Nerespectarea regimului armelor și munițiilor (art. 279 cod penal). Decizia 454/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 454/R/MF
COMPLET SPECIALIZAT PENTRU CAUZE CU MINORI
Ședința publică din 04 septembrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru Diaconu judecător
JUDECĂTOR 2: Corina Voicu
JUDECĂTOR 3: Elena Minodora
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin
- procuror
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de inculpatul, domiciliat în comuna, județul A și părțile civile domiciliată în, jud. A, și, domiciliată în comuna, județul A, împotriva deciziei penale numărul 9/MF din data de 21 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Completul specializat de minori penal, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: recurentul inculpat personal și asistat de apărătorul ales, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 13/2008, emisă de Baroul O, recurenta parte civilă personal și asistată de avocat -, aceeași avocată pentru recurenta parte civilă, în baza împuternicirii avocațiale nr. 33/2008, emisă de Baroul A - cabinet individual, lipsind recurenta - parte civilă și intimatul - parte civilă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se depune de către apărătorul recurentului inculpat concluzii scrise, iar de către apărătoarea recurenților - părți civile împuternicirea avocațilă.
Apărătorii părților și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă părților cuvântul asupra acestuia.
Apărătoarea recurenților părți civile, avocat, având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat de acestea, casarea deciziei atacate, criticând- atât sub aspectul laturii civile cât și penale.
Într-un prim motiv de recurs, critică soluția întrucât pedeapsa aplicată este prea mică, solicitând majorarea acesteia. Inculpatul a săvârșit infracțiunea de ucidere din culpă a fost săvârșită cu forma de vinovăție a culpei cu prevedere. Inculpatul chiar dacă nu a urmărit rezultatul faptei și nu l-a prevăzut, el ar fi putut și ar fi trebuit să-l prevadă. Cunoștea foarte bine și avea reprezentarea faptului că acea armă ar fi putut să conducă la o urmare gravă, ceea ce s-a și întâmplat, moartea victimei. Apreciază că inculpatul a avut o poziție nesinceră pe tot parcursul procesului, contradictorie, ulterior a intrat în conflict cu familia victimei, refuzând să o ajute, ceea ce constituie o circumstanță agravantă. Au fost săvârșite de către inculpat trei infracțiuni.
De asemenea, apărătoarea recurentelor părți civile arată că în mod greșit a fost înlăturat sporul de pedeapsă.
Pe latura civilă, solicită majorarea despăgubirilor, arătând că una dintre minore este elevă, face naveta, iar ajutorul pe care-l primește de la stat este prea mic. Victima avea un tractor cu ajutorul căruia presta servicii, realizând astfel venituri.
Curtea, pune în vedere apărătoarei recurentelor părți civile să facă referire și la cazul de casare pe latura civilă, având în vedere noile modificări ale codului d e procedură penală, iar apărătoarea recurentelor părți civile arată va indica în scris aceasta până la sfârșitul ședinței de judecată.
În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se suplimenta probatoriul respectiv a se dovedi contribuția victimei în gospodărie și la întreținerea minorei.
În legătură cu daunele morale, solicită admiterea cererii referitoare la acestea și acordarea lor în cuantum de 200.000.000 lei, iar în ceea ce privește prestația periodică solicită majorarea acesteia la 500 lei lunar în favoarea celor două minore.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și achitarea inculpatului, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod procedură penală pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, iar pentru infracțiunea prevăzută de Art. 279 Cod penal, solicită achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. Cod procedură penală, ambele hotărâri fiind pronunțate pe o gravă eroare de fapt. Critică în principal decizia tribunalului, întrucât inculpatul a fost condamnat pe baza unei singure probe și anume expertiza medico - legale care a avut concluzii contradictorii, probă de care nu trebuia să se țină cont, celălalte probe fiind eludate.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, în situația în care instanța va reține săvârșirea infracțiunii prev. de art. 178 Cod penal, apreciază că soluția pronunțată de instanța de apel este bună, deoarece prestații periodice nu pot fi acordate, sumele cu care s-au constutit părțile civile au fost plătite J din acestea. În măsura in care instanța nu va reține în sarcina inculpatului prevederile art. 178 Cod penal, solicită înlăturarea obligării inculpatului la despăgubiri.
În ceea ce privește recursul declarat de partea civilă, apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, solicită respingerea acestuia ca nefondat, având în vedere tocmai argumentele susținute în motivele de recurs ale inculpatului. Arma a fost dată la sugestia victimei și trebuia reținută și neatenția acesteia de a purta o armă artizanală, deci culpă comună sau concurentă.
Apărătoarea recurentelor părți civile, avocat, având cuvântul, precizează că motivul de casare pentru care a solicitat admiterea recursului său este art. 3859pct. 18 - cu referire la eroarea gravă de fapt. În legătură cu recursul declarat de inculpat, solicită respingerea acestuia ca nefondat. Inculpatul avea cunoștință că arma confecționată artizanal ce aparținea inculpatului ar fi fost trântită sau manipulată într-un mod neatent, s-ar fi putut declanșa și ar fi putut produce moartea victimei. S-ar putea vorbi chiar de o intenție indirectă a inculpatului, când acesta a îndreptat arma spre victimă.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursului declarat de inculpat, ca nefondat, și admiterea în parte a recursului declarat de părțile civile în baza art. 3859pct. 14 din Codul d e procedură penală, în sensul că pedepsele aplicate nu sunt just individualizate în raport de criteriile de individualizare. Solicită aplicarea unui spor de pedeapsă pentru fiecare faptă, spor ce nu a fost aplicat, iar pedeapsa rezultantă care se va stabili să fie executată în condițiile art. 861Cod penal, respectiv suspendarea pedepsei sub supraveghere, urmând ca inculpatul să se deplaseze la instituțiile care trebuie să verifice periodic comportarea acestuia. Apreciază că pe latura civilă nu se prevede posibilitatea părții civile de a exercita calea de atac a recursului. Pe de altă parte, dacă nu s-ar permite părții civile să declare recurs ar fi un tratament inegal. Există o decizie în care se arată că părțile civile pot exercita calea recursului chiar dacă nu se încadrează în motivele de casare prevăzute. De altfel, trebuie avute în vedere și art. 3859alin. 2. Apreciază că se poate exercita recursul pe latura civilă, nu a pus concluzii în legătură cu aceasta deoarece a apreciat că este bine rezolvată.
Recurentul - inculpat având ultimul cuvânt, regretă fapta.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față, deliberând constată:
Prin sentința penală nr.372 din 27 decembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Costești în dosarul nr-, în baza art. 42 alin.1 lit.a,1, q combinat cu alin.2 lit.a) din Legea nr. 407/09.11.2006, cu aplicarea disp. art.13 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice a faptelor, a fost condamnat inculpatul, la 2 ani închisoare.
În baza art. 279 alin.1 pen. a fost condamnat inculpatul la 2 ani închisoare.
În baza art.178 alin.2 pen. a fost condamnat inculpatul la 2 ani închisoare, ajungând în final a executa o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, prin aplicarea dispozițiilor pertinente ale art. 33 lit. a) pen. și art. 34 lit. b) pen.
Ca modalitate de executare a pedepsei, s-au aplicat dispozițiile art. 861.penal, fiind confiscate, în baza art.118 Cod penal, inculpatului autoturismul marca 1310 și arma confecționată artizanal, bunuri folosite la săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa.
Pe latura civilă a cauzei, a fost obligat inculpatul la 5000 lei despăgubiri materiale și 10.000 lei daune morale către partea civilă, precum și la plata cheltuielilor judiciare către stat și cele efectuate de către partea civilă.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că în data de 26.04.2006, victima a luat asupra sa o armă confecționată artizanal și însoțit fiind de inculpat au plecat la vânătoare, deși niciunul nu deținea permis de vânătoare și permis de port armă.
Ajungând într-un loc din apropierea localității " ", victima a coborât din mașină, așezându-se în poziție culcat la pământ în scopul de a pândi vânatul. În această împrejurare, i-a cerut inculpatului să-i înmâneze arma, moment în care aceasta s-a descărcat în corpul victimei, alicele fiind proiectate în musculatura și cavitatea pleurală, pectorală, la nivel costal stâng și fără a exista orificiu de ieșire al proiectilului.
O relevanță deosebită în cauză s-a acordat raportului de constatare medico-legală întocmit cu ocazia autopsiei cadavrului victimei, potrivit căreia "moartea victimei a fost violentă și s-a datorat unei hemoragii interne care a survenit unui traumatism toracic forte prin împușcare cu proiectile multiple ( din plumb) poziția agresor-victimă fiind posibil cea de față în față".
Din ansamblul materialului probator (declarația martorului și raportul de constatare medico-legală), prima instanță a reținut că inculpatul este cel care i-a întins arma victimei, împrejurare în care arma s-a descărcat accidental în corpul victimei cauzând moartea acesteia, această faptă întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă.
Sub aspectul laturii subiective, prima instanță, având în vedere că inculpatul care nu deținea permis de portarmă, cunoștea că arma este confecționată artizanal și că se mai descărcase accidental în alte rânduri, a apreciat că acesta a avut o poziție psihică de neprevedere a rezultatului periculos al faptei sale, deși trebuia și putea să-l prevadă și chiar dacă l-a prevăzut, în mod nejustificat nu a acceptat posibilitatea producerii rezultatului periculos (cel al descărcării armei cu consecința implicită a lezării fizice a victimei).
În raport de situația de fapt reținută anterior s-a apreciat că față de inculpat, care a mers la vânătoare cu victima fără ca vreunul să dețină permis de vânătoare și autorizație legală, activitate în desfășurarea căreia s-au folosit de o altă armă decât cele autorizate sau omologate pentru vânătoare în România, și anume de o armă confecționată artizanal, sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de braconaj prevăzută de art.42 alin.1 literele a),1) și q) și alin.2 lit. a) din Legea nr.407/2006, în vigoare la momentul pronunțării soluției, făcându-se aplicarea art.13 Cod penal, cât și pentru infracțiunea de nerespectare a regimului armelor și munițiilor prevăzută de art. 279 Cp, constând în transportul și efectuarea altor operații fără drept asupra unei arme.
În consecință, reținându-se că în drept faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, braconaj și nerespectare a regimului armelor și munițiilor, s-a dispus condamnarea acestuia în baza art. 178 alin.2 Cp, art. 42 alin.1 literele a),1) și q) și alin. 2 lit. a) din Legea 407/2006 privind vânătoarea și protecția fondului cinegetic și art.279 alin1) penal, la pedeapsa închisorii în condițiile art.86/1 Cod penal.
A fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile sub forma daunelor materiale și morale către partea civilă în nume propriu și ca reprezentant legal.
În ceea ce privește solicitarea de acordare a prestațiilor periodice în beneficiul celor doi copii minori, prima instanță a reținut că, la momentul decesului, victima nu era încadrată în muncă, iar prin decizia de acordare a pensiei de urmaș nr.-/21.07.2006 s-a reținut că pensia cuvenită susținătorului, în calitate de tată, este în sumă de 202 lei, celor două fiice minore acordându-li-se deja o pensie de 76 și respectiv 75 lei, în total 151 lei, astfel că cererea a fost considerată ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul și partea civilă în nume propriu și ca reprezentant legal al minorei.
Părțile civile și inculpatul au criticat soluția primei instanțe în sensul că, în mod greșit a fost admisă în parte acțiunea civilă de către prima instanță, impunându-se admiterea acesteia în totalitate, atât în ceea ce privește cuantumul daunelor morale, cât și acordarea unei prestații periodice în favoarea celor două minore.
Inculpatul critică sentința primei instanțe pentru următoarele considerente:
1. În mod greșit, prima instanță a hotărât condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 279 alin.1 întrucât fapta săvârșită de inculpat nu întrunește elementele constitutive ale acestei infracțiuni, sub aspectul laturii obiective, arătându-se că, probele dosarului nu confirmă faptul că inculpatul a deținut, purtat, confecționat sau transportat arma victimei.
2. În mod greșit prima instanță a hotărât schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art.35 alin2 lit."b" comb. cu alin.1 lit."a" și "e" din Legea nr. 103 /1996 în infracțiunea prev. de art.42 alinb.1 lit. "a", "1" și "q" comb. cu alin.2 lit."a" din Legea nr.407/2006, întrucât legea mai favorabilă este Legea nr. 103/1996 și nu Legea nr.407/2006.
3. Nu trebuia dispusă condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art.178, întrucât nu există probe suficiente din care să rezulte, fără dubiu, că inculpatul a săvârșit această faptă.
4. Este nelegală aplicarea unui spor de un an pedepsei rezultante de 2 ani închisoare, întrucât, pe de o parte, potrivit art.34 lit."b" prima instanță în situația în care aprecia că pedeapsa rezultantă este neîndestulătoare, putea să o sporească până la maximul ei special, după care putea aplica și un spor, iar de pe altă parte, sporirea pedepsei nu se impunea în cauza de față.
5. În mod eronat, prima instanță a obligat pe inculpat la plata despăgubirilor civile deoarece inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, în subsidiar, solicitând reducerea cuantumului acestora, având în vedere culpa comună sau concurentă a victimei.
Prin decizia penală nr.9/MF din 21 mai 2008, Tribunalul Argeșa admis apelul inculpatului, a desființat în parte sentința în sensul că a descontopit pedepsele aplicate inculpatului înlăturând sporul precum și aplicarea disp. art. 861.Cod Penal cu toate consecințele.
S-a înlăturat condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 42 alin. 1 lit. a,1și q combinat cu alin. 2 lit. a din Legea 407/2006 precum și schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 35 alin. 2 lit. b comb. cu alin. 1 lit. a și e din Legea 103/1996 cu aplic. art. 13.Cod Penal în infracțiunea prev. de art. 42 alin. 1 lit. a,1și q comb. cu alin. 2 lit. a din Legea 407/2006 cu aplic. art. 13.
Cod PenalA fost condamnat inculpatul la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infr. prev. de art. 35 alin.2 lit. b comb. cu alin.1 lit. a și e din Legea 103/1996 cu aplicarea art. 13 Cod penal.
S-au recontopit pedepsele aplicate de prima instanță cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată de Tribunal și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
În temeiul disp. art. 81.Cod Penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În temeiul disp. art. 82 s Cod Penal-a fixat termen de încercare de 4 ani.
S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83
Cod PenalS-a înlăturat măsura dispusă de prima instanță ce constă în confiscarea autoturismului 1310 cu numărul de înmatriculare -.
Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței.
A fost respins ca nefondat apelul părților civile care au fost obligate la 40 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că într-adevăr, în mod greșit prima instanță a reținut, ca element material al infracțiunii prev. de art.279 "transportul armei de către inculpat" întrucât această activitate presupune ca arma să fie transportată de la o persoană la alta, sau dintr-un loc într-altul, ori în cauza de față, arma a fost asupra victimei din momentul în care au plecat din domiciliul acesteia și până când au ajuns la locul săvârșirii infracțiunii, neaflându-se în situația "transportării armei de către inculpat".
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de apel, tribunalul a constatat că acesta este întemeiat, având în vedere faptul că legea penală mai favorabilă, sub aspectul sancționator este Legea nr.103/1996 și nu Legea nr.407/2006, întrucât, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.35 alin.2 lit."b" comb. cu alin.1 lit."a" și "e" se prevede o pedeapsă de la 2 la 5 ani închisoare, iar pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.42 alin.1 lit. "a", "1" și "q" comb. cu alin.2 lit."a" din Legea nr.407/2006 se prevede pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani.
Cea de-a treia critică formulată de apelantul inculpat tribunalul a considerat-o nefondată, prima instanță stabilind în raport de probele administrate în cauză în mod corect situația de fapt.
Și ultimul motiv de apel s-a constatat întemeiat de către instanța de apel, avându-se în vedere că față de împrejurările și modalitatea în care au fost săvârșite faptele, în urma contopirii pedepselor, nu se impunea sporirea pedepsei rezultante cu un an, iar în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, s-a apreciat că prin aplicarea față de inculpat a disp.art. 81 se poate realiza scopul pedepsei, așa cum este prev. de art. 52
S-a constatat o justă soluționare a cauzei sub aspectul laturii civile prin acordarea despăgubirilor civile sub formă de daune morale și materiale și înlăturarea cererii având ca obiect acordarea unei prestații periodice, întrucât victima nu era angajată în muncă la data decesului.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs părțile civile în nume propriu și ca reprezentant legal al minorei, precum și inculpatul.
Părțile civile au criticat decizia sub aspectul majorării pedepsei aplicate inculpatului, dar și a cuantumului despăgubirilor civile în raport de probele administrate pe latura penală și civilă a cauzei.
S-a susținut, totodată, că pedeapsa aplicată este blândă, solicitându-se condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de ucidere din culpă orientată spre maximul special al acesteia. S-au invocat motivele de casare prev. de art.38519pct.14 și 18 Cod procedură penală.
Inculpatul a solicitat achitarea sa, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.c Cod procedură penală, pentru săv. infr. de ucidere din culpă și, în baza art.10 lit.d Cod procedură penală, pentru infr. prev. de art.279 Cod penal, cu motivarea că instanța cu prilejul aprecierii probelor a dat o mai mare semnificație expertizei medico-legale care conține concluzii contradictorii, celelalte probe fiind ignorate.
Examinând decizia supusă recursului, în limitele cazurilor de casare prevăzute de art.385/9 pct.14 și 18din Codul d e procedură penală, precum și în baza art.38514 alin.2 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
Situația de fapt, precum și vinovăția inculpatului au fost stabilite de către primele instanțe, iar în raport de acestea s-au acordat despăgubirile civile corespunzătoare părților civile în cauză.
Astfel, din raportul de constatare medico-legală (filele 55-67 din dosarul de urmărire penală) a rezultat că victima a prezentat o plagă prin împușcare, cu inele evidente având un diametru de circa 8 cm. (orificiul de intrare) situat la nivelul subclavicular stâng.
Ca diagnostic anatomopatologic macroscopic, pe lângă plaga împușcată, s-a stabilit o dilacerare de musculatură deltoidială și pectorală stânga, fractura claviculei stângi, fracturi costale II - VI, rupturi pleurale, plăgi transfixiante la nivelul lobilor pulmonari stângi, plăgi împușcate la nivelul T6, T7 și hemotorax stâng, neexistând orificiul de ieșire al proiectilului.
S-a apreciat că moartea numitului a fost violentă și s-a datorat unei hemoragii interne, care a survenit în urma unui traumatism toracic forte, prin împușcare cu proiectile multiple ( din plumb cu diametru posibil de circa 4 mm.).
Se mai menționează că poziția agresor - victimă a fost posibil de față în față la o distanță apropiată, iar traseul canalului de tragere a fost oblic descendent, craniocandal și lateral din partea.
Prin urmare, victima a fost împușcată de la mică distanță, iar în momentul recepționării loviturii se afla în poziția culcat pe partea dreaptă cu mâna întinsă de-a lungul capului pentru a primi arma de la inculpat pe geamul sau pe portiera dreaptă față deschisă a autoturismului.
În această împrejurare, în care inculpatul i-a oferit victimei arma confecționată artizanal cu țeava spre acesta, cunoscând că pușca se poate descărca accidental, a săvârșit infracțiunea de ucidere din culpă chiar dacă nu a prevăzut rezultat socialmente periculos al faptei sale, deși trebuia și putea să-l prevadă.
Această situație de fapt este confirmată și de alte probe administrate în cauză, respectiv declarația martorului și raportul de constatare tehnico-științifică balistică.
Martorul menționat a declarat că, odată ajuns la locul faptei, a văzut-o pe victimă întinsă pe sol pe partea dreaptă a corpului, fapt ce explică și concluzia din raportul de constatare medico-legală (autopsie) în sensul că în urma împușcăturii, a fost rupt osul clavicular stâng al victimei.
Din raportul de constatare tehnico-științifică balistică întocmit în cauză rezultă, printre altele, că arma în litigiu este o artizanal confecționată după modelul unei arme de vânătoare.12, cu țeava și tubul cilindric în care se aflau mecanismele cu rol de percuție preluate de la alte arme. S-a confirmat de asemenea, că arma se putea declanșa accidental dacă era trântită sau lovită puternic cu patul de pământ.
Inculpatul știa că arma este confecționată artizanal, că ea se mai descărcase accidental, că atât el cât și victima nu erau în posesia unui permis de portarmă, fapt ce rezultă din declarațiile sale date pe parcursul procesului penal.
Sub aspect subiectiv, faptul de a înmâna pușca de vânătoare victimei în condițiile arătate, de la distanță mică și cu țeava îndreptată către ea, impune concluzia că, în raport cu experiența de viață, inculpatul și-ar fi putut da seama că putea să producă moartea victimei, dar cu ușurință nu a prevăzut posibilitatea producerii rezultatului socialmente periculos, deși putea și trebuia să-l prevadă.
În consecință, în mod corect instanța de apel a stabilit vinovăția inculpatului și a dispus condamnarea inculpatului pentru infracțiunile reținute în sarcina sa.
Referitor la modul de soluționare a laturii civile a cauzei, Curtea constată că aceasta a fost just soluționată de către primele instanțe în raport cu situația de fapt, motiv pentru care, în temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul și părțile civile și.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, va fi obligat recurentul-inculpat la 100 lei cheltuieli judiciare statului, iar recurenta-parte civilă în nume propriu și ca reprezentant legal la 100 lei cu același titlu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul, domiciliat în comuna, județul A și de părțile civile, domiciliată în comuna, județul A și, domiciliată în comuna, județul A, împotriva deciziei penale nr.9/MF din 21 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Completul specializat de minori penal, în dosarul nr-.
Obligă recurentul-inculpat la 100 lei cheltuieli judiciare statului și pe recurenta-parte civilă în nume propriu și ca reprezentant legal la 100 lei cu același titlu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 04 septembrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția Penală și pentru cauze cu Minori și de Familie, Complet specializat pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.R-
Tehnored./
3 ex./06.10.2008
Jud.apel:
Jud.fond:
Președinte:Dumitru DiaconuJudecători:Dumitru Diaconu, Corina Voicu, Elena Minodora
