Nerespectarea hotărârilor judecătorești (art. 271 cod penal). Decizia 28/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE Nr. 28/R Dosar nr-
Ședința publică de la 16 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Angela Hărăstășanu
JUDECĂTOR 2: Alina Constanța Mandu C -
JUDECĂTOR 3: Gheorghe G
Grefier:
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
- procuror -
în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 225/A din 20 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ș3edința publică din 9 ianuarie 2009 când părțile prezente au pus concluzii în sensul cwelor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 16 ianuarie 2009, când,
Curtea
Asupra recursului formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 225/A/2008 a Tribunalului Brașov constată că prin aceasta s-a dispus respingerea recursului inculpatului împotriva sentinței penale nr. 709/2008 prin care acesta a fost condamnat în temeiul art. 271 alin.2 Cod penal, raportat la art. 63 alin3 teza a-II-a Cod penal la pedeapsa amenzii de 1000 lei pentru comiterea infracțiuni de nerespectare a hotărârii judecătorești, în forma împiedicării unei persoane de a folosi un imobil deținut în baza unei hotărârii judecătorești.
S-au pus în vedere inculpatului prevederile art.631Cod penal.S-a luat act că partea vătămată nu a formulat pretenții civile.
Pentru a dispune astfel tribunalul a reținut în esență următoarele:
- critica din apelul inculpatului potrivit căreia nu ar fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii în sensul că nu ar exista nicio împiedicare a părții vătămate în folosirea terenului ar fi nefondat. În acest sens s-a menționat în decizia tribunalului că u se poate avea în vedere faptul că partea vătămată a avut o conduită pasivă, în sensul că nu a folosit grădina din litigiu și a formulat mai multe plângeri împotriva fratelui său, inculpat în cauză, atâta vreme cât și în prezent partea vătămată consideră că nu poate folosi grădina din culpa inculpatului și de asemenea nu se pot avea în vedere nici apărările inculpatului precum că partea vătămată ar fi putut dărâma gardul care o pune în imposibilitatea de a folosi grădina, deoarece inculpatului îi revine obligația de a respecta dispozițiile hotărârii judecătorești 981/2004 a Judecătoriei Brașov, prin care între părți s-a sistat starea de indiviziune pentru imobilul situat în strada - numărul 180, compus din casă, curte și grădină, loturile stabilite fiind atribuite celor îndreptățiți conform expertizei efectuate în cauză, în acest sens, cei îndreptățiți trebuiau să respecte deplina posesie și proprietate asupra loturilor atribuite celorlalți coindivizari.
După punerea în executare silită a dispozițiilor sentinței instanței de fond, la data de 20.07.2005, inculpatului i s-a pus în vedere să ridice un gard ce l-a construit el pe lotul atribuit părții vătămate, or acesta nu a îndeplinit această obligație, împiedicând în acest mod partea vătămată să folosească terenul ce i s-a atribuit ei.
Față de aceste aspecte, în mod corect, așa cum a reținut și instanța de fond, se constată îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii, atât în ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii, comisă prin inacțiune, cât și sub aspectul laturii subiective, intenția directă.
Martorii și G au confirmat faptul că inculpatul a ridicat acel gard care o împiedică pe partea vătămată să folosească terenul atribuit în urma partajului și tot acești martori au confirmat și refuzul inculpatului de a-l dărâma, iar relația mai tensionată dintre martori și inculpat nu poate lipsi de valoare probantă aceste declarații, în condițiile în care starea de fapt confirmă și în prezent această situație. Atâta vreme cât inculpatul a pus acel gard, că refuză să îl ridice, iar prin aceasta partea vătămată nu poate folosi terenul conform destinației sale, că pentru acces pe acesta trebuie să depună un efort mai mare decât cel normal și deci există o împiedicare efectivă, în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina sa, deoarece întreaga conduită a inculpatului relevă rea credință.
Ca atare, fapta inculpatului de a împiedica partea vătămată de a se folosi de un teren în posesia căruia a fost pus cu încălcarea dispozițiilor privind executarea silita, pe baza unei hotărâri civile definitive, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de nerespectare a hotărârii judecătorești prevăzută in art. 271 aliniatul 2 Cod Penal.
Împotriva acestei hotărârii a formulat recursul inculpatul criticând soluția de condamnare a instanțelor ce s-au pronunțat în cauză,invocând lipsa unei împiedicării în folosirea grădinii atitudinea părții vătămate, care în loc să folosească imobilul, a formulat plângere penală împotriva sa. Inculpatul a mai invocat în recurs că în dispozitivul sentinței penale prin care s-a dispus ieșirea din indiviziune, nu s-au stabilit în sarcina sa obligația pe care să nu le fi respectat, respectiv nu s-a stabilit obligația să ridice gardul.
Judecând recursul în temeiul art. 38514Cod procedură penală, pe baza materialului și lucrărilor din dosarul cauzei se constată că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
- din probele administrate, înscrisuri, declarații de martori, rezultă că între părți( care sunt frați), există o stare conflictuală, având diferite litigii.
Prin cererea de chemare în judecată pentru ieșirea din indiviziune, reclamanții, printre care s-a aflat și partea vătămată au solicitat și obligarea pârâtului la demolarea unei lucrări efectuată fără autorizație.
Prin sentința civilă nr. 981/2004 a Judecătoriei Brașov nu s-au stabilit în sarcina numitului obligația cu privire la dezafectarea gardului de sârmă în legătură cu care partea vătămată susține că ar reprezenta împiedicare în folosirea terenului ce i-a fost atribuit.
Prin procesul verbal de punere în posesie întocmit de executorul judecătoresc, la punerea în executare a sentinței, se menționează că pârâții au obligația să respecte loturile și să ridice bunurile de pe loturile I, IV, în cel mai scurt timp.
Martorul ( fila 23) a declarat că partea vătămată nu a încercat să folosească grădina, că din 2007 când a fost atenționat de poliție inculpatul nu a mai folosit grădina, pe care a părăsit-o fără să anunțe partea vătămată.
Gardul cu privire la care partea vătămată invocă împiedicarea, rezultă că a fost construit cu acordul tuturor fraților, când tatăl acestora trăia, de către inculpatul. Martorul G ( 24) ce face referire la această stare de fapt invocă relațiile deteriorate dintre părți, fără a putea menționa, așa cum de altfel nu rezultă, din vreuna din probe că inculpatul l-a împiedicat pe partea vătămată să folosească terenul atribuit.
Față de probele administrate din care rezultă lipsa unei dispoziții din hotărârea judecătorească privind desființarea gardului de către inculpat, lipsa altor acțiuni ale inculpatului prin care să fi împiedicat folosirea terenului, se constată lipsa elementului material al laturii obiective a infracțiunii prevăzută de art. 271 alin.2 Cod penal.
Astfel situația prealabilă pentru reținerea infracțiunii în această formă, constă în deținerea imobilului în baza hotărârii judecătorești, condiție îndeplinită în cauză din momentul punerii în posesie de către executorul judecătoresc.
Condiția cumulativă constând în acte de împiedicare nu poate fi însă reținută neexistând acțiuni ale inculpatului în acest sens și nici omisiuni prin care să încalce obligațiile stabilite de instanță.
Existența unor divergențe dintre părți, legate de curățarea, amenajarea ternului sau de altă natură, cu privire la care s-au formulat diferite plângeri penale nu echivalează cu acte de împiedicare a folosinței imobilului deținut în baza unei hotărârii judecătorești.
În acest sens se poate reține și faptul că tensiunile dintre părți, invocate, temerea părții vătămate față de inculpat, nu reprezintă acte de împiedicare, de natura celor ce îndeplinesc condiția laturii obiective a infracțiunii.
În consecință se constată existența cazului de recurs prevăzut de art.3859pct.18 Cod procedură penală. Pentru considerentele expuse în baza art. 38515pct.2 lit.b Cod procedură penală se va casa decizia, se va desființa sentința și în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Cod procedură penală se va dispune achitarea inculpatului pentru infracțiunea de nerespectare a hotărârilor judecătorești prevăzută de art. 271 alin.2 Cod penal.
Se va lua act că partea vătămată nu a formulat pretenții civile.
În temeiul art. 192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului
pentru aceste motive
în numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 225/A din 20.10.2008 a Tribunalului Brașov pe care o casează și a sentinței penale nr. 709 din 23.05.2008 a Judecătoriei Brașov, pe care o desființează și, rejudecând cauza în aceste limite:
În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 alin. 1 lit. d Cod procedură penală dispune achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 271 alin. 2 Cod penal.
Ia act că partea vătămată nu a formulat pretenții civile.
Respinge cererea de restabilire a situației anterioare, formulată prin rechizitoriu.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.01.2009.
președinte judecător judecător
- - - C -
Grefier
red. /30.01.2009
dact. /3.02.2009/2 ex
jud. fond -
jud. apel-,
Președinte:Angela HărăstășanuJudecători:Angela Hărăstășanu, Alina Constanța Mandu, Gheorghe
