Nerespectarea hotărârilor judecătorești (art. 271 cod penal). Decizia 154/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 154
Ședința publică de la 25 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Chirilă
JUDECĂTOR 2: Maria Cenușă
JUDECĂTOR 3: Otilia Susanu
GREFIER - - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpata împotriva deciziei penale nr. 538 din data de 23.11.2007 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpata recurentă, personal, asistată de av., partea vătămată intimat, personal asistată de av. Romul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Av. pentru partea vătămată intimat depune la dosar copia unui certificat emis de Tribunalul Iași, înscris ce este primit, datat și semnat de președintele completului de judecată.
Av. pentru inculpata recurentă depune la dosar copia contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1135 din data de 19 martie 1992, înscris primit, datat și semnat de președintele completului de judecată. Arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului de față.
Av. pentru inculpata recurentă precizează că se reclamă nerespectarea unei hotărâri din anul 2001. În anul 2001 s-a pronunțat o hotărâre de condamnare de către același judecător care a pronunțat și hotărârea de la fond. Invocă astfel dispozițiile art. 47 al.2 din Codul d e procedură penală.
În cauza de față cât și în cauza din anul 2001 nu a fost administrată în mod corectă proba privind efectuarea unei expertize topografice pentru a se observa dacă încalcă suprafața de 3.600 mp. S-a administrat doar proba cu expertizele topo, extrajudiciare. La acel moment recurenta nu a avut posibilitatea materială de a solicita efectuarea unei expertize topografice și nici de a-și angaja un avocat care să o reprezinte, astfel încât a fost audiată fără a avea asigurată asistența juridică.
Ceea ce nu s-a observat este faptul că nu se revendică o suprafață de 3.600 mp ci o suprafață cu mult mai mare, respectiv de 6.000 mp ( produsă prin falsificarea unui contract de donație). În sprijinul susținerilor sale a depus la dosar o copie a contractului de donație nemodificat și o copie a contractului, modificat pe original cât și încheierile de rectificare întocmite de notar.
De asemenea arată că instanța de apel în mod greșit a dispus repunerea părților în situația anterioară, în condițiile în care această suprafața de teren de 6.000 mp nu a existat. A promovat, cu privire la acest act de donație, o acțiune în anulare.
În concluzie, față de motivele expuse pe larg în nota depusă la dosar, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și achitarea inculpatei în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. a raportat la art. 11 pct. 2 lit. a din Codul d e procedură penală.
Av. Romul pentru intimata arată că nu se poate invoca faptul că în urmă cu 7 ani judecătorul a soluționat o altă faptă privind pe inculpata recurentă, recurenta trebuia să se refere doar șa decizia atacată.
Solicită respingerea recursului declarat de inculpată. Apreciază că instanța de apel a reținut corect pe baza probelor administrate, vinovăția inculpatei, i s-a aplicat o sancțiune corectă și s-a dovedit că inculpata a ocupat terenul părții vătămate refuzând să-l părăsească.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul formulează concluzii de respingere a recursului ca nefundat și menținere a deciziei Tribunalului Iași, ca fiind legală și temeinică.
Inculpata arată că respectă hotărârea dată și nu este vinovată.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Judecătoria Hârlău prin sentința penală nr.164/28.03.2007 a hotărât condamnarea inculpatei la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare hotărâre judecătorească, prevăzută de art.271 al.2 Cod penal.
În baza art.81 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, iar în baza art.82 Cod penal s-a fixat termen de încercare de 2 ani și 6 luni. S-a atras atenția inculpatei asupra prevederilor art.83 Cod penal.
În baza art.14, 346 Cod procedură penală și art.998-999 cod civil a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă și inculpata a fost obligată să-i plătească suma de 450 lei, despăgubiri civile.
Inculpata a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat și către partea vătămată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Analizând materialul probator administrat în cauză în raport de dispozițiile legale în vigoare instanța reține că inculpata se face vinovată de săvârșirea faptei pentru care a fost trimisă în judecată așa cum corect a fost reținută și descrisă prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Hârlău.
La stabilirea vinovăției inculpatului instanța a procedat la aprecierea coroborată a recunoașterii involuntare a inculpatei cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză.
Elementul material al infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești prevăzută de art. 271 alin. 2 constă în "împiedicarea unei persoane de a folosi o locuință ori o parte dintr-o locuință sau imobil deținute în baza unei hotărâri judecătorești. . la executarea hotărârii în acest caz poate fi realizată atât prin acțiune cât și prin inacțiune. Prin inacțiune împotrivirea poate consta faptic în neevacuarea unei locuințe, ori imobil, neacordarea accesului la unele dependințe și spații comune, etc.".
Infracțiunea de nerespectare a hotărârilor judecătorești în modalitățile normative prevăzute de art. 271 alin. 2 și 3 Cod penal presupune ca o condiție esențială ca o persoană care este împiedicată să-și folosească locuința sau imobilul ori o parte din acestea să dețină locuința, respectiv imobilul, în temeiul unei hotărâri judecătorești care în drept îi conferă folosință. Este motivul pentru care în aceste cazuri împiedicarea folosinței echivalează în fapt cu o nerespectare a însăși hotărârii judecătorești care acordă dreptul la folosință, drept obstrucționat.
Din analiza actelor depuse la dosarul cauzei rezultă că prin decizia nr. 60 din 19.01.1994 a Curții de APEL IAȘI inculpata a fost obligată să lase în deplină și liniștită proprietate suprafața de 1200. teren arabil situat în satul, comuna, județul
Reclamanta (adică partea vătămată) a cumpărat suprafața de 3600 mp teren grădină situată în V satului, comuna, conform actului de vânzare-cumpărare autentificat la notariatul P, sub nr. 1135 din 19 martie 1992.
Totodată în cadrul acțiunii de revendicare reclamanta a dovedit că dreptul său de proprietate asupra parcelei de teren de 1200. în litigiu i-a fost reconstituit după procedura Legii 18/1991.
Este adevărat că pârâta (inculpata) a fost pusă în posesie inițial pentru suprafața de 0,72 ha în loc de 0,60 ha deși prin adresa nr. 1528 din 29.06.1993 a Comisiei Județene de aplicare a Legii 18/1991 se inserează că aceasta nu a deținut niciodată mai mult de 0,60 ha în satul.
Ulterior prin procesul verbal din 28.06.1994 Comisia de aplicare a Legii/18/1991 a pus-o în posesie pe cu suprafața de 1200. diferența de la suprafața de 3600. iar a rămas cu 0,60 ha cât are înscris în registrul agricol și nu 0,72. S-a mai menționat totodată că prin punerea în posesie a reclamantei pentru suprafața de 1200 mp teren, s-a anulat procesul verbal de punere în posesie pentru 0,72 ha pârâtei, instanța observând co proprietatea reclamantei este deținută fără drept de pârâtă.
Inculpata a relatat că terenul îi aparține, deținând act de proprietate în acest sens datat din 1957.
A mai arătat inculpata în timpul urmăririi penale că terenul pe care-l ocupă nu coincide cu acel menționat în decizia civilă nr. 60/1994 a Curții de APEL IAȘI și că identificarea suprafeței de teren la care face referire această decizie este imposibilă întrucât nu există mențiuni cu privire la amplasamentul acestei suprafețe (vecinătăți, număr parcelă și ).
Din rapoartele de expertiză atașate la dosar cât și din măsurătorile efectuate de specialiștii Camerei Agricole, județul I coroborate cu aspectele reținute în considerentele deciziei civile mai sus amintite rezultă că inculpata deține în plus suprafața de 1200 mp teren față de registrul agricol, suprafață care aparține părții vătămate.
Chiar dacă inculpata deține acte de proprietate datate din 1957 instanța nu poate să se pronunțe cu privire la aceasta, inculpata trebuia să facă în termen demersurile prevăzute de Legea 18/1991 sau de alte legi civile, dar până la finalizarea acestora era obligată să respecte hotărârea judecătorească promovată în favoarea părții vătămate.
Sentința nr. 60/1999 a Curții de APEL IAȘI îi conferă părții vătămate drept de folosință asupra acestui teren.
Deși nu deține nici un act care să-i confere îndreptățirea la proprietate și folosința acestui teren inculpata continuă să-l folosească deși a mai fost condamnată penal pentru săvârșirea acestei infracțiuni prin sentința penală nr. 557/2001 a Judecătoriei Hârlău.
În fapt, la data de 03.04.2006, în prezența inculpatei care a refuzat să semneze procesul verbal, executorul judecătoresc a procedat din nou la punerea în executare a dispozițiilor civile cuprinse în sentința Judecătoriei Hârlău, inculpata declarând că nu este de acord cu această sentință judecătorească. Martorii, și, audiați în cauză au confirmat că inculpata ocupă acest teren refuzând eliberarea lui.
Față de cele reținute instanța constată că inculpata acționând cu intenție directă împiedică partea vătămată să folosească o suprafață de teren deținută în baza unei hotărâri judecătorești.
Pentru fapta inculpatei care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 271 al. 2 Cod penal, instanța urmează să-i aplice o pedeapsă cu închisoarea la dozarea căreia va avea în vedere gradul de pericol social al faptei săvârșite de către inculpată și împrejurările săvârșirii faptei (pe fondul conflictelor dintre părți) dar și de persoana inculpatei care deși posedă antecedente penale este o persoană în vârstă.
Instanța va face aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 81 Cod penal, apreciind că scopul pedepsei poate fi atins chiar și fără executarea acesteia.
De asemenea va aplica dispozițiile art. 83 și 84 Cod penal.
În baza art. 14 cu referire la art. 346 și art. 998 Cod civil instanța va admite în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată, constatând legătura de cauzalitate între fapta săvârșită cu vinovăție de către inculpată și prejudiciul cert creat părții vătămate, constând în folosul nerealizat datorită imposibilității de a-și cultiva terenul.
Astfel din declarația martorului coroborată cu nota de constatare întocmită de către expertul agricol rezultă că de pe suprafața de teren în cauză s-ar fi putut recolta cca. 300 kg porumb boabe anual, iar prețul unui kilogram de porumb a fluctuat în jurul sumei de 5 lei RON.
Raportat la ultimii trei ani în care partea vătămată s-a aflat în imposibilitate de a-și folosi terenul rezultă un prejudiciu de 450 lei RON.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termenul prevăzut de art.363 Cod procedură penală inculpata și partea vătămată, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea apelului inculpata a invocat nelegalitatea hotărârii pronunțate de prima instanță, apreciind ca neîntemeiată soluția de condamnarea a sa sub aspectul săvârșirii infracțiunii de "nerespectare a hotărârilor judecătorești", prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 271 Cod penal, arătând că actele care au stat la baza recunoașterii dreptului de proprietate al părții vătămate, consfințit prin hotărâri judecătorești cu privire la care i se impută nerespectarea, nu sunt corespunzătoare adevărului iar că suprafața de teren în litigiu, în legătură cu care s-au născut între părți numeroase raporturi judiciare conflictuale atât de drept penal cât și civil, este proprietatea sa în baza actelor care au fost depuse la dosarul cauzei, atât cu prilejul judecării la fond a cauzei, dar și odată cu formularea cererii de apel și nu a părții vătămate, cum s-a reținut în mod eronat în cuprinsul deciziei civile nr. 60/ 19.01.1994 a Curții de APEL IAȘI.
În susținerea motivelor de apel formulate de partea vătămată s-a invocat netemeinicia hotărârii pronunțate de prima instanță în raport cu modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatei, respectiv cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, apreciind că s-ar fi impus, față de conduita manifestată constant de către inculpată, executarea pedepsei în regim de detenție, cu privire la omisiunea instanței de fond de a repune partea în situația anterioară, față de acordarea unor despăgubiri civile parțiale în raport cu prejudiciul total reprezentând beneficiu nerealizat în perioada 2002-2006 și obligarea inculpatei la plata doar a unei părți din totalul cheltuielilor de judecată avansate la fondul cauzei, solicitând instanței de control judiciar reanalizarea sub toate aceste aspecte a hotărârii apelate.
Tribunalul Iași prin decizia penală nr.538 din 23 noiembrie 2007 admis apelul formulat de partea vătămată împotriva sentinței penale 164/28.03.2007 a Judecătoriei Hârlău, pe care a desființat-o în parte în latură civilă și rejudecând cauza:
În baza art.14, 346 Cod procedură penală s-au repus părțile în situația anterioară săvârșirii infracțiunii, sens în care inculpata a fost obligată să lase în deplină proprietate, liniștită posesie și pașnică folosință suprafața de 1200. teren, situat în comuna, sat, tarlaua 11, parcela 305.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Apelul inculpatei a fost respins ca nefondat.
Inculpata a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat și către partea vătămată în apel.
Prima instanță a administrat în cauză toate probele necesare aflării adevărului cu privire la fapta sub aspectul căreia a fost trimisă în judecată inculpata, împrejurările în care a fost săvârșită aceasta și persoana făptuitorului în conformitate cu dispozițiile art. 62 și următoarele Codul d e procedură penală.
Pe baza acestor probe situația de fapt a fost stabilită corect concluzionându-se corespunzător asupra vinovăției inculpatei în săvârșirea infracțiunii de "nerespectare a hotărârilor judecătorești " prevăzută și pedepsită de art. 271 al. 2 Cod penal, constând în fapta acesteia care, deși avea cunoștință despre existența unei hotărâri judecătorești care-i recunoștea părții vătămate dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1.200. teren p. în litigiu, situat în V satului, comuna, județul I, respectiv a deciziei civile nr. 60/19.01.1994 a Curții de APEL IAȘI și care mai fusese "sancționată" de statul român prin sentința penală nr. 557/2001 a Judecătoriei Hârlău de condamnare sub aspectul săvârșirii aceleiași infracțiuni de "nerespectare a hotărârilor judecătorești" cu privire la același teren litigios, după data de 3.04.2006 - când, în prezența inculpatei, executorul judecătoresc a pus în executare dispozițiile civile din sentința penală anterior menționată, aceasta a refuzat semnarea procesului-verbal întocmit de executor cu acest prilej continuând să ocupe terenul părții vătămate și împiedicând accesul acesteia din urmă pe teren.
Susținerile inculpatei-apelante referitoare la nevinovăția sa sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 271 al. 2 Cod penal, prin prisma nelegalităților actelor care au stat la baza emiterii hotărârii judecătorești cu privire la care i se reține nerespectarea prin actul de inculpare exced de cercetare cu privire la această in infracțiune, aceste aspecte fiind lămurite în drept prin decizia civilă nr. 60/19.01.1994 a Curții de APEL IAȘI, hotărâre care a stat la baza pronunțării și a sentinței penale nr. 557/ 2001 Judecătoriei Hârlău cu privire la care se reclamă săvârșirea infracțiunii de "nerespectare a hotărârilor judecătorești" și prin care de altfel s-a dispus în sensul condamnării aceleiași pentru săvârșirea aceleiași infracțiuni comise în raport cu hotărârea civilă anterior menționată, suprafața de teren în litigiu în suprafață de 1.200. fiind de drept în proprietatea părții vătămate în baza actului de vânzare-cumpărare autentificat de Notariatul P (fostul notariat de stat) sub nr. 1135 din 19.03.1992, validitatea efectelor acestui înscris nefiind combătută prin nici un mijloc de probă.
Reținând în mod întemeiat vinovăția inculpatei, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de "nerespectare a hotărârilor judecătorești" prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 271 Cod penal în mod corect a dispus instanța de fond în sensul condamnării acesteia la o pedeapsă penală la individualizarea judiciară a căreia a avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal și a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins în variante suspendării condiționate a executării pedepsei.
Critica apelantei - părți vătămate referitoare la caracterul neîntemeiat al acestei modalități de executare, aceasta apreciind că se impunea executarea pedepsei aplicate inculpatei în regim de detenție s-a dovedit a fi nejustificată atât din perspectiva circumstanțelor procesuale ale inculpatei - care deși figurează cu antecedente penale este o persoană în vârstă - dar și a împrejurării întrunirii cumulative a condițiilor prevăzute de art. 81 Cod penal.
instanței de control judiciar asupra omisiunii instanței de fond de a anula suspendarea condiționată a executării pedepsei dispusă prin sentința penală nr. 511/4.07.2005, definitivă prin decizia penală nr.1196 din 27.10.2005 a Tribunalului Iași ca urmare a săvârșirii de către aceeași inculpată, înainte de pronunțarea acestei hotărâri, a unor alte infracțiuni sub aspectul cărora aceasta a fost condamnată prin sentința penală nr. 333/2006 Judecătoriei Hârlău, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 358/2006 a Tribunalului Iași, nu poate fi materializată cu prilejul controlului judiciar efectuat în prezenta cauză deoarece instanța de apel s-ar afla în situația ca, în cazul constatării aplicabilității dispozițiilor art. 85 teza finală să aplice regulile de la concursul de infracțiuni, respectiv să dispună în sensul contopirii pedepselor pentru infracțiunile constatate ca și concurente, contopire care însă nu o mai poate realiza instanța în această etapă a procesului penal deoarece, cu prilejul soluționării unui recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție hotărât prin decizia nr. 70 din 15.10.2007 "că instanța de control judiciar nu poate dispune direct în căile de atac contopirea pedepsei aplicate pentru infracțiunile care au făcut obiectul judecății cu pedepse aplicate pentru infracțiuni concurente, pentru care există o condamnare definitivă, în cazul în care contopirea nu a fost dispusă de către prima instanță", în cauza de față infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 271 al.2. Cod penal fiind săvârșită de inculpata în termenul de încercare al suspendării condiționate dispuse prin sentința penală nr. 511/4.07.2005 Judecătoriei Hârlău, definitivă prin decizia penală nr. 1196/2005 Tribunalului Iași și față de care se impunea anularea suspendării condiționate a executării pedepsei ca urmare a săvârșirii de către inculpata la data de 10.04.2004 a unor infracțiuni înainte de pronunțarea hotărârii prin care s-a dispus suspendarea, "sancționate" însă ulterior rămânerii definitive a acestei hotărâri.
Pentru toate aceste motive apreciază Tribunalul, că nu se impune reformarea sentinței apelate în latura penală a cauzei, dispozițiile primei instanțe urmând a fi astfel menținute.
În latura civilă a cauzei, văzând și criticile aduse hotărârii pronunțate de instanța de fond de către partea civilă, constată că acțiunea civilă a acestei părți apelante a fost corect soluționată, în urma coroborării declarațiilor martorilor audiați în cauză - respectiv a numiților, și -, prejudiciul cauzat părții civile fiind în mod corect estimat la suma de 450 lei reprezentând beneficiul nerealizat de partea civilă în perioada 2005 și 2006, reținând că pentru anii 2002, 2003, 2004, aceleiași părți civile, prin sentința civilă nr. 605/20.10.2005 a Judecătoriei Hârlău, i s-au acordat despăgubiri civile reprezentând folosul nerealizat de către această parte ca urmare a neutilizării terenului în litigiu, în sumă de 705 lei, în consecință admiterea parțială a pretențiilor civile solicitate de partea civilă fiind pe deplin justificată.
Cu privire la susținerea aceleiași părți civile referitoare la omisiunea primei instanțe de obligare a inculpatei la plata onorariului către expert Bahnă, constată tribunalul ca neîntemeiată cererea apelantei - părți civile deoarece expertiza topografică efectuată de acest expert nu a fost dispusă în prezenta cauză - la dosar atașându-se doar o copie a raportului de expertiză și chitanța care atestă plata onorariului - ea fiind efectuată la cererea părții într-un alt dosar (881/ 2004 al Judecătoriei Hârlău ).
Singura critică pe care și-o însușește instanța de apel se referă la omisiunea instanței de fond de a dispune în cuprinsul hotărârii repunerea părților în situația anterioară, aspect care urmează a fi remediat prin decizie, în baza dispozițiilor art. 348 Cod procedură penală.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul, în baza dispozițiilor art. 379 pct.2. lit. a Cod procedură penală va admite apelul declarat de partea civilă împotriva sentinței penale nr. 164/28.03.2007 pronunțată de Judecătoria Hârlău, sentință pe care o va desființa în parte, în latura civilă, și, cu prilejul rejudecării, va dispune în sensul repunerii părților în situația anterioară și obligării inculpatei să lase în deplină proprietate și liniștită posesie părții vătămate suprafața de 1.200 .p. teren situat în sat, comuna, județul I, tarlaua 11, parcela 305, urmând a menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
Pentru aceleași considerente, în baza dispozițiilor art. 379 pct.2. lit. a Cod procedură penală va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpata împotriva aceleiași sentințe.
În termenul prevăzut de art.385 ind.3 alin.1 Cod procedură penală a declarat recurs împotriva deciziei pronunțate în apel inculpata criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului inculpata arată că a fost condamnată în mod greșit de instanța de fond întrucât este nevinovată, iar terenul pe care-l ocupă este proprietatea sa și nu al părții vătămate care deține 3600. în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.1135/19.03.1992 și nu cât pretinde în prezent, respectiv 6000. pentru care deține acte false de donație pe care i le-a făcut mama sa.
Arată inculpata că partea vătămată a modificat actul de donație cu privire la suprafața de 2400. teren primit de la mama sa cu privire la vecinătăți, schimbând obiectul donației și inventând suprafața de teren pe care a revendicat-o de la inculpata, obținând hotărâre judecătorească.
Se arată că în mod greșit instanța de fond a reținut că inculpata a recunoscut în mod involuntar săvârșirea infracțiunii, întrucât ea nu a făcut altceva decât să explice realitatea.
De asemenea, în mod greșit instanța de apel a repus părțile în situația anterioară săvârșirii infracțiunii, în realitate această situație de acum neexistând niciodată, iar în aceste condiții inculpata ar trebui să părăsească inclusiv casa în care locuiește de o viață. Inculpata arată că a formulat acțiune în anularea donației însă instanța penală trebuia să efectueze o expertiză de specialitate prin care să identifice terenul în discuție, iar despăgubirile au fost greșit acordate părții civile întrucât aceasta își folosește terenul netulburată.
Examinând recursul declarat în raport cu criticile formulate și cu decizia dată în cauză, Curtea constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
În mod corect și în concordanță cu materialul probator administrat în cauză instanța de fond și de apel au reținut că inculpata a comis o infracțiune de nerespectare a hotărârilor judecătorești, prevăzută de art.271 al.2 Cod penal, în dauna părții vătămate, cauzându-i acesteia prejudicii.
Situația de fapt reținută de instanța de fond este corectă și corespunde probelor administrate, care au fost judicios interpretate.
Prin Decizia civilă 60/19.01.1994 a Curții de APEL IAȘI inculpata a fost obligată să lase în deplină și liniștită proprietate suprafața de 1200. teren arabil situat în satul, comuna, județul
Terenul respectiv, se arată în hotărâre i-a fost reconstituit după procedura Legii nr.18/1991, partea vătămată cumpărând apoi suprafața de 3600. teren grădină conform contractului de vânzare-cumpărare nr.1135/19 martie 1992 autentificat la Notariatul
Comisia de aplicare a Legii 18/1991, deși inițial o pusese în posesie pe inculpata pe suprafața de 0,72 ha. ulterior revine și-i recunoaște acesteia doar 0,60 ha. teren, iar diferența de 1200. i-o dă în proprietate și posesie părții vătămate.
Prin sentința penală nr.557/17 decembrie 2001 Judecătoriei Hârlău, definitivă prin Decizia penală nr.107/11.12.2004 a Curții de APEL IAȘI inculpata a mai fost condamnată pentru nerespectarea hotărârii judecătorești cu privire la această suprafață de teren de 1200. fiind obligată să-l lase în deplină proprietate și pașnică posesie în favoarea părții vătămate.
La data de 3.04.2006 când executorul judecătoresc a procedat la punerea în executare a dispozițiilor civile din sentința arătată mai sus, inculpata a refuzat semnarea procesului-verbal, declarând că nu este de acord cu această hotărâre.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză și celelalte lucrări administrate rezultă că inculpata ocupa terenul recunoscut părții vătămate prin hotărâre judecătorească și refuză să-l elibereze, împiedicând partea vătămată să-l folosească.
Coroborând probele administrate în cauză instanța de fond a ajuns la concluzia justă că fapta există, a fost comisă de inculpată și s-a reținut în mod corect vinovăția acesteia.
Individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatei s-a făcut în mod corect de instanța de fond care a ținut cont atât de criteriile generale, prevăzute de art.72 Cod penal, gradul de pericol social al faptei, modalitatea concretă în care a fost comisă, cât și circumstanțele personale ale inculpatei care s-a prezentat în fața instanței însă are și alte condamnări, dând dovadă de persistență infracțională.
Instanța apreciază că probatoriul administrat în fața instanței de fond și de apel este complet și concludent, nefiind obligatorie în cauză efectuarea unei expertize de specialitate care să identifice terenul în litigiu, acesta fiind identificat prin hotărârea judecătorească pe care inculpata refuză să o respecte, neputându-se interveni pe această cale în autoritatea de lucru judecat a Deciziei civile nr.60/19.01.1994 a Curții de APEL IAȘI și a Sentinței penale 557/17 decembrie 2001 Judecătoriei Hârlău, definitivă prin Decizia penală nr.107/11.12.2004 a Curții de APEL IAȘI.
Latura civilă a cauzei a fost corect soluționată de cele 2 instanțe.
În mod corect a fost obligată inculpata la plata de despăgubiri civile către partea civilă, pentru beneficiul nerealizat în perioada 2005-2006, conform art.14 al.4 Cod procedură penală, 346 Cod procedură penală și art.998 și 999 Cod civil, suma stabilită fiind echitabilă și dovedită prin probele administrate.
Restabilirea situației anterioare săvârșirii faptei s-a făcut în mod temeinic și legal de instanța de apel, în baza prevederilor art.14 al.3 lit. "a" și art.348 Cod procedură penală, avându-se în vedere că aceasta împiedică partea vătămată să folosească (imobilul) terenul așa cum i-a fost recunoscut prin hotărârile judecătorești.
Constatând din examinarea cauzei sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.371 alin.2 Cod procedură penală, că nu există motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, pentru aceste considerente, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit. b Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata împotriva deciziei penale nr.538/23 noiembrie 2007 Tribunalului Iași, pe care o va menține.
Conform art.192 alin.2 Cod procedură penală instanța va obliga recurenta la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpata împotriva deciziei penale nr.538 din 23.XI.2007 a Tribunalului Iași, hotărâre pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 60 lei cheltuieli judiciare, iar părții vătămate-intimat suma de 100 lei, cu același titlu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.03.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
- -
-
10.IV.2008.-
2 ex.-
Președinte:Mihaela ChirilăJudecători:Mihaela Chirilă, Maria Cenușă, Otilia Susanu
