Nerespectarea hotărârilor judecătorești (art. 271 cod penal). Decizia 717/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 717
Ședința publică de la 10 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Cenușă
JUDECĂTOR 2: Daniela Dumitrescu
JUDECĂTOR 3: Otilia Susanu
Grefier - - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
La ordine fiind pronunțarea asupra recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 53/A din data de 18 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai cu privire la faptul că dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 03 2009, în ședință publică, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față.
Prin sentința penală nr. 941/19.06.2008, Judecătoria Vaslui, în baza art. 271 alin. 2, 3 teza I Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice, în baza art. 334 Cod procedură penală, din infracțiunea prevăzută de art. 271 alin. 2, 3 Cod penal, a fost condamnat inculpatul, recidivist, la o pedeapsă de 10 (zece) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea hotărârilor judecătorești.
În baza art. 217 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice, în baza art. 334 Cod procedură penală, din infracțiunea prevăzută de art. 217 alin. 1 Cod penal, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere.
În baza art. 180 alin.1 Cod penal a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 1 lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.
În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 a fost revocat beneficiul grațierii condiționate a executării pedepsei de 100 RON amendă penală aplicată prin sentința penală nr. 2256/21.10.2003 a Judecătoriei Vaslui, modificată prin decizia penală nr. 103/A din 04.03.2004 a Tribunalului Vaslui și prin decizia penală nr. 803/04.11.2004 a Curții de APEL IAȘI, definitivă la data de 04.11.2004, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 205 Cod penal.
În baza art. 458 Cod procedură penală raportat la art. 12 Cod penal a fost înlăturată executarea pedepsei de 100 lei amendă penală aplicată prin sentința penală nr. 2256/21.10.2003 a Judecătoriei Vaslui.
În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod penal au fost contopite pedepsele de 10 (zece) luni închisoare, 3 (trei) luni închisoare și 1 lună închisoare stabilite prin prezenta sentință și aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 10 (zece) luni închisoare.
Pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II, lit. b Cod penal.
În baza art. 14 și art. 346 Cod procedură penală raportat la art. 998 cod civil a fost obligat inculpatul la plata către partea vătămată - parte civilă, a sumei de 97 lei reprezentând despăgubiri pentru daune materiale.
În baza art. 348 Cod procedură penală instanța a dispus restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii și a obligat inculpatul să lase părții vătămate în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 1375 mp teren situat în intravilanul satului, comuna, județul V, cu vecinătățile N - proprietatea inculpatului; S - proprietatea; E - DS; V - extravilan, menționate în titlul de proprietate 765/47050 din 20.12.1994, conform sentinței civile nr. 4069/09.10.1997 a Judecătoriei Vaslui (astfel cum au fost stabilite prin sentința civilă nr. 1874/17.06.2003 a Judecătoriei Vaslui, modificată prin decizia civilă nr. 95/A din 26.04.2005 a Tribunalului Vaslui ).
În baza art. 191 Cod procedură penală a obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Suma de 100 lei, reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu inculpatului pe parcursul cercetării judecătorești, urmând a fi suportată din fondurile Ministerului Justiției.
În baza art. 193 Cod procedură penală a fost respinsă cererea inculpatului privind acordarea de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpatul caf ost căsătorit cu partea vătămată până în anul 1983, când au divor țat ș i au partajat locuința comună cu terenul aferent, situată în satul, comuna, jude țul
După apari ț ia Legii nr. 18/1991, păr ț ii vătămate i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1.500 mp teren intravilan, incluzând curți construc ții, teren arabil și vii, fiind emis titlul de proprietate 765/47050/20.12.1994.
În urma unei ac ț iuni în revendicare intentate de către partea vătămată, prin sentin ț ă civilă nr.4069/09.10.1997 pronun ț ată de către Judecătoria Vaslui în dosarul nr. 204/1997, inculpatul a fost obligat să lase păr ț ii vătămate în deplină proprietate și lini ș tită posesie suprafa ț a de 1.375 mp intravilan, conform titlului de proprietate 765/47050/20.12.1994. Sentin ța, rămasă definitivă, a fost pusă în executare silită prin intermediul executorului judecătoresc, care a identificat terenul și l-a delimitat prin ț ăru și, fiind încheiat procesul-verbal nr. 3959/16.11.1999 ș i punându-se în vedere inculpatului să respecte limitele astfel stabilite.
Ulterior, ș i inculpatului i s-a constituit dreptul de proprietate asupra unei suprafe ț e de 1.500 mp teren intravilan, prin titlul de proprietate 1916/59975/09.09.2004.
Astfel, ș i inculpatul a promovat ac ț iune în revendicare împotriva păr ț ii vătămate, care a fost admisă în parte prin sentin ța civilă nr. 1874/17.06.2003 a Judecătoriei Vaslui, astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr. 95/A/26.04.2005 a Tribunalului Vaslui, prin care a fost obligată partea vătămată să lase înculpatului în deplină proprietate ș i lini ș tită posesie suprafa ț a de 8,37 mp delimitată de punctele 9.E pe schi ța anexă nr. 2 la raportul de expertiză întocmit de expertul ș i suprafa ț a de 60,33 mp delimitată de punctele 2.3.7.2 pe aceea ș i schi ț
În consecin ț ă, la data de 12.05.2007, în jurul orelor 19.00, în timp ce partea vătămată se afla în gradina sa, situată lângă gardul ce desparte proprietatea acesteia de (în prezent ), ocupându-se cu semănatul i, inculpatul a venit în grădina acesteia având o sapă în mână, a început să o amenin ț e cu acte de violen ț ă, împiedicând-o astfel să- ș i desfă ș oare activitatea. Partea vătămată a fugit, refugiindu-se la locuin ț a martorei.
La data de 17.05.2007, inculpatul a pătruns din nou pe acela ș i teren al păr ții vătămate și, cu o sapă, a distrus cultura de porumb ș i de pe o suprafa ță de 423 mp. După aceasta, inculpatul a săpat un ș an ț cu adâncimea de 30 cm, de la col ț ul proprietă ț ii sale, prin terenul păr ții vătămate, spre gardul care se învecinează cu și apoi paralel cu acesta până la gardul care se învecinează cu drumul sătesc. Lângă acest din urmă gard, inculpatul a săpat o groapă cu diametrul de un metru ș i adâncimea de 80 cm. Din gardul păr ț ii vătămate, situat la drumul sătesc, inculpatul a scos plasa de gard confec ț ionată din scânduri, pe o lungime de doi metri, dintre doi.
Prejudiciul cauzat în dauna păr ții vătămate prin distrugerea culturii ș i a gardului este de 97 lei, nerecuperat.
În ziua de 15.06.2007, în jurul orelor 11.30, în timp ce partea vătămată se deplasa, împreună cu martora, dinspre satul ț spre satul, s-au întâlnit cu inculpatul, care era cu concubină sa, -, deplasându-se în sens contrar. Pe fondul deselor conflicte anterioare, inculpatul a început să-i adreseze păr ții vătămate cuvinte și expresii jignitoare, după care, a apucat-o de păr, trăgând-o până când au căzut amândoi la pământ, ocazie cu care i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnul peste corp.
Situația de fapt reținută a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la fa ț a locului, declara ț iile păr ț ii vătămate, declara țiile martorilor, ș i -, declara ț iile inculpatului, copii titluri de proprietate, copii sentin țe civile ș i decizii civile
Inculpatul, fiind interogat in cursul cercetării judecătorești, a recunoscut par ț ial săvârșirea faptelor, sus ț inând, în primul rând, că era îndreptă țit să sape ș an țul ș i pe terenul respectiv deoarece acesta îi apar ț ine, în baza sentin ț ei civile nr. 1874/17.06.2003 a Judecătoriei Vaslui, astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr. 95/A/26.04.2005 a Tribunalului Vaslui. Sus ț inerile sale în acest sens nu au putut fi re ț inute deoarece terenul în litigiu, situat în partea de est, în vecinătatea lui ( ) este diferit de suprafe țele de teren pe care a fost obligată partea vătămată să le lase inculpatului în deplină proprietate ș i lini ștită posesie, aspecte care rezultă ș i din copia raportului de expertiză întocmit de expert, ce a fost ata șat la dosar.
În consecin ț ă, inculpatul nu era îndreptă ț it să pretindă că are dreptul să ocupe terenul păr ț ii vătămate; chiar dacă ar fi avut acest drept, punerea în executare silită a civile nr. 1874/17.06.2003 a Judecătoriei Vaslui, astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr. 95/A/26.04.2005 a Tribunalului Vaslui trebuia făcută prin intermediul executorului judecătoresc.
Referitor la celelalte infrac ț iuni re ț inute în sarcina sa, inculpatul a negat faptul că ar fi amenin ț at partea vătămată, ar fi lovit-o sau ar fi distrus gardul acesteia, sus ț ineri care nu au fost re ț inute deoarece nu se coroborează cu restul probelor administrate, respectiv procesul-verbal de cercetare la fa ț a locului, declara ț iile martorilor din lucrări.
Mai mult decât atât, martora -, audiată la propunerea inculpatului, a arătat că nu a văzut ce s-a întâmplat între acesta ș i partea vătămată la data de 15.06.2007 iar martora - confirmat că între păr ț i există certuri frecvente legate de respectiva suprafa ț ă de teren, în timpul cărora acestea se amenin ț ă reciproc.
Faptele comise de inculpat întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 271 alin. 2, 3 teza I Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, art. 217 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal ș i art. 180 alin. 1 Cod penal, instan ț a dispunând, în baza art. 334 Cod procedură penală, schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu.
Astfel, fa ț ă de modalitatea săvâr ș irii infrac ț iunii de nerespectarea hotărârilor judecătore ș ti re ș inută, instanța a apreciat că sunt incidente dispozi ț iile art. 271 alin. 2,3 teza I pen. care vizează săvâr ș irea faptei prin amenin ț are.
În al doilea rând, la încadrarea juridică a infrac țiunilor prevăzute de art. 271 alin. 2, 3 teza Cod penal ș i art. 217 alin. 1 Cod penal au fost re ținute ș i dispozi ț iile art. 37 lit. b Cod penal, în condi ț iile în care din fi șa de cazier a inculpatului rezultă că acesta a suferit mai multe condamnări la pedepse cu închisoarea, cea mai mare fiind pedeapsa de 2 ani ș i 6 luni închisoare aplicată prin sentin ț a penală nr. 992/30.04.1998 a Judecătoriei Vaslui iar faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în prezenta cauză au fost comise înainte de împlinirea termenul de reabilitare calculat de la data executării ultimei pedepse, de 6 luni închisoare aplicată prin sentin ța penală nr. 2256/21.10.2004 a Judecătoriei Vaslui.
Săvârșirea fiecărei fapte și vinovăția inculpatului fiind dovedite, instanța l-a condamnat pe acesta la câte o pedeapsă cu închisoarea pentru fiecare, în limitele prevăzute de textul incriminator.
La individualizarea judiciară a pedepselor, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, și anume: dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptelor săvârșite, împrejurările în care acestea au fost comise, anume pe fondul neîn ț elegerilor anterioare dintre păr ț i, în condi ț iile în care majoritatea infracțiunilor pentru care a fost condamnat inculpatul au fost comise în timpul conflictelor pe care acesta le-a avut cu partea vătămată, persoana inculpatului, care este în vârstă de 68 de ani, trăiește în concubinaj cu -, este pensionar, este recidivist și în prezenta cauză a avut o atitudine nesinceră.
Prin sentința penală nr. 2256/21.10.2003 a Judecătoriei Vaslui, modificată prin decizia penală nr. 103/A din 04.03.2004 a Tribunalului Vaslui și prin decizia penală nr. 803/04.11.2004 a Curții de APEL IAȘI, definitivă la data de 04.11.2004, a fost condamnat, printre altele, inculpatul și la o pedeapsă de 100 RON amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 205 Cod penal, pedeapsă a cărei executare s-a constatat că este grațiată.
În condițiile în care faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în prezenta cauză au fost comise în cursul termenului de încercare al grațierii condiționate instanța, în baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 a revocat beneficiul grațierii condiționate a executării pedepsei de 100 RON amendă penală aplicată prin sentința penală nr. 2256/21.10.2003 a Judecătoriei Vaslui, modificată prin decizia penală nr. 103/A din 04.03.2004 a Tribunalului Vaslui și prin decizia penală nr. 803/04.11.2004 a Curții de APEL IAȘI.
Prin Legea nr. 278/04.07.2006 pentru modificarea și completarea Codului penal, precum și pentru modificarea și completarea altor legi, intrată în vigoare la data de 07.09.2006, au fost abrogate dispozițiile art. 205, art.206 și art. 207 Cod penal astfel încât instanța, văzând dispozițiile art.458 Cod procedură penală raportat la art. 12 Cod penal a înlăturat executarea pedepsei de 100 lei amendă penală aplicată prin sentința penală nr. 2256/21.10.2003 a Judecătoriei Vaslui.
Fiind incidente dispozițiile art. 33 lit. a Cod penal, pedepsele stabilite au fost contopite conform art. 34 lit. b Cod penal în pedeapsa cea mai grea, de 10 (zece) luni închisoare, pe care inculpatul o va executa.
Pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II, lit. b Cod penal.
Astfel, din motivarea Deciziei nr.2/06.2005 a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord) rezultă că dreptul la vot, garantat de art. 3 din Protocolul 1 al Convenției, nu este absolut și poate face obiectul unor limitări, statele contractante având o largă marjă de apreciere în materie. Această marjă de apreciere nu este însă nelimitată, restricțiile și limitările în materia dreptului la vot trebuind apreciate de o instanță independentă în fiecare caz în parte.
Din decizia instanței europene rezultă că ceea ce este criticabil este legea ce interzice automat și nediferențiat dreptul la vot unei categorii întregi de persoane.
Art. 71 al. 1 Cod penal, referitor la pedepsele accesorii, prevede: condamnarea la pedeapsa detențiunii pe viață sau a închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64, al. 1, lit. a, b, c Cod penal din momentul în care hotărârea a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei.
Art. 64 al. 1, lit. a Cod penal se referă la dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice. Această pedeapsă se aplică de drept odată cu pronunțarea unei pedepse privative de libertate pentru comiterea unei infracțiuni.
Acest procedeu este nerezonabil, interdicția drepturilor electorale fiind aplicată fără respectarea principiului proporționalității în fiecare caz în parte.
Raportat la gradul de pericol social al faptei pentru care inculpatul a fost condamnat, instanța a apreciat că acesta are capacitatea de a aprecia asupra unei valori fundamentale, ca dreptul la alegeri libere într-o societate democratică.
Prin urmare, nu este proporționată și justificată măsura interzicerii drepturilor sale electorale pe durata executării pedepsei, ci doar interdicția dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice.
Sub aspectul laturii civile, partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 5.000.000 ROL reprezentând despăgubiri pentru daune materiale: contravaloarea gardului și a culturii distruse.
În condițiile în care partea vătămată nu a propus administrarea de probe pentru a dovedi că acesta este cuantumul real al prejudiciului material suferit, instanța a apreciat că se impune obligarea inculpatului doar la repararea prejudiciul astfel cum a fost evaluat de organele de urmărire penală astfel încât, în baza art. 14 și art. 346 Cod procedură penală raportat la art. 998 Cod civil a obligat inculpatul la plata către partea vătămată - parte civilă a sumei de 97 lei reprezentând despăgubiri pentru daune materiale.
În termenul prevăzut de art.363 Cod procedură penală a declarat apel inculpatul fără să îl motiveze. În susținerea apelului a depus mai multe memorii prin care explică situația conflictuală între el și partea vătămată. -o pe aceasta că în mod repetat i- tulburat posesia și i-a mutat gardul. În acest context arată inculpatul apelant că instanța înlăturat fără nici un temei declarația martorei -
Se consideră proprietarul suprafeței de teren înscris în anexa 2 raportului de expertiză întocmit în dosarul nr- și în care s-a pronunțat decizia civilă nr.95/A/26.04.2005. Recunoaște că a pătruns pe terenul părții vătămate și făcut un șanț de scurgere apei însă a făcut acest lucru fiind în stare de necesitate întrucât apa ce se scurgea de pe versant, pătrundea direct în locuința sa. Susține inculpatul apelant că nu împiedicat-o în nici un fel să folosească imobilul ce îl deține în baza unei hotărâri judecătorești. Inculpatul apelant mai depus o serie de acte respectiv copiile actelor de naștere a celor doi copii minori ai săi și două acte privind starea de sănătate a sa.
Examinând sentința apelată, motivele de apel formulate precum și din oficiu conf.art.371 alin.2 Cod procedură penală, tribunalul a constatat că apelul este nefondat.
Situația de fapt reținută de instanță corespunde probelor din dosar care au fost corect apreciate, pedepsele aplicate sunt legale și au fost judicios individualizate.
Instanța a avut în vedere atât situația personală a inculpatului, vârsta acestuia, atitudinea acestuia în timpul procesului, problemele familiale pe care le are, condițiile concrete în care a comis faptele.
Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul pătruns de mai multe ori pe terenul aparținând părții vătămate a distrus cultura de porumb și pe o suprafață de 423., amenințat-o pe partea vătămată și făcut un șanț cu adâncimea de 30 cm. de la colțul proprietății sale prin terenul părții vătămate spre gardul cu care se învecinează cu. Din gardul părții vătămate situat la drumul sătesc inculpatul a scos plasa de gard confecționată din scânduri pe o lungime de 2 metri.
În ziua de 15 iunie 2007 inculpatul s-a întâlnit cu partea vătămată, pe fondul situației conflictuale anterioare inculpatul i- adresat părții vătămate cuvinte și expresii jignitoare, a prins-o de păr și a trântit-o la pământ aplicându- mai multe lovituri cu pumnii peste corp.
Instanța avut în vedere inclusiv declarația martorei - care l- văzut pe inculpat săpând șanțul și i- auzit pe inculpat și partea vătămată amenințându-se reciproc.
În acest context probator în mod corect instanța a reținut existența faptelor și vinovăția inculpatului.
Soluția de condamnare acestuia este corectă și tot în mod corect fost rezolvată situația infracțională a inculpatului.
În baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală apelul inculpatului a fost respins ca nefondat și menținută hotărârea atacată.
În termenul prevăzut de art. 3853alin. 1 Cod procedură penală hotărârile au fost recurate de inculpatul, fiind criticate pentru nelegalitate și netemeinicie.
Motivându-și recursul, inculpatul a susținut că atât organul de urmărire penală, cât și instanțele de judecată au făcut o greșită apreciere a materialului probator administrat.
A precizat inculpatul că el a pătruns pe terenul părții vătămate și a săpat acel șanț, întrucât apa se scurgea de pe versanți și exista riscul de a intra în imobilul său.
A mai subliniat inculpatul că scopul construirii acelui șanț pe terenul părții vătămate, la acel moment, a fost apărarea propriei locuințe. Susținerile că a comis fapta în stare de necesitate, a invocat în favoarea sa art. 45 Cod penal și a solicitat a se dispune achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. "e" Cod procedură penală pentru infracțiunea prev. de art. 271 al. 2,3 Cod penal.
Cu privire la celelalte infracțiuni a solicitat aplicarea unor amenzi penale motivat de faptul că are o vârstă înaintată, este bolnav și are doi copii minori în întreținere.
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate reține următoarele: primele instanțe, apreciind materialul probator administrat au reținut corect situația de fapt, făcând o justă încadrare în drept a celor trei fapte comise de inculpat.
Probele administrate au dovedit fără putință de tăgadă că în seara zilei de 12.05.2007 în jurul orelor 19, în timp ce partea vătămată se afla în grădina sa unde planta, inculpatul a venit cu o sapă în mână, a amenințat-o cu exercitarea unor acte de violență asupra sa, obligând-o să fugă și împiedicând-o să-și desfășoare activitățile agricole pe terenul obținut în baza unei hotărâri judecătorești.
Fapta a fost dovedită cu sentința civilă nr. 1874/17.06.2003 a Judecătoriei Vaslui, procesul verb al de punere în posesie a părții vătămate și declarația martorei.
Aceleași probe administrate în cursul urmăririi penale și reconfirmate în faza cercetării judecătorești au dovedit împrejurarea că în ziua de 17.05.2007 inculpatul a pătruns din nou pe terenul părții vătămate, cu ajutorul unei sape i-a distrus cultura de porumb și de pe o suprafață de 423. teren, a săpat un șanț adânc de 30 cm pe terenul părții vătămate, de la colțul proprietății sale, spre gardul martorului, precum și o groapă având diametru de 1 metru și adâncimea de 0,80. Tot atunci inculpatul a scos plasa de gard, confecționată din scânduri, dintre doi, pe o distanță de 2. cauzând părții vătămate un prejudiciu în valoare de 97 lei care a rămas nerecuperat.
Săvârșirea faptelor rezultă din depozițiile martorilor:, și; din procesul verbal de cercetare la fața locului, întocmit de organele de poliție la data de 14.06.2007 și procesul verbal de stabilire a prejudiciului.
În ziua de 15.VI.2007, în jurul orelor 11,30 în timp ce partea vătămată și martora se deplasau dinspre satul spre satul, s-au întâlnit cu inculpatul care, împreună cu concubina sa circulau din sens invers.
Inculpatul a început să adreseze părții vătămate cuvinte și expresii indecente după care a prins-o de păr și i-a aplicat mai multe lovituri peste corp.
Această situație de fapt rezultă din depozițiile martorilor, și.
Susținerile inculpatului, potrivit cărora s-ar fi aflat în stare de necesitate atunci când a săpat acel șanț care practic traversează proprietatea părții vătămate sunt nefondate și nesusținute probator.
Potrivit art. 45 alin. 2 Cod penal, este în stare de necesitate acela care săvârșește fapta pentru a salva de la un pericol iminent și care nu putea fi înlăturat altfel, viața, integritatea corporală sau sănătatea sa, a altuia sau un bun important al său ori al altuia sau un interes obștesc.
Pentru ca fapta unei persoane să se încadreze în limitele unei stări de necesitate reale și firești, este necesar ca în momentul săvârșirii ei, persoana să nu-și fi dat seama că pricinuiește urmări vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce dacă pericolul nu era înlăturat.
Pentru a se putea reține că o faptă a fost săvârșită în stare de necesitate trebuie să se constate îndeplinirea a trei condiții cumulative și anume: existența unui pericol iminent; pericolul să amenințe viața, integritatea corporală sau sănătatea făptuitorului, a altuia ori un bun important al acestuia ori a altuia sau un interes public; pericolul să nu poată fi înlăturat decât prin săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală.
În cauza de față nu s-a făcut dovada că se impunea a fi săpat acel șanț, pe terenul părții vătămate, pentru a salva de la un pericol proprietatea inculpatului; mai mult, nu se justifică tăierea plantelor de porumb și răsărite, distrugerea gardului și săparea acelei gropi de 0,80. adâncime pe terenul părții vătămate.
Curtea mai con stată că, așa cum au reținut și primele instanțe, la data săvârșirii concursului de infracțiuni, inculpatul se afla în stare de recidivă postexecutorie, situație care îl exceptează de la alte modalități de executare a pedepsei.
Văzând și vârsta inculpatului de 70 ani precum și starea precară de sănătate a acestuia, Curtea va admite recursul promovat de inculpat, în baza art. 38515pct. 1 lit. "d" Cod procedură penală, va casa în parte ambele hotărâri pronunțate, în latura penală, va repune în individualitatea lor pedepsele aplicate, va reduce pedeapsa stabilită pentru infracțiunea prev. de art. 271 alin. 2,3 Cod penal de la 10 luni închisoare la 6 luni închisoare, aceasta urmând a fi și pedeapsa rezultantă.
Vor fi menținute toate celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate,
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul domiciliat în satul comuna, județul V, împotriva deciziei penale nr. 53/A din 18.03.2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui și a sentinței penale nr. 941 din 19.06. 2008 pronunțată de Judecătoria Vaslui, hotărâri pe care le casează în parte, în latură penală.
Rejudecând cauza:
Repune în individualitatea lor pedepsele aplicate, după cum urmează:
-10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 271, al. 2,3 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit."b" Cod penal.
-3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 217 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. "b" Cod penal.
-1 lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 alin. 1 Cod penal.
Reduce pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 271 al. 2,3 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. "b" Cod penal, de la 10 luni închisoare, la 6 luni închisoare.
Recontopește pedepse aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de6 (șase) luni închisoare.
Menține toate celelalte dispoziții ale hotărârii recurate.
Cheltuielile judiciare efectuate în recurs, în cuantum de 350 lei, în care a fost inclus și onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu de Baroul Iași în sumă de 200 lei, vor fi suportate din fondul
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Tehnored.
2 ex,
15.11.2009
Tribunalul Vaslui:
- -
-
Președinte:Maria CenușăJudecători:Maria Cenușă, Daniela Dumitrescu, Otilia Susanu
