Nerespectarea regimului transportului rutier public (art 281 ind 1 cod penal). Decizia 390/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 390/2009
Ședința publică de la 16 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Farcaș
JUDECĂTOR 2: Oana Maria Călian
JUDECĂTOR 3: Leontin
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
- procuror
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 74/18.03.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat inculpatul recurent, lipsind reprezentantul părții vătămate intimate Autoritatea Rutieră Română.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care inculpatul recurent învederează instanței că a reziliat contractul de asistență juridică cu apărătorul său, și nu înțelege să solicite alt termen de judecată pentru angajare de apărător, înțelegând să-și susțină singur recursul.
De asemenea, arată că nu dorește să dea declarație în fața instanței de recurs.
Nefiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Inculpatul recurent susține recursul declarat solicitând admiterea lui pentru motivele formulate în scris prin apărător ales.
Reprezentanta parchetului solicită respingerea recursului formulat de inculpat ca nefondat și menținerea soluțiilor pronunțate de instanțele de fond și apel ca temeinice și legale. Prin amplul materialul probator administrat, a fost pe deplin dovedită vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea regimului transportului rutier public, care în calitate de asociat unic și administrator al SC " Trans 2003", în baza aceleiași rezoluții infracționale a dispus și consimțit efectuarea de transporturi rutiere publice de persoane fără să dețină licență de transport sau autorizație de transport valabilă și nici licență de execuție pentru traseu.
Având ultimul cuvânt, inculpatul, se consideră nevinovat.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 153/12.03.2008 a Judecătoriei Sibiu, în baza art. 2811alin. 2.Cod Penal cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 10 luni închisoare.
În baza art. 71 alin. 2.Cod Penal au fost interzise inculpatului drepturile civile prev. de art. 64 lit. a-c
Cod PenalÎn baza art. 81 alin. 1.Cod Penal a fost suspendată condiționat executarea pedepsei principale și accesorii pe o durată de 3 ani și 10 luni ce reprezintă termen de încercare pentru inculpat și s-a atras atenția asupra art. 83.
Cod PenalS-a constatat că partea vătămată Autoritatea Rutieră Română nu are calitate procesuală în cauză.
În baza art. 191 alin. 1.C.P.P. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 3.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că inculpatul este asociat unic și administrator la SC. Trans 2003 SRL, societate comercială având ca și obiect de activitate efectuarea de transporturi rutiere de călători.
În această calitate inculpatul deși știa, că nu deține licență de execuție pentru traseu și licență de execuție pentru vehicul, acte necesare și obligatorii pentru efectuarea transportului public de persoane a dispus sau a efectuat personal, transport de persoane cu microbuzele aparținând societății comerciale al cărei administrator este, fie pe raza municipiului Curtea de A, fie pe raza județului
Pe data de 28.01.2005, din dispoziția inculpatului, microbuzele cu nr. de înmatriculare B-77891, - și B-29-, au efectuat pentru SC. TRANS 2003 SRL, transporturi rutiere publice de persoane pe traseul - Curtea de A, fără ca SC. TRANS 2003 SRL sau inculpatul să dețină licență de transport sau autorizație de transport valabilă, licență de execuție pentru traseu și nici licență de execuție pentru vehicul.
Cu ocazia unui control al traficului rutier, efectuat la data de 07.02.2005 de către o echipă mixtă, alcătuită din lucrători din cadrul Poliției Rutiere Curtea de A și Autoritatea Rutieră Română - Agenția A, pe str. - din mun. Curtea de Aaf ost depistat numitul, în timp ce efectua, în calitate de conducător auto, un transport rutier public de persoane pe ruta - Curtea de A, cu microbuzul marca Iveco, cu nr. de înmatriculare B-29-, aparținând SC. TRANS 2003 SRL, cu sediul în comuna, jud. A, reprezentată de inculpatul, având calitatea de asociat unic și administrator al acestei firme, fără a poseda licență de execuție pentru vehicul și licență de transport.
Pe data de 22.03.2005, din dispoziția și cu consimțământul inculpatului, s-au efectuat pentru SC. TRANS 2003 SRL, transporturi rutiere publice de persoane pe traseul Curtea de A -, cu microbuzele cu nr. de înmatriculare B-29- și B-77891, fără ca societatea comercială pentru care se efectuau transporturile rutiere sau inculpatul să dețină licență sau autorizație de transport valabilă, licență de execuție pentru traseu și nici licență de execuție pentru vehicul.
Pe data de 19.04.2005 SC. TRANS 2003 SRL a obținut licența de transport public rutier valabilă de la data de 20.04.2005 până la data de 19.04.2010, dar nu a obținut licență de execuție pentru traseu și nici licență de execuție pentru vehicul, de asemenea obligatorii pentru desfășurarea activității de transport rutier public și deși nu avea aceste licențe, inculpatul a continuat să dispună și să organizeze pentru SC. TRANS 2003 SRL, efectuarea de transporturi rutiere publice de persoane pe traseul Curtea de A - și retur.
În ziua de 20.04.2005, din dispoziția inculpatului, s-a efectuat un transport rutier public de persoane pentru SC. TRANS 2003 SRL, cu microbuzul având nr. de înmatriculare B-29- pe traseul - Curtea de A - de A, fără ca inculpatul sau SC TRANS 2003 SRL să dețină licență de execuție pentru vehicul și nici licență de execuție pentru traseu.
De asemenea, pe data de 06.07.2005 s-a efectuat pentru SC. TRANS 2003 SRL, din dispoziția inculpatului, un transport rutier public de persoane pe traseul Curtea de A - Oești, cu microbuzul având nr. de înmatriculare B-77891, deși nu existau licență de execuție pentru vehicul i nici licență de execuție pentru traseu.
Pe data de 12.07.2005, din dispoziția și cu consimțământul inculpatului, s-a efectuat, cu microbuzul având nr. de înmatriculare - un transport rutier public de persoane pe traseul - Curtea de A, fără ca inculpatul sau societatea comercială respectivă să dețină licență de execuție pentru vehicul sau licență de execuție pentru traseu.
Tot din dispoziția inculpatului, pe data de 26.08.2005 s-a efectuat, cu microbuzul având nr. de înmatriculare B-29- pe traseul Oești - Curtea de A, un transport rutier public de persoane fără existența licenței de execuție pentru vehicul și a licenței de execuție pentru traseu.
Faptele inculpatului, care, în calitate de asociat unic și administrator a SC. TRANS 2003 SRL, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a dispus și consimțit efectuarea pentru SC. TRANS 2003 SRL în zilele de 28.01.2005, 07.03.2005, și 22.03.2005, de transporturi rutiere publice de persoane cu microbuzele cu nr. de înmatriculare B-77891, -, B-29- și B-29-, pe traseul Curtea de A -, fără ca inculpatul sau SC. TRANS 2003 SRL să dețină licență de transport sau autorizație de transport valabilă și nici licență de execuție pentru traseu, iar în zilele de 20.04.2005, 06.07.2005, 12.07.2005 și 26.08.2005 a dispus și consimțit efectuarea de transporturi publice rutiere de persoane pentru SC. TRANS 2003 SRL cu microbuzele având nr. de înmatriculare B-29-, B-77891, - și B-29- pe traseele - de A - Curtea de A, Curtea de A - Oești, - Curtea de A și Oești - Curtea de A, fără ca inculpatul sau societatea comercial să dețină licență de execuție pentru traseu, s-a apreciat că reprezintă infracțiunea de nerespectarea regimului transportului rutier public prev. și ped. de art. 281 alin. 2.Cod Penal cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal
Inculpatul în apărarea sa a susținut în faza de urmărire penală că, ar deține toate documentele legale pentru efectuarea de transport public de persoane, în speță, avizele primăriilor ce se aflau pe rutele de transport. Această apărare a fost înlăturată în primul rând, de faptul că în speță, nu avizele primăriilor erau necesare pentru a efectua în mod legal transport de persoane, ci erau necesare licențele de transport și licențele de execuție pentru vehicul și pentru traseu, care nu puteau fi eliberate decât de Autoritatea Rutieră Română, după cum stipulează OUG nr. 109/2005, aprobată și completată de Legea nr. 102/2006.
Inculpatul, știa foarte bine acest lucru, de vreme ce la un moment sat a făcut demersurile legale în vederea obținerii documentelor necesare pentru efectuarea în mod legal a transportului ( 161-162), demersuri abandonate însă, fără a se cunoaște motivele.
Inculpatul, în apărarea sa, a încercat să acrediteze ideea, prin intermediul martorului ( 151), că nu ar fi singurul care s-ar afla în această situație și că influențele locale ale consilierilor locali sau ale polițiștilor, ce dețin și ei societăți de transport, l-ar fi împiedicat să obțină documentele legale. Această apărare, a fost considerată neîntemeiată, pe de o parte pe considerentul că, este o pură susținere nedovedită cu nimic altceva, iar pe de altă parte, de faptul că, încălcarea legii de către alte persoane, nu poate fi un temei pentru propria atitudine ilegală. Instanța a considerat că, dacă inculpatul ar fi fost interesat să activeze în condiții de legalitate, nu avea decât să depună toată documentația cerută de lege, și în ipoteza refuzului emiterii autorizațiilor cerute, să atace dispozițiile -ului în fața instanței de judecată. Inculpatul, nu a efectuat însă nici un demers în vederea respectării condițiilor legale de transport, ci pur și simplu, a efectuat transportul de persoane fără nici o autorizație.
În final, instanța de fond a apreciat că prin modul și mijloacele concrete de comitere a faptei (efectuarea de transport cu numeroase microbuze, pe numeroase trasee fără nici un fel de documente legale), împrejurările de timp și loc ale comiterii lor (pe parcursul a câtorva luni), urmările foarte grave ce s-ar fi putut produce, scopul urmărit (obținerea de foloase materiale fără plata unei taxe legale) și persoana inculpatului (studii medii, căsătorit, fără copii minori) este justă, aplicarea unei pedepse de 1 an și 10 luni închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiționat.
S-a mai concluzionat că partea vătămată nu are această calitate procesuală în cauză, întrucât infracțiunea dedusă judecății este una de pericol și nu de rezultat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, care a criticat hotărârea ca fiind nelegală și netemeinică, fără însă a indica motivele care îl îndreptățesc la o astfel de apreciere.
Prin decizia penală nr. 112/19 mai 2008 Tribunalului Sibiua fost respins ca nefondat apelul inculpatului motivat de aceea că fapta a fost dovedită și a fost corect încadrată juridic, iar pedeapsa a fost bine individualizată.
Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs solicitând a se casa hotărârea și a se trimite cauza pentru rejudecarea apelului pentru că i s-a încălcat dreptul la apărare, în sensul că deși a trimis cerere scrisă pentru amânare în vederea angajării unui apărător, instanța a soluționat apelul, a mai invocat și faptul că prima instanță nu a verificat regularitatea actului de sesizare ceea ce duce la casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. Pe fondul cauzei a arătat că fapta nu constituie infracțiune, întrucât avea licență de transport valabilă până în anul 2010, iar licențe de traseu conform Legii nr. 102 (care modifică Ordonanța nr. 109) nu mai era necesară; în subsidiar a solicitata reindividualizarea pedepsei prin aplicarea unei amenzi.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivului de recurs invocat, precum și din oficiu, sub toate aspectele temeiniciei și legalității, Curtea a constatat că în cauză, cu prilejul soluționării apelului, inculpatului i s-a încălcat dreptul la apărare. Astfel, deși la data de 14 mai 2008 inculpatul a solicitat prin cerere scrisă ( 14-15 dosar apel) acordarea unui termen pentru apărare, instanța a soluționat apelul la data de 19 mai 2008. Este adevărat că cererea a ajuns la instanță în data de 19 mai 2008 și a fost înregistrată la 20 mai 2008 (ceea ce duce la neimputabilitatea încălcării dreptului la apărare de către instanța de apel), însă faptul că inculpatul a solicitat amânarea cauzei și prezența în fața instanței de apel a unui apărător, iar instanța nu a acordat termen soluționând la primul termen cauza fără ca apelantul să-și poată face apărarea, a fost apreciată ca o încălcare a dreptului la apărare prevăzut de art. 6.
C.P.P.Prin urmare, Curtea în temeiul art. 38515pct. 2 lit. c a C.P.P. casat hotărârea instanței de apel și a trimis cauza spre rejudecarea apelului, Tribunalului Sibiu.
S-a mai subliniat că în rejudecare, se vor analiza și motivele invocate de inculpat în recurs, referitoare la verificarea regularității actului de sesizare, întrunirea elementelor constitutive ale infracțiuni reținute și a individualizării pedepsei.
Dosarul a fost reînregistrat la Tribunalul Sibiu la data de 18.12.2008, sub dosar nr-.
Calea de atac promovată nu a fost motivată în scris nici în faza rejudecării, însă la susținerea orală apelantul a invocat și precizat următoarele motive de apel:
- nici una dintre instanțele de fond nu a constatat la primul termen de judecată regularitatea actului de sesizare, iar nerespectarea dispozițiilor art. 300 alin. 1.C.P.P. atrage nulitatea absolută conform art. 197.C.P.P.;
- în cauză, s-a reținut în mod nelegal că inculpatul nu a respectat prevederile legale, întrucât pentru transportul ocazional de călători pe care îl efectua firma inculpatului, nu era necesară decât licența de transport pe care inculpatul o deținea, nu și licența de vehicul și licența de traseu, conform Ordonanței nr. 109/2005 aprobată prin Lg. nr. 102/2006;
- apelantul a mai invocat că în cauză lipsește latura obiectivă a infracțiunii și că nu există nici intenția de a comite infracțiunea, dar chiar mai mult, activitatea sa nu intră în sfera ilicitului penal, motiv pentru care a solicitat să fie achitat.
- în final, a solicitat să fie reindividualizată pedeapsa, în sensul aplicării unei amenzi penale cu suspendarea acesteia, apreciind că o astfel de pedeapsă va fi suficientă pentru inculpat, care va înțelege că are obligația de a respecta legile.
Prin decizia penală nr. 74/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr- a fost admis apelul declarat de inculpatul, a fost desființată în parte, sub aspectul laturii penale, sentința penală nr. 153/12.03.2008 a Judecătoriei Sibiu și a fost redusă pedeapsa aplicată inculpatului de la 1 an și 10 luni la 6 luni închisoare.
A fost redus termenul de încercare de la 3 ani și 10 luni la 2 ani și 6 luni.
A fost restrâns conținutul pedepsei accesorii doar la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Cheltuielile de judecată avansate au fost lăsate în sarcina statului.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut următoarele:
Mai întâi, tribunalul constată că instanța de fond a reținut în mod corect starea de fapt care concordă cu materialul probator administrat în cauză și a realizat și o corectă încadrare juridică a faptei în raport de starea de fapt reținută.
În ceea ce privește motivele de apel invocate de inculpat, tribunalul reține următoarele:
- împrejurarea că instanța de fond nu a constatat regularitatea actului de sesizare conform art. 300 alin. 1.Cod Penal, nu atrage sancțiunea nulității absolute astfel cum a invocat apelantul, art. 197 alin. 2.C.P.P. nefiind aplicabil în speță. Aceasta pentru că nerespectarea dispozițiilor art. 300 alin. 1.C.P.P. nu se încadrează în cazurile expres reglementate de alin. 2 al art. 197.C.P.P. dar chiar mai mult, inculpatul nu a invocat existența vreunei neregularități a actului de sesizare și nici instanța nu a constatat vreun caz de neregularitate a rechizitoriului. Nerespectarea dispozițiilor art. 300 alin. 1.C.P.P. nu poate să atragă nici nulitatea relativă, întrucât apelantul nu a invocat încălcarea dispozițiilor legale la primul termen de judecată cu procedura completă și nu a invocat ori probat nici vreo vătămare, în sensul impus de legiuitor prin dispozițiile art. 197 al. 1, 4.C.P.P. Pentru aceste considerente primul motiv de apel formulat se constată a fi neîntemeiat;
- în al doilea rând, inculpatul a solicitat achitarea sa, însă nici acest motiv de apel nu este fondat, întrucât textul art. 2811.Cod Penal statuează în mod explicit că reprezintă infracțiune efectuarea transportului rutier public fără licență de transport, fără licență de execuție pentru vehicul sau fără licență de execuție pentru traseu, iar ordonanța de urgență nr. 109/2005 invocată, nu modifică dispozițiile susmenționate ale Codului penal. Dar chiar mai mult, inculpatul a pretins că el a deținut licența de transport, însă potrivit adresei nr. 9509/18.04.2007 a Autorității Rutiere Române ( 161, 162 dosar Judecătoria Sibiu ), doar la data de 20.04.2005 i s-a emis licența de transport (după care s-a dispus suspendarea licenței din culpa operatorului de transport), și prin urmare, primele acte ale faptei pentru care a fost apelantul trimis în judecată, au fost comise anterior acestei date, respectiv începând din 28.01.2005;
- doar cel de-al treilea motiv de apel formulat apare ca întemeiat. Astfel, având în vedere limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor prin textul incriminator (închisoare de la 3 luni și 2 ani sau amendă), față de persoana inculpatului (care are o pregătire medie, căsătorit, doi copii minori), de împrejurarea că acesta nu are antecedente penale, tribunalul consideră că o pedeapsă cu închisoarea de 6 luni apare ca fiind just dozată.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța împărtășește opinia și motivele relevate de judecătorul fondului și în consecință va dispune aplicarea art. 81 și urm.
Cod PenalDe asemenea, și în ceea ce privește individualizarea pedepselor accesorii, tribunalul apreciază că în raport de dispozițiile art. 20 din Constituție, cu referire la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Hirst c/a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, și Pârcălab c/a României), față de natura infracțiunii comise de inculpat, instanța consideră că se impune a se înlătura de la aplicarea art. 71.Cod Penal, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza I Cod Penal(dreptul de a alege),lit. b
Cod PenalÎmpotriva acestei decizii a formulat recurs, în termen legal, inculpatul, aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie, solicitând în principal casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar, re-individualizarea pedepsei stabilite, în sensul aplicării unei amenzi penale orientate spre minimul special prevăzut de lege, cu suspendarea condiționată a executării acesteia.
În expunerea motivelor de recurs, inculpatul a arătat că, potrivit statului societății, avea posibilitatea de a efectua transporturi ocazionale de călători, iar pentru asemenea transporturi era necesară doar licența de transport, nu și licența de vehicul sau licența de traseu.
A susținut că, în urma apariției ordonanței de urgență nr. 109/2005, aceleași activități desfășurate de către agenții de transport sunt considerate contravenții, iar nu infracțiuni.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, în limitele statuate de art. 3859alin 3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul inculpatului este nefondat.
Se constată că în cauză nu este incident nici unul din cazurile de casare prevăzute de art. 3859alin 1 pct. 3-5, pct. 6 teza a II-a, pct. 7 - 10 și pct. 21 Cod procedură penală, astfel că solicitarea de trimitere a cauzei spre rejudecare la instanța de fond este nejustificată.
Aspectele invocate de recurent au fost analizate pe larg atât de instanța care a soluționat fondul cauzei, cât și de instanța de apel, argumentele inculpatului fiind înlăturate motivat.
Pe de altă parte, pe calea prezentului recurs, inculpatul beneficiază de încă un grad de jurisdicție, apărările sale urmând a fi examinate în cadrul căii de atac deduse judecății.
Astfel, pe fondul cauzei, Curtea constată că în mod corect s-a reținut că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 2811alin 2 Cod penal, care incriminează și sancționează efectuarea de transport intern public fără licență de transport, fără licență de execuție pentru vehicul sau fără licență de execuției pentru traseu.
Din probele administrate în cauză a rezultat cu certitudine că, în calitate de asociat unic și administrator al SC TRANS 2003 SRL, în baza unei rezoluții unice, în repetate rânduri, inculpatul a dispus și a consimțit efectuarea de transporturi rutiere interne publice de persoane cu microbuzele aparținând societății, fără a deține licențele prevăzute de lege.
Raportat la probatoriul existent, nu se poate reține că activitatea a fost una ocazională și, pe cale de consecință, conformă statutului societății.
Pe de altă parte, inculpatul a solicitat autorității competente emiterea licenței de transport, în condițiile în care anterior desfășurase activitate specifică fără a deține un astfel de document necesar și obligatoriu.
Deși inculpatul a invocat împrejurarea că, în urma apariției OUG nr. 109/2005, fapta reținută în sarcina sa trebuie calificată drept contravenție, Curtea reține că nici anterior, nici ulterior intrării în vigoare a ordonanței menționate, incriminarea faptei în Codul penal nu a suferit modificări, iar obligativitatea deținerii licențelor a fost stipulată în toate actele normative care au reglementat, succesiv, transportul rutier public.
Pe cale de consecință, constatând că sunt neîntemeiate criticile aduse de inculpat hotărârii atacate, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză, iar în baza art. 192 alin 2 lit. b Cod procedură penală, va obliga inculpatul la plata cheltuielilor avansate de stat.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 74/18.03.2009 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr-.
În baza art. 192 al. 2 Cod pr. pen. obligă inculpatul recurent la plata sumei de 160 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 16.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
RED.
Tehnored. /2 ex/04.09.2009
Jud. fond:
Jud. apel:,
Președinte:Monica FarcașJudecători:Monica Farcaș, Oana Maria Călian, Leontin
