Nerespectarea hotărârilor judecătorești (art. 271 cod penal). Decizia 51/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 51/
ședința din data de 26 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Mița Mârza judecător
JUDECĂTOR 2: Maria Tacea
JUDECĂTOR 3: Marcian Marius
Grefier -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
MINISTERUL PUBLIC a fost reprezentat de
procuror -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de inculpatul, domiciliat în comuna, județul G, împotriva deciziei penale nr. 346 din 23.09.2009 pronunțată de Tribunalul Galați (sentința penală nr. 246 din 28.03.2005 pronunțată de Judecătoria Târgu Bujor în dosarul nr. 46/2005).
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 13 ianuarie 2010, și au fost consemnate în încheierea din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțare asupra cauzei, la data de 18 ianuarie 2010 și apoi la 26 ianuarie 2010.
După deliberare,
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 246/28.03.2005 pronunțată de Judecătoria Tg. Baf ost condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii de 1 an și 2 luni pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești prevăzută de art. 271 alin. 2.Cod Penal cu aplicarea art. 37 lit. b
Cod PenalA fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71.Cod Penal a interzicerii drepturilor prev. de art. 64.Cod Penal pe durata executării pedepsei; S-a dispus repunerea părților în situația anterioară, respectiv ca inculpatul să lase părții vătămate în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de 1000. teren situat în intravilanul construibil al comunei având ca vecini: la - vie, la -, la -, la - Drum județean.
În conformitate cu dispozișțiile art. 191.C.P.P. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei (RON) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat;
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr.3621 din 09.04.1992 a Judecătoriei Galați, definitivă prin decizia civilă nr. 1237 din 29.10.1992 a Tribunalului Galați, a fost admisă acțiunea în revendicare formulată de reclamantul împotriva pârâtului. Totodată pârâtul a fost obligat să lase reclamantului în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de 1000. teren, situată în intravilanul construibil al comunei, jud.
Hotărârea judecătorească a fost executată la data de 10.04.1993, când executorul judecătoresc s-a deplasat la fața locului, a delimitat suprafața de teren aflată în litigiu și l-a pus în posesie pe reclamantul.
În perioada imediat următoare, numitul și inculpatul au înlăturat semnele de hotar și au împiedicat folosința terenului deținut de reclamant în baza sentinței civile nr.3621/1992.Pentru fapta respectivă cei doi au fost condamnați la câte 1 an și două luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, prin sentința penală nr.1103 din 12.04.1995 a Judecătoriei Galați.
Totodată inculpații și au fost obligați să lase părții vătămate (în calitate de moștenitor legal al reclamantului, care decedase între timp), în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de 1000. teren.
La data de 13.04.1998 executorul judecătoresc s-a deplasat în teren, a delimitat suprafața aflată în litigiu, a înființat semne de hotar și a pus în posesie pe partea vătămată.
Punerea în posesie s-a făcut în prezența lui, conform procesului verbal din 13.04.1998.
La câteva zile de la punerea în executare, inculpații și au înlăturat semnele de hotar, ocupând în mod abuziv suprafața de teren deținută de partea vătămată în baza unei hotărâri judecătorești.
Pentru fapta respectivă cei doi inculpați au fost condamnați: inculpatul la o pedeapsă de 6 luni închisoare cu privare de libertate, iar la o pedeapsă de 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei prin sentința penală nr. 440/21.10.1999 a Judecătoriei Tg.B, definitivă prin decizia penală nr.1249/R/7.11.2000 pentru inculpatul.
La data de 1.08.2001 executorul judecătoresc s-a deplasat în teren, a delimitat suprafața aflată în litigiu, a înființat semne de hotar și a pus în posesie încă o dată pe partea vătămată conform procesului verbal din 1.08.2001.
Punerea în executare s-a realizat în prezența inculpatei și inginer din partea Primăriei.
Inculpatul a persistat în refuzul de a elibera terenul respectiv susținând că acesta îi aparține de drept și că hotărârile judecătorești pronunțate sunt nelegale.
S-a apreciat ca fiind dovedită vinovăția inculpatului cu sesizarea și declarațiile părții vătămate, cu titlul de proprietate nr. 6633-45/14 dec. 1994, actul de dare cu plată a suprafeței de 1000. ca loc de casă, cu sentința civilă nr. 3621/09.04.1992 a Judecătoriei Galați și Decizia civilă nr. 1237 Tribunalului Galați, procesul verbal al executorului judecătoresc și sentințele penale de condamnare.
A apreciat prima instanță de judecată că terenul aflat în litigiu nu este același cu terenul prevăzut în titlul de proprietate invocat de către inculpat.
Urmare a admiterii apelului declarat de inculpat, sentința penală nr. 246/2005 a Judecătoriei Tg. Baf ost desființată în parte prin decizia penală nr. 517/2006 a Tribunalului Galați (dosar nr.1062/2005), doar în privința laturii penale a cauzei și, în rejudecare s-a dispus în conformitate cu art. 11 pct. 2 lit. a, art. 10 lit. b ind. 1.C.P.P. achitarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 271 al. 2.Cod Penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod Penal; Totodată i-a fost aplicată inculpatului amendă cu caracter administrativ în sumă de 500 RON. Restul dispozițiilor sentinței au fost menținute.
Prin decizia penală nr. 275/R/21.05.2007 a Curții de APEL GALAȚIa fost admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, împotriva deciziei penale nr. 517/27.10.2006 a Tribunalului Galați, s-a casat decizia atacată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță ( Tribunalul Galați ) menținându-se actele procedurale efectuate până la dezbateri, Curtea constatând că atât timp cât prima instanță de control judiciar a reținut că inculpatul este proprietarul terenului în litigiu, calitate în care a împiedicat-o pe partea vătămată să-l ocupe, în sarcina inculpatului nu putea fi reținută săvârșirea vreunei infracțiuni, astfel că temeiul achitării ce s-ar fi impus era acela prevăzut de art.11 pct 2 lit.a C.P.P. în referire la art.10 alin.1 lit.d
C.P.P.Așa fiind, cauza a fost trimisă spre rejudecare, urmând ca instanța de apel să clarifice dacă și în ce măsură inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina sa.
S-a luat act totodată și de retragerea recursului promovat de inculpatul.
În rejudecare cauza a fost înregistrată sub nr-.
Prin decizia penală nr. 559/A/20.12.2007 pronunțată de Tribunalul Galați s-a admis apelul declarat de inculpatul, s-a desființat în totalitate sentința penală nr. 246/2005 a Judecătoriei Tg. B și, în rejudecare, în conformitate cu art. 11 pct. 2 lit. a în C.P.P. referire la art. 10 lit. b ind. 1.C.P.P. și art. 18 ind. 1.C.P.P. s-a dispus achitarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii de nerespectare a hotărârii judecătorești prevăzută de art. 271 al. 2.Cod Penal cu aplicarea art. 37 lit. b.
Cod PenalÎn baza art. 91 lit. c cu Cod Penal referire la art. 18 ind. 1.Cod Penal a fost aplicată inculpatului amenda administrativă în cuantum de 800 lei (RON) și a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat la instanța de fond în sumă de 200 lei (RON).
Prin decizia penală nr. 334/R/06.06.2008 pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI, a fost admis recursul promovat de Parchet împotriva deciziei penale nr. 559/2007 a Tribunalului Galați, a fost casată această decizie și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel menținându-se actele procedurale efectuate până la dezbateri.
Totodată s-a respins ca tardiv recursul formulat de partea vătămată iar în baza art. 192 alin. 2.C.P.P. a fost obligată aceasta la cheltuieli judiciare către stat.
S-au reținut prin considerentele acestei ultime decizii de casare că nu a fost respectat termenul de pronunțare a hotărârii prevăzut de disp. art. 306.C.P.P. că nu a fost stabilită subzistența laturii obiective a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, nu s-a procedat la administrarea unor probatorii suplimentare pe calea unor expertize topometrice și cadastrale și s-a omis a se pronunța asupra repunerii în situația anterioară.
Totodată, s-a arătat de către instanța de control judiciar și faptul că instanța de apel a motivat succint aplicarea prevederilor art. 18 ind. 1.
Cod PenalÎn rejudecare cauza a fost înregistrată sub nr-, Tribunalul administrând proba cu expertiza topometrică prin care trebuia să stabilească dacă suprafața de teren ocupată de inculpatul este conformă cu actele de proprietate ale acestuia, dacă suprafața de teren ce aparține părții vătămate se suprapune cu suprafața de teren a inculpatului; pe ce porțiune sau dacă între cele 2 proprietăți există vreo suprafață de teren liberă și cui aparține aceasta.
Raportul de expertiză înaintat la dosarul cauzei (filele 38-42, fila 50 și 58 dosar) a evidențiat faptul că nu există o schiță cu dimensiunile ori vecinătățile terenului atribuit lui spre a putea fi identificat; partea vătămată a prezentat însă o schiță de la actul de dare cu plată a locului de casă din 1990 în care terenul în suprafață de 1000. pe care l-a primit avea deschiderea la stradă de 23 și o lungime de 43,5; terenul indicat se învecinează la - cu proprietatea și la - cu Drumul Național, la cu și la cu; se arată prin proba de specialitate efectuată că din această suprafață de 1000. - 675. se suprapun cu terenul deținut de inculpat și 325 mp cu terenul deținut de moștenitorii lui.
Comparând datele acestui ultim raport de expertiză topometrică, cu vecinătățile statuate prin sentința civilă 3621/9.04.1992 (fila 15 dosar ) și cu datele indicate în titlul de proprietate al inculpatului nr. 5120/01.06.2004 - fila 6 dosar fond (nr. 46/2005) Tribunalul a apreciat că terenul disputat de părți nu este același cu terenul pe care inculpatul îl deține în baza titlului susindicat, împrejurare în care a reținut că sunt întrunite elementele laturii obiective ale infracțiunii prev. de art. 271 al. 2.Cod Penal în persoana inculpatului.
Având în vedere însă situația de incertitudine în care s-a aflat acesta o perioadă de timp - prefigurată și prin expertiza cadastrală (dosar nr. 1062/2005 a Tribunalului Galați ) dar și prin adresa nr. 3219/25.08.2005 a Agenției Naționale de cadastru și Publicitate Imobiliară - fila 14 dosar 1062/2005 - Tribunalul a apreciat că se impune aplicarea unei amenzii penale în conformitate cu disp. art. 63 alin. 3.
Cod PenalTotodată Tribunalul a constatat că nu a intervenit prescripția răspunderii penale.
Așa fiind, prin decizia penală nr.346/23.09.2009 Tribunalul Galația admis apelul declarat de inculpatul, a desființat în parte sentința penală nr. 246/28.03.2005 pronunțată de Judecătoria Tg. B doar în privința laturii penale și în rejudecare l-a condamnat pe inculpatul la o pedeapsă de 1.200 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești, prevăzută de art. 271 alin. 2 Cod penal în referire la art. 63 alin. 3 Cod penal.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul apelant la plata către stat a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.
Împotriva acestei decizii penale inculpatul a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
S-a susținut că în mod nelegal instanța de apel nu a făcut aplicarea dispozițiilor art.124 cp privind prescripția specială a răspunderii penale în raport de data la care acuzarea a susținut că s-ar fi săvârșit fapta dedusă judecății.
S-a mai susținut că în mod netemeinic a fost condamnat, atât timp cât nu a făcut decât să-și stăpânească pământul dobândit de la autorii săi, elocvente fiind în acest sens expertizele efectuate în cauză.
În subsidiar, s-a solicitat redozarea pedepsei, în sensul reducerii pedepsei aplicate.
Criticile formulate sunt parțial fondate, recursul urmând să fie admis pentru considerentele ce se vor arăta:
1.Potrivit art.122 alin.2 cp termenele de prescripție a răspunderii penale se socotesc în cazul infracțiunilor continue de la data încetării acțiunii sau inacțiunii. În cauza de față, astfel cum rezultă din actul de acuzare, infracțiunea dedusă judecății s-ar fi comis după data de 1.08.2003 prin ocuparea de către inculpat în mod continuu, până în prezent, a terenului în discuție, acțiune prin care partea vătămată ar fi fost împiedicată să folosească terenul deținut în baza unei hotărâri judecătorești.
Cum acțiunea de ocupare a terenului nu a încetat, în mod corect Tribunalul a constatat că în cauză nu a intervenit prescripția răspunderii penale, astfel că motivul de nelegalitate invocat apare ca nefondat.
2.Pe fondul cauzei se constată următoarele:
a)Conform actului de vânzare transcris sub nr.85/27.02.1950 (fila 8 din dos.de fond), la data de 22.02.1950 -. (tatăl inculpatului) a cumpărat de la Gh. terenul în suprafață de 1790. - vie hibrizi cu goluri de mlaștină, situat pe raza comunei, județul (actual G), la punctul "", având următoarele vecinătăți: la est - isvoarele, la vest - șoseaua, la sud - și la nord -. (bunica inculpatului).
b)Urmare procesului de cooperativizare, terenurile agricole au ieșit din posesia efectivă a proprietarilor, fiind date în folosință membrilor cooperatori ai comunității rurale. Astfel, din dosarul cu măsurătorile efectuate în anul 1982, (conform expertizei judiciare întocmită de expertul ing. - fila25 din dos. nr.1062/2005), rezultă că în tarlaua (unde este individualizat și terenul proprietatea autorilor inculpatului - tatăl și bunicii săi), sunt nominalizați deținătorii de fapt:
-, parcela nr.7 în suprafață de 2190 mp.
-, parcela nr.8 în suprafață de 1790 mp.
-, parcela nr.9 în suprafață de 910 mp.
-, parcela nr.10 în suprafață de 390 mp.
c)La data de 25.05.1990 lui (tatăl părții vătămate), deși nu a fost beneficiarul prevederilor art.8 din Decretul-lege nr.42/1990 și nici nu întrunea condițiile impuse de art.6 din Statutul Cooperativelor Agricole de Producție (potrivit cărora doar tinerii căsătoriți puteau fi împropietăriți cu loc de casă în V satului în suprafață de maxim 500 mp, fiind interzisă înstrăinarea terenurilor proprietatea urilor în alte scopuri decât cel arătat), i-a fost atribuită contra/cost suprafața de 2000 mp pe un teren din perimetrul construibil al comunei, condusă la acea dată de, primar.
Din actul de dare în plată a locului de casă (fila 5 din dos.urm.pen.) rezultă că terenul loc de casă în suprafață de 2000 mp avea următoarele vecinătăți: la nord - vie, la sud -, la est - și la vest - Drum regional
În cauză nu s-a făcut dovada că ar fi fost pus în posesie asupra acestui teren de autoritățile locale ale timpului, necunoscându-i-se amplasamentul real. Cu toate acestea, a găsit de cuviință să-și ridice în cursul anului 1991 o construcție din scânduri și lut pe terenul care conform actului de vânzare - cumpărare încheiat în anul 1950, aparținea de drept autorului inculpatului, -., acesta din urmă determinându-l pe să-și dezafecteze construcția și să părăsească suprafața de teren astfel ocupată.
d)Prin sentința civilă nr.3261/9.04.1992 a Judecătoriei Galați, definitivă prin decizia civilă nr.1237/29.10.1992 a Tribunalului Galați (filele 9 -12 din dos.de urm. pen.), s-a admis acțiunea în revendicare formulată de, fiind obligat să-i lase în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de 1000 mp (deși actul de dare în plată prevedea 2000 mp), teren situat în intravilanul construibil al comunei, județul G, având ca megieși la nord - vie, la sud -, la est - și la vest - Drum județean, fără ca amplasamentul real să fie identificat printr-o expertiză judiciară.
e)La data de 14.12.1994 Comisia Județeană Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor Gae mis titlul de proprietate nr.6633/45 privind pe (fila 6 din dos.urm.pen.) stabilind între altele că acesta deține în intravilanul comunei 1000 mp (vii) în tarlaua 27 parcela nr.8, cu următoarele vecinătăți: la nord -, la sud -, la est - și la vest - Drum județean.
f)La data de 1.06.2004 aceeași comisie a emis titlul de proprietate nr.5120 (fila 6 din dos.de fond) privind pe -., stabilind între altele că acesta deține în tarlaua 27 parcela nr.10 terenul intravilan (vii) în suprafață de 1769 mp, cu următoarele vecinătăți: la nord -, la sud -, la est - extravilan, la vest - drum județean.
g)Prin procesul verbal încheiat la data de 1.08.2001 de executorul judecătoresc (fila 15 din dos.urm.pen.) se atestă că partea vătămată (moștenitorul lui ) a fost pus în posesie asupra terenului în suprafață de 1000 mp în intravilanul comunei având următoarele vecinătăți: la nord -, la sud -, la vest - drum județean, la est -.
h)Din rapoartele de expertiză judiciară efectuate în teren de experții (dos. nr.1062/2005) și (dos.nr-), necontestate de părți sau parchet, rezultă că inculpatul folosește terenul în suprafața de 1769 mp (redusă de la 1790 mp conform dispozițiilor Legii nr.18/1991) situat în tarlaua 27, parcela nr.10, teren care ca suprafață și vecinătăți corespunde titlului de proprietate nr.5120/2004, precum și actului de vânzare-cumpărare al autorului său, în timp ce terenul în suprafață de 1000 mp aparținând lui, autorul părții vătămate este situat în tarlaua 27 parcela 8, între cele două parcele existând parcela nr.9, neatribuită vreunei persoane.
Cu toate acestea partea vătămată a susținut constant că terenul obținut de autorul său prin hotărâre judecătorească în condițiile sus arătate, este situat pe suprafața de teren deținută în mod legal de inculpat.
Potrivit art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cazuri de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional, astfel că dreptul de proprietate al inculpatului asupra terenului moștenit de la autorul său bine individualizat ca amplasament și vecinătăți, trebuie respectat.
Pe de altă parte, conform jurisprudenței Curții de la Strasbourg, executarea unei hotărâri sau a unei decizii, indiferent de instanța care le-a pronunțat, trebuie să fie considerată ca făcând parte integrantă din proces în sensul articolului 6 din Convenție. Dreptul la un tribunal ar fi iluzoriu dacă decizia juridică internă a unui Stat contractant ar permite ca o decizie judiciară definitivă și executorie să rămână inoperantă în detrimentul unei părți (Cauza Immobiliare împotriva Italiei, Cauza Dobre României ), astfel că și dreptul de proprietate al părții vătămate asupra terenului în suprafață de 1000 mp trebuie la rândul său respectat, cu o singură condiție și anume aceea a stabilirii de către autoritățile administrative competente a amplasamentului real.
Curtea constată că autoritățile administrative locale și județene, precum și Oficiul de Cadastru au fost sesizate, dar nu au găsit un remediu, neimplicarea autorităților competente (comisia locală, comisia județeană, primărie, prefectură) făcând ca cei doi proprietari și -. ) și moștenitorii lor (partea vătămată și inculpatul) să stea în procese din anul 1991, inculpatul fiind condamnat de două ori, executând efectiv pedeapsa închisorii pentru nerespectarea hotărârii judecătorești, deși nu stăpânește decât ceea ce este îndreptățit.
Cum nu s-a făcut dovada că inculpatul ocupă vreo bucată de pământ din terenul pe care partea vătămată a fost pus în posesie prin procesul verbal întocmit de executorul judecătoresc la data de 1.08.2001, vecinătățile arătate în acest act fiind diferite de cele între care se află terenul inculpatului, se constată că în mod greșit acesta a fost cercetat, trimis în judecată și condamnat pentru o faptă care nu i se poate imputa
Curtea constată așadar că fapta reținută în sarcina inculpatului nu există.
Pentru toate aceste considerente recursul inculpatului va fi admis conform art.385/15 pct.2 lit.d cpp, hotărîrile recurate urmând să fie casate și în rejudecare în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod pr. penală raportat la art. 10 alin.1 lit. a Cod pr.penală să achite pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a hotărârii judecătorești prevăzută de art. 271 alin.2 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursul declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la data de 01.01.1955 în com. județul G, CNP - -) domiciliat în comuna, județul G, împotriva deciziei penale nr. 346 din 23.09.2009 pronunțată de Tribunalul Galați ( sentința penală nr. 246 din 28.03.2005 pronunțată de Judecătoria Târgu Bujor în dosarul nr. 46/2005).
Casează decizia penală nr. 346/23.09.2009 a Tribunalului Galați și sentința penală nr. 246/28.03.2005 a Judecătoriei Târgu Bujor și în rejudecare:
În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod pr. penală raportat la art. 10 alin.1 lit. a Cod pr.penală:
Achită pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a hotărârii judecătorești prevăzută de art. 271 alin.2 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red. - 16.02.2010
Tehnored.S - 2.ex./22.02.2010
Jud.fond:
Jud.apel: -
Președinte:Mița MârzaJudecători:Mița Mârza, Maria Tacea, Marcian Marius
