Nerespectarea hotărârilor judecătorești (art. 271 cod penal). Decizia 213/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 213/
Ședința publică de la 25 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Ionescu
JUDECĂTOR: G -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Bugarsky
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului formulat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 306/A/16.10.2007 a Tribunalului Arad, pronunțată în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: inculpatul asistat de avocat ales, lipsă fiind părțile civile intimate.
Procedura legal îndeplinită.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului solicită, admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea spre rejudecare a cauzei, deoarece hotărârea este lovită de nulitate, fiind încălcat dreptul la apărare a inculpatului, prin neascultarea acestuia de către instanța de apel și că s-ar fi judecat cauza în lipsa inculpatului, acesta fiind plecat în străinătate și fără a fi citat, astfel fiind încălcate prevederile art.6 din CEDO. De asemenea, se susține că cu fost încălcate dispozițiile referitoare la individualizarea pedepsei, pericolul social concret este minim, inculpatul este bolnav, sens în care depune la dosar acte medicale, un memoriu și un articol de presă, solicită achitarea inculpatului în baza art.181C.P.P. și menținerea hotărârii dată de prima instanță.
Procurorul solicită a se reține că inculpatul nu a fost citat la instanța de apel, deoarece avea termen în cunoștință, el prezintă pericol social, solicită casarea hotărârii pronunțate în apel și înlăturarea dispozițiilor art.41 alin.2 Cod Penal, deoarece a amenințat numai pe partea civilă nu și pe.
Inculpatul, având cuvântul, arată că a săvârșit fapta, a fost nemulțumit de stabilirea liniei de hotar de către vecinii săi, care sunt de rea credință, au făcut gardul abuziv și nu i s-a adus la cunoștință acest lucru, a se reține hotărârea Judecătoriei Arad și a fi respinsă hotărârea Tribunalului Arad.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 978 din 24 aprilie 2oo7 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr. 13928/55/2oo6 în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit b Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de insultă în formă continuată, prevăzută de art. 205 al 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al 2 Cod penal și art13 Cod penal.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală, a fost achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești, prevăzută de art. 271 al. 2 Cod penal.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b ind 1 Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare, prevăzută de art. 193 al. 1 Cod penal cu înlăturarea art. 41 al. 2 Cod penal.
În baza art. 18 ind 1 Cod penal rap. la art. 91 lit. c Cod penal a fost obligat inculpatul la plata unei amenzi cu caracter administrativ, în sumă de 100 lei.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b ind 1 Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, prevăzută de art. 217 al 1 Cod penal.
În baza art. 18 ind 1 Cod penal raportat la art. 91 lit. c Cod penal a fost obligat inculpatul la plata unei amenzi cu caracter administrativ, în sumă de 100 lei.
În baza art. 346 al 2, art. 14 lit. b Cod procedură penală, art. 998 și art. 999 Cod civil, a fost obligat inculpatul să plătească părților civile și, ambii cu domiciliul în loc., nr.363, jud. B, suma de 200 lei, cu titlu de despăgubiri.
În baza art. 192 al 1 pct. 1 lit. c Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare parțiale, restul cheltuielilor judiciare rămânând în sarcina statului, conform art. 192 al. 3 Cod procedură penală.
În baza art. 193 al 6 Cod procedură penală, raportat la art. 274 și art. 276 Cod procedură civilă, au fost compensate parțial cheltuielile judiciare efectuate de părți și a fost obligat inculpatul să plătească părților civile suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut în fapt următoarele:
Părțile vătămate și inculpatul sunt proprietari ai imobilelor învecinate situate în localitatea, județul B, la numerele 363 și respectiv 362. Pentru stabilirea liniei de hotar între cele două proprietăți, între părți a avut loc un proces civil, soluționat prin sentința civilă nr.7620/05.12.1997 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin neapelare. Prin aceeași hotărâre inculpatul a fost obligat să lase în proprietatea părților vătămate suprafața de 56 mp(f:16-17 dosar up).
Hotărârea civilă a fost pusă în executare 29.05.2000 și apoi la data de 22.04.2001(f:18,19), inculpatul scoțând de fiecare dată țărușii montați de executorul judecătoresc și ocupând grădina părților vătămate, fapte pentru care a fost condamnat, prin sentința penală nr.2038/2001 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin decizia penală nr.286/A/15.05.2002 a Tribunalului Bihor și decizia penală nr.859/R/2002 a Curții de Apel Oradea (f:26-36 dosar up).
La data de 05.03.2002, părțile vătămate au obținut autorizația de construcție nr. 4 (f:20 dosar up) pentru împrejmuire între vecinătăți cu grad de prefabricate și gard cu plasă de sârmă, autorizație prelungită la data de 05.03.2004.
La data de 20.08.2004, părțile vătămate împreună cu ginerele lor și martorul, au început construcția gardului, potrivit autorizației primite.
În aceeași dată, în jurul orelor 19,00, inculpatul s-a întors la domiciliu și, văzând gardul din plăci de azbociment a luat un topor și a demontat trei plăci. Părțile vătămate care nu se mai aflau în grădină s-au întors în grădină unde inculpatul le-a adresat injurii și l-a amenințat pe partea vătămată că-l va lovi cu toporul în cap.
Amenințarea inculpatului rezultat din declarația martorului (f:26), acesta arătând că, la un moment dat socrul meu a ieșit în grădină iar inculpatul a văzut și a început să îl înjure și să-l amenințe că îl va lovi în cap cu toporul, iar în acel moment avea toporul în mână".
În data de 21.08.2004, părțile vătămate au continuat construcția gardului iar inculpatul a demontat în aceeași modalitate alte trei plăci de azbociment din gard. Partea vătămată nu era de față în momentul demontării acestor plăci-declarație martor (f:26). Inculpatul a proferat din nou injurii în grădină, în timp ce demonta gardul, dar nu a proferat nici o amenințare la adresa părții vătămate care nici nu era de față".
Inculpatul a recunoscut că a demontat aceste plăci din gard dar a susținut că nu le-a deteriorat și că nu a adresat injurii sau amenințări părții vătămate.
Declarația inculpatului este contrazisă de declarația martorului în ce privește amenințările și injuriile. Martorul a arătat că în ambele zile inculpatul a adresat injurii părții vătămate, dar amenințări că îl va lovi cu toporul în cap numai în prima zi.
Martorul a declarat că l-a auzit din grădina sa, în data de 21.08.2004, pe inculpat proferând injurii și spunând că, cine se apropie de gard îi dau în cap" dar nu a văzut dacă partea vătămată era sau nu în grădină și putea să audă aceste cuvinte dar a presupus că erau adresate părții vătămate.
Cei doi martori au arătat că plăcile desprinse din gard nu mai puteau fi refolosite, acestea deteriorându-se cu ocazia demontării.
Martorul propus de inculpat, a confirmat deteriorarea a două dintre cele trei plăci desprinse în prima zi, plăci pe care el le-a văzut -, una era ruptă la un iar cealaltă avea o gaură în mijloc, iar cea de-a treia era mai departe în grădină nu m-am mai dus să o văd". Martorul, propus tot de inculpat, a confirmat, de asemenea, deteriorarea celor trei plăci. Martorul deși a asistat la discuția dintre părți din data de 20.08.2004, a susținut că nu l-a auzit pe inculpat să amenințe partea vătămată, dar că nu a asistat de la începutul discuției, astfel că declarația sa nu este contrară declarației martorului.
Așa fiind instanța a reținut că în data de 20.08.2004 și 21.08.2004, inculpatul demontat cele șase plăci din gardul părților vătămate, deteriorându-le, martorii confirmând că prin demontare acestea s-au deteriorat precum și faptul că în data de 20.08.2004 l-a amenințat pe partea vătămată că-i va da în cap, după ce acesta ieșise din casă deși ginerele său îi spusese să rămână în casă tocmai pentru a nu provoca discuții.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad care a criticat sentința ca fiind nelegală temeiul achitării inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 271 cod penal fiind greșit și al nereținerii disp. art. 41 al. 2 cod penal cu privire la infracțiunea de distrugere și părțile vătămate și care au solicitat condamnarea inculpatului și pentru săvârșirea infracțiunilor de distrugere și amenințare pentru care acesta a fost achitat.
In cursul judecării apelului inculpatul nu a fost audiat deoarece nu s-a prezentat la nici unul din termenele de judecată iar in conformitate cu dispozițiile art. 378 cod pr. penală ascultarea inculpatului este obligatorie doar dacă acesta este prezent. Judecata poate fi făcută in lipsa inculpatului legal citat dacă acesta nu se află in situația prevăzută de art. 314 cod pr. penală.
Prin DP nr. 306/A/16.10.2007, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, au fost dmise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad și părțile vătămate și împotriva sentinței penale nr. 978 din 24 aprilie 2007 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr- privind pe inculpatul.
S-a dispus desființarea sentinței în latura penală și în rejudecare:
S-a schimbat temeiul achitării inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 271 al. 2 Cod penal din art. 11 pct. 2 lit. a, 10 lit. a Cod procedură penală în 11 pct. 2 lit.a, art. 10 lit. d Cod procedură penală.
S-au înlăturat dispozițiile privitoare la achitarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 193 Cod penal și 217 al. 1 Cod penal.
În baza art. 193 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2, 42 Cod penal a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 1 decembrie 1947 în, jud. B, cetățean român, studii liceale, pensionar, cu antecedente penale, domiciliat în O, nr. 17,. 15, fără forme legale în nr. 362, jud. B, la:
-3 (trei) luni închisoare.
În baza art. 217 al. 1, art. 41 al. 2, 42 Cod penal a fost condamnat același inculpat, la
-3 (trei) luni închisoare.
S-au contopit cele două pedepse de 3 luni, fiind aplicată pedeapsa de 3 luni închisoare.
În baza art. 83 Cod penal s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 5 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2038/2001, definitivă prin decizia penală nr. 859 din 19 noiembrie 2002 Curții de Apel Oradea și s-a dispus executarea pedepsei alături de cea aplicată prin prezenta.
Pe perioada și în condițiile art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a - dreptul de a fi ales, lit. b Cod penal.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul, xaminând apelurile conform disp. art. 371 cod pr. penală prin prisma motivelor de apel și din oficiu s-au constatat că apelurile sunt fondate.
Prin sentința civilă nr. 762o/15 decembrie 1997 Judecătoria Oradeaa stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților vătămate si a inculpatului. Sentința a fost pusă in executare in anul 2ooo și au fost plantați țărușii care delimitau proprietățile, inculpatul neparticipând la punerea in executare a sentinței. A doua zi inculpatul a smuls țărușii motiv pentru la 6 aprilie 2oo1 s-a procedat la o nouă punere in executare a dispozițiilor sentinței. Prin sentința penală nr. 2o38/2oo1 Judecătoria Oradeaa condamnat pe inculpatul la 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 271 al, 2 cod penal și la 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 217 al. 1 cod penal, a aplicat pedeapsa de 5 luni închisoare și a dispus suspendarea condiționată a executării ei. sentința a rămas definitivă prin decizia penală nr. 889 din 19 noiembrie 2oo2 a Curții de apel Oradea.
Din probele administrate și anume declarațiile martorilor ascultați, și rezultă că
părțile vătămate, pentru a delimita proprietățile au construit un gard din plăci de azbociment, gard pe care în mod repetat inculpatul l-a distrus scoțând mai multe plăci și că l-a amenințat pe că-l va omorî cu toporul.
Prima instanță a apreciat că infracțiunea prev. de art. 271 al 2 cod penal nu există motiv pentru care în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 1o lit. a cod penal a dispus achitarea inculpatului.
In conformitate cu disp. art. 271 al. 2 cod penal constituie infracțiunea de nerespectarea hotărârilor judecătorești împiedicarea unei persoane de a folosi o locuință ori parte dintr-o locuință sau imobil deținut in baza unei hotărâri judecătorești.
Prin acțiunile sale inculpatul a împiedicat părțile vătămate să își folosească imobilul dar lipsește o altă condiție cerută de lege și anume ca acesta să fie deținut in baza unei hotărâri judecătorești astfel că temeiul achitării se impunea a fi art. 1o lit. d cod penal.
In ceea ce privește infracțiunea de amenințare, având in vedere relațiile tensionate dintre părți, conduita inculpatului in relațiile cu acestea se apreciază că prima instanță în mod greșit a apreciat că fapta inculpatului de a amenința cu moartea partea vătămată nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și a dispus achitarea acestuia aplicându-i o amendă cu caracter administrativ de 1oo lei.
De asemenea, în mod greșit a făcut aceeași apreciere și cu privire la fapta inculpatului de a distruge in mod repetat gardul despărțitor, ridicat de părțile vătămate neținând seama de faptul că inculpatul a mai fost condamnat pentru infracțiunea de distrugere printr-o sentință rămasă definitivă, a persistat in acțiunile sale.
Pentru aceste considerente apelurile declarate de parchet și părțile vătămate au fost admise, sentința a fost desființată in latura penală conf. art. 379 pct. 2 lit. a cod pr. penală și în rejudecare s-a schimat temeiul achitării pentru infracțiunea prev. de art. 271 al. 2 cod penal în art. 1o lit. d cod penal. De asemenea, s-a reținut că fapta inculpatului de a amenința partea vătămată cu moartea în condițiile relațiilor tensionate dintre părți a fost de natură aoa larma pe aceasta astfel că ea întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de amenințare pentru care va fi condamnat.
De asemenea s-au înlăturat dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art.1o lit. b/1 cod pr. penală și 18/1 cod penal cu privire la fapta inculpatului de distrugere și s-a reținut că acesta a săvârșit infracțiunea prev. de art. 217 1 cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 cod penal.
La individualizarea pedepselor s-a avut în vedere gradul de pericol social concret al fiecărei infracțiuni, rezultat din modul și împrejurările in care au fost săvârșite, persoana inculpatului și față de limitele legale de pedeapsă va condamna pe acesta la câte 3 luni închisoare pentru infracțiunea de distrugere și de amenințare.
In baza art. 33 lit. a, 34 lit. b cod penal s-au contopit pedepsele și s-a aplicat pedeapsa de 3 luni închisoare.
Inculpatul a săvârșit infracțiunile în termenul de încercare stabilit prin sentința penală 762o/22o1 astfel că față de dispozițiile art.86/4 cod penal s-a revocat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere în privința pedepsei de 5 luni închisoare și s-a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa de 3 luni închisoare.
In baza dispozițiilor art. 71 cod penal s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a dreptul de a fi ales, și lit. b cod penal.
Celelalte dispoziții ale sentinței fiind temeinice și legale au fost menținute ca fiind temeinice și legale.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul motivele de recurs fiind dezvoltate în ziua judecății de către apărătorul ales al acestuia.
Astfel, acesta a invocat un motiv de nelegalitate a hotărârii penale recurate în sensul că s-ar fi încălcat dreptul la apărare a inculpatului, prin neascultarea acestuia de către instanța de apel și că s-ar fi judecat cauza fără a fi prezent inculpat, acesta fiind plecat în străinătate și fără a fi citat, fiind încălcate dispozițiile art. 6 din CEDO, solicitându-se casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei, hotărârea fiind lovită de nulitate.
S-a arătat că hotărârea recurată este și netemeinică pentru că au fost încălcate dispozițiile referitoare la individualizarea judiciară a pedepsei, pericolul social concret este minim, iar în ceea ce privește circumstanțele reale ale inculpatului, s-a menționat că acesta este bolnav conform actelor medicale depuse, în final solicitându-se achitarea inculpatului.
Examinând decizia penală recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, instanța constată că recursul formulat de inculpatul, este fondat pentru motivele care urmează a fi expuse în continuare.
Instanța constată că, prima instanță, Judecătoria Arada reținut în mod corect starea de fapt dedusă judecății pe baza probelor administrate în cauză, nevinovăția inculpatului în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de insultă în formă continuată prevăzută de art.205 alin.1, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod Penal, a infracțiunii de nerespectarea hotărârilor judecătorești, prevăzută de art.271 alin.2 Cod Penal, respectiv vinovăția acestuia, dar în același timp și lipsa pericolului social al unei infracțiunii în ceea ce privește faptele încadrate în rechizitoriu ca amenințare și distrugere infracțiuni prevăzute de art.193 și 217 alin.1
Cod PenalÎn ceea ce privește infracțiunea de insultă, pentru care a fost acuzat inculpatul, instanța de fond în mod corect a apreciat că se impune achitarea sa, în temeiul art.10 lit.b C.P.P. având în vedere că fapta inculpatului de a adresa insulte părții vătămate la data de 20 și 21 august 2004, nu este prevăzută de legea penală, făcându-se aplicarea legii mai favorabile prevăzută de art.13
Cod PenalCu privire la infracțiunea de nerespectare a unei hotărâri judecătorești, prevăzută de art.271 alin.2 Cod Penal, instanța de recurs apreciază că temeiul de achitare folosit de către Judecătoria Arad este cea corectă, respectiv art.10 lit.a C.P.P. și nu cea indicată de către Tribunalul Arad, art.10 lit.d C.P.P. întrucât inculpatul nu a pătruns pe terenul părților vătămate, nu a desființat linia de hotar, iar demontarea unor plăci din gard nu punea părțile vătămate în imposibilitatea folosirii grădinii în nici un mod.
Cu privire la infracțiunea de amenințare de care este acuzat inculpatul de asemenea s-a apreciat de către instanța de fond că se impune înlăturarea dispozițiilor art.41 alin.2 Cod Penal, din încadrarea juridică indicată, deoarece din probele dosarului nu rezultă că inculpatul ar fi amenințat partea vătămată și în data de 21 august 2004 sau cu alte ocazii.
În mod corect a apreciat prima instanță că, fapta inculpatului de a amenința cu toporul nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, deoarece apreciind modul de desfășurare a întregii fapte, motivul izbucnirii conflictului, fapta prin conținutul său concret este lipsită de importanță, deoarece temerea indusă părții vătămate a fost minimă.
De asemenea, și fapta inculpatului de a demonta în data de 20 și 21 august 2004 câte trei plăci de azbociment din gardul părților vătămate, deteriorându-le, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, având în vedere și valoarea mică a prejudiciului cauzat, respectiv 90 de lei, raportat la faptul că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, astfel că, pentru ambele fapte încadrate inițial ca infracțiuni prevăzute de art.193 și 217 alin.1 Cod Penal, inculpatul urmează a fi achitat, în baza art.10 lit.1
C.P.P.Deoarece s-a constatat vinovăția inculpatului cu privire la aceste două fapte, inculpatului urmează a-i fi aplicată o sancțiune administrativă orientată spre maximul permis de lege, respectiv de 1000 RON, având în vedere că inculpatul perseverează în a comite acte antisociale, fiind condamnat anterior pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești, prevăzută de art.271 alin.2 la Cod Penal 5 luni închisoare și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.217 alin.1 Cod Penal, la 2 luni închisoare, pedeapsa rezultantă de 5 luni închisoare, fiind suspendată condiționat.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța va menține dispozițiile hotărârii primei instanțe care a constatat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, deoarece inculpatul a cauzat un prejudiciu de 200 lei, respectiv 90 lei valoarea celor 6 plăci de azbociment deteriorate și 110 lei cheltuielile necesare transportului și montării acestora, astfel că în mod just acesta a fost obligat către părțile civile la suma de 200 lei cu titlu de despăgubiri.
În ceea ce privește motivul de nelegalitate invocat de către apărătorul ales al inculpatului, se constată că hotărârea pronunțată și recurată nu este lovită de nulitate și nu se impune casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei, pentru următoarele considerente.
Astfel, primul termen de judecată al cauzei a fost la data de 19 iunie 2007, când inculpatul a fost prezent și asistat de avocat din oficiu, iar inculpatul a solicitat amânarea cauze, pentru angajarea unui apărător ales, cerere care a și fost admisă, iar la următorul termen de judecată, 18 septembrie 2007, inculpatul a depus o cerere de amânare a cauzei, invocând faptul că este plecat din țară, acordându-se de asemenea un termen de judecată, iar la termenul din 16 octombrie 2007 inculpatul nu s-a prezentat, iar cauza a rămas în pronunțare.
Instanța constată că inculpatul nu mai trebuia citat, deoarece acesta a luat termenul în cunoștință la data de 19 iunie 2007, astfel că critica sub acest aspect a inculpatului este total nefondată, iar dreptul la apărare al acestuia nu a fost încălcat sub aspectul neacordării unor termene de judecată în vederea angajării unui apărător ales. Este adevărat că inculpatul nu a fost ascultat de câtre instanța de apel, deși acesta a fost achitat în prima instanță, însă inculpatul nu a fost prezent decât la primul termen de judecată când a solicitat un termen pentru angajarea unui apărător, iar celelalte termene de judecată a lipsit, iar dispozițiile art.378 alin.11C.P.P. sunt incidente doar în condițiile în care inculpatul este prezent. Neangajarea unui apărător ales într-o perioadă îndelungată, respectiv de la primul termen de judecată 19 iunie 2007, și până la ultimul termen de judecată 16 octombrie 2007, nu este culpa instanței, ci doar a inculpatului, acesta stând în pasivitate, astfel că nu se poate reține încălcarea dreptului la apărare a inculpatului.
De asemenea, inculpatul cu ocazia judecării pe fond a cauzei n-a beneficiat de serviciile unui apărător din oficiu pentru că nu se impunea acest lucru, deoarece pentru infracțiunile pentru care a fost judecat nu sunt pedepsite cu pedepse mai mari de 5 ani.
În aceste condiții instanța constată că hotărârea penală recurată nu este lovită de nulitate, așa cum a reținut apărătorul ales al inculpatului, și nu există motive de casare cu trimitere spre rejudecare pentru motivele solicitate de către inculpat, astfel că motivul de nulitate invocat urmează a fi înlăturat.
Pentru considerentele de mai sus, instanța urmează să admită recursul formulat de către inculpatul,va casa decizia penală recurată și în parte SP nr.978/24.04.2007 a Judecătoriei Arad și rejudecând, în baza art.181raportat Cod Penal la art.91 lit.c Cod Penal, va aplica inculpatului o singură amendă administrativă în cuantum de 1000 RON.
Instanța va menține în rest dispozițiile SP nr.978/24.04.2007 a Judecătoriei Arad pronunțată în dosarul nr-, acestea fiind temeinice și legale.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.3
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.2, lit.b C.P.P. admite recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 306/A/16.10.2007 a Tribunalului Arad, pronunțată în dosar nr-.
Casează decizia penală recurată și în parte sentința penală nr. 978/24.04.2007 a Judecătoriei Arad, pronunțată în dosar nr- și rejudecând:
În baza art. 181.Cod Penal rap. la art. 91 lit. c aplică Cod Penal inculpatului o singură amendă administrativă în cuantum de 1000 RON.
Menține în rest dispozițiile sentinței penale nr. 978/24.04.2007 a Judecătoriei Arad, pronunțată în dosar nr-.
În baza art.192 alin.3 C.P.P. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 25 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Constantin Costea
- - G - - -
GREFIER
- -
RED. GB / 27.02.2008
Dact 2 exempl/04 martie 2008
Primă instanță: Judecătoria Arad
Jud:
Apel: Tribunalul Arad
Jud:
Președinte:Victor IonescuJudecători:Victor Ionescu, Gheorghe Bugarsky, Constantin Costea
