Nerespectarea hotărârilor judecătorești (art. 271 cod penal). Decizia 332/2009. Curtea de Apel Cluj

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR.332/R/2009

Ședința publică din data de 21 mai 2009

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Ioana Cristina Morar JUDECĂTOR 2: Săndel Macavei Valentin

JUDECĂTORI: - -

: -

GREFIER:

Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin PROCUROR:.

S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpații (senior) și (junior), împotriva deciziei penale nr.52/A/26.03.2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, inculpații fiind trimiși în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Dragomirești, pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea hotărârilor judecătorești, prev.și ped.de art. 271 alin.2 penal.

La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă apărătorul ales al inculpatului (senior), av. din cadrul Baroului M, cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind inculpații (senior) și (junior).

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, apărătorul inculpatului senior depune la dosar motivele de recurs, chitanța privind onorariu avocat și practică judiciară.

Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursurilor.

Apărătorul inculpatului senior susține recursurile declarate solicitând admiterea lor așa cum au fost formulate în scris în sensul achitării inculpaților,în principal, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.b pr.pen. iarîn subsidiar, prin reținerea circumstanțelor atenuante, să se dispună condamnarea inculpatului la pedeapsa amenzii sub minimul special prevăzut de lege, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei conform art.81 penal. Pe latură civilă solicită respingerea cererii privind restabilirea situației anterioare. Cu cheltuieli de judecată conform chitanțelor din apel și recurs în sumă de 1.400 lei. Astfel, apreciază nelegale ambele hotărâri pronunțate, prima instanță dispunând condamnarea inculpatului. Plecând de la principiul legalității incriminării și al pedepsei prev.de art.2 penal și de prevederile art.17 penal potrivit cărora legea stabilește ce fapte constituie infracțiuni și raportat la prevederile art.271 alin.2 penal, se impune a preciza că nu orice nerespectare a hotărârii judecătorești constituie infracțiune, cerințele normei incriminatoare fiind ca acțiunea de împiedicare să vizeze o locuință sau imobil care să fie deținute în baza unei hotărâri judecătorești. Instanța de apel nesocotește acest aspect motiv pentru care hotărârea este vădit nelegală. Solicită a se avea în vedere că inculpatul a fost trimis în judecată pentru nerespectarea sentinței civile nr.661/2007 a Judecătoriei Dragomirești. Prin ordonanța președențială în discuție, admițându-se cererea formulată de reclamanta împotriva pârâtului se dispune ca pârâtul junior să permită reclamantei să treacă cu piciorul peste terenul pârâtului. Ca urmare se discută despre o hotărâre din care se naște o obligație de a face iar nu de o hotărâre pronunțată într-o acțiune posesorie sau petitorie prin care să se predea părții vătămate imobilul în proprietate sau folosință. Prin hotărâre nu s-a predat imobilul reclamantei așa încât nu se poate discuta de o deținere a imobilului în baza unei hotărâri judecătorești ci hotărârea dă naștere unui drept în sarcina pârâtului junior de a permite trecerea. Din caracterul ordonanței președențiale rezultă că pe această cale nu se poate prejudeca fondul. În subsidiar apreciază că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii reținute sub aspectul laturii subiective a infracțiunii. Infracțiunea se poate săvârși cu intenție fiind necesar ca inculpatul să aibă nu doar reprezentarea că împiedică partea vătămată să folosească imobilul dar și că aceasta ar deține imobilul în baza unei hotărâri judecătorești. Trebuie avut în vedere că hotărârea nu numai că nu dispune față de inculpat dar are obiect de ordonanță președențială și dispune asupra unei obligații de a face iar nu cu privire la atribuirea terenului. Critică hotărârile și sub aspectul nereținerii circumstanțeelor atenuante, instanțele fondului făcând o greșită individualizare a pedepsei.Astfel, inculpatul senior nu are antecedente penale, a avut o atitudine sinceră, a recunoscut fapta în sensul că nu a negat că a pus lacătul pe poartă. Apreciază hotărârile nelegale și sub aspectul laturii civile întrucât restabilirea situației anterioare nu poate fi dispusă față de caracterul vremelnic al sentinței civile a cărei nerespectare s-a reținut, efectele juridice ale sentinței civile nr.661/2007 au încetat.

Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea soluțiilor pronunțate de instanțele de fond și de apel, apreciind că suntem în prezența infracțiunilor reținute. Ordonanța președențială are atribuțiile unei hotărâri judecătorești. Inițial s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpaților apoi aceștia au persistat în activitatea infracțională sens în care s-a dispus trimiterea în judecată.

Apărătorul inculpatului senior, în ceea ce privește recursul inculpatului junior solicită admiterea lui.

CURTEA

Prin sentința penală nr. 72 din 16 decembrie 2008, Judecătoria Dragomireștia dispus condamnarea inculpaților, fiul lui și născut la 10 ianuarie 1938 în comuna, cetățean român, studii 2 clase, pensionar, căsătorit, stagiu militar satisfăcut, fără antecedente penale, domiciliat în comuna, nr.456, județul M, pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești, prev. și ped. de art.271 alin.2 penal, la 60 lei amendă;, fiul lui și, născut la 6 februarie 1966, în comuna, cetățean român, studii 8 clase, căsătorit, agricultor, cu antecedente penale, domiciliat în comuna, nr.227 A, județul M, pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești, prev. și ped. de art.271 alin.2 penal, la 700 lei amendă.

A atras atenția inculpatului asupra consecințelor prev.de art.63¹penal și a dispus restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii obligând inculpații să desființeze gardul și poarta din drumul de acces.

Pentru a hotărî în acest sens, prima instanță a reținut că inculpații și, fiu, la data de 8 august 2007 au construit un gard pe terenul situat în comuna, în locul denumit "", blocând calea de acces în gospodăria părții vătămate, care a cumpărat terenul unde locuiește de la antecesorul inculpaților decedat.

Prin sentința civilă nr.661 din 29 august 2007 dată în dosar nr- al Judecătoriei Dragomireștis -a admis cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta ( parte vătămată), iar pârâții, actualii inculpați au fost obligați să permită acesteia trecerea cu piciorul și mijloacele de transport hipo peste terenul respectiv ce aparține părții vătămate.

La data de 28 septembrie 2007, executorul judecătoresc Rap us în executare sentința civilă nr.661 din 29 august 2007 sens în care a încheiat și un proces verbal, eliberându-se calea de acces spre locuința părții vătămate.

A doua zi, deci în 29 septembrie 2007, inculpații au închis din nou drumul de acces la locuința părții vătămate cu o poartă din lemn pe care au aplicat un lacăt, susținând că terenul este proprietatea lor.

Prin plângerea formulată de partea vătămată s-a solicitat cercetarea și trimiterea în judecată a inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești, prev. și ped. de art.271 alin.2 penal.

În baza probelor administrate, instanța a reținut că în drept, faptele inculpaților și, care la data de 29 septembrie 2007 închis drumul de acces la locuința părții vătămate cu o poartă pe care au aplicat un lacăt încălcând dispozițiile sentinței civile nr.661 din 29 august 2007 pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr- constituie infracțiunea de nerespectare a hotărârilor judecătorești prev. și ped. de art.271 alin.2 penal.

Instanța a mai constatat că infracțiunea de nerespectare a hotărârilor judecătorești au fost comise cu intenție de inculpații și, care răspund penal.

Nu s-au reținut în favoarea inculpaților circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 penal, deoarece aceștia nu au recunoscut de la început comiterea infracțiunilor tergiversând judecata și au avut o atitudine sfidătoare și oscilantă în fața organelor judiciare.

Pentru comiterea infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești prev. de art.271 alin.2 penal, având în vedere lipsa antecedentelor penale și recunoașterea în final a infracțiunii, instanța l-a condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 600 lei amendă.

Pentru aceiași infracțiune inculpatul, care are antecedente penale și a recunoscut parțial infracțiunea, a fost condamnat la pedeapsa de 700 lei amendă.

Partea vătămată nu s-a constituit parte civilă, însă a solicitat restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii prin înlăturarea gardului și porții cu lacăt din drumul de acces spre locuința părții vătămate, astfel că instanța a dispus în consecință.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât inculpații cât și partea vătămată criticând hotărârea pronunțată de prima instanță ca fiind nelegală și netemeinică.

Partea vătămată solicită obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare ocazionate cu soluționarea cauzei la urmărire penală și în fața instanței de fond, iar inculpații solicită achitarea lor pentru că faptele pentru care au fost condamnați nu există.

În motivarea apelului inculpatul a solicitat achitarea sa în principal pentru că fapta comisă nu este prevăzută de legea penală iar în subsidiar pentru că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii pentru care a fost condamnat și asta pentru că hotărârea instanței de fond este nelegală raportat la natura hotărârii judecătorești a cărei nerespectare s-a reținut.

Or, ordonanța președințială are un caracter vremelnic și a dat naștere doar unui drept de creanță și anume a aceluia de a permite trecerea peste terenul inculpaților astfel că partea vătămată pentru a-și valorifica acest drept poate uza de calea executării silite.

În motivarea aceluiași apel s-a mai susținut că acestui inculpat nu i se poate imputa comiterea infracțiunii reclamate de partea vătămată deoarece nu a avut reprezentarea că împiedică partea vătămată să folosească imobilul dar și că aceasta ar deține imobilul din discuție în baza unei hotărâri judecătorești.

Inculpatul a solicitat după admiterea apelului și desființarea hotărârii judecătoriei, achitarea sa pentru că fapta de nerespectare a hotărârii judecătorești nu a fost săvârșită de el. Iar în subsidiar a solicitat reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante, iar în final reducerea pedepsei sub minimul special, iar apoi suspendarea condiționată a executării acesteia.

Prin decizia penală nr. 52 din 26 martie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală au fost respinse apelurile declarate de partea vătămată domiciliată în loc. nr. 227 jud. M și inculpații domiciliat în com. nr. 3. și domiciliat în com. nr. 456 jud. M, împotriva sentinței penale nr. 72 din 16.12.2008 a Judecătoriei Dragomirești.

În baza art. 192 al.2 Cod procedură penală apelanții au fost obligați să plătească în favoarea statului câte 30 lei cheltuieli judiciare.

Judecând apelul declarat în baza motivelor invocate și din oficiu tribunalul a constatat următoarele:

Instanța de fond în baza probelor administrate a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea în sensul că după rămânerea definitivă a sentinței civile nr. 661 din 29.08.2007 la data de 29.09.2007 inculpații au închis din nou drumul de acces spre locuința părții vătămate.

Prin sentința mai sus menționată s-a admis cererea de ordonanță președințială formulată de partea vătămată, inculpații fiind obligați să permită acesteia trecerea cu piciorul și mijloacele de transport peste terenul din locul denumit "", teren revendicat în prezent de cei doi inculpați.

La data de 28 septembrie 2007 sentința civilă a și fost pusă în executare conform actelor de la dosar, eliberându-se calea de acces.

Nemulțumiți, cei doi inculpați, a doua zi au blocat din nou drumul de acces invocând o mențiune din registrul agricol pe care până în prezent nu au valorificat-

Dacă inculpatul a recunoscut că a blocat calea de acces după rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, inculpatul a susținut în permanență că el nu l-a ajutat pe tatăl lui în această activitate, recunoscând doar că în august 2007 participat la construirea gardului, faptă pentru care prin sentința penală nr. 145 din 12.12.2007 a fost condamnat de Judecătoria Dragomirești la pedeapsa de 7 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 220.penal.

Susținerea apărătorului inculpatului cum că nu se putea reține această infracțiune în cazul nerespectării unei ordonanțe președințiale a fost și ea înlăturată și asta pentru că fapta constituie infracțiunea de nerespectare a unei hotărâri judecătorești și atunci când acțiunea de împotrivire privește executarea unei ordonanțe președințiale deoarece și aceasta are potrivit normelor procedurale atribuțiile unei hotărâri judecătorești. Fiind vorba de o acțiune de împotrivire la executarea unei hotărâri este necesar doar ca hotărârea să fie executorie și să existe o acțiune faptică de punere în executare a acelei hotărâri de către executorul judecătoresc.

Nu interesează dacă făptuitorul a fost sau nu parte în procesul în care s-a pronunțat hotărârea la a cărei executare se împotrivește, este suficient să existe o hotărâre judecătorească și făptuitorul să știe că este pusă în executare ceea ce înseamnă că și sub acest aspect apărările inculpaților urmează a fi înlăturate.

Cererea formulată în subsidiar și anume aceea ca instanța de apel după reținerea circumstanțelor atenuante să reducă pedepsele aplicate apare nejustificată, astfel că a fost respinsă având în vedere persoana inculpaților, poziția procesuală a acestora și nu în ultimul rând faptele comise.

Solicitarea părții civile de a obliga inculpații ca urmare a condamnării și la plata cheltuielilor judiciare ocazionate, a fost respinsă, având în vedere că la întreg dosarul cauzei nu există nici o dovadă a efectuării vreunei cheltuieli.

E adevărat că alăturat motivelor de apel partea vătămată a depus și o chitanță prin care atestă plata onorariului avocatului a sumei de 500 lei, însă nu există nici în faza de urmărire penală și nici de judecată vreo delegație a acestui apărător.

Cheltuielile efectuate cu martori și solicitate de partea vătămată nu au fost nici ele justificate având în vedere că niciun martor nu a solicitat vreo sumă de bani care să reprezinte cheltuielile de deplasare.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpații și solicitând admiterea acestuia așa cum a fost formulat în scris.

În dezvoltarea motivelor, inculpații au arătat următoarele:

, prin avocat, a solicitat admiterea recursul și în temeiul dispozițiilor art. 385/15, pct.2 lit. b, să casați decizia penală nr. 52/A din 26 martie 2009, pronunțată de Tribunalul M în dosar nr-, să desființați sentința penala nr. 72/16.12.2008, pronunțată de Judecatoria D, și rejudecând, să dispuneți achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la 10 lit. c Cod proc. pen. în subsidiar. să rețineți în favoare inculpatului circumstanțe atenuante.

Consider nelegale hotărârile atât prin prisma faptului că nu am participat la săvârșirea vreunei fapte prevazute de legea penala cât și prin aceea că în mod nelegal s-a reținut de instanțe existenta unei fapte penale.

Astfel solutia este în primul rând nelegală atât timp cât subsemnatul nu am participat la închiderea porții de acces in 29.09.2007, aceasta fiind închisă doar de catre tatal meu. Contrar probatoriului administrat în cauză, s-a reținut în mod eronat de ambele instante, faptul că am participat la închiderea căii de acces după ce s-a pus în executare sentința civilă nr. 661/2007.

Este fără de echivoc faptul că aveam cunoștiință de hotărârea judecătoreasca ce se pretinde a o fi încălcat. Infracțiunea prevăzută de art. 271 Cod penal nu se poate savârși prin omisiune. Pornind astfel de la cuprinsul art. 271 alin.2 Cod penal, inftactiunea de nerespectare a hotararii judecatoresti se săvârșește prin "împiedicarea unei persoane de a folosi o locuință ori o parte dintr-o locuință sau imobil detinute în baza unei hotarari judecatorești".

Așadar nu se poate reține în sarcina acestuia decât cel mult o obligație morală de a-I fi impiedicat pe tatăl său a închide poarta de acces pe terenul proprietatea celui din urmă.

Totodată reținerile primei instanțe exced problemei pentru care au fost sesizate.

În alta ordine de idei, pornind de la principiul legalitatii incriminarii și al pedepsei, prevazut de art. 2 Cod penal și de la prevederile art. 17 Cod pen. potrivit carora legea stabilește ce fapte constituie infractiuni, și raportat la dispozitiile normei incriminatoare în speță, se impune a preciza faptul că nu orice nerespectare a unei hotărâri judecătorești pronunțată constituie infractiune.

Este cert faptul că la data de 29.09.2007, imobilul nu era deținut în baza sentinței civile față de care se reține în sarcina inculpatului infractiunea de nerespectare a hotararii judecatoresti.

În subsidiar dacă se consideră că sunt întrunite elementele constitutive ale infractiunii de nerespectare a hotararii judecatoresti, prev de art. 271 alin. (2) Cod proc. pen. se solicită să se rețină în favoare inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de an. 74 Cod penal.

Sub aspectul laturii civile - a casa 52/A/26.03.2009 a Tribunalului M și respectiv a desființa 72/16.12.2008 a Judecatoriei D și sub acest aspect.

(senior) - se solicită ca prin hotărârea ce o veți pronunța sa admiteți recursul, să casați decizia atacata, să desființați sentința penala nr. 72/16.12.2008 pronuntata in prima instanta de Judecatoria D, și rejudecând sa dispuneți: sub aspectul laturii penale: achitarea inculpatului în temeiul dispozițiilor arte 11 pct. 2 lit. a raportat in principal la art. 10 litera b Cod proc. pen.; apoi,instanța aplicând pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile arte 72 Cod pen. să rețineți în favoarea inculpatului circumstante atenuante, și pe cale de consecință, făcând aplicarea dispozițiilor arte 76 Cod pen. să dispuneți condamnarea acestui a la pedeapsa amenzii sub minimul special prevazut de lege iar în condițiile arte 81 și urm Cod pen. sa dispuneti suspendarea conditionata a executării pedepsei, considerând că scopul pedepsei poate fi atins și fără ca inculpatul sa execute efectiv pedeapsa aplicata.

Sub aspectul laturii civile a cauzei: instanța a pronunțat o hotărâre cu încălcarea legii, să respingeți cererea privind restabilirea situatiei anterioare.

Cu obligarea părții vătămate la cheltuieli de judecata.

Plecând de la principiul legalității incriminării și al pedepsei, prevăzut de art. 2 Cod pen. și de la prevederile art. 17 Cod pen, potrivit carora legea stabileste ce fapte constituie infractiuni, și raportat la prevederile arte 271 al.2 Cod pen. se impune a preciza mai întâi că nu orice nerespectare a unei hotarari judecătorești pronunțate constituie infracțiune, cerința normei incriminatoare fiind ca actiunea de împiedicare să vizeze o locuinta sau imobil care sa fie detinute in baza unei hotarari judecătorești. Instanța de apel nesocoteste acest aspect, motiv pentru care hotararea este vădit nelegală.

În cauză discutăm de o hotărâre din care se naște o obligație de a face, iar nu de o hotarare pronunțată într-o acțiune posesorie sau petitorie, prin care sa se predea părții vătămate imobilul în proprietate sau folosinta.

Hotărârea în cauză constituie o ordonanță președențială pronunțată în condițiile Cod proc.civ. având caracter vremelnic.

Infracțiunea se poate săvârși cu intenție fiind necesar ca sub acest aspect ca inculpatul să aibă nu doar reprezentarea ca impiedica vartea vatamata sa foloseasca imobilul dar și ca aceasta ar deține imobilul in baza unei hotarari iudecatoresti.

Inculpatul avea reprezentarea că imobilul constituia proprietatea acestuia și prin urmare, atât timp cât hotărârea prin care imobilul este atribuit in posesie partii vatamate - sentinta penala 145/2007 se pronunță doar ulterior faptei în discutie, nu se poate considera că inculpatul a acționat cu intentie.

Nu in utimul rand, facem trimitere in concret la persoana inculpatului, la gradul de percepere al acestuia.

Hotărârile sunt nelegale, la individualizarea judiciara a pedepsei, impunându-se a lua în seamă circumstanțe atenuante.

Hotărârile sunt nelegale și sub aspectul laturii civile a cauzei, întrucât restabilirea situației anterioare nu poate fi dispusă față de caracterul vremelnic al sentinței civile a carei nerespectare s-a reținut.

Instanța de recurs reține următoarele:

nu a participat la săvârșirea vreunei fapte prevăzute de legea penală. Astfel soluția este în primul rând nelegală atât timp cât acesta nu a participat la închiderea porții de acces in 29.09.2007, aceasta fiind închisă doar de către tatăl său. Contrar probatoriului administrat în cauză, s-a reținut în mod eronat de ambele instanțe faptul că a participat la închiderea căii de acces după ce s-a pus în executare sentința civilă nr. 661/2007.

Se impune a se face precizarea că nu se pune în discuție, în speță, așa cum instanțele rețin în mod eronat, momentul la care s-a edificat gardul și poarta de acces ci momentul în care coinculpatul a procedat la închiderea efectivă cu un lacăt a acelei porți din lemn. Edificarea unui gard și a unei porți de acces pe un teren nu constituie obiectul material al infracțiunii reținute.

Astfel din declarația părții vătămate reiese în mod incontestabil faptul că la închiderea porții în data de 29 septembrie 2007 nu a participat decât inculpatul. Această declarație se coroborează și cu declarația martorilor audiați în cauză, declarația martorului și declarația soției inculpatului, în ambele declarații susținându-se că, în mod cert, în momentul închiderii efective a porții, inculpatul se afla în curtea casei sale.

Simpla prezență a acestuia la o distanta relativ mare de locul în care tatăl său, inculpatul închidea poarta cu un lacăt, nu poate să atragă niciun fel răspundere penală, chiar în condițiile în care știa de existența unei hotărâri judecătorești prin care tatăl a fost obligat "să permită reclamantei (partea vătămata lleana) să treacă cu piciorul și mijloacele de transport hipo peste terenul părătului (inculpatul L )".

Suntem în prezența unui caz în care acțiunea penală nu mai poate fi exercitată, prevăzut de legiuitor în dispozițiile art. 10 litera c Cod proc. pen, sens în care se impune achitarea inculpatului, instanțele inferioare aflându-se astfel într-o gravă eroare de fapt.

Raportat la situația celuilalt inculpat, plecând de la principiul legalității incriminării și al pedepsei, prevăzut de art. 2 Cod pen. și de la prevederile art. 17 Cod pen, potrivit cărora legea stabilește ce fapte constituie infracțiuni, și raportat la prevederile arte 271 al.2 Cod pen. se impune a preciza că nu orice nerespectare a unei hotărâri judecătorești pronunțate constituie infracțiune, cerința normei incriminatoare fiind ca acțiunea de împiedicare să vizeze o locuință sau imobil care sa fie deținute în baza unei hotărâri judecătorești. Instanța de apel nesocotește acest aspect, motiv pentru care hotărârea este vădit nelegală.

În cauză discutăm de o hotărâre din care se naște o obligație de a face, iar nu de o hotărâre pronunțată într-o acțiune posesorie sau petitorie, prin care să se predea părții vătămate imobilul în proprietate sau folosință.

Hotărârea în cauză constituie o ordonanță președențială pronunțată în condițiile Cod proc.civ. având caracter vremelnic. Ca urmare dacă locuința, parte din locuință sau imobilul nu sunt deținute în baza unei hotărâri judecătorești, ci pe baza unui alt titlu, fapta de a împiedica folosința nu constituie infracțiunea de nerespectare a hotărârii judecătorești.

Prin ordonanța președințială în discuție, admițându-se cererea formulată de reclamanta împotriva pârâtului, se dispune astfel: "obligă pe pârât ( ) să permită reclamantei să treacă cu piciorul și cu mijloacele de transport hipo peste terenul paratului situat în comuna ".

Ca urmare discutăm de o hotărâre din care se naște o obligație de a face, iar nu de o hotărâre pronunțată într-o acțiune posesorie sau petitorie, prin care să se predea părții vătămate imobilul în proprietate sau folosință.

Faptul că discutăm de o acțiune având ca obiect o obligație de a face, respectiv de a permite trecerea peste un teren, rezultă și din considerentele sentinței civile. Or, prin hotărâre nu s-a predat imobilul reclamantei, așa încât să putem discuta de o "deținere a imobilului în baza unei hotărâri judecătorești", cum spune textul incriminator.

Este clar că la data de 28.09.2008 imobilul nu era deținut în baza sentinței civile față de care se reține în sarcina inculpatului infracțiunea de nerespectare a hotărârii judecătorești, fiind caz doar de punere în executare a hotărârii în situația de nerespectare a sa.

În plus, infracțiunea se poate săvârși cu intenție fiind necesar ca sub acest aspect ca inculpatul să aibă nu doar reprezentarea că împiedică partea vătămată să folosească imobilul dar și ca aceasta ar deține imobilul în baza unei hotărâri judecătorești.

Inculpatul avea reprezentarea ca imobilul constituia proprietatea acestuia, și prin urmare, atât timp cât hotărârea prin care imobilul este atribuit în posesie părții vătămate - sentința 145/2007 se pronunța doar ulterior faptei în discuție, nu se poate considera că inculpatul a acționat cu intenție.

Așadar, încheiem prin a specifica că nu se pune în discuție împrejurarea că o ordonanță președențială nu ar putea face obiectul unei astfel de infracțiuni ci conținutul efectiv al acesteia ce nu poate atrage, în contextul dat, întrunirea elementelor constitutive ale acesteia. Fapta nu aduce atingere relațiilor sociale referitoare la înfăptuirea justiției.

Evident că, hotărârile sunt nelegale și sub aspectul laturii civile a cauzei, întrucât restabilirea situației anterioare nu poate fi dispusă față de caracterul vremelnic al sentinței civile a cărei nerespectare s-a reținut, dar mai ales prin prisma criteriilor ce atrag soluții de achitare a inculpaților în cauză.

Procedural, recursurile sunt total justificate în promovare, vor fi admise pe considerentele art. 385/15 pct. 2 lit. proc.pen. inculpații urmând a fi achitați pe criteriile art. 10 lit. c și respectiv d proc.pen, date fiind cele redate.

o astfel de soluție intimata va fi obligată la cheltuieli judiciare în favoarea recurentului, fiind justificate prin onorariu avocațial.

Văzând și disp. art. 192 al. 3.proc.pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarate de inculpații (senior) (fiul lui și născut la 10 ianuarie 1938), si (junior) (fiul lui și născut la 6 februarie 1966), împotriva deciziei penale nr. 52/A/2009 a Tribunalului Maramureș, pe care in temeiul art. 385⁹al.1 pct.18, raportat la art. 385¹⁵pct.2 lit.d Cod proc.penală o casează împreună cu sentința penală nr. 72/2008 Judecătoriei D si rejudecând:

În temeiul art. 11 pct.2 lit.a Cod proc.penală rap.la art. 10 al.1 lit.c Cod proc.penală, achită pe inculpatul (fiul lui și născut la 6 februarie 1966) pentru infractiunea de nerespectare a hotărârii judecătoresti prev.de art. 271 al.2 Cod penal.

În temeiul art. 11 pct.2 lit.a Cod proc.penală, raportat la art. 10 al.1 lit.d Cod proc.penală, achita pe inculpatul pentru infractiunea de nerespectarea hotărârilor judecătoresti prev.de art. 271 al.2 Cod penal.

Obligă partea vătămată domiciliată în nr. 227, judetul M să plătească inculpatului.(senior), 1400 lei cheltuieli judiciare.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 21 mai 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER

- - - - - -

CU OPINIE SEPARATĂ în sensul respingerii recursurilor declarate de către inculpați, în baza art. 385¹⁵pct.1 lit.b Cod procedură penală, ca nefondate și obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Motivarea opiniei separate

Pentru a hotărî în acest sens, prima instanță a reținut că inculpații și, fiu la data de 8 august 2007 au construit un gard pe terenul situat în comuna, în locul denumit "", blocând calea de acces în gospodăria părții vătămate, care a cumpărat terenul unde locuiește de la antecesorul inculpaților decedat.

Instanța a mai constatat că infracțiunea de nerespectare a hotărârilor judecătorești au fost comise cu intenție de inculpații și, care răspund penal.

Pentru aceiași infracțiune inculpatul, care are antecedente penale și a recunoscut parțial infracțiunea, a fost condamnat la pedeapsa de 700 lei amendă.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât inculpații cât și partea vătămată criticând hotărârea pronunțată de prima instanță ca fiind nelegală și netemeinică.

Inculpatul a solicitat după admiterea apelului și desființarea hotărârii judecătoriei, achitarea sa pentru că fapta de nerespectare a hotărârii judecătorești nu a fost săvârșită de el.

Iar în subsidiar a solicitat reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante, iar în final reducerea pedepsei sub minimul special, iar apoi suspendarea condiționată a executării acesteia.

În baza art. 192 al.2 Cod procedură penală apelanții au fost obligați să plătească în favoarea statului câte 30 lei cheltuieli judiciare.

În considerentele deciziei tribunalul a constatat următoarele:

La data de 28 septembrie 2007 sentința civilă a și fost pusă în executare conform actelor de la dosar, eliberându-se calea de acces.

Nemulțumiți, cei doi inculpați, a doua zi au blocat din nou drumul de acces invocând o mențiune din registrul agricol pe care până în prezent nu au valorificat-

Cheltuielile efectuate cu martori și solicitate de partea vătămată nu au fost nici ele justificate având în vedere că nici un martor nu a solicitat vreo sumă de bani care să reprezinte cheltuielile de deplasare.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs în termenul legal inculpații și

În motivarea recursului se arată că nu orice nerespectare a hotărârii judecătorești constituie infracțiune, cerințe normei incriminatoare fiind ca acțiunea de împiedicare să vizeze o locuință sau imobil care să fie deținute în baza unei hotărâri judecătorești. Instanța de apel nesocotește acest aspect motiv pentru care hotărârea este vădit nelegală.Prin ordonanța președițială a fost admisă cererea formulată de reclamanta împotriva pârâtului se dispune ca pârâtul junior să permită reclamantei să treacă cu piciorul peste terenul pârâtului.Prin această hotărâre nu s-a predat imobilul reclamantei așa încât nu se poate discuta de o deținere a imobilului în baza unei hotărâri judecătorești ci hotărârea dă naștere unui drept de creanță în sarcina pârâtului junior de a permite trecerea. În subsidiar apreciază că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii reținute sub aspectul laturii subiective a infracțiunii. Infracțiunea se poate săvârși cu intenție fiind necesar ca inculpatul să aibă nu doar reprezentarea că împiedică partea vătămată să folosească imobilul dar și că aceasta ar deține imobilul în baza unei hotărâri judecătorești. Instanțele au făcut o greșită individualizare a pedepsei.astfel, inculpatul senior nu are antecedente penale, a avut o atitudine sinceră, a recunoscut fapta în sensul că nu a negat că a pus lacătul pe poartă. Hotărârile sunt nelegale și sub aspectul laturii civile întrucât restabilirea situației anterioare nu poate fi dispusă față de caracterul vremelnic al sentinței civile a cărei nerespectare s-a reținut, efectele juridice ale sentinței civile nr.661/2007 au încetat.

Ca atare se solicită admiterea recursurilor lor așa cum au fost formulate în scris în sensul achitării inculpaților, în principal, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.b pr.pen. iarîn subsidiar, prin reținerea circumstanțelor atenuante, să se dispună condamnarea inculpaților la pedeapsa amenzii sub minimul special prevăzut de lege cu suspendarea condiționată a executării pedepsei conform art.81 penal. sub aspectul solușionării laturii civile se solicită respingerea cererii privind restabilirea situației anterioare și obligarea părții vătămăte la plata cheltuielilor de judecată conform chitanțelor din apel și recurs în sumă de 1.400 lei.

Recursurile declarate în cauză sunt nefondate.

Atât instanța de fond cât și cea de apel ca urmare a admninstrării unor probe utile pertinente și concludente au reținut o stare de fapt conformă cu realitatea, iar încadrarea juridică a faptei se circumscrie elementelor constitutive ale infr. de nerespectere a hotărârilor judecătorești prev. de art. 271 alin.2 Cod Penal

Astfel în esență inculpații și la data de 29 septembrie 2007 au închis drumul de acces la locuința părții vătămate cu o poartă pe care au aplicat un lacăt încălcând dispozițiile sentinței civile nr.661 din 29 august 2007 pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr-.

Sintagma -deținerea unui imobil în baza unei hotărâri judecătorești -reglementată de art. 271 alin. 2 trebuie Cod Penal înțeleasă în sensul existenței unei situații de fapt recunoscute printr-o hotărâre judecătorească care a fost adusă la îndeplinire, iar nu în sensul că titlul propriu-zis în legătură cu imobilul respectiv trebuie să fie materializat într-o hotărâre judecătorească.

Așadar nu se confundă titlul de proprietate asupra imobilului, ca stare de drept și care nu este în mod obligatoriu o hotărâre judecătorească, cu deținerea imobilului ca stăpânire de fapt, ca exercitând posesia și care întotdeauna trebuie să fie consecința obținerii unei hotărâri judecătorești pusă în executare.

Prin incriminarea art. 271.Cod Penal,inclusiv alin.2 se ocrotesc deopotrivă prestigiul, autoritatea hotărârilor judecătorești, ca și drepturile și interesele legitime ale cetățenilor, recunoscute și restabilite de instanțele judecătorești prin intermediul acestora.

O asemenea hotărâre judecătorească este și ordonanța președințială, care prin concept are caracter vremelnic, ca și în speța de față, prin care inculpații au fost obligați să permită părții vătămate trecerea cu piciorul și mijloacele de transport hipo peste terenul ce aparține acestora pentru a ajunge la terenul acesteia.

Este superfluă susținerea apărătorului inculpaților că ordonanța președințială dă naștere unui drept de creanță și anume acela de a permite trecerea peste terenul inculpaților, în contextul celor expuse maisus, astfel că o soluție de achitare a inculpaților în baza art. 10 lit. b este C.P.P. exclusă.

De asemenea este inoportună și solicitarea apărătorului inculpaților de se dispune achitarea acestora în baza art. 10 lit. d C.P.P. în sensul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infr. prev. de art. 271 alin.2 Cod Penal, deoarece lipsește intenția, deoarece ambii inculpați cunoșteau că sentința prin care a fost admisă cererea de ordonanță președințială a fost pusă în executare de către executorul judecătoresc, însă cei doi inculpați au blocat din nou drumul de acces a doua zi, ceea ce relevă că au acționat cu intenție.

Cu ocazia individualizării pedepselor aplicate inculpaților au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72,p, adică gradul de pericol sociall al faptei, modul concret de comitere a acesteia precum și persoana inculpaților care nu au recunoscut comiterea faptei, au manifestat o conduită procesuală inadcvată în fașa organelor judiciare, iar inculpatul are antecedente penale, astfel că pedepsele amenzilor aplicate acestora au fost just dozate și nu se impun a fi reduse prin reținerea circumstanțelor atenuante, deci nici sub acest aspect recursurile nu sunt fondate.

Referitor la stabilirea situției anterioare săvârșirii infracțiunii în mod corect instanțele au procedat în acest sens, deoarece natura infracțiunii comise implică o asemenea dispoziție.

În cauză nefiind inciente motive de casare care să fie luate în considerare și din oficiu în virtutea art. 385 indice 9 alin. 3.C.P.P., în baza art. 385 indice 15 pct.1 lit. b Cp.p., recursurile inculpaților urmau să fie respinse ca nefondate. precum și obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

JUDECĂTOR

- -- -

Președinte:Ioana Cristina Morar
Judecători:Ioana Cristina Morar, Săndel Macavei Valentin

#Judecator Ioana Cristina Morar

Nerespectarea hotărârilor judecătorești (art. 271 cod penal). Decizia 332/2009. Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Nerespectarea hotărârilor judecătorești (art. 271 cod penal). Decizia 332/2009. Curtea de Apel Cluj