Nerespectarea hotărârilor judecătorești (art. 271 cod penal). Decizia 41/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 271 Cod Penal-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚĂ DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 41
Ședința publică de la 20 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurel Ilie JUDECĂTOR 2: Constantin Iriza Claudia Lăutaru
- - - - vicepreședinte
- - - - judecător
Grefier: -
.
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
Din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA.
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj și de partea vătămată împotriva nr. 251 A /19.10.2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în prezenta cauză privind pe inculpații, și.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: recurentul parte vătămată, asistat de av., intimata inculpată, asistată de av., intimata inculpată, asistată de av., intimatul inculpat, asistat de av., lipsă fiind intimații inculpați, reprezentată de avocat și intimatul inculpat, reprezentat de av..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei după care părțile prezente depun la dosar mai multe acte privind terenurile în litigiu și, constatând dosarul în stare de judecată, se acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul Parchetului susține recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj și arată că atât decizia instanței de apel cât și sentința sunt nelegelae și netemeinice.
Se arată că prezenta cauză s-a constituit ca urmare a unei plângeri formulate de împotriva unei ordonanțe de scoatere de sub urmărire penală numai că acea ordonanță nu-l privea și pe astfel că instanțele nu trebuiau să se pronunțe cu privire la acesta în lipsa unei extinderi a procesului penal cu privire la alte persoane.
Se mai arată că încadrarea juridică corectă ar fi fost aceea prev. de art. 271 al. 2 și 3 și Cod Penal că, indiferent de încadrarea juridică dată de procuror, instanța avea obligația să se pronunțe asupra încadrării juridice corecte.
Se menționează faptul că se susțin motivele scrise de recurs și se solicită casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond.
Se precizează faptul că instanța de apel ar fi avut obligația audierii din nou a inculpaților întrucât apelul este cale de atac devolutivă.
Av. pentru partea vătămată solicită admiterea recursului declarat de acesta și casarea hotărârilor cu trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond.
Se arată că instanțele nu au făcut o corectă apreciere a probelor administrate în cauză și se menționează că la dosar există procese verbale de punere în posesie și rapoarte de expertiză din care rezultă fără dubiu faptul că inculpații ocupă terenul părții vătămate.
Toate aceste probe nu au fost atent cercetate întrucât, dacă ar fi fost, achitarea nu și-ar mai fi avut rostul.
Părțile se judecă din anul 1991 în diferite procese civile - anulări de titluri, revendicări etc. - și dacă nu se ține cont de aceste hotărâri atunci care mai este rostul acestora?
Reprezentantul Parchetului arată că solicită admiterea și a recursului părții vătămate dar nu din considerentele expuse de acesta ci în baza motivării făcute de Parchet.
Av. pentru intimata inculpată, solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea hotărârilor atacate.
Instanța a fost investită inițial cu o plângere formulată în temeiul art. 2781și C.P.P. în mod corect, a citat părțile menționate în respectiva ordonanță. Citarea executorului judecătoresc nu se impunea întrucât asupra acestuia nu au fost exercitate violențe.
Referitor la inculpatul se menționează aceleași concluzii și se arată că în mod corect s-a dispus achitarea acestuia.
Av. pentru intimații inculpați și solicită respingerea recursurilor ca nefondate arătând că executorul judecătoresc nu trebuia citat în cauză deoarece nu au fost comise fapte de violență față de acesta iar încadrarea juridică dată faptelor de către instanță este corectă.
Se arată că nu poate fi primită critica în sensul că s-a agravat situația juridică a părții vătămate deoarece acesta însuși nu a invocat acest aspect în motivele de apel depuse la Tribunalul Gorj.
Av. pentru intimata inculpată solicită respingerea ambelor recursuri.
Inculpata, având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursurilor arătând că la fața locului, în anul 2007, a fost numita, nu ea.
Inculpata, având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursurilor întrucât, în opinia sa, hotărârile de la Judecătoria Motru și de la Tribunalul Gorj sunt corecte.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului declarat de partea vătămată.
Dezbaterile fiind închise:
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față.
Prin sentința penală nr. 331/14.10.2008 pronunțată de Judecătoria Motru în dosar nr-, în baza art. 10 lit. a rap. la art. 11 pct.2 lit.a cpp s-a dispus achitarea inculpaților, și privind săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.271 alineat 1 și 2 cod penal.
În baza art.346 alineat 3 C.P.P. a fost respinsă cererea părții vătămate privind acordarea de despăgubiri civile;
În baza art.192 alineat 3 pcp cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina sa.
Pentru a pronunța această sentință Judecătoria Motrua reținut că prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria Motru, partea vătămată a sesizat faptul că, refuză să-i elibereze terenurile pentru care deține hotărâri judecătorești definitive, apreciind că faptele acestora intră sub incidența art.271 cod penal.
Prin Ordonanța din data de 30.08.2007 Parchetul de pe lângă Judecătoria Motru, a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților, și privind fapta prevăzută de art.271 alineat 1 și 2 cod penal și aplicarea unei sancțiuni administrative constând în 100 lei amendă administrativă fiecare învinuit.
Prin Ordonanța din data de 01.10.2007 primul procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Motrua respins plângerea părții vătămate formulată împotriva ordonanței procurorului.
Împotriva soluției primului procuror, petentul a formulat plângere adresată instanței de judecată, cauza fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru la data de 26.10.2007 sub nr-.
Prin încheierea de ședință din data de 10.01.2008 instanța a dispus introducerea în cauză a numitului, în calitate de intimat.
Prin încheierea de ședință din data de 14.02.2008 Judecătoria Motrua dispus admiterea plângerii în baza art.278 indice 1 alineat 8 litera c cod procedură penală, desființând ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Motru și reținând cauză spre judecare.
În ședința publică din data de 15.04.2008 instanța a dispus audierea inculpaților, precum și audierea părții vătămate. De asemenea inculpații și au fost audiați în ședința publică din data de 06.05.2008.
Partea vătămată a depus la dosarul cauzei înscrisuri și a solicitat încuviințarea probei testimoniale, propunând a fi audiați în calitate de martori și.
În apărare, inculpații au depus înscrisuri la dosar și au solicitat audierea martorilor -,.
Totodată, s-a pus în discuție efectuarea unei expertize de specialitate, probă cu care părțile au fost de acord, în cauză fiind desemnat expertul.
Instanța a procedat la audierea martorilor propuși de părți, declarațiile acestora fiind consemnate în scris și atașate la dosarul cauzei, iar raportul de expertiză fiind întocmit și atașat la filele 239-257, iar răspunsul la obiecțiunile formulate fiind înaintat și atașat la filele 278-279 din dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat și reținut următoarele:
Între partea vătămată și inculpați au avut loc mai multe litigii civile, în urma cărora s-au pronunțat în favoarea părții vătămate mai multe hotărâri judecătorești: sentința civilă nr.3124/1993 pronunțată în dosarul nr.11589, sentința civilă nr.225 din ianuarie 1995 pronunțată în dosarul nr.14515/1994, sentința civilă nr.9295/1995 pronunțată în dosarul nr.15671/1993, sentința civilă nr.7185/1996 pronunțată în dosarul nr.11590/1993, sentința civilă nr.4864/1994, sentința civilă nr.4864/1994, sentința civilă nr.1070/1993.
Pentru punerea în executare a acestor sentințe partea vătămată s-a adresat executorului judecătoresc, sens în care au fost întocmite mai multe procese verbale.
A arătat astfel, cu ocazia luării declarației în fața instanței, că la data de 31.05.2004 s-a deplasat la fața locului executorul judecătoresc pentru punerea în executare, ocazie cu care inculpații s-au opus smulgând țărușii și adresându-i cuvinte jignitoare. De asemenea, că în primăvara anului 2007 mers în punctul pentru a ara, iar și l-au împiedicat să are, amenințându-l cu moartea.
Din actele depuse la dosarul cauzei a reieșit faptul că executorul judecătoresc s-a deplasat la fața locului la datele menționate de către partea vătămată, ocazie cu care a încheiat procese verbale, după cum urmează:
- procesul verbal încheiat la data de 31.05.2004 cu ocazia punerii în executare a sentinței civile nr.2653 din 24.10.2001, având ca părți pe în calitate de creditor și, și, în calitate de debitori. S-a consemnat în procesul verbal că numiții și au smuls țărușii de marcare a terenurilor aruncându-i de pe locul respectiv, precum și faptul că debitorii au devenit agresivi;
- procesul verbal încheiat la data de 12.03.2007 cu ocazia punerii în executare a sentinței civile nr.348 din 27.02.2004, având ca părți pe în calitate de creditor și, în calitate de debitori. S-a consemnat în procesul verbal faptul că "datorită atitudinii recalcitrante manifestate de procesul verbal s-a încheiat la sediul Postului de poliție ".
Din coroborarea înscrisurilor și declarațiilor martorilor audiați în cauză prima instanță a constatat că nu a rezultat faptul că inculpații s-au opus la executare prin amenințare față de organul de executare sau prin folosirea actelor de violență față de același organ. În acest sens, nici atitudinea recalcitrantă și agresivă a debitorilor, consemnată în procesele verbale întocmite cu ocazia punerii în executare, nu poate fi asimilată unei acțiuni de amenințare față de organul de executare.
S-a reținut că, de altfel, la data de 31.05.2004 la punerea în executare a sentinței respective au fost prezenți, Marea, iar la data de 12.03.2007 a fost găsită la fața locului doar, mama inculpatei, în prezent aceasta fiind decedată, situație care reiese din conținutul proceselor verbale întocmite cu acea ocazie.
Cât privește împiedicarea folosirii imobilului, raportat la alineatul 2 al art.271 cod penal, prima instanță a reținut că a folosi un imobil înseamnă a-l avea în posesie efectivă.
Ori, din coroborarea declarațiilor martorilor audiați în cauză și concluziile raportului de expertiză prima instanță a constatat că partea vătămată nu are posesia terenurilor respective, acestea fiind în posesia inculpaților. De asemenea, nici din procesele verbale întocmite de către executorul judecătoresc nu reiese cu certitudine faptul că s-a procedat la o punere în posesie efectivă a părții vătămate, sub toate aspectele pe care le implică o astfel de operațiune.
S-a mai reținut că au mai fost încheiate și anterior alte procese verbale privind executarea sentințelor deținute de către, respectiv: procesul verbal încheiat la data de 12.07.2006, cu ocazia punerii în executare a sentinței civile nr.2663/24.10.2001; procesul verbal încheiat la data de 26.02.1998, cu ocazia punerii în executare a sentinței civile nr.4553/1996, însă nici din conținutul acestora nu reiese că inculpații s-au opus la executare prin amenințare față de organul de executare sau prin folosirea actelor de violență față de același organ.
S-a menționat că în plângerea adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria Motru, partea vătămată a avut în vedere fapta săvârșită în primăvara anului 2007, iar cu ocazia declarației dată în fața instanței s-a referit la faptele săvârșite la data de 31.05.2004 și primăvara anului 2007.
Față de considerentele de mai sus, instanța de fond a apreciat că fapta nu există.
Împotriva sentinței penale pronunțate a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Motru, partea vătămată și numitele și, iar prin decizia nr. 44A/04.03.2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- au fost admise apelurile, desființată sentința și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Instanța de apel a apreciat că în mod eronat a fost introdus în cauză întrucât împotriva acestuia nu se formulase plângere penală iar ordonanța parchetului nu îl privea.
Împotriva acestei decizii a fost declarat recurs de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, iar prin nr. 576/29.05.2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr- a fost admis apelul, casată decizia penală recurată și trimisă cauza spre rejudecare la instanța de apel- Tribunalul Gorj, invocându-se ca motiv de nulitate absolută disp. art. 197 alin. 2.pr.pen. constând în aceea că nu a fost asigurată asistență juridică obligatorie inculpaților cercetați pentru infr. prev. de art. 271 alin. 1 și 2 pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani.
Tribunalul Gorj, în rejudecare, a apreciat că fost investit în acest mod cu judecarea celor 4 apeluri declarate de parchet, partea vătămată și numitele și.
Prin decizia penală nr. 251 A din 12.10.2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr- au fost respinse ca nefondate apelurile parchetului și părții vătămate declarate împotriva sentinței penale nr. 331/14.10.2008 pronunțată de Judecătoria Motru în dosar nr- și ca inadmisibile apelurile declarate de și.
Pentru a decide astfel instanța de apel a arătat că instanța de fond, prin probatoriul administrat în cauză, adică declarațiile martorilor propuși de părți, raportul de expertiză tehnică contabilă efectuat în cauză, procesele verbale de punere în posesie și celelalte acte depuse la dosar, a stabilit o corectă și completă stare de fapt, conchizând în deplină concordanță cu conținutul probelor administrate, că intimații inculpați nu au comis infracțiunile prev. de art. 271 alin. 1 și 2.pen. pentru care au fost cercetați.
Privitor la infracțiunea prev. de art. 271 alin. 1.pen. s-a menționat că în mod temeinic a conchis prima instanță că inculpații nu s-au opus la executarea sentințelor civile sus-menționate prin amenințare față de organul de executare sau prin folosirea actelor de violență față de același organ.
Atitudinea recalcitrantă și agresivă a unora dintre intimații inculpați, consemnată în procesele verbale încheiate cu ocazia punerii în executare a acestei hotărâri, nu poate fi considerată și asimilată ca o acțiune de amenințare față de organul de executare, în sensul disp. art. 271 alin. 1.pen. a precizat instanța de apel.
S-a arătat că, de altfel, cu ocazia celei de-a doua punere în posesie, din data de 12.03.2007, executorul judecătoresc a găsit la fața locului doar pe numita - mama inculpatei, persoană care în prezent este decedată, așa încât inculpații nici nu au fost prezenți la această acțiune de punere în posesie realizată de executorul judecătoresc.
A constatat tribunalul că nici infr. prev. de art. 271 alin. 2.pen. nu reiese din conținutul probatoriului administrat ca fiind săvârșită de către intimații inculpați, pentru că prin coroborarea declarațiilor martorilor audiați în cauză, cu concluziile raportului de expertiză tehnică - agricolă, rezultă fără putință de dubiu că apelantul parte vătămată nu are posesia terenurilor în litigiu, acestea fiind pe toată perioada derulării conflictului dintre părți, în posesia inculpaților.
Din însuși conținutul proceselor verbale întocmite de către executorul judecătoresc, nu rezultă faptul că s-a procedat la o punere în posesie efectivă a apelantului părții vătămate sub toate aspectele pe care le implică o astfel de activitate.
Având în vedere cele constatate s-a apreciat că, în mod corect a menționat instanța de fond că partea vătămată are posibilitatea formulării unor contestații la executare silită în vederea punerii în executare efectivă a acestor sentințe civile de către executorul judecătoresc.
Privitor la apelurile numitelor și tribunalul a constatat că acestea nu au calitate procesuală în prezenta cauză, întrucât împotriva soluției adoptată de procuror în cauză a formulat plângere, în conformitate cu disp. art. 2781.pr.pen. numai petentul parte vătămată și nu și celelalte două apelante.
Așa fiind, s-a apreciat că cele două apelante nu se regăsesc printre persoanele care în baza art. 362.pr.pen. pot face apel împotriva sentinței penale analizate în prezenta decizie și prin urmare soluția corectă este de respingere a apelurilor acestora ca inadmisibile.
Împotriva acestei decizii dar criticând și sentința pronunțată de prima instanță, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj și partea vătămată.
În recursul Parchetului hotărârea a fost criticată pentru nelegalitate și netemeinicie invocându-se următoarele aspecte:
1. Dispunându-se achitarea inculpaților, și în temeiul art. 10 lit. a s C.P.P.-a încălcat principiul neagravării situației în propria cale de atac.
S-a arătat că, fiind inițial sesizată cu plângerea părții vătămate, întemeiată pe disp. art. 2781C.P.P. instanța avea cel mult posibilitatea de a dispune achitarea în temeiul art. 10 lit.1C.P.P. conform celor dispuse inițial prin ordonanță.
2. Cauza s-a judecat în lipsa unei părți ce nu a fost citată legal întrucât instanța nu a introdus în cauză și nu a citat pe executorul judecătoresc deși s-a pronunțat cu privire la infracțiunea prev. de art. 271 al. 1
Cod Penal3. Atât instanța de fond cât și instanța de apel s-au pronunțat asupra unei fapte sub o greșită încadrare juridică, încadrarea corectă a faptelor reținute în sarcina învinuiților fiind în prevederile art. 271 al. 2 și 3
Cod Penal4. Greșit s-a dispus citarea în calitate de inculpat a numitului și apoi achitarea acestuia pentru infracțiunea prev. de art. 271 al. 1 și 2 întrucât Cod Penal ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni administrative nu îl privea.
Partea vătămată a criticat, la rândul său, ambele hotărâri, arătând că posedă titlu de proprietate a cărui legalitate a fost stabilită cu autoritate de lucru judecat prin hotărâri judecătorești, a fost pus în posesie de executorul judecătoresc iar inculpații au smuls țărușii, au fost foarte violenți (fapt ce a determinat încheierea proceselor verbale la poliție) iar infracțiunea a fost astfel "în flux continuu".
A solicitat pronunțarea unei noi hotărâri care să țină cont de toate aceste aspecte.
Analizând recursurile formulate în raport de actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
În primul rând, instanța sesizată cu soluționarea unei plângeri întemeiate pe disp. art. 2781trebuie C.P.P. să analizeze plângerea respectivă ca și o cale de atac împotriva soluției de netrimitere în judecată, soluția ce urmează a fi dată neputând agrava situația părții care a formulat plângerea.
Prin urmare, prima critică adusă de Parchet hotărârilor este corectă întrucât instanțele de judecată, sesizate fiind numai cu plângerea formulată de partea vătămată împotriva unei ordonanțe prin care se dispusese scoaterea de sub urmărire penală a inculpaților și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, nu puteau dispune achitarea acestora pe motivul că fapta nu există, agravând astfel situația părții vătămate.
O astfel de achitarea putea fi dispusă numai în cazul în care împotriva ordonanței respective ar fi formulat plângere și inculpații, ceea ce nu este cazul în speță.
În al doilea rând, în procedura plângerii prevăzute de art. 2781instanța C.P.P. de judecată este chemată să analizeze legalitatea și temeinicia unei soluții de netrimitere în judecată, dispusă de organele de urmărire penală, față de anumite persoane, cercetate la plângerea unei posibile părți vătămate.
Prin urmare, cadrul procesual este strict determinat de limitele în care s-au efectuat cercetările penale și va privi numai persoana care a formulat plângerea și persoanele față de care s-a formulat plângerea.
Numai în raport de aceste limite instanța va analiza dacă cercetările efectuate sunt complete sau nu, urmând a se pronunța ca atare, cu respectarea normelor procedurii penale.
Astfel, în cazul în care instanța constată că plângerea inițială se referă la mai multe persoane și mai multe fapte decât cele menționate în soluția de netrimitere în judecată, nu poate în nici un caz să rețină cauza pentru judecată în primă instanță, pentru că, în mod evident, cercetarea penală nu este completă din moment ce pentru acea persoană sau faptă nici nu s-au efectuat cercetări.
Prin plângerea inițială înțelegem plângerea depusă la organele de urmărire penală, adică acel act care a declanșat cercetările.
În această situație, dacă nu s-au avut în vedere toate persoanele și toate faptele, soluția nu poate fi decât una singură și anume trimiterea cauzei la procuror pentru continuarea cercetărilor.
În cazul în care soluția de netrimitere în judecată privește toate faptele și persoanele pentru care s-a formulat inițial plângere iar instanța constată că plângerea formulată în temeiul art. 2781este C.P.P. fondată și reține cauza pentru judecată, dacă pe parcursul procesului penal se dscoperă date privind participarea și a altor persoane sau comiterea și a altor fapte, instanța trebuie să procedeze conform art. 335, 336 și C.P.P. să procedeze la extinderea procesului penal cu pivire la acele fapte, acte materiale sau persoane nou descoperite.
În nici una din cele două situații instanța nu poate dispune "introducerea" pur și simplu în cauză a unei persoane față de care nu s-au efectuat cercetări - mai ales cu calitatea de făptuitor/inculpat - așa cum s-a procedat în speța de față cu privire la.
Instanța de recurs constată că inițial, în cauza de față, s-au efectuat cercetări de către organele de urmărire penală pentru comiterea de către numiții, și a infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești, prev. de art. 271 al. 1 și 2 Cod Penal, faptă ce ar fi fost comisă de către cei menționați în primăvara anului 2007.
Partea vătămată, în sesizarea din 20 martie 2007, se referă însă la faptul că, în mod repetat și continuu sus-numiții, fiecare în parte pentru anumite porțiuni de teren, nu respectă hotărârile judecătorești și punerile în posesie făcute de executorul judecătoresc, au smuls țărușii și i-au aruncat.
Referatul de terminare a urmăririi penale se referă la o executare din data de 12 martie 2007 în timp ce ordonanța de scoatere de sub urmărire penală nr. 623/P/2007 din 30 august 2008 are în vedere o executare din 20.03.2007 (?!?).
Cu toate acestea, instanța de recurs constată că instanța de fond a avut în vedere fapte ce ar fi fost comise în anii anteriori - 2004 - 2006 - fără a stabili dacă aceasta au format sau nu obiectul cercetărilor în cauza de față.
Este fondată și critica menționată de Parchet la punctul 3 al motivelor de recurs întrucât, după admiterea plângerii și reținerea cauzei pentru judecată în primă instanță, instanța era datoare să dea faptei o corectă încadrare juridică, indiferent de încadrarea juridică dată inițial de Parchet.
Nu este fondată critica privind introducerea în cauză a executorului judecătoresc întrucât cercetările nu au fost pornite la plângerea acestuia, nu a fost parte în ordonanța atacată iar încadrarea în disp. art. 271 al. 1 este Cod Penal rezultatul unei preluări necritice de către procuror a încadrării făcute de organul de cercetare penală.
Toate aceste aspecte determină instanța de recurs să aprecieze că instanța de fond și cea de apel nu au rezolvat fondul cauzei, s-au pronunțat cu privire la fapte ce nu au făcut obiectul sesizării fără a stabili ducă este vorba de alte fapte sau alte acte ce intră în conținutul material al aceleiași infracțiuni și au judecat alte persoane decât cele vizate.
Cât privește recursul părții vătămate, se constată ca fiind fondat dar din alte considerente decât cele expuse de acesta.
Astfel instanțele nu au avut în vedere corecta încadrare juridică a faptelor și nu au luat deloc în considerare susținerea acestuia că fapta are caracter continuat și că au mai existat hotărâri anterioare de condamnare.
ce afectează însă hotărârea instanței de fond, în ansamblul său, determină casarea cauzei cu trimitere la rejudecare, urmând ca instanța de fond să aibă în vedere și susținerile recurentului parte vătămată.
Față de toate aceste considerente, având în vedere disp. art. 38515pct. 2 lit. c se C.P.P. vor casa în totalitate hotărârile pronunțate cauza urmând a fi trimisă pentru rejudecare la instanța de fond, judecata urmând a fi reluată din momentul anterior dezbaterilor.
Cu ocazia rejudecării instanța de fond va avea în vedere faptele din martie 2007, va stabili participanții și încadrarea juridică corectă urmând să verifice și susținerea părții vătămate în sensul că infracțiunea ar fi una continuată în cuprinsul său intrând acte materiale din anii anteriori.
În acest cadru va aprecia dacă se impune sau nu extinderea procesului penal cu privire la alte fapte, acte materiale sau persoane - în speță.
Soluția ce va fi adoptată va trebui însă să respecte principiul neagravării situației părții în propria cale de atac și să aibă în vedere faptul că împtrova ordonanței de aplicare a unor sancțiuni administrative a formulat plângere numai partea vătămată.
Se mențin ca fiind câștigate cauzei probele administrate în fața primei instanțe care va avea însă posibilitatea de a reaudia părțile și a administra și alte probe pe care le consideră necesare pentru justa soluționare a cauzei.
Văzând și disp. art. 192
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj și de partea vătămată împotriva nr. 251 A /19.10.2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în prezenta cauză privind pe inculpații, și.
Casează decizia și sentința și trimite cauza pentru rejudecare la instanța de fond, Judecătoria Motru.
Cheltuielile judiciare reprezentând onorarii avocat oficiu rămân în sarcina statului urmând a fi avansate din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 ianuarie 2010.
- - - - - -
Grefier,
Rd. Jud.
3 ex.
Președinte:Aurel IlieJudecători:Aurel Ilie, Constantin Iriza Claudia Lăutaru
