Nerespectarea hotărârilor judecătorești (art. 271 cod penal). Decizia 286/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIE Nr. 286
Ședința publică de la 16 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ecaterina Ene
JUDECĂTOR 2: Gabriel Crismaru
JUDECĂTOR 3: Silviu Anti
*
Grefier - - -
***
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU -
legal reprezentat de
PROCUROR -
La ordine a venit soluționarea recursului declarat de inculpatul G împotriva deciziei penale nr.18/A din 13.01.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod pr.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul-inculpat G - asistat de avocat ales G, lipsă fiind intimatul-parte civilă.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Nemaifiind alte cereri, s-a constatat recursul în stare de judecată și s-a dat cuvântul pe fond.
Avocat G -, având cuvântul pentru recurentul-inculpat G, a solicitat admiterea recursului declarat de acesta, în temeiul art.385/9 pct.18 Cod pr.penală, susținând că instanța de apel a comis o eroare în reținerea situației de fapt, cu consecințe în soluția dată în cauză. Astfel, la judecarea apelurilor declarate în cauză, s-a considerat că instanța de fond a făcut o confuzie cu infracțiunea de tulburare de posesie și că a pronunțat o soluție de achitare greșită, așa încât instanța de apel l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare, cu suspendarea condiționată a executării acesteia. Apărătorul a susținut că hotărârea dată de instanța de apel s-a bazat doar pe probele administrate la urmărirea penală și a solicitat a se avea în vedere probele administrate de instanța de fond și analizate nemijlocit de aceasta. A susținut că "aspectele reținute de instanța de apel nu rezultă de nicăieri" și că aceasta a urmărit condamnarea inculpatului, înlăturând probele făcute în fața instanței de judecată și "spicuind aspecte în căutarea unor argumente care nu sunt susținute de probe". A susținut că declarațiile martorilor audiați la fond stabilesc o situație de fapt corectă, ce rezultă și din declarațiile părții civile. A arătat că martorii au precizat că au fost trimiși să efectueze lucrări agricole de către numita (soacra inculpatului), care a pretins că are drepturi asupra terenului. A mai susținut că partea civilă nu a realizat niciodată posesia acestui teren, astfel încât nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii. A mai solicitat a se avea în vedere sentința penală nr.2530/27.11.2007, depusă la fond, din care rezultă că terenul a fost ocupat de și frații acestora precum și circumstanțele personale ale inculpatului, care este învățător în sat și nu are antecedente penale. În final a solicitat achitarea inculpatului nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii pentru care a fost condamnat, precizând că nu susține nicio cerere în subsidiar.
Procurorul, având cuvântul, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind hotărârea recurată ca fiind legală și temeinică, pronunțată pe baza analizei judicioase a probelor administrate în cauză. A solicitat de asemenea obligarea inculpatului-recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul-inculpat G, în ultimul cuvânt, a susținut că este nevinovat și că intimatul-parte civilă "are o ură personală pe el". A precizat că el nu este din sat, ci doar soția sa și că soacra sa i-a dat terenul să-l lucreze.
S-au constatat dezbaterile terminate și s-a trecut la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr.1727/23.09.2008 a Judecătoriei Bacău pronunțată în dosarul nr-, în temeiul art.11 pct.2 lit.a și a art.10 lit.d din Cod pr.penală, inculpatul G, fiul lui fiul lui și, născut la 23 apr. 1954 în com., jud. B, cetățean român, căsătorit, ocupația învățător, fără antecedente penale, domiciliat în com., sat, jud. Baf ost achitat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.271 alin.2, 3 Cod penal, fiind astfel respinse pretențiile civile ale părții civile.
Ca efect al achitării inculpatului, a fost obligat la plata de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că sub aspectul laturii obiective fapta inculpatului G nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art.271 alin.2, 3 Cod penal, deoarece partea vătămată deși a fost pusă în posesie, nu a stăpânit niciodată terenul în litigiu, care a fost lucrat de (soacra inculpatului) și de persoanele împuternicite de către aceasta: G,
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel persoana vătămată și Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău.
Ambele apeluri au fost declarate în termen, fiind și motivate în scris.
Procurorul a criticat hotărârea primei instanțe în ceea ce privește greșita achitare a inculpatului.
, la rândul său, a criticat achitarea inculpatului cât și soluționarea laturii civile, nerestabilirea situației anterioare.
Prin decizia penală nr.18/A din 13.01.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău, în baza art.379 pct.2 lit.a Cod pr.penală s-a admis apelulParchetului de pe lângă Judecătoria Bacău, cât și apelul părții civile, declarat împotriva sentinței penale nr.1727/23 sept.2008 a Judecătoriei Bacău pronunțată în dosar nr-, care a fost desființată în totalitate.
S-a reținut cauza spre rejudecare și în fond:
În baza art.271 alin.2, 3 teza I Cod penal a fost condamnat inculpatul, CNP -, fiul lui și, născut la 23 apr. 1954 în com., jud. B, cetățean român, căsătorit, ocupația învățător, fără antecedente penale, domiciliat în com., sat, jud. B la pedeapsa de1 (un) an închisoare, pentru comiterea infracțiunii de nerespectare a hotărârii judecătorești.
În baza art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În baza art.82 Cod penal s-a stabilit durata termenului de încercare la 3 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
S-a atras atenția inculpatului cu privire la conținutul art.83 Cod penal.
S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza II și lit.b din Codul penal, pe durata și în condițiile art.71 alin.2 Cod penal.
În baza art.71 alin.5 Cod pr. penală s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii.
În baza art.348 Cod pr. penală s-a dispus restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii.
În consecință:
A fost obligat inculpatul să lase părții civile în deplină posesie și proprietate a suprafeței de 2500 mp extravilan situat pe raza com., jud. B, în pct.1515/10T61, cu următoarele vecinătăți: Pârâul, Drumul comunal,.
În baza art.14, 346 Cod pr. penală și art.998 cod civil a fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 5000 lei, daune morale.
S-a constatat că la fond inculpatul a avut apărător ales.
S-a dispus plata din fondul special al a sumei de 200 lei, reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu, în apel.
În baza art.191 alin.1 a C.P.P. fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut următoarele:
Ambele apeluri sunt întemeiate.
Examinând sentința atacată pe marginea actelor și lucrărilor din dosarul cauzei se constată că instanța de fond a făcut o confuzie cu infracțiunea de tulburare de posesie, deoarece în cazul acestei infracțiuni are relevanță împrejurarea dacă a fost sau nu exercitată posesia asupra terenului în litigiu, pe câtă vreme, în cazul infracțiunii prevăzute de art.271 Cod penal, trebuie să existe o hotărâre judecătorească nerespectată.
În speță, situația premisă a existat.
Astfel, prin decizia civilă nr.1026/2.10.2002 a Tribunalului Bacău rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.150/12.02.2003 a Curții de APEL BACĂU, s-a admis acțiunea în revendicare imobiliară formulată de împotriva lui G (pârât), care a fost obligat să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 2500. teren extravilan situat în com., jud. B (fila 21-24 dosar urm.pen.).
Punerea în executare a hotărârii judecătorești s-a efectuat la data de 24.06.2003 în prezența inculpatului G și a părții vătămate. Cu acel prilej s-a încheiat un proces verbal semnat de ambele părți (fila 26 dosar ) la data respectivă, terenul respectiv era cultivat cu porumb.
Cu toate acestea, inculpatul a continuat să folosească terenul părții vătămate.
La data de 12 iunie 2004, ( la 4.07.1941) s-a deplasat în com. împreună cu. Cei doi au constatat că terenul pe care fusese pus în posesie și care era din nou cultivat cu porumb, era prășit de G și -, la solicitarea inculpatului
Partea vătămată le-a solicitat celor doi să înceteze lucrările, întrucât terenul îi aparține, însă a intervenit inculpatul G, sosit la fața locului, care l-a împiedicat pe să intre în posesia terenului.
La data de 12 iunie 2004, Gaf olosit cuvinte injurioase și l-a amenințat cu o secure pe, pe care astfel l-a împiedicat să intre în posesia terenului său, câștigat printr-o hotărâre judecătorească.
Incidentul a existat și a fost pe deplin dovedit, chiar și prin declarația inculpatului dată în fața instanței de control judiciar.
Inculpatul fiind învățător în sat, era de așteptat să manifeste respect față de o hotărâre judecătorească irevocabilă, deoarece are putere de lege.
Considerându-se achitarea inculpatului ca fiind greșită, ambele apeluri au fost admise, iar hotărârea primei instanțe desființată în totalitate.
Apreciindu-se că vinovăția inculpatului este dovedită, cu prilejul rejudecării cauzei în fond, s-a dispus condamnarea sa la pedeapsa închisorii.
La individualizarea pedepsei s-a avut în vedere că în cazul infracțiunii prevăzute de art.271 Cod penal, sunt apărate, pe de o parte, acele relații sociale privitoare la înfăptuirea justiției, cărora li s-a adus atingere prin nerespectarea autorității hotărârii judecătorești, iar pe de altă parte, acele relații sociale care se referă la respectarea drepturilor persoanelor, drepturi care se realizează prin intermediul hotărârilor pronunțate de instanțele de judecată.
La stabilirea pedepsei s-a avut în vedere că a câștigat un proces civil în 2003, fără să fi putut să intre în posesia imobilului, până la momentul de față, precum și faptul că s-a judecat cu inculpatul, nicidecum cu soacra acestuia.
Muncitorii care au muncit pământul au fost puși la lucru de către inculpat, nicidecum de câtre soacra sa,.
C care s-a împotrivit ca să intre în posesia terenului a fost inculpatul, nicidecum soacra sa.
Totuși, inculpatul nefiind cunoscut cu antecedente penale, instanța a apreciat că scopul pedepsei va putea fi atins fără executarea acesteia în condițiile de detenție.
Astfel, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare stabilit potrivit art.82 Cod penal, inculpatului urmând a i se atrage atenția cu privire la conținutul art.83 Cod penal.
S-a procedat la restabilirea situației anterioare.
Având în vedere că s-a constituit parte civilă în cauză, pretențiile sale au fost admise.
Instanța a constatat că sus-numitul, fiind împiedicat să intre în posesia terenului în litigiu atâția ani, a fost supus unei suferințe, fapt ce-l îndreptățește să primească daune morale.
Împotriva deciziei a declarat recurs în termen legal inculpatul fără nicio motivare în cererea scrisă.
Oral, prin apărător, a invocat existența cazului de casare prev.de art.3859pct.18 Cod pr.penală, susținând că instanța de apel a comis o eroare în reținerea situației de fapt, având în vedere numai probele administrate în cursul urmăririi penale, nu și pe cele din cursul judecății din care rezultă că cea care a trimis două persoane să lucreze terenul în litigiu este soacra inculpatului.
În consecință, a solicitat achitarea nefiind îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de nerespectare a hotărârii judecătorești.
Verificând decizia pe baza motivelor invocare, a lucrărilor dosarului, dar și din oficiu, Curtea constată că recursul este fondat, dar pentru alte considerente decât cele invocate de inculpat.
Instanța de apel a reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, din probele administrate în cauză rezultând că inculpatul a comis infracțiunea dedusă judecății.
Potrivit art.271 al.2 și 3 teza I Cod penal, constituie infracțiunea de nerespectare a hotărârii judecătorești, împiedicarea unei persoane de a folosi o locuință ori parte dintr-o locuință sau imobil deținute în baza unei hotărâri judecătorești, dacă fapta se săvârșește prin amenințare.
Partea vătămată deține terenul în litigiu în baza unei hotărâri judecătorești, respectiv decizia civilă nr.1026/A/2 oct.2002 a Tribunalului Bacău, rămasă irevocabilă prin decizia penală nr.150/12.02.2003 a Curții de APEL BACĂU, hotărâre care, la cererea părții vătămate, a fost pusă în executare, aceasta fiind pusă în posesie la data de 24.06.2003 (fila 26 ds.). Relevantă este împrejurarea reținută de instanța civilă că inculpatul deținea materialmente terenul încă din anul 1992.
În ce privește acțiunea de împiedicare incriminată de dispozițiile art.271 al.2 Cod penal, rezultă fără niciun dubiu că la data de 12 iunie 2004, când partea vătămată s-a deplasat la teren, a constatat prezența a două persoane, cărora le-a atras atenția că terenul îi aparține, moment în care a intervenit inculpatul, având o secure în mână. Pentru existența infracțiunii nu are relevanță că în cursul cercetării judecătorești martorii G și au declarat că soacra inculpatului i-a rugat să efectueze lucrările agricole (filele 40, 42), deoarece aceiași martori au precizat că inculpatul i-a condus la teren și l-a identificat, indicându-le de fapt să lucreze terenul părții vătămate. Aceiași martori au declarat că la apariția părții vătămate inculpatul a luat în mână o secure, ca urmare a declanșării stării conflictuale fiind sesizate organele de poliție de către partea vătămată.
În condițiile în care inculpatul a fost parte în dosarul având ca obiect acțiunea în revendicare promovată de partea vătămată, este evident că știa exact amplasamentul terenului în litigiu, intenția sa de a continua să stăpânească terenul deținut de partea vătămată fiind evidentă. De altfel, cu ocazia ultimului cuvânt în recurs, inculpatul a precizat că el și soția sa au primit de la soacra lui acest teren pentru a-l lucra, ceea ce înseamnă că el a exercitat efectiv posesia, împiedicând-o pe partea vătămată să folosească acest teren.
Decizia recurată este însă netemeinică, la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului instanța de apel neținând seama în egală măsură de toate criteriile prev.de art.72 Cod penal inclusiv de împrejurările ce atenuează răspunderea penală.
Inculpatul are 54 de ani, este căsătorit și nu are antecedente penale, împrejurări care au semnificația circumstanței atenuante prev.de art.74 al.1 lit.a Cod penal.
Față de datele ce caracterizează persoana inculpatului, instanța de control judiciar apreciază că reeducarea inculpatului se poate realiza și prin aplicarea amenzii.
În consecință, se va admite recursul declarat de inculpat, se va casa decizia în latura penală în sensul celor menționate.
Dispunând condamnarea inculpatului, instanța de apel l-a obligat pe acesta către partea civilă și la plata sumei de 5000 lei, reprezentând daune morale.
Sub aspectul laturii civile, partea vătămată s-a constituit parte civilă înainte de citirea actului de sesizare a instanței (fila 38 dosar de fond), iar prin memoriul depus la data de 17.04.2008 (fila 61) a precizat întinderea și structura prejudiciului, după cum urmează: 10.000 lei reprezentând contravaloarea recoltei, 10.000 lei - contravaloarea gardului sustras și a materialului rezultat sustras, 10.000 lei - daune materiale, suma de 2.000 lei cheltuieli judiciare.
Deși a dispus condamnarea inculpatului, instanța de apel nu a soluționat complet latura civilă și nici nu a motivat de ce nu s-au acordat părții vătămate despăgubiri materiale, dar în recursul inculpatului nu i se poate agrava acestuia situația, astfel încât nu se mai poate pune în discuție existența prejudiciului material.
În ce privește prejudiciul moral, obiectul juridic principal al infracțiunii de nerespectare a hotărârii judecătorești îl constituie relațiile sociale care asigură autoritatea hotărârilor judecătorești, iar obiectul juridic secundar îl constituie relațiile sociale referitoare la drepturile persoanelor, drepturile ce se realizează prin hotărâri judecătorești.
Așa cum s-a menționat, instanța de apel nu a soluționat situația prejudiciului născut prin încălcarea dreptului de proprietate, acordând doar daune morale.
Fără a nega existența acestora având în vedere că partea vătămată este în vârstă, că a făcut numeroase demersuri pentru continuarea cercetărilor în cauză, fiind lipsit o perioadă lungă de timp de posibilitatea exercitării dreptului de proprietate, Curtea constată însă că acestea au fost acordate într-un cuantum prea mare, motiv pentru care decizia recurată va fi casată și sub acest aspect.
Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârii date în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.38515pct.2 lit.d Cod pr.penală admite recursul declarat de inculpatul G împotriva deciziei penale nr.18/A/13.01.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău.
Casează în parte decizia cu privire la nereținerea circumstanțelor atenuante prev. de art.74 al.1 lit.a Cod penal, felul pedepsei, la durata termenului de încercare, la greșita aplicare a pedepsei accesorii și la cuantumul daunelor morale acordate.
Reține cauza spre rejudecare și în fond:
Aplică inculpatului pedeapsa amenzii de 500 lei pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a hotărârii judecătorești, prev.de art.271, al.2, 3 teza I Cod penal cu aplicarea art.74 al.1 lit.a Cod penal și art.76 lit.e Cod penal.
Stabilește termen de încercare de 1 an, conform art.82 al.2 Cod penal.
Înlătură aplicarea dispozițiilor art.64 al.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal și art.71 al.5 Cod penal.
Reduce cuantumul despăgubirilor morale la care a fost obligat inculpatul la 500 lei.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei.
În baza art.192 al.3 Cod pr.penală cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - Pt.judecător -
aflat la seminar
PREȘEDINTE COMPLET
- -
GREFIER,
- -
.sent. -
Red.dec.apel - -
Red.dec.recurs -
Tehnored. - 4 ex.
6.05.2009
Președinte:Ecaterina EneJudecători:Ecaterina Ene, Gabriel Crismaru, Silviu Anti
