Nerespectarea hotărârilor judecătorești (art. 271 cod penal). Decizia 603/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 603/R/2008
Ședința publică din data de 9 octombrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Monica Șortan judecător
JUDECĂTORI: Monica Șortan, Chitidean Valentin Maria Boer
- -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel reprezentat prin PROCUROR:
-
S-a luat spre examinare recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș împotriva deciziei penale nr. 113/A/30 mai 2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, cauză privind pe inculpata trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești, prev. și ped. de art. 271 alin. 2.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpata, asistată de apărător ales, av., cu delegație avocațială la dosar, lipsă fiind inculpata și partea civilă
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, apărătorul inculpatei depune la dosar un bilet de ieșire din spital, după eliberarea din detenție a inculpatei.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Reprezentanta Parchetului solicită admiterea recursului, casarea în întregime a deciziei penale atacate, iar rejudecând cauza să se dispună respingerea apelului declarat de inculpată, ca fiind tardiv introdus. Ca oad oua soluție, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate cu privire la modalitatea de soluționare a laturii penale și rejudecând cauza, menținerea cuantumului pedepsei aplicat de instanța de fond, cu suspendarea executării pedepsei.
Solicită a se avea în vedere că inculpata a declarat apel cu mult peste cele 10 zile prevăzute de lege, în condițiile în care inculpata a fost prezentă la dezbateri, dar a lipsit de la pronunțarea hotărârii. Inculpata a prezentat o adeverință medicală, din care rezultă că a fost bolnavă și a necesitat repaus la pat pentru două săptămâni, această stare sanitară a inculpatei intervenind înainte de expirarea termenului de apel, când s-a ameliorat. Învederează instanței că apelul s-a declarat la peste o lună de la încetarea stării medicale precare a inculpatei și că în adeverința medicală sunt consemnate afecțiuni, care nu justifică o situație excepțională de o asemenea gravitate încât să fi împiedicat pe inculpată să declare apel în termen. În acest context, în opinia sa Tribunalul Maramureș greșit a admis apelul ca fiind în termen și greșit a s-a pronunțat asupra apelului.
Dacă totuși se va aprecia că inculpata a declarat apel în termenul legal, apreciază că modalitatea de aplicare a pedepsei este vădit neîntemeiată, raportat la încadrarea juridică stabilită în cauză, mai ales că doar inculpata a declarat apel. Raportat la gradul de pericol social al faptei, în fapt fiind vorba de o opoziție la punerea în executare a unei hotărâri judecătorești, care s-a făcut cu repetiție față de atitudinea inculpatei, consideră că aceasta a manifestat dispreț față de hotărârea judecătorească, iar un asemenea comportament nu poate fi răsplătit cu reținerea de circumstanțe atenuante și aplicarea unei pedepse constând în amendă penală. Apreciază că pedeapsa aplicată nu reflectă în nici un fel gradul de pericol social al faptei și nici gradul de pericol social al inculpatei, astfel că în temeiul art. 152.pen. solicită condamnarea inculpatei la o pedeapsă cu închisoarea în limitele legale și având în vedere vârsta inculpatei, lipsa antecedentelor și starea sanitară a acesteia, se justifică în opinia sa aplicarea dispozițiilor art. 81.pen. respectiv suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Dacă se va dispune executarea pedepsie în regim de detenție, solicită deducerea perioadei în care a fost încarcerată inculpata.
Apărătorul inculpatei în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b pr.pen. solicită respingerea ca nefondat a recursului cu ambele teze și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate.
Solicită a se avea în vedere declarația inculpatei de la fila 26 din dosarul instanței de apel, din care rezultă că a fost bolnavă la pat trei săptămâni și datorită acestei stări de sănătate nu s-a putut interesa nici ea și nici familia sa de soluția din dosar. Declarația inculpatei se coroborează cu adeverința medicală eliberată la data de 5 martie 2008 și o adeverință din care rezultă că a fost internată în spital în decembrie 2007 și a suferit o operație, iar la acest termen de judecată a depus un bilet de ieșire din spital, la data de 278 februarie aflându-se sub tratament la domiciliu.
Totodată, inculpata a arătat că a luat la cunoștință despre sentința penală pronunțată de instanța de fond la începutul lunii aprilie 2008, astfel că în data de 7 aprilie a declarat apel.
Referitor la cea de-a doua cerere formulată de Parchet, arată că este adevărat că după punerea în termenul de apel, au solicitat reindividualizarea pedepsei și cu reținerea art. 81.pen. dar ținând seama de toate împrejurările și persoana inculpatului, instanța de apel a apreciat că nu se impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea și a dispus amenda penală, considerând că scopul pedepsei poate fi atins și astfel. Față de susținerile reprezentantei Parchetului, conform căreia inculpata a avut o atitudine sfidătoare, solicită a se avea în vedere că există alte sancțiuni ce pot fi luate de instanță.
Inculpata, având ultimul cuvânt, învederează instanței că este vorba de pământul ei, pentru care se va lupta până i se va recunoaște acest drept, deoarece actele care demonstrează contrariul sunt acte false.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 23 din 29 februarie 2008 Judecătoriei Dragomireștis -a dispus condamnarea inculpatei la pedeapsa de 7 luni închisoare pentru infracțiunea de nerespectare a hotărârilor judecătorești prev. de art. 271 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 71, 64 Cod penal.
Inculpata a fost obligată să plătească părții civile G suma de 150 lei cu titlu de despăgubiri civile și suma de 500 lei - cheltuieli judiciare.
S-a dispus obligarea inculpatei la plata către stat a sumei de 150 lei cheltuieli judiciare.
S-a mai dispus și restabilirea situației anterioare comiterii faptei, inculpata fiind obligată, în consecință, să predea părții civile în proprietate terenul situat la locul numit "Podul " în suprafață de 142 mp înscris în 3844 sub nr. top. 686/1 - identificat în anexa 2 la raportul de expertiză întocmit de inginer.
În considerentele sentinței s-a reținut faptul că prin decizia civilă nr. 771/R din 5 octombrie 2005 dată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. 3578/R/2005, rămasă irevocabilă, inculpata a fost obligată să lase în deplină proprietate și folosință părții vătămate G suprafața de 142. din terenul situat în de în locul denumit "Poduri".
La solicitarea părții vătămate la data de 16 martie 2007, s-a deplasat la fața locului executorul judecătoresc R împreună cu inginer expert, polițistul - și părțile.
Cu ocazia punerii în executare a titlului executoriu susmenționat, inculpata a smuls din pământ Ť.i fixați de executorul judecătoresc, pe care l-a bruscat, iar după refixarea acestora, inculpata i-a smuls din nou, aruncându-i spre casa părții vătămate pe care a insultat-o și amenințat-
Inculpata s-a opus în mod vădit executării acestei hotărâri judecătorești susținând cu vehemență că terenul este proprietatea ei, afirmație pe care nu a dovedit-
După aproximativ 2 săptămâni, inculpata a arat și însămânțat acest teren cu și ovăz, împiedicându-o pe partea vătămată să folosească suprafața de teren deținută în baza hotărârii judecătorești.
Inculpata a recunoscut că are cunoștință de conținutul hotărârii judecătorești dar a declarat că nu o va respecta chiar dacă va face închisoare și a refuzat să semneze procesul verbal de punere în executare.
Între părți au existat mai multe procese civile privind acest teren.
Prin ordonanța nr. 135/P din 18 iunie 2007 Parchetului de pe lângă Judecătoria Dragomireștis -a dispus scoaterea inculpatei de sub urmărirea penală și i s-a aplicat acesteia o sancțiune cu caracter administrativ în sumă de 500 lei.
Partea vătămată Gaf ormulat plângere împotriva acestei soluții care a fost admisă prin ordonanța nr. 635/II/2/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș, considerându-se că este necesară completarea cercetării penale și reaprecierea pericolului social al faptei.
În drept fapta inculpatei care în data de 16 martie 2007 smuls Ť.i fixați de executorul judecătoresc R, pentru a delimita terenul denumit "Poduri" și de a-l ara și însămânța, împiedicându-o pe partea vătămată G să folosească acel teren deținut în baza deciziei civile nr. 771/R din 5 octombrie 2005 Tribunalului Maramureș constituie infracțiunea de nerespectare a hotărârii judecătorești prev. și ped. de art. 271 alin. 2.pen.
Executarea s-a făcut asupra terenului prevăzut în hotărârea judecătorească, iar inculpata și-a manifestat opunerea prin smulgerea Ť.lor și amenințare.
Această infracțiune prin care este împiedicată înfăptuirea justiției prezintă un grad ridicat de pericol social și prin încriminarea acesteia se urmărește desfășurarea normală a activității judiciare.
Instanța a constatat că infracțiunea descrisă mai a fost comisă cu intenție de inculpata care răspunde penal.
Având în vedere multiplele procese civile și penale după anul 1990 cu privire la acest teren, precum și atitudinea sfidătoare la adresa instanței și perseverența în comiterea de infracțiuni, instanța a condamnat-o pe inculpată la pedeapsa închisorii.
Deoarece scopul preventiv și educativ al pedepsei nu poate fi atins în libertate, s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa în regim de detenție într-un penitenciar.
Situația juridică a terenului fiind calificată, prejudiciul civil consta în schimbarea situației de fapt recunoscută prin hotărârea judecătorească citată.
Despăgubirile civile solicitate reprezintă contravaloarea recoltei de care partea civilă nu a beneficiat ca urmare a faptei inculpatei.
Repararea pagubei are un anumit specific în sensul că se pune restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii, iar pe de altă parte plata unei despăgubiri civile.
Această concluzie se impune și din analiza dispozițiilor art. 14 alin. 3.pr.pen.
Așadar acțiunea civilă exercitată de partea civilă în cadrul procesului penal este întemeiată.
Fiind în culpă procesuală, inculpata a fost obligată și la plata cheltuielile judiciare către partea civilă constând în onorariu avocațial și veniturile nerealizate prin prezentarea la termenele de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpata care a solicitat repunerea în termenul de apel și suspendarea executării sentinței penale apelate cu motivarea că a fost prezentă la ultimul termen de judecată (din 26 februarie 2008) când s-a amânat pronunțarea pentru data de 29 februarie 2008 - dată la care s-a aflat în imposibilitatea de a se prezenta în instanță, fiind bolnavă timp de cca. 2 săptămâni începând cu 27 februarie 2008. În acest sens este adeverința medicală eliberată la 5 martie 2008. De altfel, apelanta-inculpată a suferit o intervenție chirurgicală în luna decembrie 2007, problemele de sănătate persistând și în prezent, fiind necesar a fi internată de urgență. luat cunoștință de hotărâre doar la începutul lunii aprilie 2008.
În ședința publică din 23 mai 2008 solicitat reducerea pedepsei și suspendarea executării ei cu motivarea că nu are antecedente penale și raportat și la faptă.
Prin decizia penală nr.113 din 30 mai 2008 a Tribunalului Maramureș, în baza art. 364. pr. pen. s-a admis cererea de repunere în termenul de apel formulată de inculpata, și în consecință, în baza art. 379 pct. 2 lit. a și 382 alin. 2. pr. pen. s-a admis apelul declarat de aceasta împotriva sentinței penale nr. 23 din 29 febr. 2008 Judecătoriei Dragomirești, care a fost desființată în parte și judecând cauza, inculpata fost condamnată la pedeapsa de 300 lei amendă pentru infracțiunea de nerespectare a hotărârilor judecătorești prev. de art. 271 alin. 2. pen. cu aplic. art. 74 lit. a pen. și a art. 76 lit. f pen.
S-a atras atenția inculpatei asupra prev. art. 631. pen.
S-a constatat că inculpata a executat perioada 8 mai 2008-23 mai 2008 (în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 26 din 13 martie 2008 emis de Judecătoria Dragomirești ).
S-a anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii mai menționat.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței.
În temeiul art. 192 alin. 3. pr. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat că întrucât la ultimul termen de judecată (din 26 februarie 2008) apelanta - inculpată a fost prezentă în instanță, termenul de apel pentru aceasta curge de la pronunțare (de la data de 29 februarie 2008). Aceasta a declarat apel doar la data de 7 aprilie 2008, însă adeverința medicală de la fila 9 dosar tribunal eliberată la 5 martie 2008 atestă faptul că aceasta a fost bolnavă la pat timp de două săptămâni. Prin urmare, a existat o cauză temeinică de împiedicare în a declara apel în termenul legal, fiind astfel incidente prev. art. 364 Cod procedură penală, apelanta-inculpată urmând a fi repusă în termenul de apel.
Cu privire la fondul cauzei, tribunalul a reținut faptul că prin decizia civilă nr. 771/R/05.10.2005 a Tribunalului Maramureș apelanta - inculpată a fost obligată să predea intimatului-parte civilă G în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de 142 mp teren indicat în anexa 2 raportului de expertiză întocmit de ing. (fila 15,16 dosar urmărire penală).
La data de 16 martie 2007 s-a încercat punerea în executare a acestei decizii, ocazie cu care după delimitarea terenului și plantarea de Ť. apelanta-inculpată i-a smuls, apoi aceștia au fost replantați, iar apelanta-inculpată i-a scos din nou, arătând că este proprietara acelui teren, deși titlul de proprietate în baza căruia s-a admis prin decizia civilă mai amintită acțiunea în revendicare nu a fost și nu este nici în prezent anulat.
Fapta apelantei-inculpate întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești prev. de art. 271 alin. 1 teza a II -a Cod penal, însă în apelul inculpatei acesteia nu i se mai poate agrava situația, astfel că încadrarea juridică dată de judecătorie (art. 271 alin. 2 Cod penal) va fi menținută.
n raport de ac ast ncadrare juridic, nd gradul de pericol social al faptei i mprejurarea că apelanta -inculpat nu are antecedente penale, tribunalul i-a aplicat pedeapsa amenzii n cuantumul prev zut n dispozitivul deciziei (acest ultim element fiind avut n vedere la aplicarea art. 74 lit. a Cod penal). Pedeapsa nchisorii aplicat de judec torie cu executare n regim de deten ie este excesiv raportat la mprejurarea apelanta - inculpat se afl la prima fapt de natur penal.
ntruc t aceasta a executat n baza mandatului de executare a pedepsei nchisorii nr. 26 din 13 martie 2008 emis de Judecătoria Dragomirești perioada 8 mai 2008-23 mai 2008, tribunalul a luat act de aceast mprejurare.
Dispun ndu-se condamnarea apelantei-inculpate la pedeapsa arnenzii, s-a anulat mandatul de executare a pedepsei nchisorii mai amintit.
Apelanta - inculpat nu a contestat cuantumul desp gubirilor acordate de prima instan ță, astfel solu ia primei instan e s-a menținut sub acest aspect oper nd principiul disponibilit ății ilor care guverneaz latura civil a procesului penal.
Dispun ndu-se condamnarea apelantei-inculpate pentru infrac iunea de nerespectare a hot rilor judec tore ti, n mod corect s-a dispus restabilirea situa iei anterioare comiterii faptei.
Împotriva deciziei menționate Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureșa declarat recurs în termen.
În motivarea recursului s-a criticat decizia atacată susținându-se că în mod greșit s-a admis cererea de repunere în termenul de apel formulată de inculpată; astfel, s-a menționat că inculpata a fost prezentă la instanța de fond la ultimul termen de judecată din 26.02.2008, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pe data de 28.02.2008, însă apelul a fost înregistrat la judecătorie la data de 07.04.2008, cu mult după expirarea termenului prevăzut de lege. Instanța de apel a reținut că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, pe baza adeverinței medicale eliberată la 5 martie 2008 din care rezultă că a avut nevoie de repaus la pat 2 săptămâni, dar nici după acest interval nu a declarat apel imediat, ci după alte 3 săptămâni.
În subsidiar, recurentul a invederat că dacă se apreciază de către instanța de recurs că repunerea în termenul de apel este temeinică, decizia apelată nu este fondată sub aspectul individualizării pedepsei, deoarece, raportat la natura faptei - împiedicarea înfăptuirii justiției - și la modalitatea de comitere a acesteia - prin smulgerea Ť.lor în prezența executorului judecătoresc - pedeapsa pecuniară este insuficientă.
Examinând decizia atacată din perspectiva motivelor de recurs invocate, Curtea constată următoarele:
Motivul de casare invocat referitor la greșita repunere în termenul de apel se încadrează în cazul de casare prev.de art.3859alin.1 pct.11 pr.pen. privind admiterea unei căii de atac introdusă tardiv.
Într-adevăr, sentința judecătoriei a fost pronunțată la data de 29 februarie 2008, iar termenul de apel d e 10 zile curgea de la pronunțare față de inculpată - conform art.363 alin.3 pr.pen. - pentru că inculpata a fost prezentă la dezbateri; în consecință, ultima zi în care se putea declara apel d e către inculpată era 10 martie 2008.
Apelul a fost însă declarat după expirarea termenului legal, respectiv în data de 7 aprilie 2008, deci după aproape o lună; în fața instanței de apel inculpata a justificat cererea de repunere în termenul de apel cu o adeverință medicală eliberată în 5 martie 2008, din care este lizibilă partea de diagnostic referitoare la "iritație nervoasă" și recomandare de repaus la pat de 2 săptămâni.
Curtea consideră că este greșită aprecierea instanței de apel ce a reținut că această stare a sănătății inculpatei constituie o cauză temeinică ce a împiedicat inculpata să exercite apelul în termenul legal.
Astfel, conform art.364 pr.pen. apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen, dacă instanța de apel constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, iar cererea de apel a fost făcută în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei sau a despăgubirilor civile.
Raportat la ultima teză a textului reiese ca fiind fără relevanță critica parchetului legată de exercitarea de către inculpată a apelului după 3 săptămâni de când nu a mai avut nevoie de repaus la pat; legea permite apelantului să declare apelul până în a zecea zi de la începerea executării sentinței, or, la data înregistrării apelului inculpatei, aceasta nu începuse executarea pedepsei.
În aceeași ordine de idei, nu prezintă relevanță când în cursul termenului legal de 10 zile intervine cauza de împiedicare, aceasta putând să apară chiar și în ultima zi de declarare a apelului, fără să facă inadmisibilă o cerere de repunere în termen, pe motiv că inculpata putea foarte bine să atace sentința în prima parte a termenului de apel când nu era împiedicată de nimic să promoveze apelul.
Existența unei afecțiuni ce necesită repaus la pat nu constituie însă o cauză temeinică de împiedicare ce se apreciază în raport cu posibilitățile reale ale inculpatei de a declara apelul; astfel, aceasta nu a fost internată în spital și nici nu a prezentat vreo afecțiune care să-i afecteze discernământul, putând trimite declarația de apel prin poștă; simpla incomoditate în declararea căii de atac nu constituie o cauză temeinică de împiedicare.
Pe cale de consecință, apelul a fost introdus tardiv de către inculpată, ca atare sentința primei instanțe a rămas definitivă la data expirării termenului de apel, respectiv 10 martie 2008.
Față de această împrejurare, Curtea nu va deduce din pedeapsa aplicată inculpatei perioada în care a fost încarcerată în baza sentinței definitive până la data la care instanța de apel a dispus suspendarea executării sentinței, deoarece controlul exercitat de către Curtea de apel se restrânge doar la întrunirea condițiilor legale ale cererii de repunere în termenul de apel, fără a se putea extinde asupra unei sentințe definitive, nici cu privire la modul de individualizare a pedepsei și nici referitor la faza de executare a acesteia.
Așa fiind, în baza art.38515pct.2 lit.a pr.pen. va admite recursul procurorului și va casa integral decizia atacată, menținând, pe cale de consecință, sentința primei instanțe.
Văzând și disp.art.192 al.3 pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
In baza art 38515pct.2 lit.a Cod proc.penală, admite recursul PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MARAMUREȘ, declarat împotriva deciziei penale nr. 113 din 30 mai 2008 a Tribunalului Maramureș, pe care o casează integral și in consecință:
Mentine hotărârea primei instanțe, respectiv sentința penala nr. 23 din 29 februarie 2008 a Judecătoriei Dragomirești.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitiva.
Pronunțată în ședința publică din data de 9 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
RED.VC/MR
15.10.08/3 EX.
Președinte:Monica ȘortanJudecători:Monica Șortan, Chitidean Valentin Maria Boer
