Nerespectarea hotărârilor judecătorești (art. 271 cod penal). Decizia 349/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.349/R/2008
Ședința publică de la 2 iunie 2008
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Monica Rodina JUDECĂTOR 2: Ioana Cristina Morar Livia
JUDECĂTOR - - - -
- -
GREFIER - -
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ este reprezentat prin PROCUROR - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de inculpații și împotriva deciziei penale nr. 142/A din data de 23 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, având ca obiect infracțiunea de nerespectare a hotărârilor judecătorești, prev. de art.271 alin.2 Cod penal.
La apelul nominal se prezintă inculpata asistată de apărător ales, av. care se prezintă și pentru inculpatul lipsă și apărătorul părții vătămate, av., lispă fiind inculpatul și partea vătămată.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al recurenților, av. solicită admiterea recursurilor, casarea hotărârii recurate și rejudecând cauza să se dispună achitarea inculpaților și în temeiul art. 11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 alin.1 lit.b Cod pr.pen. întrucât inculpații nu se fac vinovați de comiterea infracțiunii pentru care au fost trimiși în judecată.
În subsidiar, solicită menținerea soluției de aplicare a art.18 ind.1 Cod Penal, dată inițial de Parchetul de pe lângă Judecătoria Huedin, întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, raportat la persoanele inculpaților, precum și la atitudinea părții vătămate care a refuzat orice înțelegere cu inculpații.
În susținerea recursului arată că, în cauză nu poate fi vorba de comiterea infracțiuni de nerespectare a unei hotărâri judecătorești, având în vedere faptul că prin hotărârile civile s-a stabilit obligația de a face și anume de a reconecta la rețeaua de alimentare cu apă conducta ce traversează terenul acestora, obligație pe care au realizat-o încă din 2005, astfel că s-a prescris executarea acesteia și este nevoie de o altă hotărâre pentru a ne afla în situația cerută de textul incriminator.
Pe de altă parte în speță nu este vorba de un imobil obținut printr-o hotărâre judecătorească, așa cum este cerut de articolul de lege ce se presupune că a fost încălcat.
Totodată, arată că inculpații și-au îndeplinit obligația de a face, însă ulterior conducta de apă a fost deteriorată dar nu sunt probe că inculpații se fac vinovați de distrugere. este montată direct într-un izvor astfel că, conducta putea să fie blocată. Mai mult, țeava este nefolosibilă și nu este utilizată de partea vătămată care a vândut izvorul și în prezent aceasta se alimentează cu apă din alt izvor.
Apărătorul ales al părții vătămate, av. solicită respingerea recursului declarat de inculpați ca fiind nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate de instanța de apel. Apreciază că infracțiunea de nerespectare a hotărârii judecătorești este pe deplin dovedită prin probatoriul administrat în cauză din care rezultă că inculpații au deconectat conducta respectivă, privând-o pe partea vătămată de alimentarea cu apă a gospodăriei sale, aducându-i astfel prejudicii importante, având în vedere vârsta acesteia, nevoia de apă care este o nevoie principală și nu în ultimul rând nesocotind dreptul de proprietate a acesteia. Mai solicită să se rețină că din declarația martorului G rezultă că partea vătămată în situația în care nu a mai putut lua apă din izvorul său, i-a permis acestuia să i-a apă din izvor însă fără a vinde izvorul.
Reprezentanta Parchetului solicită admiterea recursurilor declarate de inculpați, casarea celor două hotărâri pronunțate de instanțele inferioare și rejudecând cauza să se dispună în temeiul art. 11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.1Cod pr.pen. raportat la art. 181Cod penal achitarea inculpaților și aplicarea unei sancțiuni administrative constând în amendă, apreciind că fapta imputată inculpaților nu prezintă gradul de pericol social al infracțiuni.
Arată că din probatoriul administrat în cauză rezultă că între inculpați și partea vătămată există o stare conflictuală datorită unei conducte de apă care traversează terenul proprietatea inculpaților. Inculpații au solicitat părții vătămate să se racordeze și ei la conducta de apă, însă au fost refuzați. Partea vătămată a avut și alte surse de apă și practic ea și gospodăria acesteia nu au rămas fără apă. Ambele părți au avut o atitudine culpabilă și nu trebuie neobservată atitudinea părții vătămate de a interzice accesul inculpaților la conducta de apă care trecea pe terenul lor.
Apărătorul inculpaților precizează că recursul vizează și latura civilă, precum și faptul că și în prezent conducta este în acel loc, servitutea există, iar parcela de teren nici acuma nu poate fi folosită de inculpați.
Apărătorul părții vătămate, în replică, arată că în cauză nu poate fi incident cazul prev. de art.181Cod penal având în vedere că inculpații cu bună știință nu au respectat hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Inculpata, având ultimul cuvânt, arată că se consideră nevinovată, precum și faptul a cerut personal părții vătămate să-i permită să folosească apa din izvor, însă a fost refuzată încă din anul 1974 când s-a montat conducta.
CURTEA
Prin Sentința penală nr.256/05.XII.2007, Judecătoria Huedin condamnă pe inculpații și la câte 800 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea hotărârilor judecătorești, prev. de art. 271 al.2, cu aplic. art.63 al.3 teza a II a pen. și au fost obligați în solidar la daune morale în sumă de 500 lei către partea civilă, la cheltuieli judiciare în sumă de 500 lei către această parte civilă și la câte 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța sentința de mai sus, prima instanță a reținut în fapt că inculpații și locuiesc în com., sat, nr. 60, jud. C, fiind vecini cu partea vătămată. Partea vătămată își alimentează gospodăria cu apă potabilă printr-o conductă racordată la o fântână situată pe proprietatea sa, la circa 465 față de casă, însă pe o distanță de circa 250, conducta traversează terenul fânaț aflat în proprietatea inculpaților. La începutul anului 2001, pe fondul unor stări conflictuale apărute între partea vătămată și inculpați, aceștia din urmă au secționat conducta de apă potabilă în zona care traversa terenul lor, motiv pentru care partea vătămată i-a acționat în judecată pe cale civilă.
Prin decizia civilă nr. 774/2002 a Tribunalului Cluj și decizia civilă nr. 2199/2002 a Curții de APEL CLUJ, inculpații au fost obligați să reconecteze conducta de apă potabilă, iar în caz de refuz, a fost autorizată partea vătămată să efectueze aceste lucrări pe cheltuiala inculpaților.
Inculpații au reconectat conducta de apă însă, în cursul anului 2005, au întrerupt din nou alimentarea cu apă a gospodăriei părții vătămate. Față de această situație, în cursul lunii decembrie 2005, fiul părții vătămate, numitul, a încercat să reconecteze conducta cu apă, însă a fost oprit de către inculpați, aceștia nedându-i voie să facă săpături pe terenul lor.
În cursul urmăririi penale procurorul care a instrumentat cauza a ajuns la concluzia că fapta descrisă mai sus nu prezintă în concret pericolul social specific infracțiunii, iar pentru îndreptarea făptuitorilor este suficientă aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ constând în amendă de 200 lei.
Potrivit art. 18/1 Pen. nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social a unei infracțiuni. La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
Or, atât din probele administrate în cursul urmăririi penale, cât și din cele administrate în instanță, nu rezultă că fapta săvârșită de către inculpați ar avea o periculozitate neglijabilă. Gradul de pericol social este dat de importanța economică, socială, morală a valorii afectate prin faptă.
În speță activitatea inculpaților de a nu respecta cu bună știință hotărârile judecătorești definitive și irevocabile a adus grave prejudicii înfăptuirii justiției. Este evident că pentru membrii comunității în care trăiesc atât partea vătămată cât și inculpații respectul pentru autoritatea justiției are de suferit atâta timp cât drepturile pe care hotărârile le constată și le protejează sunt încălcate deliberat.
Pe de altă parte a avut de suferit prejudicii și persoana în favoarea căreia s-au statuat drepturile de mai sus. Astfel, așa cum rezultă din depozițiile martorilor și partea vătămată a fost nevoită să care apă pentru ea și animalele din gospodărie de la o distanță de circa 300 de metri. Ulterior, fiind o persoană în vârstă și neputând să care apă, a fost nevoită să-și vândă animalele. Gospodăria părții vătămate compusă din cai, 3-4 vaci, precum și oi și porci a încetat să mai existe, în prezent partea vătămată având doar o vacă. Partea vătămată a fost adusă practic în pragul sărăciei.
În consecință instanța de fond a considerat că fapta inculpaților și întrunește toate trăsăturile esențiale ale unei infracțiuni, iar pentru realizarea atât a prevenției speciale, cât și a prevenției generale este necesară aplicarea unei pedepse.
În drept, fapta inculpatului, care în cursul anului 2005, împreună cu soția sa, coinculpata, a întrerupt alimentarea cu apă a gospodăriei părții vătămate, nerespectând cu bună știință decizia civilă nr. 774/2002 a Tribunalului Cluj și decizia civilă nr. 2199/2002 a Curții de APEL CLUJ, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de nerespectare a hotărârii judecătorești prev. și ped. de art. 271 alin. 2.Pen. pentru care a aplicat inculpatului pedeapsa de 800 lei amendă penală.
La individualizarea și dozarea pedepselor instanța a avut în vedere lipsa antecedentelor penale, poziția sinceră a inculpatului, vârsta acestuia, dar și faptul că prejudiciul nu a fost reparat, precum și celelalte criterii prev. de art. 72.Pen.
De asemenea instanța de fond a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 63/1 Pen.
Fapta inculpatei, care în cursul anului 2005, împreună cu soțul său, coinculpatul, a întrerupt alimentarea cu apă a gospodăriei părții vătămate, nerespectând cu bună știință decizia civilă nr. 774/2002 a Tribunalului Cluj și decizia civilă nr. 2199/2002 a Curții de APEL CLUJ, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de nerespectare a hotărârii judecătorești prev. și ped. de art. 271 alin. 2.Pen. pentru care a aplicat inculpatei pedeapsa de 800 lei amendă penală.
La individualizarea și dozarea pedepselor instanța a avut în vedere lipsa antecedentelor penale, poziția sinceră a inculpatei, vârsta acesteia, dar și faptul că prejudiciul nu a fost reparat, precum și celelalte criterii prev. de art. 72.Pen.
De asemenea instanța de fond a pus în vedere inculpatei dispozițiile art. 63/1 Pen.
Sub aspectul laturii civile a cauzei instanța de fond a reținut următoarele:
Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 2.500 lei, din care 1.500 lei reprezentând daune materiale și 1.000 lei reprezentând daune morale.
Potrivit art. 1169.civ. cel ce formulează o pretenție înaintea judecății este dator să o dovedească.
Probele administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața judecății, nu sunt în măsură să permită instanței stabilirea în mod cert a prejudiciului material suferit de către partea civilă. Pentru stabilirea corectă a întinderii reparației partea civilă nu a administrat probe temeinice, astfel încât sumele cerute cu titlul de reparare a daunelor materiale urmează a nu fi acordate.
Sunt însă întemeiate pretențiile civile pentru acoperirea prejudiciului de natură morală. Astfel, părții civile, o persoană în vârstă, i-a fost afectat standardul de viață, a fost supusă unor umilințe, a fost obligată la eforturi fizice mari pentru a-și putea întreține animalele. Toată această situație a fost cunoscută de către ceilalți săteni, satul fiind o localitate mică.
În consecință, în baza art. 14 și 346.pr.pen. rap. la art. 998 și urm. Civ. a obligat inculpații în solidar la plata sumei de 500 lei către partea civilă cu titlul de daune morale, respingând celelalte pretenții civile.
În baza art. 193.Pr.Pen. a obligat inculpații la plata sumei de 500 lei către partea civilă cu titlul de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu avocațial (f 42). Instanța de fond a acordat însă doar cheltuielile ocazionate de prezenta procedură, nu și de celelalte litigii în care au fost implicate părțile.
Împotriva sentinței a declarat apel inculpații și solicitând desființarea sentinței și achitarea lor pe motiv că nu ar fi săvârșit infracțiunea pentru care au fost condamnați, că în speță nu se poate considera ca încadrându-se la categoria bunurilor imobile, conducta pentru conducerea apei și că nu s-ar fi dovedit că inculpații ar fi obstrucționat conducta de alimentare cu apă.
Prin decizia penală nr.142/A din 23 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, în temeiul art. 385 ind.15, pct.1, lit.b pr.pen. au fost respinse ca nefondate apelurile penale declarate de inculpații și,. în com., satul, nr.60, împotriva Sent.pen.nr. 256/05.XII.2007 a Judecătoriei Huedin.
În temeiul art. 193.pr.pen, au fost obligați inculpații și să plătească părții vătămate din loc. nr.75, jud. C, suma de 500 lei, cheltuieli judiciare, în apel.
În temeiul art.192 al.2 pr.pen. au fost obligați inculpații și să plătească în favoarea statului suma de câte 100 lei, fiecare, cheltuieli judiciare, în apel.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele:
Prima instanță a pronunțat o hotărâre fundamentată pe probele ce au fost administrate în cauză, atât cele testimoniale cât și înscrisurile aflate la dosar și care confirmă vinovăția celor doi inculpați ce au fost condamnați prin sentința atacată.
Chiar și inculpații au recunoscut comiterea faptei și opunerea lor la reconectarea conductei la apă, oprindu-o pe partea vătămată să facă săpături și să o repună în funcțiune conducta.
Aceeași stare de fapt a fost reținută și de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Huedin, în ordonanța de scoatere de sub urmărire penală a inculpaților, însă a apreciat în mod greșit că fapta celor doi inculpați nu ar prezenta gradul de pericol social al unei infracțiuni, aplicându-le sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de câte 200 lei.
Și din declarația dată de inculpata, în fața instanței de apel, rezultă că cei doi inculpați se fac vinovați de comiterea faptei pentru care au fost judecați, recunoscând că s-a opus reconectării conductei la sursa de apă, că și-au adresat jigniri, însă fără exercitarea de agresiuni fizice.
Au fost audiați în apel și cei doi martori propuși de inculpați, și Gh. însă nici depozițiile acestora nu au dus la schimbarea stării de fapt reținute de organele de urmărire penală și de către prima instanță și nici la concluzia că inculpații ar fi nevinovați.
Este adevărat că inculpații nu au exercitat acte de violență, situație în care ne-am fi aflat în fața al.3, teza a-II-a din art. 271.pen. faptă care se sancționează de lege cu închisoarea de la 1 la 5 ani și nici prima instanță nu a condamnat pe inculpați pentru această infracțiune, condamnarea acestora fiind făcută în baza al.2 al acestui articol de lege.
Apărările formulate de inculpați în apel sunt infirmate de probele de la dosar și de legile aflate în vigoare la data săvârșirii faptei și a soluționării prezentei cauze.
Art.271 al. 2.pen. încriminează împiedicarea unei persoane de a folosi o locuință ori parte dintr-o locuință sau imobil deținute în baza unei hotărâri judecătorești, iar susținerea din apel în sensul că nu se poate considera ca încadrându-se la categoria bunurilor imobile, conducta pentru conducerea apei, este infirmată de prevederile civ.
Art.470 civ. prevede că, sau țevile ce servesc pentru conducerea apelor la un fond de pământ, sau la vreo casă, SUNT IMOBILE și fac parte din proprietățile la care servesc", astfel în baza unei asemenea reglementări, raportat și la prev. art.462 civ. instanța de apel nu poate considera decât ca făcând parte din categoria bunurilor mobile și conducta pentru conducerea apei, apărarea inculpaților fiind infirmată de reglementările legale din materie.
Inculpații și partea vătămată nu se află la primul conflict de acest gen, neînțelegerile cu privire la conducta pentru conducerea apei au început, așa cum rezultă din materialul probator aflat la dosar, din perioada anilor 1982, între părți având loc mai multe procese.
Alimentarea cu apă în zona de M este o problemă vitală, iar nerespectarea unei hotărâri judecătorești care vizează o asemenea alimentare, este o infracțiune cu un grad ridicat de pericol social și cum inculpații nici în prezent nu au permis realimentarea cu apă, amenda în cuantum de 800 lei nu poate fi considerată ca o pedeapsă prea mare în raport de pericolul social al faptei și persoana inculpaților.
La individualizarea judiciară a pedepselor, prima instanță a avut în vedere și lipsa antecedentelor penale, vârsta înaintată a inculpaților, alături de celelalte criterii de individualizare prev. de art.52, art. 72.pen. și având în vedere atât considerentele de mai sus cât și pe cele arătate în sentința atacată, apreciem că în speță se impunea desființarea ordonanței de scoatere de sub urmărire penală, reaprecierea pericolului social al faptei inculpaților și aplicarea unei sancțiuni penale în locul celei administrative, chiar dacă ambele se referă la sancțiunea amenzii, numai amenda penală se apreciază ca fiind în măsură să preîntâmpine săvârșirea de noi asemenea fapte de către inculpați.
Cu privire la latura civilă a cauzei, având în vedere urmările infracțiunii comise de către inculpați, suma de 500 lei acordată părții civile, se privește ca o sumă justificată în raport de prejudiciul suferit.
Pentru aceste considerente și cele arătate în sentința atacată, instanța de apel nu pune sub semnul întrebării existenta infracțiunii de nerespectarea hotărârilor judecătorești, prev. de art. 271 al.2, cu aplic. art.63 al.3 teza a II a pen și vinovăția inculpaților, iar în ceea ce privește pedepsele ce au fost aplicate acestea corespund gradului de pericol social concret al faptei și persoanei inculpaților.
Apreciind dovedită pe deplin vinovăția inculpaților, starea de fapt fiind confirmată de probele de la dosar, încadrarea în drept și individualizarea pedepselor fiind corecte, respinge în temeiul art.379 pct.1, lit.b pr.pen, apelul inculpaților și, conform dispozitivului deciziei, cu obligarea în temeiul art. 192 al. 2.pr.pen. la cheltuieli judiciare statului, iar in temeiul art. 193.pr.pen. cu obligarea inculpaților la 500 lei cheltuieli judiciare, onorariu apărător în apel, către partea vătămată.
Împotriva acestei decizii, au declarat, în termen legal recurs, inculpații, criticând hotărârea ca nefiind temeinică și legală.
În motivarea recursurilor lor, inculpații au învederat faptul că nu se fac vinovați de comiterea infracțiunii reținute în sarcina lor.
Mai mult decât atât, în cauză nu poate fi vorba de comiterea infracțiuni de nerespectare a unei hotărâri judecătorești, având în vedere faptul că prin hotărârile civile s-a stabilit obligația de a face și anume de a reconecta la rețeaua de alimentare cu apă conducta ce traversează terenul acestora, obligație pe care au realizat-o încă din 2005, astfel că s-a prescris executarea acesteia și este nevoie de o altă hotărâre pentru a ne afla în situația cerută de textul incriminator.
Pe de altă parte în speță nu este vorba de un imobil obținut printr-o hotărâre judecătorească, așa cum este cerut de articolul de lege ce se presupune că a fost încălcat.
În subsidiar s-a cerut menținerea soluției de aplicare a art.18 ind.1 Cod Penal, dată inițial de Parchetul de pe lângă Judecătoria Huedin, considerându-se că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, raportat la persoanele inculpaților, precum și la atitudinea părții vătămate care a refuzat orice înțelegere cu inculpații.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:
Atât instanța de fond, cât și instanța e apel, în baza probatoriului vast și concludent, au reținut o stare de fapt corectă conformă cu realitatea.
Astfel, s-a constatat că între părți există un mai vechi conflict generat de faptul că partea vătămată deține un izvor, iar pentru ca apa să poată deservi terenul și gospodăria acesteia, este necesar ca pe un culoar de 250 lungime și 1 lățime, conducta de apă să traverseze terenul inculpaților.
Inculpații sunt nemulțumiți de această împrejurare, în primul rând pentru că susțin aceștia, nu pot să se deservească de partea de teren respectiv iar în al doilea rând, partea vătămată nu a fost de acord ca aceștia să se conecteze la sursa de apă deținută de aceasta.
În cauză au fost pronunțate hotărâri civile, prin care s-a soluționat litigiul de natură civilă, în sensul că a fost instituită o servitute continuă de apeduct asupra terenului proprietatea inculpaților, drept de servitute recunoscut părți vătămate.
Apărările inculpaților referitoare la faptul că, prin decizia civilă nr.774/A/2002 a Tribunalului Clujs -a stabilit doar o obligație de a face și anume aceea de a reconecta la rețeaua de alimentare cu apă conducta ce traversează terenul acestuia, obligație ce a fost pusă în executare încă din 2005, de bunăvoie de către inculpați nu poate fi primită.
În speță, este vorba de nerespectarea unui drept real, dezmembrământ al dreptului de proprietate, drept imprescriptibil, obligația de a face este accesorie dreptului principal și a fost necesară stabilirea și acesteia ca urmare a atitudinii inculpaților care au deconectat conducta respectivă, privând-o pe partea vătămată de alimentarea cu apă a gospodăriei sale, aducându-i astfel prejudicii importante, având în vedere vârsta acesteia, nevoia de apă care este o nevoie principală și nu în ultimul rând nesocotind dreptul de proprietate a acesteia.
Față de cele precizate mai sus,curtea consideră că în speță s-a făcut fără urmă de echivoc dovada vinovăției celor doi inculpați în comiterea infracțiunii prev. de art.271 alin.2 Cod Penal, constând în aceea că, inculpații au împiedicat-o pe partea vătămate să se folosească de conducta de apă, considerată potrivit art.470 civ. bun imobil, drept consfințit printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Individualizarea judiciară a pedepsei s-a făcut conform art.72 cu Cod Penal respectarea criteriilor de individualizare ce trebuie avute în vedere, astfel instanțele au dat dovadă de suficientă clemență, orientându-se la stabilirea pedepsei, la o pedeapsă pecuniară.
Soluția de achitare în baza art.18 ind.1 cerută Cod Penal de apărare în subsidiar, cât și de către procuror, nu își are utilitatea în cauză, gradul de pericol social al faptei fiind ridicat, fiind vorba în speță de nesocotirea unei hotărâri judecătorești prin care s-a stabilit un drept deosebit de important pentru partea vătămată, iar nerespectarea acestuia a produs urmări importante în viața părții vătămate.
Așa fiind, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b va C.P.P. respinge recursurile formulate ca nefiind fondate.
Va obliga pe inculpatii și să plătească părții vătămate, suma de câte 250 lei lei cheltuieli judiciare, reprezentând onorariul avocațial.
Va obliga pe inculpații și să plătească în favoarea statului suma de câte lei cheltuieli judiciare.
Va respinge cererea inculpatilor de obligare a părții vătămate la plata cheltuielilor judiciare, aceștia fiind în culpă procesuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și, domiciliați în comuna sat nr.60, jud. C, împotriva deciziei penale nr. 142/A din 23 aprilie 2008 Tribunalului Cluj.
Obligă pe inculpatii și să plătească părții vătămate, suma de câte 250 lei lei cheltuieli judiciare.
Obligă pe inculpații și să plătească în favoarea statului suma de câte lei cheltuieli judiciare.
Respinge cererea inculpatilor de obligare a părții vătămate la plata cheltuielilor judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 02.06.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - -
Red./
2 ex./03.06.2008
Președinte:Monica RodinaJudecători:Monica Rodina, Ioana Cristina Morar Livia
