Obligarea de a nu parasi tara sau localitatea. Decizia 323/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - recurs împotriva propunerii de arestare preventivă -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.323
Ședința publică din 20 august 2009
PREȘEDINTE: Andrieș Maria
JUDECĂTOR 2: Androhovici Daniela
JUDECĂTOR 3: Ilieș Titiana
Grefier - -
Ministerul public reprezentat de procuror
La ordine, judecarea recursurilor declarate de inculpații, fiul lui G și, născut la data de 8.02.1981 în localitatea, județul B, domiciliat în localitatea, sat, județul B și, fiul lui și -, născut la data de 18.08.1979 în mun. B, domiciliat în municipiul B,-,.5 B,.B,.4, județul B, împotriva încheierii de ședință din 17 august 2009 Tribunalului Botoșani - secția penală (dosar nr-).
La apelul nominal se prezintă inculpatul recurent, asistat de avocat ales - și inculpatul recurent asistat de avocat ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța face cunoscut inculpaților că au posibilitatea de a da sau nu declarație în fața instanței de recurs, aducându-le totodată la cunoștință că tot ceea ce declară poate fi folosit și împotriva lor.
Inculpații precizează că își mențin declarațiile date anterior și nu doresc să dea o alte declarații.
Curtea, constatând recursurile în stare de judecată, dă cuvântul la dezbateri.
Avocat -, pentru inculpatul recurent, solicită admiterea recursului, casarea încheierii prin care s-a luat din nou măsura obligării de a nu părăsi țara, deși nu există nici un fel de indicii temeinice sau alte motive de drept sau de fapt pentru luarea acestei măsuri. În cererea privind luarea măsuri obligării de a nu părăsi țara procurorul nu a indicat care sunt motivele de fapt și de drept care fac necesară luarea acestei măsuri. În încheierea prin care s-a admis luarea acestei măsuri Tribunalul Botoșania avut în vedere motivarea situației de fapt și de drept reținută de Curtea de Apel Suceava în încheierea anterioară, când a dispus cu autoritate de lucru judecat că este suficientă perioada de 26 de zile în cursul procesului penal pentru ca inculpații să nu părăsească țara. Există așadar o autoritate de lucru judecat pe care instanța de fond nu putea să o invoce ca și motivare pentru luarea din nou a unei asemenea măsuri. Mai mult, a invocat această situație în fața instanței de fond, însă nu s-a consemnat în încheierea de ședință.
Avocat, pentru inculpatul recurent, solicită admiterea recursului, casarea încheierii ca netemeinică și nelegală. În motivare arată că la data de 11 august 2009 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților, de la această dată singura autoritate care poate dispune vreo măsură în cauză fiind instanța de judecată, așa încât cererea parchetului trebuia respinsă ca inadmisibilă. În subsidiar, discutând despre temeinicia măsurii, așa cum arată art.137 cod procedură penală, în cazul măsurii obligării de a nu părăsi țara, trebuie să se indice temeiurile concrete care au dus la luarea ei. Instanța de fond a făcut referire exclusiv la argumentele de fapt și de drept pe care le-a avut în vedere Curtea de Apel Suceava, atunci când a casat o măsură privativă de libertate, dar a ignorat faptul că acele argumente erau valabile numai pe cursul urmăririi și cercetării penale. Ori cercetarea penală s-a terminat la data de 11 august 2009, când s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților. Face referire, de asemenea, și la prevederile art.5 din CEDO.
Reprezentanta Ministerului Publica pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea încheierii ca legală și temeinică, întrucât prin recursul în interesul legii nr.76 din 5.11.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - secțiile unite - se statuează că măsurile preventive referitoare la obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea, luate în cursul urmăririi penale, după ce este sesizată instanța de judecată cu actul de sesizare - respectiv rechizitoriul, nu pot fi prelungite, urmând a fi discutată luarea lor dacă sunt întrunite dispozițiile art.143 cod procedură penală. În situația dată, așa cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, apreciind că în cauză sunt date cerințele art.143 cod procedură penală, respectiv există indicii temeinice că faptele au fost săvârșite de către inculpați cu vinovăție, în mod corect procurorul de ședință a solicitat punerea în discuție a luării măsurii obligării de a nu părăsi țara.
Inculpații, în ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorilor.
Declarând dezbaterile închise, dezbateri înregistrate în sistem audio conform art.304 cod procedură penală,
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 17 august 2009 Tribunalul Botoșani, în temeiul art.136 alin.4 rap.la art.1451cod procedură penală a luat față de inculpații și măsura obligării de a nu părăsi țara.
În temeiul art.1451alin.2 coroborat cu art.1451alin.11cod procedură penală inculpații au fost obligați să respecte următoarele condiții:
a) să se prezinte la organul de urmărire penală ori de câte ori sunt chemați;
b) să se prezinte la organul de poliție din localitatea de domiciliu, desemnat cu supravegherea lor de către instanță, conform programului de supraveghere întocmit de acesta;
c) să nu-și schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
A atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art.145 alin.22cod procedură penală privind luarea măsurii arestării preventive în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor ce le revin.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că inculpații au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul din 9 august 2009 (dosar nr.140D/P/06 al DIICOT - Biroul Teritorial Botoșani ) pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori prev. de art.12 alin.1-2 lit.a, art.13 alin.1-3 din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2, 42 cod penal și constituire ori aderare la un grup infracțional organizat prev. de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, constând în aceea că, în cursul anului 2005, împreună cu alți învinuiți au constituit un grup infracțional organizat, recrutând, cazând, transportând și exploatând prin obligarea la practicarea prostituției, prin fraudă, violență, amenințare sau constrângere, mai multe tinere de pe raza județului B, atât majore cât și minore. Exploatarea sexuală a tinerelor respective s-a desfășurat în perioada anilor 2005- 2007 atât pe raza județelor B și S, cât și în Olanda și Irlanda, membrii grupării obținând astfel beneficii estimate la peste 150.000 euro.
Prin încheierea nr.49 din data de 21 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosar nr- s-a admis propunerea formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Botoșani.
În temeiul art.1491raportat la art.148 lit.f cod procedură penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților și.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații, care a fost admis prin încheierea nr.84R din 23 iulie 2009 Curții de Apel Suceava, dispunându-se revocarea măsurii arestării preventive luată față de ambii inculpați și punerea de îndată în libertate a acestora de sub puterea mandatelor nr.18, respectiv 17 din 21 iulie 2009 emise de Tribunalul Botoșani. Totodată, în temeiul art.135 alin.4 raportat la art.1451coroborat cu art.1491alin.12 și art.146 alin.111cod procedură penală, a fost luată față de inculpați măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara pe o durată de 26 de zile, începând cu data de 23 iulie 2009, cu respectarea prevederilor art.145 cod procedură penală.
S-a apreciat că luarea acestei măsuri este suficientă pentru buna desfășurare a procesului penal, fiind în concordanță cu situația de fapt dedusă judecății, cu dreptul intern și cu practica CEDO.
Măsura instituită urma să expire la data de 17 august 2009, iar între timp prin rechizitoriul sus arătat cei doi inculpați au fost trimiși în judecată, fixându-se termen la data de 1 septembrie 2009, termen care a fost preschimbat pentru data de 17 august 2009 de către instanță față de repartizarea aleatorie dispusă, în considerarea faptului că s-a apreciat că instanța trebuie să pună în discuție din nou dacă se impune în cauză sau nu luarea aceleiași măsuri preventive.
Drept urmare, instanța s-a investit în aceste condiții, la termenul de judecată din 17 august 2009, cu soluționarea acestei cereri, când procurorul prin concluzii a solicitat a se dispune din nou luarea acestei măsuri împotriva celor doi inculpați, așa cum de altfel s-a dispus și în timpul urmăririi penale prin decizia Curții de Apel Suceava.
Cererea formulată s-a dovedit a fi întemeiată și a fost admisă ca atare, întrucât instanța a apreciat că situația de fapt și de drept reținută în decizia curții care a dispus o dată asupra acestei măsuri se menține și în prezent, nefiind date elemente care să conducă la luarea unei alte măsuri sau la respingerea cererii.
Astfel, pentru buna desfășurare a procesului penal se impune și în prezent luarea acestei măsuri, măsură care însă urmează să se întindă pe o durată nedeterminată, până la soluționarea dosarului, obiectul cauzei impunând de la sine acest lucru, izvorât din complexitatea ei, din numărul persoanelor implicate cât și din situația victimelor care fac obiectul acestui dosar. A nu se lua nicio măsură în cauză ar fi în contradicție cu scopul procesului penal.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații și criticând-o pentru netemeinicie.
Apărătorul inculpatului a arătat că procurorul care a solicitat luarea măsurii prevăzută de art.1451cod procedură penală nu a indicat care sunt motivele de fapt și de drept care fac necesară luarea acestei măsuri. De asemenea, Tribunalul Botoșania avut în vedere doar motivele reținute de Curtea de Apel Suceava prin încheierea nr.84R din 23 iulie 2009 și nu a analizat dacă se impune în continuare luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara. Mai mult, Curtea de Apel Suceavaa stabilit cu autoritate de lucru judecat că pentru buna desfășurare a procesului penal este necesară luarea unei măsuri preventive doar pentru o durată de 26 de zile.
Avocatul inculpatului a arătat că cererea procurorului de luare a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara trebuia respinsă ca inadmisibilă, deoarece după trimiterea în judecată a inculpaților singura autoritate care poate să analizeze dacă se impune luarea unei măsuri preventive este instanța de judecată.
Pe fondul cererii, a arătat că instanța nu a indicat care sunt temeiurile concrete care au creat convingerea că se impune luarea față de inculpați a măsurii preventive prevăzută de art.1451cod procedură penală. Argumentele Curții de Apel Suceava arătate în încheierea nr.84R din 23 iulie 2009 au fost valabile doar pentru desfășurarea urmăririi penale în bune condiții.
Analizând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept conform art.3856alin.3 cod procedură penală, Curtea constată că recursurile sunt nefondate.
Astfel, prin încheierea nr.84R din 23 iulie 2009 Curtea de Apel Suceavaa admis recursul inculpaților, a revocat măsura arestării preventive luată față de inculpații și prin încheierea nr.49 din 21 iulie 2009 și a luat față de aceștia măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara pe o perioadă de 26 de zile.
În conformitate cu decizia nr.76 din 5 noiembrie 2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite - pronunțată în recurs în interesul legii, măsurile preventive referitoare la obligarea de a nu părăsi localitatea/țara dispuse de judecător sau procuror în cursul urmăririi penale, după sesizarea instanței prin rechizitoriu, nu pot fi prelungite sau menținute de către instanța de judecată, urmând a fi discutată luarea acestora, dacă sunt întrunite condițiile prev. de art.143 alin.1 cod procedură penală.
În speță, Tribunalul Botoșania fost sesizat prin rechizitoriu la data de 10 august 2009 iar Parchetul a considerat necesar să ceară instanței luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara față de inculpați pentru o mai bună desfășurare a procesului penal.
Excepția inadmisibilității unei asemenea cereri, invocată de apărătorul inculpatului este neîntemeiată întrucât dispozițiile art.136 alin.4 cod procedură penală precizează doar că "măsurile prevăzute în alin.1 lit.b) și c) se pot lua de procuror/judecător în cursul urmăririi penale și de instanța de judecată în cursul judecății", impunându-se concluzia că instanței îi revine atribuția de a dispune o asemenea măsură dacă, discutând luarea ei, constată că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.143 alin.1 cod procedură penală.
Normele procedurale nu interzic ca după sesizarea instanței prin rechizitoriu, procurorul să solicite luarea unei măsuri preventive, după ce aceasta a fost pusă în discuția părților.
În ce privește temeinicia luării măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, Curtea constată că Tribunalul Botoșania apreciat corect că pentru buna desfășurare a procesului penal se impune luarea acestei măsuri.
Este neîntemeiată apărarea inculpaților că din moment ce Curtea de Apel Suceavaa dispus luarea măsurii pe o perioadă de 26 de zile nu se mai putea lua această măsură și în continuare, cu depășirea acestui termen. Astfel, potrivit art.1451alin.2 rap.la art.145 alin.2 cod procedură penală durata măsurii prevăzută în alin.1 nu poate depăși 30 de zile, afară de cazul când ea este prelungită în condițiile legii. Cum inculpații au fost reținuți și arestați preventiv cu începere de la 20 iulie 2009, măsura dispusă de Curtea de Apel Suceava nu putea fi luată pentru o perioadă mai mare de 30 de zile, care include și timpul cât inculpații au fost privați de libertate.
Potrivit art.1451alin.2 cod procedură penală rap.la art.145 alin.1 cod procedură penală măsura obligării de a nu părăsi țara poate fi luată numai dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art.143 alin.1 cod procedură penală, respectiv dacă sunt probe sau indicii temeinice că inculpații au săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
În cauză, asemenea probe există și constau în declarațiile persoanelor traficate care au fost audiate ca martori, procesele verbale de percheziție domiciliară, schema transferurilor de bani, declarațiile coinculpaților care au stat și la baza întocmirii rechizitoriului și trimiterii în judecată a inculpaților.
Infracțiunile pentru care inculpații au fost trimiși în judecată se pedepsesc cu închisoarea, fiind întrunită astfel condiția prev. de art.136 alin.1 teza I cod procedură penală.
Cum cauza penală în care sunt implicați inculpații este deosebit de complexă, soluționarea ei impunând prezența inculpaților pentru audieri și eventuale confruntări cu persoanele traficate în vederea aflării adevărului, Curtea reține că măsura preventivă luată este legală și temeinică și garantează buna desfășurare a procesului penal.
În condițiile în care se dovedește că este absolut necesar ca inculpații să părăsească țara ei pot cere acordul instanței pe rolul căreia se află spre soluționare cauza.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art.38515pct.1 lit.b rap.la art.141 cod procedură penală, va respinge recursurile ca nefondate.
În temeiul art.192 alin.2 cod procedură penală inculpații vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii din 17 august 2009 Tribunalului Botoșani - Secția penală (dosar nr-).
Obligă fiecare inculpat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare din recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 20.08.2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnodact.
2 ex. 21.08.2009
Jud.fond:
Președinte:Andrieș MariaJudecători:Andrieș Maria, Androhovici Daniela, Ilieș Titiana
