Nerespectarea hotărârilor judecătorești (art. 271 cod penal). Decizia 650/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR- - art. 271.Cod Penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE Nr. 650
Ședința publică de la 03 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mircea Mugurel Șelea JUDECĂTOR 2: Liana Balaci
- - - JUDECĂTOR 3: Robert
- - - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat prin procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de PARCHETUL DE PE LÎNGĂ TRIBUNALUL DOLJ, partea civilă, precum și inculpații și, împotriva deciziei penale nr. 78 din 24 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta-parte vătămată, precum și recurenții-inculpați și asistați de avocat - apărător ales, lipsă apărătorul ales al recurentei părți civile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei, au fost audiați recurenții - inculpați prezenți (declarațiile acestora fiind consemnate și depuse la dosar), după care, nefiind ridicate excepții sau formulate noi cereri, instanța a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor asupra recursurilor.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat ca fondat în sensul că se impune aplicarea pentru fiecare inculpat a unei pedepse și nu aplicarea dispoz. art. 181cod penal, cu consecința achitării inculpaților și aplicării pentru fiecare a unei sancțiuni cu caracter administrativ. De asemenea, reprezentantul Ministerului Publica mai arătat că în mod nelegal nu a fost reținută în sarcina inculpaților săvârșirea infracțiunii prev. de art. 271 alin.2 cod penal, deoarece faptele săvârșite de aceștia întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 271 alin.3 cod penal iar instanța a omis să se pronunțe și în ceea ce privește alin.3 al art. 271 cod penal, cu atât mai mult cu cât urmărirea penală fusese începută pentru art. 271 alin.2 și 3 cod penal. Ca motiv suplimentar de recurs susținut oral în fața instanței, reprezentantul Ministerului Publica arătat că trebuia soluționată latura civilă a cauzei sub toate aspectele, respectiv și în ceea ce privește repunerea părților în situația anterioară săvârșirii infracțiunilor, în conformitate cu dispozițiile art. 14 cod pr.penală și art. 346 cod pr.penală.
În ceea ce privește celelalte recursuri, reprezentantul Ministerului Publica solicitat respingerea recursului inculpaților ca nefondat și admiterea recursului părții civile, în conformitate cu motivul suplimentar susținut oral în fața instanței.
Recurenta-parte vătămată, având cuvântul, a solicitat admiterea recursului conform motivelor arătate cât și a concluziilor scrise depuse în fața instanței de apărătorul său.
Avocat, având cuvântul pentru recurenții - inculpați, a solicitat respingerea recursurilor parchetului și părții civile și admiterea recursului inculpaților cu consecința achitării inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d cod pr.penală și inculpatei în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a cod pr.penală, deoarece subiectul pasiv al infracțiunii prev. de art. 271 cod penal nu poate fi decât proprietarul terenului și nu procuratorul acestuia - cum se prezintă situația în speță. De asemenea, apărătorul inculpaților a mai arătat că în cauză nu poate fi vorba decât de infracțiunea prev. de art. 271 alin.2 cod penal, având în vedere decizia penală nr. 450/2007 a Tribunalului Dolj, actul de proprietate invocat de către partea vătămată îl reprezintă titlul de proprietate eliberat acesteia în baza Legii nr. 18/1991și nu sentința civilă obținută ulterior în acțiunea în revendicare, punerea în executare împotriva acestei sentințe a fost pur formală, iar titlul de proprietate deținut de, cuprinde inadvertențe sub aspectul vecinătăților, concluzionând că litigiul dintre părți nu poate îmbrăca o natură penală, el fiind civil și nu se poate dispune repunerea părților în situația anterioară.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, apărătorul inculpaților a arătat că în mod greșit aceștia au fost obligați la plata sumei de 384,1 lei - prejudiciul real și 1100 lei cheltuieli de judecată deoarece, deși expertul a calculat producția agricolă pe mai mulți ani, nu s-a făcut dovada că partea civilă și-a manifestat voința de a lucra acest teren, terenul era cultivat cu de vie de către inculpați și nu s-a avut în vedere de către instanță faptul că vița de vie intră pe rod de la 3-4 ani de la plantare, ori, prima manifestare de voință a părții civile de a folosi acest teren a avut loc la 1 aprilie 2006.
Recurenții-inculpați și, având pe rând cuvântul, au arătat că își însușesc concluziile susținute de către apărătorul lor, respectiv doamna avocat.
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față;
Constată că, prin sentința penală nr. 198 din 18 decembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Filiași în dosarul nr-, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 271 alin. 2 Cod penal, în infracțiunea prevăzută de art. 271 alin. 3 Cod penal.
n baza art.11 pct.2 lit. a rap. la art.10 lit.1C.P.P. a chitat intimatul inculpat.
În baza art.181cp. rap. la art.891 cp. a plicat inculpatului intimat, fiul lui și, născut la data de 20.08.1955, domiciliat în F,-, județul D amendă administrativă în sumă de 300 lei.
În baza art. 11 pct.2 lit. a rap. la art.10 lit.1C.P.P. a chitat intimata inculpată.
În baza art.181cp. rap. la art.91 cp. a aplicat inculpatei intimate, fiica lui și, născută la data de 27.08.1943, domiciliată în F, str. -, nr.25, județul D, suma de 100 lei, amendă administrativă.
În baza art.998-999. civ. și 346., a dmis în parte acțiunea civilă formulată de petenta - parte vătămată, domiciliată în F, str. -, nr.23, județul D și a obligat în solidar inculpații și la plata sumei de 384,1 lei cu titlul de despăgubiri civile către partea vătămată. De asemenea, în cauză s-a făcut aplic.disp.art.191 p și 193
C.P.P.Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a constatat că a data de 31.01.2007, sub nr- s-a înregistrat plângerea formulată de petenta, în contradictoriu cu intimații și, împotriva ordonanței din 10.01.2007 dată de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Filiași, prin care i-a fost respinsă contestația împotriva rezoluției nr.379/P/2006.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că prin rezoluția menționată s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților și pentru infracțiunea prev. de art.271 cp. pe considerentul că faptei săvârșită de aceștia îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv obiectul juridic, apreciindu-se că terenul în litigiu nu este deținut în baza unei hotărâri judecătorești, ci a unui titlu de proprietate eliberat în baza legii fondului funciar.
Petenta a considerat că soluția de scoatere de sub urmărire penală este nelegală întrucât plângerea împotriva celor doi făptuitori a fost introdusă tocmai pentru motivul că mama sa, deține o hotărâre judecătorească nr.2260/03.12.2002 a Judecătoriei Filiași, definitivă și irevocabilă, prin care numitul a fost obligat să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren situată în 46, p. 9.
A mai arătat că admiterea acțiunii în revendicare a avut ca temei existența unui titlu de proprietate și că introducerea acesteia a fost determinată de nerespectarea acestui titlu, opozabilerga-omnes,de către învinuitul.
Petenta a susținut că în aceste condiții, soluțiile date de Parchetul de pe lângă Judecătoria Filiași fac abstracție totală de efectele hotărârii judecătorești pronunțată într-o acțiune în realizare de drepturi și că imposibilitatea de a apela în această situație la forța de constrângere a statului, lipsește de eficiență întreaga procedură a judecății.
In dovedirea plângerii, petenta a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri, depunând în xerocopie ordonanța din 10.01.2007 dată de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Filiași, nr.1039/14.06.2001 a Judecătoriei Filiași, extrase din registrul agricol cu poziția de rol a petentei și cu poziția de rol a autorului intimaților și plângere formulată împotriva rezoluției din 13.12.2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Filiași.
Prin nr.46/28.02.2007 pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Filiașia respins plângerea, constatând în esență că, pentru existența infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești în forma prevăzută de art. 271 alin.2 Cod Penal, se cere sub aspectul elementului material să existe împiedicarea unei persoane de a folosi o locuință, parte dintr-o locuință sau imobil. A folosi un imobil presupune a avea posesia acestuia, condiție care în cauza de față nu este îndeplinită, persoanele vătămate neposedând niciodată terenul în litigiu din T 46 P 9, nici chiar după soluționarea favorabilă a acțiunii în revendicare pe care au promovat-
În acest sens s-a constatat că executorul judecătoresc, deplasându-se la terenul în litigiu în vederea punerii în executare a hotărârii pronunțate în cadrul acțiunii în revendicare nr. 2260/2002 a Judecătoriei Filiași, a procedat la identificarea terenului și a declarat-o pe persoana vătămată pusă în posesie. Cu această ocazie, nu s-a delimitat însă terenul prin fixarea unor semne vizibile de hotar sau a unui gard împrejmuitor care să împiedice accesul altor persoane pe respectiva suprafață.
Totodată s-a constată că, deși în cuprinsul procesului-verbal de executare întocmit la acea dată s-a menționat că pârâtul a fost deposedat de teren, executarea apare ca fiind pur formală, în condițiile în care debitorii au refuzat să semneze procesul verbal iar executorul judecătoresc nu a fost însoțit de lucrători de poliție care să asigure concursul la aducerea la îndeplinire a dispozițiilor hotărârii judecătorești, chiar prin constrângere în cazul refuzului debitorilor, prezența acestora impunându-se în raport de opoziția fermă și continuă a debitorilor la lăsarea liberă a terenului, manifestată în tot cursul soluționării litigiilor dintre părți.
De altfel, chiar petenta a precizat în plângerea adresată organelor de urmărire penală că după întocmirea procesului-verbal de executare nr. 121/E/2003, au încercat de mai multe ori să intre pe terenul din T 46 P 9 dar nu au fost lăsați de către făptuitori.
Această împrejurare a fost confirmată și de către fiul petentei, care fiind audiat în calitate de martor, a declarat că după ce hotărârea judecătorească a fost pusă în executare în anul 2003, părinții săi nu au lucrat efectiv terenul în litigiu.(fila 50 dosar nr. 379/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Filiași.
Pe de altă parte, instanța a apreciat că nu este îndeplinită o altă condiție impusă de lege pentru a se reține existența infracțiunii prev. de art. 271 alin.2 Cp. anume aceea că terenul a cărui folosință este împiedicată să fie deținut în baza unei hotărâri judecătorești.
Sub acest aspect, s-a constatat că mama petentei, a dobândit proprietatea terenului din T 46 P 9, în urma reconstituirii dreptului său conform legii fondului funciar, procedură finalizată prin emiterea în favoarea sa a nr. 762-59034/31.05.1996.
Acest titlu a fundamentat promovarea acțiunii în revendicare împotriva făptuitorilor, și a numitei și a constituit principalul mijloc de probă care a determinat convingerea instanței că se impune admiterea acestei acțiuni, în considerentele hotărârii pronunțate reținându-se că reclamanta "a dovedit dreptul său de proprietate asupra suprafeței de 225. în condițiile art. 1169 Cod civil, cu nr. 762-59034 din 31.05.1996."
S-a concluzionat că titlul care justifică deținerea terenului în proprietate de către reclamantă a fost actul emis în urma finalizării procedurii de reconstituire, și anume nr. 762-59034/31.05.1996 iar sentința pronunțată în cadrul acțiunii în revendicare l-a obligat numai pe la respectarea acestui drept, fără însă ca prin hotărârea judecătorească să ia naștere respectivul drept de proprietate în patrimoniul mamei petentei.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs petenta, recurs soluționat prin decizia penală nr.450/27.04.2007 s-a admis recursul, s-a casat sentința Judecătoriei Filiași cu nr. 46 din 28.02.2007 și s-a dispus desființarea rezoluției Parchetului de pe lângă Judecătoria Filiași, cu trimiterea cauzei la aceeași instanță, pentru soluționarea pe fond a cauzei.
În considerentele deciziei de casare s-a stabilit ca fond al cauzei infracțiunea prevăzută de art. 271 al.2 cp. urmând ca instanța să procedeze conform dispozițiilor art. 2781al. 8 lit. c
In rejudecare, s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Filiași dosarul nr-, iar a termenul din 4.09.2007, instanța a pus în discuție - din oficiu - calitatea pe care petenta o are în cauză, aceasta deoarece în faza de urmărire penală, prin rezoluția din 13.12.2006, procurorul i-a dat acesteia calitatea de parte vătămată, deși aceasta nu avea decât o procură din partea mamei sale, ce era în acel moment proprietarul terenului (procura de la fila 15 din dosarul de urmărire penală), aceeași calitate fiindu-i dată și de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Filiași prin ordonanța din 10.01.2007. Or, s-a apreciat că acesta este un viciu al actelor de urmărire penală deoarece petenta a formulat plângere în numele mamei sale și nu era parte vătămată. Dar cum, între timp, mama petentei a decedat, petenta moștenind-o, s-a realizat și transmiterea calității procesuale. Mai mult, în baza procurii în temeiul căreia a formulat plângere penală pentru deschiderea urmăririi penale, instanța a apreciat că petenta putea formula și plângere împotriva rezoluțiilor procurorului, în baza aceluiași mandat dat de mama sa.
Pentru aceste motive, prin încheierea din 4.09.2007, instanța a respins cererea de încetare a procesului penal formulată de apărătorul inculpaților.
De asemenea, având în vedere disp.art.2781al.8 lit. c Cp.p., în prezenta cauză părțile au atât calitatea de părți vătămate - inculpați, cât și pe cele de petenți - intimați.
Privitor la latura penală a acțiunii, instanța de fond respins cererea de schimbare a încadrării juridice a infracțiunii pentru care sunt judecați inculpații, din infr. prev. de art.271 al.2 cp. în infr. prev. de art.271 al.3 cp. întrucât nu s-a făcut dovada deplină că inculpații s-au opus prin amenințări sau violențe la executarea sentinței civile nr.2260/03.12.2007 a Judecătoriei Filiași.
Față de cele reținute, instanța de fond a apreciat că acțiunile inculpaților nu s-au exercitat privitor la refuzul de a respecta hotărârea judecătorească, ci într-un alt context. Mai mult, nu s-au realizat asupra persoanelor îndreptățite la executarea hotărârii, ci asupra unui terț, care nu era nici executorul judecătoresc, nici partea vătămată, motiv pentru care instanța a respins cererea de schimbare a încadrării juridice.
Privitor la infracțiunea prev. de art.271 al.2 cp. instanța de fond a constatat că prin sentința civilă nr. 2260/03.12.2007 a Judecătoriei Filiași, au fost obligați inculpații să lase părții vătămate în deplină proprietate o suprafață de 225, sentința fiind pusă în executare prin executorul judecătoresc care, la data de 19.03.2003, a întocmit și un proces-verbal de punere în posesie, delimitând practic suprafața pe care inculpații erau obligați să o lase liberă, prin Ť. - aspect ce rezultă din însăși declarațiile inculpaților.
totuși au dispărut la data de 01.04.2006, când partea vătămată a mers pentru a construi un gard despărțitor între proprietatea sa neindicată și obținută de la inculpați și restul proprietății acestora, inculpații s-au opus la construcția gardului, sub motivul că nu respectă linia de hotar. Or această acțiune nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de nerespectare a hotărârii judecătorești, prev. de art.271 al.2 cp. întrucât construcția gardului și obstrucția inculpaților sub acest aspect nu era o obligație stabilită prin titlul prezentat de sentința civilă amintită. Nerespectarea hotărârii de către inculpați este dată ca și elemente constitutive de acțiunile inculpaților de a nu respecta procesul verbal de punerea în posesie al executorului judecătoresc.
In concluzie, inculpații au săvârșit fapta penală prevăzută de art. 271 al. 2 cp. dar având în vedere că, într-adevăr suprafața cu care partea vătămată a fost pusă în posesie nu mai este clar delimitată, că titlul de proprietate al autoarei părții vătămate se invocă că are indicate vecinătăți greșite, instanța de fond a apreciat că fapta inculpaților are un grad de pericol social redus, motiv pentru care, în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit.1C.P.P. a dispus achitarea acestora, aplicând o amendă administrativă în cuantum de 300 lei inculpatului și 100 lei inculpatei. La aplicarea acestei amenzi, instanța a avut în vedere și lipsa antecedentelor penale ale inculpaților.
Privitor la latura civilă, având în vedere concluziile raportului de expertiză agricolă în care se stabilesc pe ultimii 3 ani despăgubiri de 768,2 lei cât și obiecțiunile inculpaților cu privire la această sumă, instanța de fond a apreciat că o despăgubire de 384,1 lei este prejudiciul real, deoarece - pe de o parte - expertul nu a reușit să justifice un preț de 4 lei pe kg. de struguri (explicația pieței libere, fără argumente ce ține de cantitatea și calitatea viței - de - vie și a producției nu pot fi reținute - mai degrabă prin înscrisurile de la filele 82-83 dosar), ci au reușit să convingă, dimpotrivă, că un preț de 2 lei este mai aproape de adevăr.
In baza dispozițiilor art.193 C.P.P. inculpații au fost obligați către partea vătămată și la plata sumei de 1100 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată (constând în onorariu expert și onorariu avocat).
Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Filiași, partea vătămată și inculpații și, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Prin decizia penală nr. 78 din 24 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul cu nr-, s-au respins, ca fiind nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Filiași, partea vătămată și inculpații și, împotriva sentinței penale nr. 198/18.12.2007 pronunțată de Judecătoria Filiași în dosarul nr- și au fost obligați apelanții la plata a câte 30 lei cheltuieli judiciare, în favoarea statului.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a constatat în esență că, a data de 4.04.2006, - în numele mamei sale - împuternicită prin procură specială autentificată sub nr.2116/4.09.2003 (.15), a formulat plângere penală la Parchetul de pe lângă Judecătoria Filiași împotriva făptuitorilor, și, pentru a fi cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 271 al. 2 și 3.Cod Penal, motivând în esență că, după ce au fost puși în posesie de către executorul judecătoresc prin procesul-verbal nr.121/E/2003 la data de 1.04.2006, au fost împiedicate să pătrundă pe terenul din 46 P9 de către făptuitoarea, care i-a amenințat că le va da foc (5 dosar urmărire penală).
Și a doua încercare a rămas fără rezultat întrucât, de această dată, însoțită de le-a interzis accesul pe teren, amenințându-le.
Infracțiunea prevăzută de art.271 Cod Penal, se urmărește din oficiu, iar potrivit dispozițiilor art. 222 al. 3 și 5 C.P.P. petenta era îndreptățită să formuleze o astfel de plângere, în numele mamei sale.
Critica formulată de inculpat în sensul că faptele săvârșite de aceștia nu realizează conținutul juridic al infracțiunii prevăzută de art. 271 al. 2.Cod Penal, întrucât împiedicarea folosirii terenului s-a făcut față de alte persoane și nu față de proprietar, s-au apreciat a fi nefondate. În raport de întinderea împuternicirii autentificate sub nr.2116/4.09.2003, potrivit căreia, petenta o putea reprezenta pe mama sa cu puteri depline în fața organelor competente, inclusiv în vederea administrării imobilului.
De altfel, din examinarea Codului Personal al proprietarului terenului, a rezultat că aceasta este născută la data de 17.06.1923, având la data săvârșirii faptelor vârsta de 83 ani, ceea ce justifică exercitarea drepturilor sale de persoane apte să depună diligențele necesare redobândirii dreptului său de proprietate.
În aceste condiții, tribunalul a constatat că petenta este subiect pasiv al infracțiunii reclamate, criticile formulate în acest sens neputând fi primite.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de apel, în sensul că prin decizia penală 450/27.04.2007, Tribunalul Dolja casat sentința instanței de fond și a trimis cauza pentru soluționare potrivit art. 271 al. 2.Cod Penal, s-a constatat de asemenea de către instanța de apel că este nefondat.
Din cuprinsul considerentelor și dispozitivului deciziei penale 450/27.04.2007, a rezultat că instanța de control judiciar casat sentința instanței de fond, a admis plângerea și a trimis cauza pentru soluționare sub aspectul săvârșirii de către făptuitori a faptelor reclamate în plângerea formulată.
Ori, s-a constatat că în plângerea formulată, petenta a precizat că a fost împiedicată inițial de făptuitoarea apoi de către aceasta și, în aceiași zi - 1.04.2006, prin amenințare (5 dosar urmărire penală), să folosească imobilul.
În ceea ce privește cel de-al treilea motiv de apel, în sensul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 271.Cod Penal, întrucât imobilul din litigiu nu era deținut de mama petentei în baza unei hotărâri judecătorești - motiv de apel susținut deopotrivă de Parchet în apelul formulat - s-a constată că este, de asemenea, nefondat, fiecare dintre părți pretinzând că terenul în suprafață de 225. este înscris în titlul de proprietate al fiecăruia.
Ori, prin hotărârea judecătorească pronunțată, s-a clarificat problema proprietarului și amplasamentului acestui teren - situat în T9/1, făptuitorii continuând să-l dețină fără nici un drept.
Acțiunea promovată de, ce a format obiectul dosarului Judecătoriei Filiași nr.1762/2002 în care s-a pronunțat civ. 2260/3 dec. 2002, intrată în puterea lucrului judecat, este una în revendicare, care stabilește că pentru suprafața de teren disputată de părți, proprietară este reclamanta și nu pârâții care au fost obligați să-i lase în deplină proprietate și posesie imobilul.
În succesiunea aplicării Legilor Fondului Funciar nr.18/1991 și 1/2000, punerea în posesie pentru terenurile pentru care s-a reconstituit proprietatea a fost atributul comisiilor de aplicare a acestor legi și nu a executorilor judecătorești, iar titlurile de proprietate au fost emise ulterior, după eliberarea adeverințelor de proprietate și punerea efectivă în posesie asupra terenurilor pentru care urma să se emită aceste titluri.
În consecință, executorul judecătoresc s- deplasat la terenul din litigiu,pentru a pune în executare sentința civilă 2260/2002 a Judecătoriei Filiași și nu vreun titlu de proprietate, situație expres stipulată în procesul verbal de executare nr.121/E/19.03.2003( 21 dosar urmărire penală).
Criticile aduse sentinței în sensul că din probatoriul administrat n-a rezultat că împiedicarea folosirii terenului s-a făcut prin amenințare, s-au apreciat a fi fără fundament probatoriu.
Martorii, și au precizat în depozițiile lor date în fața instanței, nu numai că apelanții-inculpați au amenințat-o pe petentă, dar au exercitat chiar violențe asupra soțului acesteia P( 42-44;53-55 dosar fond).
martori, care au perceput ex propriis sensibus desfășurarea conflictului dintre părți (6 dosar urmărire penală) și au menținut în fața instanței declarațiile date în cursul urmăririi penale, în care au precizat că apelanții inculpați i-au împiedicat pe proprietari, prin amenințări, să folosească terenul (52 verso; fila 55, 58).
Este irelevant că unii dintre martorii audiați n-au surprins în totalitate desfășurarea conflictului din data de 01.04.2006 ( fila 2 dosar de urmărire penală).
Criticile privind lipsa de interes a părții civile în exploatarea acestui teren fiind de circumstanță, au fost respinse, deoarece s-a constatat că folosirea acestui teren n-a fost posibilă datorită opoziției vehemente și violente a apelanților -inculpați, care au ridicat obiecțiuni privind executarea chiar cu ocazia deplasării executorului judecătoresc, nerecunoscând efectele sentinței pronunțate (22 dosar urmărire penală).
Prejudiciul încercat de proprietar însumează producția nerealizată încă de la data punerii în posesie, chiar dacă despăgubirile acordate s-au referit la perioada ultimilor 3 ani,în care acțiunea civilă exercitată alăturat celei penale, nu s-a prescris.
În raport de împrejurările concrete de săvârșirea faptei, de starea conflictuală prelungită existentă între părți până la pronunțarea unei sentințe civile definitive care să soluționeze conflictul dintre părți, de urmările faptei deduse judecății, de mijloacele folosite la săvârșirea acesteia, se constată că în mod corect prima instanță a apreciat că fapta, deși este prevăzută de legea penală, prin atingerea minimă adusă valorilor apărate de lege nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, înlocuind răspunderea penală cu sancțiunea administrativă a amenzii.
Referitor la soluționarea laturii civile a cauzei, prima instanță a stabilit în mod corect despăgubirile civile ținând seama de producția nerealizată pe terenul din litigiu pe ultimii 3 ani ( 74,01 lei venit net 2007; 186,05 Ron venit net 2006 și 75,50 Ron, venit net 2005) și nu pe întreaga perioadă 2003-2007 care însuma 768,20 Ron.
Din aceste motive, s-a apreciat de instanța de fond ca fiind neîntemeiate și criticile aduse hotărârii atacate de către partea civilă.
Împotriva acestei decizii, precum și împotriva sentinței instanței de fond, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, partea civilă și inculpații și.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolja criticat hotărârile pronunțate la fond și în apel ca fiind nelegale, deoarece în mod greșit s-a dispus achitarea inculpaților în baza art.181p pentru infr.prev.de art.271 alin.2 p - motiv de recurs prev.de art.3859pct.18 p, iar hotărârile pronunțate sunt nelegale deoarece instanțele nu au examinat în cauză și infrac.prev.de art.271 alin.3
Referitor la primul motiv de recurs, s-a arătat că aplicarea în cauză a art.181p de către instanțe este nelegal, deoarece instanțele nu s-au raportat expres la criteriile prevăzute de acest text de lege, ci au avut în vedere anumite neclarități ale vecinătăților terenului în litigiu cât și ale titlului de proprietate al autoarei părții vătămate, faptul că și inculpații dețin un titlu de proprietate, iar punerea în executare a hotărârii judecătorești a fost formală, astfel încât trebuiau să constate că faptelor săvârșite de inculpați le lipsește atât latura subiectivă, cât și cea obiectivă.
În recursul său, partea civilă a criticat ambele hotărâri pronunțate de instanță și a invocat disp.art.3859pct.10 și 18 p, ca motive de recurs, în sensul greșitei achitări a inculpaților în baza art.181p și aplicării acestora unor amenzi administrative, fără a se ține cont de perseverența acestora în încălcarea legii, mai ales ulterior pronunțării hotărârii judecătorești și rezolvării în mod greșit a laturii civile a cauzei, în sensul reținerii doar a unor despăgubiri în cuantum de 384,1 lei, în condițiile în care expertul le-a evaluat la 768,2 lei.
Inculpații și au solicitat admiterea recursului formulat, în baza art.38512pct.2 lit.b p, cu consecința casării ambelor hotărâri pronunțate și, într-o teză principală, pentru inculpatul să se dispună achitarea în baza art.11 pct.2 lit.a p rap.la art.10 lit.d p, iar pentru inculpata, achitarea în baza art.11 pct.2 lit.a p rap.laart.10 lit.a p, iar într-o teză secundară, achitarea celor doi inculpați în baza art.11 pct.2 lit.a p, rap.la art.10 lit.a p, atât pentru inf.prev.de art.271 alin.2 p, cât și pentru infr.prev.de art.271 alin.3
Dezvoltând motivele de recurs, recurenții inculpați au arătat că în cauză, față de hotărârea judecătorească pronunțată, calitatea de subiect pasiv al infracțiunii prev.de art.271 p nu putea să o aibă decât proprietara terenului -, și nu procuratoarea acesteia, parte vătămată în cauză, caz în care dacă această calitate nu există, nu se poate vorbi nici de existența conținutul juridic al infracțiunii. S-a mai arătat că prin decizia de trimitere spre rejudecare a Tribunalului Dolj, acesta a indicat instanței de fond să judece cauza numai cu privire la inf.prev.de art,271 alin.2 p, titlul care justifică deținerea terenului de către defuncta îl reprezintă titlul de proprietate emis în procedura funciară și nu hotărârea judecătorească, punerea în executare a acestei hotărâri a fost formală, defuncta nu a avut nici o dată posesia terenului, iar titlul de proprietate ala acesteia are vecinătățile greșite.
De asemenea, recurenții inculpați au mai arătat că nu se justifică reținerea în cauză a disp.art.271 alin.3 p,deoarece nu s-a făcut dovada vreunei amenințări din partea lor, iar în ceea de privește actele de violență, probele existente la dosar nu conduc la concluzia existenței acestora din partea inculpaților către partea vătămată. În ceea ce privește latura civilă a cauzei, recurenții inculpați au arătat că în mod greșit au fost obligați către partea civilă la plata sumei de 384,1 lei reprezentând prejudiciu real și 1.100 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, deoarece expertul a calculat producția agricolă pe mai mulți ani, fără însă ca partea civilă să-și fi manifestat voința de a lucra terenul, acesta a fost cultivat cu -de-vie de către inculpat și trebuia să se aibă în vedere că aceasta intră pe rod după 3-4 ani de la plantare, în condițiile în care prima manifestare de voință a părții civile de a folosi terenul, avut loc la data de 01.04.2006.
Recursurile sunt fondate, pentru considerente care vor fi arătate în continuare.
Ministerul Public critică soluția instanțelor sub aspectul greșitei rețineri în cauză a disp.art.181p, ca temei juridic al achitării celor doi inculpați și obligării acestora la plata unor amenzi administrative, cu motivarea că instanța de fond nu s-a referit în mod expres la criteriile prevăzute de acest text de lege, ci a făcut trimitere la anumite neregularități de fapt și de drept care ar putea conduce mai degrabă la concluzia lipsei elementului obiectiv sau celui subiectiv al infr.prev.de art.271
Examinând considerentele atât ale sentinței Judecătoriei Filiași, cât și ale Tribunalului Dolj, Curtea va constata că acestea au făcut trimitere expresă la criteriile avute în vedere de art.181pct.2 p, referirile Judecătoriei Filiași la neclaritățile delimitării suprafeței aparținând părții vătămate, cât și la vecinătățile eronate din titlul de proprietate al autoarei acesteia, putându-se circumscrie criteriului prevăzut de art.181pct.2 p, referitor la "împrejurările în care fapta a fost comisă".
În nici un caz,Curtea apreciază că nu se poate trage concluzia, examinând considerentele celor două hotărâri, că instanțele au avut în vedere lipsa vreunuia din elementele constitutive ale infr.prev.de art.271 p, aceasta rezultând atât din temeiul de drept pentru care s-a dispus achitarea inculpaților, cât și din ansamblul considerentelor hotărârilor unde ambele instanțe au analizat detaliat atât latura obiectivă, cât și cea subiectivă a infracțiunii, concluzionând că ele sunt întrunite în cauză.
Nu poate fi reținută de către C nici cea de a doua critică formulată de către Ministerul Public, în sensul că ambele hotărâri recurate sunt nelegale,deoarece instanțele nu s-au pronunțat și în ceea ce privește alin.3 al art.271
Din actele și lucrările dosarului rezultă cu certitudine că deși infracțiunea prev.de art.271 p nu presupune existența unei plângeri prealabile a părții vătămate, în speță ne aflăm în situația prev.de art.2781p, în sensul că instanța de judecată a ajuns să fie sesizată cu judecarea acestei infracțiuni în urma admiterii recursului formulat de partea vătămată și, pe fond, admiterea și a plângerii acesteia, cu consecința desființării rezoluției Parchetului de pe lângă Judecătoria Filiași și trimiterii cauzei la aceeași instanță pentru soluționarea pe fond a cauzei. Ori, în situația menționată anterior, în cauză sunt aplicabile disp.art.2781pct.9 din p în sensul că, aflându-ne în situația prev.de art.2781pct.8 lit.c p, actul de sesizare al instanței îl constituie plângerea persoanei împotriva soluției dată de Prim Procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Filiași, respectiv partea vătămată.
Examinând plângerea formulată de partea vătămată (fila 5 dosar nr.379/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Filiași ), Curtea va constata că aceasta a sesizat organul de cercetare penală atât cu privire la faptul că este împiedicată de inculpați să intre în posesia terenului, cât și de faptul că aceștia au amenințat-o, atât pe ea cât și pe celelalte persoane prezente și care încercau să construiască un gard. În aceste condiții, se va constata că prin plângerea care constituie actul de sesizare al instanței, aceasta din urmă a fost investită cu judecarea infracțiunii prev.de art.271 alin.2 p, în forma agravantă prevăzută de alin.3 al aceluiași text de lege
Analizând sentința penală nr.198 din 18.12.2007 a Judecătoriei Filiași prin care instanța legal investită, în condițiile art.2781pct.8 lit.c p, a judecat cauza pe fond, Curtea va constata că atât din considerentele acestei sentințe, cât și din dispozitiv, rezultă că instanța a analizat existența în cauză a elementelor constitutive ale infracțiunii prev.de art.271 alin.3 p, însă, constatând că nu s-a făcut dovada exercitării de către inculpați a unor amenințări sau violențe, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infr.prev.de art.271 alin.2 p, în infr.prev.de art.271 alin.3 p, astfel încât nu se poate spune că instanța legal investită nu s-a pronunțat și cu privire la alin.3 al art.271
Este însă întemeiat cel de al treilea motiv de recurs formulat de Ministerul Public și susținut oral în fața instanței cu ocazia concluziilor pe fond, în ceea ce privește modul de rezolvare a laturii civile a cauzei, în sensul nepronunțării instanțelor asupra tuturor aspectelor care vizează această latură, prin raportare la specificul infracțiunii cu care a fost investită.
Astfel, atât prin plângerea inițială, cât și cu ocazia declarației dată la 03.07.2007 în fața Judecătoriei Filiași, partea vătămată a arătat că se constituie parte civilă cu suma de 3000 lei despăgubiri materiale, constând în lipsa de folosință a terenului în perioada 2003 până la zi, nefăcând nici o mențiune cu privire la celelalte consecințe de natură civilă pe care săvârșirea infracțiunii de către inculpați le-a avea asupra patrimoniului părții vătămate.
În aceste condiții, Curtea apreciază că în cauză sunt aplicabile disp.art.17 pct.3 p, conform căreia instanța este obligată să se pronunțe din oficiu asupra reparării pagubei și a daunelor morale, chiar dacă partea vătămată nu este constituită parte civilă, sintagma "repararea pagubei" trebuind a fi interpretată într-un sens foarte larg, respectiv orice prejudiciu de natură civilă cauzat părții vătămate și care ar face ca aceasta să fie pusă într-o situație cel puțin asemănătoare cu cea anterioară săvârșirii infracțiunii.
Coroborând această dispoziție legală cu art.348 p, conform căreia instanța, chiar în situația neconstituirii de parte civilă, este obligată să se pronunțe cu privire la restituirea lucrului, desființarea totală sau parțială a unui înscris și restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii, Curtea va constata că în mod nelegal instanțele au omis să soluționeze în integralitate latura civilă a cauzei, ținând cont de specificul infracțiunii judecate, în sensul că a omis să se pronunțe cu privire la restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii prev.de art.271 pct.2 p, de către inculpați.
Pronunțarea cu privire la restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii de către inculpați este cu atât mai necesară cu cât, prin raportare la specificul și consecințele săvârșirii infr.prev.de art.271 p, ar lipsi de relevanță practică însăși condamnarea inculpaților și posibilitatea părții vătămate de a obține recunoașterea efectivă a încălcării dreptului său recunoscut printr-o hotărâre judecătorească. Ori, recunoașterea acestui drept în urma condamnării inculpaților nu se poate realiza decât prin restabilirea situației anterioare săvârșirii acestei infracțiuni iar, în concret, în sensul obligării inculpaților să respecte hotărârea judecătorească, respectiv nr.2260 din 03.13.2002 a Judecătoriei Filiași, așa cum a fost ea pusă în executare prin procesul verbal nr.12/E/2002 din 19.03.2003 întocmit de Biroul Executorului Judecătoresc.
Concluzionând, Curtea va constata că din cele trei motive de recurs formulate de către Ministerul Public, este întemeiat doar cel referitor la latura civilă a cauzei, respectiv restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii.
Examinând recursul formulat de partea civilă, instanța va constata că primul motiv, respectiv cel referitor la greșita achitare a inculpaților în baza art.181p, nu este întemeiat deoarece instanțele, la pronunțarea acestei soluții, au avut în vedere ansamblul criteriilor prevăzute de alin.2 al art.181p, respectiv modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, scopul urmărit, împrejurările în care fapta a fost comisă, urmarea produsă, sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
Analizând criteriile sus menționate prin raportare la cei doi inculpați, Curtea va constata că în mod temeinic instanțele au apreciat că faptele săvârșite de aceștia, care se încadrează în disp.art.271 alin.2 p, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, și deci se impune aplicarea unor amenzi administrative, diferențiate în funcție de gradul de implicare în evenimente al fiecărui inculpat, contextul raporturilor dintre părți atât anterior, cât și în timpul săvârșirii infracțiunilor,recunoașterea parțială a inculpaților, lipsa antecedentelor penale, nedovedirea existenței unor violențe sau amenințări, constituind suficiente argumente pentru aplicarea celor două sancțiuni administrative.
În ceea ce privește critica părții civile referitoare la neacordarea în integralitate a despăgubirilor în cuantum de 768,2 lei - potrivit părerii expertului desemnat de instanță, aceasta urmează a fi considerată ca neîntemeiată pentru motive care urmează a fi detaliate și analizate cu ocazia examinării recursului inculpaților în ceea ce privește latura civilă a cauzei, ocazie cu care Curtea va concluziona că și suma de 384,1 lei acordată de Judecătoria Filiași și menținută de Tribunalul Dolj este prea mare, nefiind justificată nici legal și nici practic.
Este însă întemeiat motivul de recurs al părții civile în ceea ce privește nesoluționarea în integralitate a laturii civile de către instanțe, respectiv în ceea ce privește repunerea părților în situația anterioară, considerentele expuse pe larg cu ocazia examinării acestui motiv de recurs formulat și de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, fiind valabile și cu ocazia examinării recursului părții civile.
Inculpații și au criticat soluțiile instanțelor solicitând, într-o teză principală, pentru inculpatul achitarea în baza art.11 pct.2 lit.a p, rap.la art.10 lit.d p, iar pentru inculpata achitarea în baza art.11 pct.2 lit.a p, rap.la art.10 lit.a p, fără însă a detalia considerentele de fapt și de drept pe care se întemeiază susținerile lor, instanța urmând a examina recursul acestora potrivit ordinii motivelor invocate.
Astfel, în ceea ce privește calitatea de subiect pasiv al infracțiunii, Curtea împărtășește punctul de vedere al celorlalte instanțe cu privire la faptul că, la data săvârșirii faptelor de către inculpați (01.04.2006), putea avea calitatea de parte vătămată în cadrul infracțiunii prev.de art.271 p - și deci de subiect pasiv ala acesteia, având în vedere dreptul de administrate pe care-l putea exercita asupra terenului, în baza procurii autentificate primită de la mama sa, scopul deplasării acesteia la teren - construirea unui gard, circumscriindu-se elementelor specifice unei administrări normale a unei suprafețe de teren. De altfel, pe parcursul derulării procesului, a și decedat, drepturile sale succesorale fiind preluate de către partea vătămată, inclusiv dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu.
Nici critica recurenților inculpați referitoare la faptul că titlul în baza căruia defuncta era proprietara terenului în litigiu îl reprezenta titlul de proprietate emis în procedura de reconstituire la legea fondului funciar, și nu hotărârea judecătorească, precum și anumite neregularități ale executării propriu-zise și ale acestui titlu de proprietate, nu este considerată de C ca întemeiată, deoarece partea vătămată a formulat plângere și au fost efectuate cercetări și administrate probatorii nu cu privire la un litigiu civil, ci cu privire la infracțiunea prev.de art.271 pct.2 p, pentru existența ei fiind necesară obligatoriu, sub aspectul laturii obiective, existența unei hotărâri judecătorești prealabile prin care să se stabilească dreptul părții vătămate de a deține o locuință sau un imobil, aspect esențial pe care partea vătămată l-a dovedit în cauză cu nr.2260 din 03.12.2002 pronunțată de Judecătoria Filiași, rămasă irevocabilă.
În ceea ce privește infracțiunea prev.de art.271 alin.3 p, critica inculpaților apare ca fiind inutilă atâta vreme cât instanțele au considerat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei forme agravante a infracțiunii de nerespectare a hotărârii judecătorești atâta vreme cât nu s-a făcut dovada exercitării de violențe sau amenințări de către inculpați, Curtea împărtășind punctul de vedere al celorlalte instanțe sub acest aspect.
Recursul inculpaților este însă fondat în ceea ce privește latura civilă a cauzei, deoarece instanțele, fără a ține cont de specificul infracțiunii prev.de art.271 alin.2 p, cât și de probele existente la dosarul cauzei, au stabilit un cuantum exagerat al despăgubirilor datorate de aceștia părții vătămate.
Astfel, prin declarația părții vătămate de constituire ca parte civilă dată la 03.07.2007 în fața Judecătoriei Filiași (dosar -) a arătat că se constituie parte civilă cu suma de 3.000 lei reprezentând despăgubiri materiale de la inculpați, mai precis lipsa de folosință a terenului în perioada 2003 până în prezent.
Judecătoria Filiași prin p nr.198 din 18.12.2007 a admis în parte acțiunea civilă și, în baza art.998,999 cod civil și art.346 p, a obligat în solidar inculpații la plata sumei de 384,1 lei cu titlul de despăgubiri către partea civilă, având în vedere concluziile raportului de expertiză, obiecțiunile inculpaților cu privire la cuantumul despăgubirilor pe ultimii 3 ani - 768,2 lei, nejustificarea de către expert a unui preț de 4 lei/kg de struguri, instanța apreciind că un preț de 2 lei/kg ar corespunde mai aproape realității.
În primul rând, trebuie precizat că prețul de 4 lei RON/kg avut în vedere de expert la calcularea valorii producției de struguri prezumtiv obținute începând cu anul 2003 este nerealist, el neavând acoperire în prețul real al pieții pentru un astfel de produs în zonă, cu atât mai mult cu cât din conținutul raportului de expertiză (fila 66) rezultă că prețul de 4 lei RON a fost avut în vedere de expert nu prin raportare la costul kilogramului de struguri, ci la litru de produs finit (vin) obținut de către cetățenii particulari din zonă. În aceste condiții, având în vedere și specificul zonei, unde se află terenul, Curtea împărtășește punctul de vedere al instanței de fond, în sensul că un preț de 2 lei/kg de struguri este realist, urmând ca la calcularea întinderii despăgubirii să-l aibă în vedere.
În al doilea rând, trebuie observat că Judecătoria Filiașia acordat părții civile despăgubiri în cuantum de 384,1 lei reprezentând producția de struguri care s-ar fi obținut pe terenul deținut prin hotărâre judecătorească de defuncta, având în vedere perioada 2003 - 2007, reducând prețul kilogramului de struguri de la 4 la 2 lei, fără a avea în vedere specificul juridic al infracțiunii săvârșite de inculpați.
Astfel, deși infracțiunea prev.de art.271 p nu este o infracțiune tipică de rezultat, ea făcând parte din categoria infracțiunilor care împiedică înfăptuirea justiției, în situația în care se dovedește că prin împiedicarea părții vătămate de a folosi un teren deținut în baza unei hotărâri judecătorești, s-a creat și un prejudiciu material, ne aflăm în situația prev.de art.14 pct.4 p, în sensul că repararea pagubei urmează a se face atât prin restabilirea situației anterioare săvârșirii unei infracțiuni ( art.14 pct.3 lit.a teza a III-a p), cât și prin acordarea de despăgubiri bănești pentru folosul de care a fost lipsită partea civilă.
Cum din probe rezultă că inculpații se fac vinovați de săvârșirea infrac.prev.de art.271 pct.2 p, aceștia împiedicând pe partea vătămată să folosească un teren deținut în baza unei hotărâri judecătorești, inculpații cultivând acest teren cu de vie, întinderea prejudiciului suferit de partea civilă trebuie calculată nu începând cu anul 2003 la zi - cum a solicitat partea civilă, ci de la data săvârșirii de către inculpați a faptei prevăzute de art.271 pct.2, respectiv 01.04.2006.
Având în vedere cele expuse anterior, Curtea apreciază că este nelegală acordarea despăgubirilor pentru partea civilă începând cu anul 2003 la zi, deoarece se încalcă atât dispoz.art.271 alin.2 p, cât și art.998 - 999 cod civil, întinderea acestor despăgubiri urmând a fi calculată de la data săvârșirii faptei cauzatoare de prejudicii, respectiv 01.04.2006.
Efectuând calculul potrivit criteriilor menționate anterior, Curtea urmează a constata că întinderea despăgubirilor pentru perioada reprezentată de anii 2006 și 2007, la un preț de 2 lei/kg de struguri, este de 130,03 lei, astfel încât urmează a se reduce cuantumul despăgubirilor inițiale de 384,1 lei la această din urmă sumă.
Având în vedere toate considerațiile expuse anterior, Curtea urmează ca în baza art.38515pct.1 lit.b p, să admită recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, partea civilă și inculpații și, cu consecința casării sentinței și deciziei recurate sub aspectul laturii civile, în sensul că se vor reduce despăgubirile la care au fost obligați inculpații către partea civilă de la 384,1 lei la 130,03 lei. De asemenea, se va dispune restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii, în sensul că vor fi obligați inculpații să respecte hotărârea judecătorească, respectiv nr.2260 din 03.12.2002 pronunțată de Judecătoria Filiași, așa cum a fost pusă în executare prin procesul verbal nr.12/E/2003 din 19.03.2003 întocmit de Biroul executor Judecătoresc, fiind menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate.
Văzând și dispozițiile art.192 pct.3 p, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de PARCHETUL DE PE LÎNGĂ TRIBUNALUL DOLJ, partea civilă, și inculpații și, împotriva deciziei penale nr. 78 din 24 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- și sentinței penale nr. 198 din 18 decembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Filiași în dosarul nr-.
Casează sentința și decizia sub aspectul laturii civile, în sensul că reduce despăgubirile la care au fost obligați inculpații și, către partea civilă, de la 384,1 lei la 130,03 lei.
Dispune restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii, în sensul că obligă pe inculpați să respecte hotărârea judecătorească, respectiv sentința civilă nr. 2260/03 decembrie 2002 Judecătoriei Filiași așa cum a fost pusă în executare prin procesul-verbal nr. 12/E/2003 din 19.03.2003 întocmit de Biroul Executorului Judecătoresc.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Octombrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Red. jud.: -
Jud. apel:
Dact. 3 ex./ 14 2008
-06 octombrie 20078-
- F va urmări și încasa de la recurenta - parte vătămată suma de 30 lei, cheltuieli judiciare către stat și de la recurentul - inculpat.
Președinte:Mircea Mugurel ȘeleaJudecători:Mircea Mugurel Șelea, Liana Balaci, Robert
