avea ca atribuții principale ținerea evidenței stocului de marfă zilnic, recepționarea mărfurilor primite și predarea zilnică a numerarului.
În aceeași perioadă, conducerea Cooperativei de Consum a fost asigurată de inculpata care avea funcția de contabil-șef și care avea printre atribuțiunile sale acelea de a efectua controale inopinante asupra gestiunilor potrivit normelor stabilite pentru a preîntâmpina distrugerea sau înstrăinarea patrimoniului cooperativei și de a răspunde de garanțiile materiale de la gestionarii de bunuri.
Pe durata cât inculpatul și-a desfășurat activitatea de gestionar, s-au efectuat trei inventare: primul a fost efectuat de de Consum la data de 01.08.2001 și a avut ca scop predarea stocurilor de mărfuri, ambalaje și obiecte de inventar către inculpat; al doilea a fost efectuat de către organele de control ale SC B la 21.01.2002 care a cuprins perioada de gestiune a inculpatului:01.08.2001-21.01.2001; al treilea inventar s-a efectuat tot de organele de control ale SC B, perioada verificată a fost 21.01.2002-03.03.2003 și s-a stabilit un prejudiciu în valoare de 227.256.315 lei, conform procesului-verbal încheiat la 18.03.2003 de Serviciul din cadrul SC
S-a constat că după data de 21.01.2002 depunerile de monetar descresc vizibil până la 17 milioane/lună în condițiile în care aprovizionările cresc iar stocul de marfă este neatins; inculpatul nu și-a mai înregistrat corect recepțiile de mărfuri; depunerile de numerar s-au făcut cu distanțe mari între zile, în condițiile în care acestea trebuiau depuse zilnic, ceea ce denotă sustragerea numerarului din vânzări. Inculpatul nu a avut în perioada verificată un inventar de control ce trebuia efectuat de contabila-șefă a Cooperativei de Consum, care nu a făcut punctaj lunar cu gestionarul, nu a luat măsuri de verificări în condițiile în care a observat că stocul crește iar numerarul depus este mic sub nivelul aprovizionărilor.
de SC B, organele de cercetare penală au dispus efectuarea unei expertize contabile.
Potrivit concluziilor acestui raport de expertiză angajatorul de Consum nu a procedat corect la angajarea inculpatului ca gestionar întrucât la data de angajării nu i s-au constituit cele două tipuri de garanții și nu i s-au solicitat cazierul și fișa medicală, documente esențiale pentru funcția de gestionar, în schimb s-a respectat întru totul procedura de predare-primire a stocurilor de bunuri materiale la începerea activității de gestionar de către inculpat. Totodată, s-a stabilit că de la preluarea stocurilor de valori materiale, respectiv din 01.08.2001 și până la inventarierea finală din 03.03.2003, valoarea certă a prejudiciului este de 21.211,86 lei(RON).
Fiind audiat, inculpatul a recunoscut că și-a însușit sume de bani din gestiune, invocând faptul că a fost învățat de inculpată cum să acopere paguba precum și faptul că periodic îi înmâna și acesteia anumite sume de bani. A arătat că obișnuia să vândă bunuri pe datorie oamenilor din sat care achitau însă, de fiecare dată când primeau salariul.
Inculpata a declarat că, având mult de lucru, nu a putut să-și desfășoare în mod corespunzător atribuțiunile.
Situația de fapt expusă rezultă din întregul material probator administrat în cauză.
Infracțiunea de delapidare este o infracțiune comisivă care se poate realiza sub aspectului elementului material prin însușirea de bani sau alte bunuri pe care făptuitorul le gestionează sau administrează.
În speță, însușirea de bani din gestiune de către este dovedită prin recunoașterea inculpatului coroborată cu concluziile procesului-verbal întocmit de Serviciul din cadrul SC B și ale raportului de expertiză contabilă efectuat în faza de urmărire penală.
Inculpatul a declarat că nu înregistra marfa primită imediat ci la o distanță în timp de aproximativ o lună ca să poată să își însușească diverse sume de bani. În acest sens, a precizat că:"- Referitor la lipsa din gestiune constatată de 227.156.315, declar că aceasta a fost posibilă deoarece eu luam bani din gestiune fără ca să-mi dau seama că facturile pe care le înregistram lunar și din care o parte erau distruse de mine pentru a nu mai fi marfa înregistrată, erau întocmite în mai multe exemplare din care unul era înaintat de către firma furnizoare la contabilitate și era înregistrată chiar dacă eu nu o prezentam. Declar că sumele de bani luate zilnic nu le-am învestit, nu mi-am cumpărat bunuri de folosință îndelungată ci le cheltuiam în interesul familiei, constând în hrană, contravaloarea deplasărilor în B".
Recunoașterea sa, materializată și în angajamentul de plată luat la 17.03.2003 se coroborează cu mențiunile din cadrul procesului-verbal întocmit de organele de control ale SC B în cuprinsul căruia se arată că începând cu luna octombrie 2002 inculpatul nu și-a mai înregistrat corect recepțiile de mărfuri, fiind nevoiți "a încrucișa cu facturile furnizorilor prin sincerități".
Susținerile făcute de inculpat în apărare în sensul că era absolvent al unui liceu agricol și deci, nu avea experiență în activitatea de gestiune a unei unități nu pot fi avute în vedere de instanță întrucât acest aspect nu este de natură să-l exonereze de răspunderea pe care și-a asumat-o în momentul în care a hotărât să se angajeze în această calitate. În plus, instanța reține că în prima etapă a activității sale nu s-au constatat deficiențe, toate recepțiile și caietul de gestiune până în octombrie 2002 au fost întocmite corect.
Instanța a dat eficiență și raportului de expertiză contabilă care stabilește un prejudiciu cert de 21.211,86 lei după luarea în considerare a faptului că Bar eținut de la inculpat suma de 2.808.500 lei ca prejudiciu la inventarul din 21.02.2002 la care expertiza contabilă a stabilit un plus în gestiune și a faptului că gestiunea inculpatului nu a fost scăzută cu contravaloarea unor mărfuri evidențiate în contabilitate și care figurează ca achitate furnizorilor.
S-a avut în vedere faptul că inculpatul nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză efectuat în faza de urmărire penală iar solicitarea de a fi efectuată o nouă expertiză în faza de cercetare judecătorească a fost respinsă ca nefiind utilă cauzei în condițiile în care se răspunsese deja la obiectivele formulate.
În ceea ce privește infracțiunea de neglijență în serviciu, reținută în sarcina inculpatei, instanța de fond a reținut că faptul că de-a lungul perioadei cât inculpatul a fost gestionar au fost efectuate inventare de către organele de conducere ale B nu o exonera pe aceasta de a-și îndeplini propriile atribuții de serviciu, precizate în adresa nr. 1154/15.05.2003 la care a fost anexată fișa postului.
Chiar inculpata recunoaște implicit nerespectarea obligației de a efectua controale periodice, punctaje, de a lua măsurile care s-ar fi impus pentru a evita producerea prejudiciului. Astfel, aceasta declară:" pe postul de contabil-șef la de Consum și aveam 6 gestiuni, respectiv pe raza a trei sate. Aveam o activitate foarte mare astfel încât nu puteam să fac față de una singură;" - "arăt că nu am adus la cunoștința inculpatului despre nicio altă lipsă în gestiune întrucât nefăcând un inventar faptic nu aveam de unde să știu"; (fila 42) - "în calitate de contabil-șef aveam ca obligație de serviciu de a efectua punctajul cu gestionarul și de a efectua inventare de control al gestiunii cel puțin la 1 an de zile sau când apăreau suspiciuni. Deoarece am fost ocupată cu recuperarea unui debit făcut de un alt gestionar, nu am făcut punctajul iar inventarierea a fost făcută de Serviciul al " (fila 123 dosarul de urmărire penală)
Nu este lipsit de importanță faptul că în fața conducerii B inculpata nu și-a explicat de ce nu a luat măsuri de verificare printr-un inventar când a observat că soldul creștea foarte mult de la o lună la alta iar depunerile erau foarte mici. (fila 19 din dosarul de urmărire penală)
În procesul-verbal întocmit de către organele de control ale B se arată că în perioada verificată (21.02.2002. - 3.03.2003) gestionarul nu a avut inventar de control ce trebuia efectuat de contabilul-șef al cooperativei.
Neefectuarea punctajelor lunare între datele din evidența contabilă și cele din gestiunile de stocuri, punctaje ce trebuiau finalizate cu întocmirea unui proces-verbal privind modalitatea de corectare a erorilor precum și lipsa unor controale de specialitate și a efectuării inventarierilor periodice care ar fi putut identifica într-un timp optim producerea unor lipsuri consistente în gestiune au favorizat crearea prejudiciului.
Chiar martorul propus în apărare de inculpată, numitul a arătat că în calitate de revizor contabil a întâlnit situații când contabilul efectuează din proprie inițiativă controale asupra gestiunii cooperativei iar cu prilejul verificării efectuate de el în anul 2002 la de Consum nu a observat punctaje efectuate între "gestionar și contabila cooperativei"; ( fila 130).
Aspectele mai sus menționate rezultă și din declarațiile inculpatului, date în cursul procesului penal, constante în sensul că anterior reviziei din 2003 nu a efectuat punctajul lunar cu inculpata și nici nu au fost efectuate de către aceasta inventare de control.
Coroborând aceste probe, instanța de fond a apreciat că apărarea inculpatei în sensul că infracțiunea de delapidare este comisivă și că prejudiciul s-a comis ca urmare a acțiunii directe a inculpatului nu este susținută. Inculpata este cercetată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de neglijență în serviciu, care poate fi săvârșită printr-o inacțiune atunci când făptuitorul neîndeplinindu-și o atribuție de serviciu dă dovadă de pasivitate.
Susținerile în apărare ale inculpatei în sensul că instanța nu a fost sesizată decât pentru cercetarea faptei de a nu fi luat garanțiile necesare gestionarului la angajare sunt nefondate întrucât din cuprinsul rechizitoriului precum și la descrierea faptei pentru care este trimisă în judecată, se face referire expresă la neefectuarea controalelor și punctajelor la gestiunea lui.
În drept, fapta inculpatului de a-și însuși sume de bani din gestiunea bufetului în care și-a desfășurat activitatea ca gestionar,la diferite intervale de timp dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, cauzând un prejudiciu Cooperativei de Consum întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare în formă continuată, prevăzută de art. 2151alin. 1 Cp.
În drept, fapta inculpatei care nu și-a îndeplinit îndatoririle de serviciu, dând posibilitatea inculpatului să creeze Cooperativei de Consum un prejudiciu, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 alin. 1 Cp.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu vinovăție sub forma intenției directe, rezultând în cauză voința acestuia de a-și însuși sume de bani din gestiunea bufetului în scopul obținerii unui profit personal.
În ceea ce privește latura subiectivă a infracțiunii de neglijență în serviciu instanța reține că inculpata a acționat cu vinovăție sub forma culpei simple, întrucât nu a prevăzut urmarea faptei sale, deși putea și trebuia să o prevadă, în condițiile în care anterior efectuării reviziei din 2003, inculpatul mai produsese un prejudiciu pe care l-a acoperit în urma atenționării sale de către inculpată, împrejurare confirmată de martorul de la care s-a împrumutat. (fila 44)
Cum săvârșirea infracțiunilor și vinovăția inculpaților au fost dovedite, instanța a dispus condamnarea acestora proporțional gradului de pericol social concret al faptelor de cuantumul prejudiciului, de datele privind persoanele inculpaților - infractori primari dar și de atitudinea acestora pe parcursul procesului penal.
La alegerea pedepsei, precum și la individualizarea cuantumului acesteia, instanța, conform art. 72 Cp, a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei și anume: dispozițiile părții generale a codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială a codului penal pentru aceste infracțiuni, gradul de pericol social concret al faptelor comise, determinat și de importanța valorilor sociale încălcate.
Fapta de delapidare săvârșită este de natură a aduce atingere atât relațiilor sociale cu caracter patrimonial dar și celor privind buna desfășurare a atribuțiilor de serviciu legate de gestionarea sau administrarea de bani sau alte bunuri.
Fapta de neglijență în serviciu este de natură să aducă atingere, de asemenea relațiilor de serviciu.
persoana inculpaților, instanța a reținut că inculpatul are 27 de ani, este căsătorit, a avut o atitudine, în general sinceră, s-a prezentat de fiecare dată în fața instanței.
Inculpata are 52 de ani, este căsătorită, s-a prezentat la toate termenele de judecată din cursul procesului penal și a avut o atitudine oscilantă în ceea ce privește recunoașterea faptei pentru care a fost cercetată.
Instanța a avut in vedere, de asemenea, faptul că inculpații se află la primul conflict cu legea penală.
Aceste aspecte au fost reținute ca circumstanță atenuantă pentru inculpatul potrivit dispozițiilor art.74 lit."a" și "c"Cp, instanța apreciind că aplicarea unei pedepse cu închisoarea într-un cuantum coborât sub minimul special prevăzut de lege, în conformitate cu dispozițiile art. 76 lit. "d" Cp, respectiv o pedeapsă de 6 luni închisoare este de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 Cp și anume reeducarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că natura faptei comise, datele cauzei, persoana inculpatului, calitatea de care s-a folosit inculpatul la comiterea faptei, respectiv aceea de gestionar duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a - c din Cp, respectiv dreptul de a alege și a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii, motiv pentru care exercițiul acestora va fi interzis pe perioada executării pedepsei.
Rămân neinterzise drepturile prevăzute de art. 64 lit."d" și "e" Cp, în condițiile art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privitor la asigurarea respectului față de viața de familie.
În ceea ce privește modalitatea concretă de executare a pedepsei aplicate, instanța a apreciat, în contextul celor deja menționate, că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, astfel că urmează a fi suspendată condiționat executarea pedepsei, conform art. 81 CP, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni potrivit art. 82 CP.
În ceea ce privește pe inculpata instanța a apreciat că nu se impune reținerea dispozițiilor art. 74 Cp întrucât a dat eficiență acelor împrejurări cu ocazia aplicării dispozițiilor art. 72 Cp, considerând că o pedeapsă cu amendă penală în cuantum de 3000 lei, cu aplicarea art. 81 Cp în sensul suspendării condiționate a executării pedepsei este de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 Cp și anume reeducarea inculpatei și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Sub aspectul laturii civile, instanța a reținut că prin săvârșirea de către inculpatul cu vinovăție a faptei ilicite descrise mai sus, partea civilă de Consum a suferit un prejudiciu efectiv de 21.211,86 lei. De altfel, inculpatul nu a contestat în nici un moment al procesului cuantumul prejudiciului stabilit prin raportul de expertiză.
De asemenea a reținut că prin neglijența sa inculpata a contribuit la crearea unui prejudiciu important deoarece prin neîndeplinirea corespunzătoare a atribuțiilor sale de serviciu, a dat posibilitatea inculpatului, în calitatea sa de gestionar să-și însușească banii. Chiar dacă nu a beneficiat de banii delapidați de acesta, câtă vreme paguba a fost produsă ca urmare a activității infracționale a ambilor inculpați, ei vor fi ținuți împreună să răspundă pentru repararea integrală a prejudiciului potrivit regulii solidarității.
Instanța a mai constatat că B nu are calitate de parte vătămată în cauză întrucât prin adresa depusă la fila 101 din dosar a arătat că prejudiciul a fost creat Cooperativei de Consum aceasta constituindu-se parte civilă și solicitând suma stabilită în urma reviziei efectuate de către organele de control ale B, respectiv suma de 227.000.000 lei (ROL).
Având în vedere că raportul de expertiză contabilă efectuat de expertul contabil a stabilit un prejudiciu în cuantum de 21.211,86 lei, instanța admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă de Consum și în baza art. 14 alin. 3 lit. "b" Cpp, art. 346 Cpp și art. 998 cod civil a obligat inculpații în solidar la plata sumei de 21.211,86 lei către partea civilă de Consum.
2. Împotriva acestei sentința au declarat apel inculpații și iar prin decizia penală nr. 305/09.11.2007 a Tribunalului Brăilaa fost admis doar apelul declarat deinculpata, s-a desființat în parte sentința atacată și în rejudecare:
S-au înlăturat din sentință dispozițiile privind condamnarea inculpatei, cele privind obligarea acesteia în solidar cu inculpatul la plata sumei de 21.211,86 lei către partea civilă de Consum, precum și pe cele privind obligarea inculpatei la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a proc.pen. în referire la art. 10 lit. d proc.pen. a fost achitată inculpata pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu în forma prevăzută de art. 249 alin. 1 pen.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile de Consum suma de 21.211,86 lei cu titlu de despăgubiri civile pentru daune materiale.
S-a dispus ca cheltuielile judiciare privind pe inculpata să rămână în sarcina statului și au fost menținute restul dispozițiilor sentinței penale atacate.
Prin aceeași decizie a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul și s-a dispus obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
3. Decizia penală nr. 305/09.11.2007 a Tribunalului Brăilaa fost atacată cu recurs deParchetul de pe lângă Tribunalul Brăila și de inculpatuliar prin decizia penală nr. 154/17.03.2008 a Curții de APEL GALAȚI ambele recursuri au fost admise cu consecința casării deciziei atacate și trimiterii cauzei spre rejudecare la Tribunalul Brăila.
Pentru a pronunța această soluție Curtea a reținut că hotărârea instanței de apel nu este corespunzător motivată, nu a răspuns unor cereri esențiale formulate de inculpata și nu a înlăturat motivat, pe baza probelor existente la dosar, apărările inculpatului preluând necritic susținerile instanței de fond.
4. Pentru rejudecarea în apel, după casare, cauza a fost înregistrată la Tribunalul Brăila sub nr. 804/113/R/01.04.2008 iar prin decizia penală nr. 213/21.10.2008 s-a luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul și s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpata dispunându-se totodată obligarea celor doi inculpați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Prezent în fața instanței, la data de 21.10.2008, inculpatul apelant a declarat că își retrage apelul formulat împotriva sentinței penale nr. 1315/2007 pronunțată de Judecătoria Brăila astfel că Tribunalul a luat act de retragerea apelului declarat de inculpat, în conformitate cu dispozițiile art. 369 al. 1.pr.pen.
Rejudecând, apelul, în fond după casare și respectând, indicațiile date de Curtea de APEL GALAȚI prin decizia penală nr. 154/R/17.03.2008, în ce o privește pe inculpata, tribunalul a reținut următoarele:
În perioada 01.07.2001 - 03.03.2003 inculpata, a avut funcție de contabil șef și a asigurat conducerea Cooperativei de Consum din județul
Printre atribuțiile sale de serviciu, o avea și pe aceea de a efectua controale inopinate, asupra gestiunilor, conform normelor stabilite, pentru a se preîntâmpina distrugerea, ori înstrăinarea patrimoniului cooperativei și de a răspunde de garanțiile materiale de la gestionarea de bunuri.
De asemenea, potrivit obligațiilor înserate în fișa postului (fila - 8 dosar urmărire penală), inculpata exercită controlul financiar preventiv asupra actelor de angajare și efectuare a plăților în conformitate cu dispozițiile legale, răspunde de cheltuiala economicoasă a fondurilor și urmărește situația economico-financiară a cooperativei.
Audiată fiind, inculpata, a declarat că, având mult de lucru, nu a putut să-și desfășoare în mod corespunzător atribuțiunile de serviciu.
Printr-un prim motiv de apel, s-a susținut, de către avocatul ales, că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii de neglijență în serviciu și anume aceea a calității persoanei, respectiv a atribuțiilor de serviciu pe care le-ar fi avut în perioada incriminată, și anume: nu mai îndeplinea funcția de contabil șef al Cooperativei de Consum, ci pe cea de președinte cu delegație; că în perioada incriminată s-au făcut trei inventare de către organele specializate ale B, astfel că se solicită achitarea inculpatei, conform art. 11 pct. 2 lit. în referire la art. 10 lit. "d" pr.pen.
În ce privește infracțiunea de neglijență în serviciu, prev. de art. 249 al.1 pen. în mod temeinic instanța de fond, a reținut-o în sarcina inculpatei, deoarece pe perioada cât inculpatul, a îndeplinit funcția de gestionar, deși au fost efectuate inventare, de către organele de specialitate ale SC B, acestea nu o îndreptățeau și exonerau totodată pe, cu atât mai mult cu cât ulterior îndeplinea și funcția de președinte cu delegație.
Potrivit adresei nr. 1154/15.05.2003 (fila 7 - dosar urmărire penală) a B, inculpata, avea începând cu 01.01.1989 funcția de contabil șef și obligația să efectueze punctajul cu gestionarul bufetului din satul Latinu, comuna, cât și inventarierea de control a gestiunii, valorificarea acestora și stabilirea situației de gestiune. Același lucru reiese și din atribuțiunile de serviciu ale inculpatei, aflate la fila 8, dosar urmărire penală. În declarațiile date la urmărirea penală (fila 123 dosar), inculpata a recunoscut că nu a făcut controale periodice, inventar și nu a luat măsurile potrivite atribuțiilor sale de serviciu pentru a preîntâmpina producerea prejudiciului la gestiunea coinculpatului. Ceea ce a favorizat și dus la lipsă în gestiunea inculpatului fost și neefectuarea de către inculpata a punctajelor lunare, între evidențele scriptice și faptic ale gestiunii acestui inculpat; a inventarelor periodice, activitate ce ar fi depistat la timp lipsurile în gestiune.
Că, inculpata nu și-a exercitat atribuțiile de serviciu (inventare de control, punctaje lunare) o relevă și declarația martorului (fila - 130 dosar urmărire penală) revizor contabil.
Din întreg probatoriul administrat în cauză, reiese că inculpata nu și-a îndeplinit mai multe atribuțiuni de serviciu, prevăzute în fișa postului, dând dovadă de pasivitate.
Ori, infracțiunea de neglijență în serviciu poate fi comisă și printr-o inacțiune, respectiv în speță prin neefectuarea inventarelor, punctajelor lunare la gestiunea inculpatului.
Se constată că există legătură de cauzalitate între fapta inculpatului și cea a coinculpatei întrucât, în lipsa unei activități diligente a acesteia din urmă, potrivit sarcinilor de serviciu pe care nu le-a exercitat, a creat premizele ca inculpatul, să delapideze sume de bani, din gestiune.
Privitor la latura subiectivă a infracțiunii prev. de art. 249 al. 1.pen. comisă de inculpata, instanța de fond, în mod corect a reținut că aceasta a acționat cu vinovăție sub forma culpei simple, deoarece, nu a prevăzut urmarea faptei sale, deși putea și trebuia să o prevadă, tocmai pentru faptul că înaintea efectuării reviziei contabile din anul 2003, inculpatul, mai crease prin faptele sale un prejudiciu pe care l-a achitat, ca urmare a atenționării acestuia de către inculpată, fapt ce rezultă din depoziția martorului (fila - 44), cel care l-a împrumutat cu suma de bani necesară acoperirii lipsei, pe inculpatul.
În cauză au fost audiați martorii și, care în declarațiile lor nu au relevat aspecte concludente cu privire la infracțiunile săvârșite de inculpatul.
Cum inculpatul a renunțat la apel, s-a apreciat că efectuarea unui supliment de expertiză contabilă în speță, nu se mai impune.
Tribunalul apreciază că inculpata se face vinovată de săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu prev. de art.249 al. 1.pen. așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, motiv pentru care nu se impune achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. "a" în referire la art. 10 lit. "d" pr.pen.
Referitor la nevinovăția inculpatei pentru că fapta prevăzută de legea penală nu există, probele adminJ. în cauză dovedesc că inculpata nu și-a îndeplinit îndatoririle de serviciu, dând posibilitatea inculpatului să delapideze sume de bani, creând un prejudiciu părții civile de Consum, ceea ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de neglijență în serviciu, prev. de art. 249 al. 1.pen.
Tribunalul apreciază că în cauză, nu se impune a se schimba încadrarea juridică a faptei, în sensul că se impune a se face referire și la art. 258.pen. și art. 147.pen. deoarece însăși textul de la art. 249 al. 1.pen. se referă la funcționarul public, care încalcă din culpă o atribuție de serviciu.
5. Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs inculpata reiterând criticile și apărările formulate în fața celorlalte instanțe și solicitând, în esență, achitarea sa pe motiv că fapta comisă nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "neglijență în serviciu". A învederat inculpata că nu avea atribuții privind verificarea activității de gestionar a coinculpatului și că nu se poate stabili o legătură între activitatea de delapidare a acestuia și îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu în ceea ce o privește.
Recursul declarat de inculpată este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 249 Cod penal constituie infracțiunea de "neglijență în serviciu"încălcarea din culpă, de către un funcționar public, a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă s-a cauzat o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat ori al unei alte unități din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia ori o vătămare importantă intereselor legale ale unei persoane.
Infracțiunea mai sus definită are ca obiect juridic special relațiile sociale referitoare la buna desfășurare a activității de serviciu, care presupune îndeplinirea corectă și cu conștiinciozitate de către funcționari a îndatoririlor lor de serviciu, și poate fi săvârșită atât printr-o acțiune cât și printr-o acțiune.
Cu alte cuvinte legiuitorul a înțeles să sancționeze ca neglijență în serviciu încălcarea unei îndatoriri de serviciu atât prin îndeplinirea defectuoasă a acelei datorii cât și prin neîndeplinirea acesteia.
În speța de față s-a stabilit că inculpata, în calitate de contabil-șef la de Consum, avea obligația de a efectua inventare de control al gestiunii la cel puțin un an sau când apăreau suspiciuni și că în cazul bufetului din satul Latinu, unde gestiunea era ținută de coinculpatul, nu și-a îndeplinit această obligație în perioada 21.02.2002 - 03.03.2003, deși a observat că soldul creștea de la o lună la alta iar depunerile făcute de coinculpat erau foarte mici. Faptul că inculpata nu și-a îndeplinit atribuția de control al gestiunii coinculpatului, ceea ce a permis delapidarea de către acesta a unei importante sume de bani, rezultă și din împrejurarea că nu a solicitat acestuia să prezinte semnăturile comisiei de recepție a mărfurilor și i-a permis să nu depună zilnic la casierie numerarul în condițiile în care coinculpatul nu făcea plățile la furnizori și locuia în localitatea unde se afla și casieria.
De altfel faptul că inculpata cunoștea despre existența lipsurilor din gestiunea coinculpatului și nu a acționat potrivit îndatoririlor de serviciu pentru a stopa și aduce la cunoștința conducerii părții vătămate activitățile ilicite ale susnumitului rezultă și din declarația coinculpatului, acesta precizând că inculpata cunoștea despre lipsurile din gestiunea sa și l-a sfătuit cum să acopere paguba.
Concluzionând Curtea constată că în mod justificat au apreciat instanța de fond și cea de-a doua instanță de apel faptul că în cauză inculpata se face vinovată de săvârșirea infracțiunii de "neglijență în serviciu", criticile formulate de aceasta în sensul neîntrunirii elementelor constitutive ale acestei infracțiuni fiind neîntemeiate.
Față de aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, urmează a fi respins ca nefondat recursul declarat de inculpata cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata,fiica lui și, născută la 7.11.1954 în com., jud. B, cu același domiciliu, CNP -, împotriva Deciziei penale nr.213/21.10.2008 a Tribunalului Brăila, pronunțată în dosarul nr- (Sentința penală nr.1315/14.06.2007 pronunțată de Judecătoria Brăila în dosarul nr-).
Obligă pe inculpata-recurentă la plata sumei de 40 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 9 februarie 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Marcian Marius Istrate Mița
Grefier,
I
Red. - 20.02.2009
Tehnored. - 23.02.2009
2 ex
Fond:
Apel: -
Președinte:Constantin CârcotăJudecători:Constantin Cârcotă, Marcian Marius Istrate Mița
