Neglijența în serviciu (art.249 cod penal). Sentința 97/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția penală și pentru cauze cu minori
SENTINȚA PENALĂ NR. 97/ DOSAR NR-
Ședința publică din 2 noiembrie 2009
Completul de judecată format din:
PREȘEDINTE: Epure Constantin judecător
- - - grefier
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public - procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei penale privind pe inculpații și, trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu, faptă prev. și ped. de art. 249 alin. 1 Cod penal, cauză trimisă spre rejudecare prin decizia penală nr. 2530 din 1 iulie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
La apelul nominal făcut în ședință publică la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care;
Dezbaterile în fond în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din 19 octombrie 2009 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi și care face parte integrantă din prezenta, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 26 octombrie 2009, apoi pentru datele de 29 octombrie 2009 și respectiv 2 noiembrie 2009.
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față:
Istoric și parcurs procesual
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, au fost trimiși în judecată inculpații și, subcomisar și respectiv comisar de poliție, pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 lin. 1 Cod penal.
În actul de sesizare a instanței, s-a reținut, în esență, că inculpații au calitatea de subcomisar și respectiv de poliție, în cadrul Poliției C și în cursul anului 2001, în perioada martie-septembrie, având de investigat mai multe dosare privind furturi din locuințe săvârșite de numiții și, datorită modului defectuos în care și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu în ce privește percheziționarea locuinței lui și a, conservarea, manipularea în condiții improprii a bunurilor ridicate, au creat condițiile favorabile dispariției unei părți a bunurilor ridicate, cauzând prin aceasta o vătămare importantă a intereselor părții vătămate care, nu și-a mai putut recupera bunurile sale personale, ce nu făceau obiectul dosarelor penale.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, cu nr- și la data de 25 octombrie 2006 prin încheierea nr. 6202 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a dispus strămutarea cauzei la Curtea de APEL BRAȘOV, fiind înregistrată sub nr-.
Prin sentința penală nr.23/F din 09 martie 2009, Curtea de APEL BRAȘOVa hotărât încetarea procesului penal față de inculpații și, apreciind că răspunderea penală a acestora nu poate fi antrenată deoarece în cauză ar fi intervenit prescripția răspunderii penale. Cu privire la latura civilă a cauzei, inculpații au fost obligați în solidar și cu Ministerul Administrației și Internelor, prin Inspectoratul Județean de Poliție C, la plata sumei de 36.747,41 lei, reprezentând despăgubiri civile cu titlu de daune materiale, respingând celelalte pretenții civile.
Prin decizia penală nr.2530 din 01 iulie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile declarate în cauză, a casat sentința pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV, trimițând cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Prezentul dosar s-a format ca urmare a casării cu trimitere dispusă de Înalta Curte de Casație și Justiție.
II. Limitele casării.
Din cuprinsul deciziei de casare rezultă că instanța de fond a apreciat în mod greșit că răspunderea penală a inculpaților nu poate fi antrenată deoarece în cauză ar fi intervenit prescripția răspunderii penale în raport de data comiterii faptelor ( martie-aprilie 2001, moment în care au fost încheiate actele de urmărire penală, iar inculpații aveau obligația de predare a bunurilor la camera de corpuri delicate). A reținut instanța de control judiciar că, pe de o parte, prima instanță nu a făcut aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor art.128 alin.2 pen. coroborat cu art.303 alin.6 pr.pen. neluând în calcul perioada cât dosarul a fost trimis la Curtea Constituțională pentru soluționarea unei excepții de neconstituționalitate, iar pe de altă parte, termenul de prescripție nu s-a împlinit nici la data soluționării recursurilor de către Înalta Curte.
Cu ocazia rejudecării, Înalta Curte de Casație și Justiție a menționat că prima instanță va putea administra orice alte probe considerat a fi concludente, va stabili pe baza unor criterii obiective dacă prin fapta inculpaților s-a cauzat o vătămare importantă intereselor legale ale părților civile, urmând, totodată, să se aibă în vedere și celelalte critici din motivele de recurs ale recurenților.
Nu s-a infirmat și nu s-a anulat niciun act de procedură efectuat în primul ciclu procesual.
III. Starea de fapt reținută în actul de sesizare.
În actul de sesizare a instanței, s-a reținut, în esență, că inculpații au calitatea de subcomisar și respectiv de poliție, în cadrul Poliției C și în cursul anului 2001, în perioada martie-septembrie, având de investigat mai multe dosare privind furturi din locuințe săvârșite de numiții și, datorită modului defectuos în care și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu în ce privește percheziționarea locuinței lui și a, conservarea, manipularea în condiții improprii a bunurilor ridicate, au creat condițiile favorabile dispariției unei părți a bunurilor ridicate, cauzând prin aceasta o vătămare importantă a intereselor părții vătămate care, nu și-a mai putut recupera bunurile sale personale, ce nu făceau obiectul dosarelor penale în care era implicat fiul său.
IV. Analiza întregului probatoriu administrat în faza urmăririi penale și al cercetării judecătorești.
Din probele administrate în cauză instanța constată următoarea stare de fapt:
Cei doi inculpați au avut calitatea de ofițeri de poliție judiciară în cadrul Poliției C Npână în data de 31.05.2002când au fost trecuți în rezervă din motive medicale ( clasați medical, filele 65-66, vol.II ).
Începând cu data de 15 februarie 2001 au efectuat acte de cercetare penală privind mai multe infracțiuni de furt din locuințe comise de și (fiul părții vătămate a), cauzele fiind finalizate, persoanele respective fiind judecate și condamnate definitiv pentru aceste infracțiuni de furt.
Cu prilejul efectuării acestor acte de cercetare, s-a dispus efectuarea unei percheziții la domiciliul numitului, situat pe-, imobil unde acesta locuia împreună cu părinții, astfel că la data de 5 martie 2001 cei doi inculpați au fost desemnați să coordoneze efectuarea percheziției domiciliare. a fost efectuată împreună cu lucrătorii de poliție, și. De precizat că procesul verbal a fost întocmit de, iar trebuia să efectueze fotografiile judiciare.
Cu această ocazie au fost ridicate un număr de 151 bunuri - bijuterii, ceasuri, parfumuri, articole de îmbrăcăminte, aparatură electronică - despre care se bănuia că provin din infracțiunile cercetate.
La momentul întocmirii procesului verbal, aflat la filele 151-163, vol. II. bunurile ridicate au fost descrise sumar, nu s-au respectat nici dispozițiile art. 170 pr.pen. ce reglementează identificarea și păstrarea obiectelor, deoarece acestea trebuiau împachetate, etichetate, sigilate.
Un aspect important este că percheziția a fost efectuată în două corpuri de clădire, primul corp din care au fost ridicate aceste obiecte a fost percheziționat de inculpați împreună cu persoanele menționate anterior, iar celălalt corp a fost percheziționat de către ofițerul împreună cu și, în acest corp locuiau alte persoane, chiriași ai părții vătămate și bunurile ridicate din acest corp au fost restituite imediat acestor persoane.
Un alt aspect important este că nu au fost efectuate fotografii judiciare. Martorul a relatat (fila 252-253 dosar -) aceleași împrejurări pe care le-a menționat și în cursul urmăririi penale, și anume că aparatul foto avea o defecțiune la blitz și a telefonat la birou pentru a i se trimite un alt aparat, însă a durat mai mult de o oră până a sosit alt blitz care nu era compatibil cu aparatul pe care îl avea în dotare (mai era necesar un cablu sincron) astfel că nu au fost efectuate fotografii, iar filmul inițial, pe care existau câteva fotografii se voalase și, prin urmare, nu a existat nici o fotografie efectuată la percheziție.
Toți martorii audiați și care au participat la efectuarea percheziției ( - filele 245-246, - filele 247-248, - filele 249-251, - filele 252-253, - filele 289-290 dosar -) au relatat că bunurile ridicate au fost consemnate în procesul verbal care a fost citit și semnat de toți martorii, că bunurile au fost transportate cu mașina instituției la secția IV Poliție și depozitate în biroul lucrătorilor de poliție judiciară, deoarece la nivelul secției nu exista și nu există nici în prezent o cameră de corpuri delicte și că urmau să fie chemate părțile vătămate care să recunoască bunurile și să le fie restituite.
Martorii au mai relatat că o mare din parte din bunuri au fost restituite acestora.
Cu privire la modul de depozitare a bunurilor ridicate, martorii au mai relatat că exista un fișet metalic în biroul nr. 11, unde aveau biroul cei doi inculpați, împreună cu martorul, și că în acest fișet se păstrau bunurile ridicate. Martorii au mai relatat că martorul s-a mutat în birou cu inculpații după plecarea martorului, deoarece s-a decis ca ofițerii să stea într-un birou și, totodată, s-a încercat acreditarea ideii că bunurile care lipseau ar fi fost sustrase de martorul, care a plecat în Canada.
Această apărare nu poate fi reținută deoarece obligația de coordonare, conservare a bunurilor o aveau inculpații, conform art. 110 și art. 165 Cod procedură penală, art. 5-11 din Normele metodologice de organizare și funcționare a camerelor de corpuri delicte, tot ei având și atribuția de coordonare a cercetării penale, în calitate de ofițeri. De altfel, un inventar al bunurilor ce nu au fost restituite a fost efectuat chiar înainte să plece martorul și au fost descoperite lipsuri.
Potrivit normelor menționate, inculpații aveau obligația de a păstra aceste bunuri la camera de corpuri delicte, iar bijuteriile la o unitate bancară, în scopul de a preveni degradarea ori dispariția acestora și ar fi trebuit depuse în acest loc în termen de 5 zile de la ridicare sau de 48 de ore de la încetarea motivului amânării, în situația în care bunurile erau necesare urmăririi penale.
Această problemă a fost lămurită de inventarul și actul de control efectuat de Corpul de control al ministrului de interne, aflat la filele 89-94, vol.
Atât raportul Corpului de control, cât și depozițiile martorilor care au lucrat cu inculpații, au relevat faptul că inculpații au depozitat bijuteriile într-o cutie de ness-cafe, pe care o țineau în fișetul metalic, pe raftul de sus, fișet folosit de inculpatul și mai aveau cheia de la acest fișet și și, iar în încăperea respectivă mai aveau acces și alte persoane decât lucrătorii de poliție deși, tot în această încăpere, într-o zonă, erau ținute, pe jos, alte bunuri, de mărime mare, ce nu încăpeau în fișet - aparatură electronică, articole de îmbrăcăminte, parte dintre acestea fiind ridicate tot de la partea vătămată.
Activitatea de restituire a bunurilor către persoanele păgubite ca urmare a săvârșirii unor fapte de furt a fost coordonată tot de către inculpați, iar implicarea altor persoane în aceste activități se realiza doar la dispoziția acestora și sub coordonarea lor. De asemenea, este de precizat că bijuteriile erau scoase și introduse în fișet doar de către unul din cei doi inculpați și au apărut neconcordanțe între modul de descriere al bunurilor în procesul verbal întocmit la percheziție și dovada de restituire a bunurilor către partea vătămată, din cauză că lucrătorul care s-a ocupat de predarea bunurilor nu a avut acces la procesul verbal de percheziție.
De asemenea, nu se poate susține că procedura greoaie de introducere/scoatere a bunurilor din camera de corpuri delicte în vederea prezentării către persoanele vătămate, precum și distanța între secția de poliție unde lucrau inculpații și Poliția Mun. C N, unde există singura cameră de corpuri delicte, reprezintă o apărare eficientă, deoarece prin activitatea descrisă inculpații au exercitat cu neglijență atribuțiile de serviciu și, în acest mod, au creat un prejudiciu în patrimoniul părții vătămate.
Astfel, cu prilejul inventarului întocmit la data de 6 septembrie 2001, după ce partea vătămată a formulat plângeri prin care a solicitat clarificarea situației bunurilor ridicate din locuința sa, nu s-au efectuat verificări între bunurile predate și cele rămase, ultimele fiind depuse într-o cutie în același fișet.
ulterioare efectuate au relevat că din cele 151 de obiecte ridicate la percheziție au fost restituite persoanelor păgubite prin furturi un număr de 125, aspect reținut și în inventarul și actul de control efectuat de Corpul de control al ministrului de interne, aflat la filele 89-94, vol.
Mai mult, pentru alte 26 de obiecte (din care 11 erau bijuterii, ceasuri de mână) nu existau nici un fel de documente justificative care să ateste că au fost restituite.
De asemenea, alte 11 obiecte (tot bijuterii) nu au avut clarificată situația, în sensul că figurau predate unor părți vătămate, dar și părții vătămate și nu s-a putut stabili dacă acestea au fost restituite chiar către partea vătămată și dacă au fost aceleași cu cele ridicate la percheziție, din cauza modului diferit de descriere al acestora în documentele de predare, comparativ cu procesul verbal de percheziție.
Urmare a demersurilor părții vătămate, prin sentința penală nr. 739/2003 a Tribunalului Cluj, s-a dispus restituirea către partea vătămată a bunurilor nerestituite și, în consecință, s-au restituit un număr de 5 bijuterii, a căror primire a fost inițial refuzată de aceasta, pe motiv că au suferit degradări și un telefon de perete marca "".
Celelalte bunuri reclamate de partea vătămată nu au fost găsite.
Chiar dacă inculpații au susținut că la nivelul întregului județ C exista și există o singură cameră de corpuri delicte, așa cum rezultă din adresă emisă de MIRA C, aflată la dosarul cauzei, aceste elemente de fapt nu pot conduce la concluzia că este exclusă culpa inculpaților, astfel cum s-a menționat supra.
Ca urmare a acestei stări de fapt, se constată că sunt îndeplinite cerințele prescrise prin art.345 alin.2 pr.pen. respectiv fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpați, activitatea celor doi inculpați, de manevrare culpabilă a obiectelor ridicate, de conservare în condiții improprii, cu nerespectarea dispozițiilor legale în materie anterior menționate, conducând la crearea unui prejudiciu în patrimoniul părții vătămate și întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 alin. 1 Cod penal.
Inculpații au susținut că în cauză nu mai poate fi antrenată răspunderea lor penală pentru această infracțiune, arătând în concluziile depuse prin serviciul poștal că termenul de prescripție prev. de art.122 pen. a fost depășit cu încă J, în condițiile art.124 pen. Au susținut inculpații că de la data de 05 martie 2001, în condițiile în care judecata cauzei a fost și suspendată timp de 7 luni și 17 zile cât timp dosarul cauzei s-a aflat la Curtea Constituțională pentru soluționarea unei excepții de neconstituționalitate, termenul de 7 ani și 6 luni s-ar fi împlinit la data de 23 iulie 2009.
Aceste susțineri sunt nefondate.
Astfel, infracțiunea de neglijență în serviciu, în caz de omisiune, se consumă în momentul în care a expirat termenul în care actul trebuia îndeplinit - a se vedea în acest sens șiExplicațiile teoretice ale Codului penal R, partea specială, vol.IV, și alții, Editura Academiei.
Or, inculpații au comis infracțiunile prin omisiune, îndeplinindu-și în mod defectuos atribuțiile de serviciu în ceea ce privește percheziționarea locuinței părții vătămate, neluând măsurile legale cu privire la conservarea bunurilor ridicate și creând condițiile favorabile dispariției unei părți importante a bunurilor ridicate cu acea ocazie.
În aceste condiții, chiar dacă percheziția domiciliară a fost efectuată în data de 05 martie 2001, nu acesta este punctul de plecare în calcularea termenului de prescripție a răspunderii penale.
Astfel, nu se poate trece cu vederea faptul că:
- prin rezoluția nr.817/II/2/2001 din 10 septembrie Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, a fost admisă plângerea părții vătămate a și s-a dispus restituirea către aceasta a bunurilor ridicate cu ocazia percheziției din 5 martie 2001, aflate la camera de corpuri delicte a Secției IV pedinte de C și care nu fac obiectul vreunui dosar penal - fila 65 p, vol.;
- la data de 12 februarie 2002, ca urmare a memoriilor înaintate Ministerului d e Interne de către partea vătămată, au fost declanșate verificările din partea Corpului de control al Ministerului d e Interne, finalizat cu raportul nr.20038 din data de 05 martie 2002 - filele 218-220, vol. Prin acest raport se propunea sancționarea disciplinară a celor doi, cât și înaintarea materialului de verificare către Parchetul Militar Teritorial Cluj pentru conexare la un dosar penal.
Pornind de la aceste elemente de fapt, inculpații au comis infracțiunea prin omisiune, neîndeplinindu-și obligațiile legale. Cu toate acestea, nu poate fi primit punctual de vedere al părții vătămate, prin apărător, că termenul de prescripție a început să curgă de la data pronunțării sentinței nr.739/2003 a Tribunalului Cluj care a dispus restituirea bunurilor, deoarece, la data respectivă, inculpații nu mai aveau calitatea de polițiști, fiind trecuți în rezervă la data de 31.05.2002.
Or, obligația acestora de a restitui bunurile către partea vătămată a existat câtă vreme aceștia au avut calitatea de funcționar public, respectiv de polițiști judiciariști în cadrul C, știut fiind faptul că infracțiunea de neglijență în srviciu reclamă un subiect activ calificat.
Având în vedere cele de mai sus, Curtea apreciază că:
- punctul de plecare în calcularea termenului prescripției răspunderii penale a început să curgă din data de 31.05.2002;
- judecata cauzei a fost suspendată timp de 7 luni și 17 zile;
- termenul prescripției speciale este de 7 ani și 6 luni;
- fără a lua în calcul perioada de timp în care cursul termenului prescripției răspunderii penale a fost suspendat, cei 7 ani și 6 luni, potrivit art.124 pen. rap. la art.122 alin.1 lit.d pen. s-ar fi împlinit în data de 30.11.2009;
- adăugând perioada de suspendare a cursului termenului prescripției de 7 luni și 17 zile, se constată că termenul de prescripție a răspunderii penale speciale urmează a se împlini în data de 17.07.2010.
În drept, fapta inculpaților și care, având calitatea de ofițeri de poliție judiciară - comisar și, respectiv, subcomisar de poliție - în cadrul Poliției C până în data de 31.05.2002, prin omisiune, și-au îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu în ce privește percheziționarea locuinței părții vătămate a, conservarea și manipularea bunurilor ridicate, creând astfel condițiile favorabile dispariției unei părți a bunurilor ridicate și cauzând prin aceasta o vătămare importantă a intereselor părții vătămate care nu și-a mai putut recupera bunurile sale personale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de neglijență în serviciu prev. de art.249 alin.1 pen.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce urmează a se aplica fiecărui inculpat vor fi avute în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.72 pen. punându-se un accent deosebit pe calitatea pe care aceștia au avut-o, aceea de ofițeri de polție judiciară și, de aici, pe valoarea ocrotită de legea penală pe care inculpații au încalcat- Având ca punct de plecare aceste repere, ținând seama și de faptul că aplicarea pedepsei are loc în imediata apropiere a datei de împlinire a termenului prescripției speciale a răspunderii penale, Curtea apreciază că scopul și funcțiile pedepsei pot fi atinse prin aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special, urmând a li se aplica celor doi inculpați pedeapsa de o lună închisoare.
În privința modalității de executare, Curtea, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.81 pen. va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei principale pe durata unui termen de încercare de 2 ani și o lună, stabilit în condițiile art.82 pen. Curtea va aduce la cunoștința inculpaților dispozițiile art.83 pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art.1 din Legea nr. 543/2002, modificată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2003, va constata grațiată în întregime pedeapsa de o lună închisoare aplicată celor doi inculpați, atrăgând atenția asupra dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002 privind revocarea grațierii.
În baza art.120 alin.2 pen. se va dispune reducerea duratei termenului de încercare la 2 ani.
În privința laturii civile, partea vătămată a s-a constituit parte civlă cu sumele de 33.995,00 lei reprezentând despăgubiri civile cu titlu de daune materiale și 50.000,00 lei reprezentând despăgubiri civile cu titlu de daune morale - fila 66 dosar - ( primul ciclu procesual ).
În susținerea despăgubirilor solicitate cu titlu de daune materiale, partea civilă a depus la dosar mai multe înscrisuri:
- valoarea gramului de aur practicată de Banca națională a României ( filele 70-73 dosar -, vol.II ),
- mai multe pagini descărcate de pe pagina de internet www.silver4zou.ro/catalog/bratara--rodiat-p-4328.html ( filele 74-80 dosar -, vol.II ),
- mai multe copii ale unor chitanțe din conținutul cărora rezultă încasarea unor sume de bani ( exemplificativ, chitanțele nr.34678 din 16.01.1980 ce atestă plata sumei de 22.810 pentru un inel și 219 pentru o cutie - fila 81 p, vol.II, chitanța nr.23343 din 23.09.1982 din care rezultă plata sumei de 490 lei, fără a rezulta pentru ce anume s-a plătit această sumă - fila 83, vol.II, chitanța nr.63287 din 16.04.1980 ce atestă primirea de la partea civilă a sumei de 1.050,60 lei),
- copii ale unor fotografii din conținutul cărora rezultă că anumite persoane purtau anumite bijuterii, partea civilă menționând scriptic anumite aspecte pe aceste copii ale fotografiilor depuse ( exemplificativ a se vedea filele 84-96, vol.II ),
- pagini conținând desene ale unor bijuterii ( filele 123-128, vol.II ),
- o listă în curpinsul căreia sunt enumerate mai multe obiecte despre care se suține că ar fi din aur și ar avea un anumit gramaj.
Potrivit dispozițiilor art.998-999 civ. care constituie temeiul pentru stabilirea condițiilor generale ale răspunderii civile delictuale, pentru anagajarea unei astfel de răspunderi se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiții:
existența unui prejudiciu,
existența unei fapte ilicite,
existența unui raport de cauzalitate ăntre fapta ilicită și prejudiciu,
existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.
Cu privire la prejudiciu, pentru ca acesta să fie susceptibil de reparare, este necesar ca acesta să fie cert și să nu fi fost reparat încă. Caracterul cert al prejudiciului presupune că acesta este sigur, atât în privința existenței, cât și în privința posibilităților de evaluare.
Plecând de la aceste repere, Curtea constată, pe fondul atitudinii inculpaților care nu recunosc săvârșirea infracțiunii ce le este imputată și nici nu au fost de acord cu plata vreunei despăgubiri către partea civilă, că prejudiciul pretins suferit de partea civilă nu este cert. Actele depuse în susținerea pretențiilor au fost depuse în copii, nu sunt lizibile, nu atestă cu certitudine la ce elemente de bijuterii se referă - dintre cele pe care partea civilă le solicită cu titlu de echivalent, nu rezultă materialul din care erau confecționate, astfel că, în aceste condiții, acțiunea civilă promovată va fi respinsă ca nefondată.
În privința cheltuielilor judiciare efectuate de a, acestea vor fi acordate prin raportare la înscrisurile depuse de apărătorul acesteia, înscrisuri ce atestă efectuarea lor și cuantumul de 6.703,56 lei, din care 3.453,56 lei cheltuielile de transport, iar 3.250 lei onorariul avocatului ales.
Văzând și dispozițiile art.191 alin.1 și 2 și 193 pr.pen.
Pentru aceste motive,
În numele legii
Hotărăște:
În baza art.249 alin.1 pen. condamnă inculpatul, fiul lui și, născut la data de 28.06.1958 în comuna, județul C, domiciliat în C-N,-, județul C, la pedeapsa de o lună închisoare.
În baza art.81 pen. dispune suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 2 ani și o lună, stabilit în condițiile art.82 pen.
Aduce la cunoștința inculpatului dispozițiile art.83 pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art.1 din Legea nr. 543/2002, modificată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2003, constată grațiată în întregime pedeapsa de o lună închisoare aplicată inculpatului.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002 privind revocarea grațierii.
În baza art.120 alin.2 pen. reduce durata termenului de încercare la 2 ani.
În baza art.249 alin.1 pen. condamnă inculpatul, fiul lui și, născut la data de 19.05.1955 în, județul C, domiciliat în C-N,--18, județul C, la pedeapsa de o lună închisoare.
În baza art.81 pen. dispune suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 2 ani și o lună, stabilit în condițiile art.82 pen.
Aduce la cunoștința inculpatului dispozițiile art.83 pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art.1 din Legea nr. 543/2002, modificată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2003, constată grațiată în întregime pedeapsa de o lună închisoare aplicată inculpatului.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002 privind revocarea grațierii.
În baza art.120 alin.2 pen. reduce durata termenului de încercare la 2 ani.
Respinge ca nefondată acțiunea civilă promovată de partea civilă
În baza art.191 alin.1 și 2 pr.pen. obligă inculpații și la plata sumei de 1.400 lei fiecare, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat.
În baza art.193 pr.pen. obligă inculpații și, în solidar, la plata sumei de 6.703,56 lei, reprezentând cheltuielile judiciare efectuate de
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru procuror și de la comunicare cu celelalte părți.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.11.2009.
PREȘEDINTE: Epure Constantin
GREFIER,
Red./30.11.2009
Dact./9.12.2009
2 ex.
Președinte:Epure ConstantinJudecători:Epure Constantin, Cristina Dănescu
