Obligarea de a nu parasi tara sau localitatea. Decizia 367/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - obligarea de a nu părăsi țara -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE Nr. 367
Ședința publică de la 16 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doru Filimon JUDECĂTOR 2: George Ciobanu
- - - JUDECĂTOR 3: Valentina Trifănescu
- - - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror.
.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, împotriva încheierii pronunțate la 12 mai 2008 de Tribunalul Dolj, în dosarul cu nr-, privind pe intimații - inculpați și.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns, în stare de liberate, intimații - inculpați asistat de apărător ales și asistat de avocat ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, nefiind formulate cereri ori ridicate excepții, s-a acordat cuvântul pentru susținerea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public, solicită admiterea recursului, casarea încheierii, deoarece aceasta este nelegală și netemeinică, întrucât, în esență, printr-o exprimare greșită s-a menționat că, față de cei doi intimați - inculpați s-a prelungit măsura obligării de a nu părăsi țara, în condițiile în care instanța, la primirea dosarului, a dispus ea luarea acestei măsuri preventive, astfel că nu se poate vorbi de o încetare de drept a ei, așa cum greșit a constatat instanța de fond și, chiar și în situația în care măsura nu ar fi fost luată, existau temeiuri de drept și de fapt care să impună - așa cum a solicitat reprezentantul Ministerului Public - luarea acestei măsuri din nou, față de ambii inculpați.
De asemenea, se invocă faptul că, hotărârea pronunțată anterior la data de 05 martie 2008 în același dosar, a intrat în puterea lucrului judecat. În consecință, se solicită, în urma rejudecării, luarea față de ambii intimați - inculpați a măsurii preventive privind obligarea de a nu părăsi țara.
Avocat, pentru intimatul - inculpat, depune concluzii scrise pe care le susține oral, solicitând respingerea recursului, ca nefondat, deoarece instanța a dispus o măsură preventivă față de inculpat printr-o procedură neprevăzută de lege, ea, la primirea dosarului, neputând prelungi măsura prelungită anterior de procuror și era obligată să ia ea, din nou, dacă considera necesar, același tip de măsură.
Se mai arată că, nici în prezent inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică, având în vedere poziția sa procesuală, pentru a se aprecia că este necesară luarea, în realizarea scopului procesului penal, a unei măsuri preventive.
Avocat, pentru intimatul - inculpat, solicită respingerea recursului, ca nefondat, deoarece încheierea recurată este temeinică și legală atât timp cât la luarea unei măsuri preventive, instanța care a dispus-o nu a respectat procedurile legale, depășindu-și astfel competențele, dar și pentru că, în prezent, inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică, în condițiile în care temeiurile avute în vedere la luarea măsurilor preventive în timpul urmăririi penale nu mai există, iar în prezent nu au apărut elemente noi.
Intimatul - inculpat, având ultimul cuvânt, declară că-și însușește concluziile apărătorului ales.
Intimatul - inculpat, având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului, ca nefondat, însușindu-și concluziile orale ale apărătoruluii ales.
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin încheierea pronunțată la 12 mai 2008 de Tribunalul Dolj, în dosarul cu nr-, cauză ce privește pe inculpații, și pe intimații - inculpați și, s-a dispus, printre altele, constatarea încetării de drept a măsurilor preventive, respectiv cea a obligării de a nu părăsi localitatea dispusă față de inculpatul - fiul lui și, născut la 22.08.1967 în localitatea, jud. Sibiu, domiciliat în C, jud. D, strada- și cea a obligării de a nu părăsi țara dispusă față de inculpatul - fiul lui și, născut la 24.11.1960 în comuna, sat, jud. D, domiciliat în,-, precum și respingerea cererii privind instituirea măsurilor preventive a obligării de a nu părăsi localitatea față de inculpatul și obligării de a nu părăsi țara față de inculpatul.
Pentru a pronunța încheierea, instanța de fond a reținut că, în timpul urmăririi penale, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, s- înlocuit măsura arestării preventive și s-a dispus, pentru inculpatul măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, iar față de inculpatul, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea - încheierea din 18 noiembrie 2007 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, definitivă prin Încheierea NR. 329/R/10.12.2007 a Curții de Apel București, Secția I-a Penală.
S-a mai reținut că aceste măsuri preventive au fost prelungite prin ordonanțele nr. 325/P/2004 din 13.12.2007, 13.12.2007, 17.12.2007, 08.01.2008 și 31.01.2008 de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -
Intimații - inculpați au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul nr. 325/P/2004 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -, iar instanța, la primirea dosarului, prin încheierea din 05 martie 2008, a dispus prelungirea duratei măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu față de inculpatul și prelungirea duratei măsurii obligării de a nu părăsi țara față de inculpatul, motivând că temeiurile avute în vedere la luarea acestor măsuri, nu s-au modificat și că există indicii temeinice care să justifice presupunerea că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată.
La termenul din 12 mai 2008, instanța a pus în discuție, din oficiu, încetarea de drept a măsurilor preventive luate față de cei doi inculpați - intimați, având în vedere Decizia nr. LXXVI (76) din 05 noiembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în interesul legii și a constatat că, în mod greșit, la primul termen s-a dispus prelungirea unei măsuri preventive dispusă anterior, în timpul urmăririi penale, de procuror, încălcându-se decizia sus menționată dată în interesul legii și care obligatorie și statuând că, la termenul din 05 martie 2008, instanța trebuia să hotărască dacă se impune sau nu luarea vreunei măsuri preventive față de inculpați și nu să dispună prelungirea măsurilor preventive menționate.
De asemenea, prima instanță a reținut, în raport de cererile reprezentantului Ministerului Public, că luarea din nou a unor măsuri preventive nu se mai impune, deoarece nu au intervenit elemente care să justifice aplicarea unor astfel de măsuri, în raport de dispozițiile art. 164 alin. 4
C.P.P.Împotriva acestei încheieri, în termen, a formulat recurs Ministerul Public, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în ceea ce privește constatarea încetării de drept a măsurilor preventive prelungite anterior de procuror, în timpul urmăririi penale, cât și respingerea cererii de luarea a acelorași măsuri preventive față de cei doi intimați - inculpați, cu motivarea că instanța, la termenul din 05 martie 2008, a formulat greșit intenția ei de a lua măsurile preventive contestate în prezent și că, în prezent, temeiurile avute în vedere inițial nu s-au schimbat și nici nu au încetat, astfel încât, cererea de luarea a măsurilor menționate față de cei doi intimați - inculpați, este temeinică și legală.
Recursul este nefondat și va fi respins ca atare, cu următoarea motivare:
Așa cum temeinic și legal a reținut și prima instanță, prin Decizia nr. LXXVI (76) din 05 noiembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a stabilit că dispozițiile art. 145 și 1451se C.P.P. interpretează în sensul că măsurile preventive referitoare la obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara dispuse sau prelungite fie de procuror ori fie de judecător, în cursul urmăririi penale, după sesizarea instanței prin rechizitoriu, nu pot fi prelungite sau menținute de către instanța de judecată care a fost investită cu soluționarea fondului cauzei, aceasta urmând a pune în discuție luarea acestor măsuri, dacă sunt întrunite condițiile prev. de art. 174 alin. 1
C.P.P.Ori, în raport de aceste prevederi obligatorii, instanța de fond, la primirea dosarului, respectiv la termenul din 05 martie 2008, ar fi trebuit să pună în discuție - dacă era necesară - luarea vreunei măsuri preventive față de intimații inculpați, în condițiile art. 143 lin. 1 și C.P.P. nu să dispună, în condițiile art. 267 alin. 2 C.P.P. prelungirea unor măsuri dispuse în cursul urmăririi penale de procuror.
Față de temeiul de drept invocat, Curtea apreciază că instanța de fond, în soluționare, nu a folosit doar o greșită exprimare prin folosirea unor termeni improprii instituției folosite, ci chiar a folosit o instituție care viza o altă stare de fapt și o altă împrejurare.
Astfel, potrivit art. 267 alin. 2 C.P.P. în cazurile prevăzute de art. 262 pct. 2 C.P.P.- atunci când procurorul dă o ordonanță prin care clasează, scoate de sub urmărire penală ori încetează urmărirea penală, potrivit dispozițiilor 11 sau C.P.P. atunci când suspendă urmărirea penală - în cel prevăzut de art. 265 C.P.P.- atunci când procurorul restituie cauza sau o trimite la alt organ de urmărire în vederea completării sau refacerii ei - și în cazul prevăzut de art. 268 C.P.P. - atunci când procurorul trimite cauza la organul competent - procurorul trimite dosarul cauzei la instanță, pentru ca judecătorul care a dispus în cursul urmăririi penale arestarea preventivă sau măsurile de siguranță prevăzute de art. 113 și 144 Cod Penal, să dispună asupra prelungirii sau revocării acestora.
Potrivit acelorași dispoziții, în cazul măsurilor preventive prevăzute de art. 145 și 1451C.P.P. doar procurorul poate dispune revocarea acestor măsuri sau, după caz, trimite dosarul cauzei la instanță cu propunerea de prelungire.
Se constată astfel că instanța de judecată s-a bazat în prelungirea măsurilor preventive arătate pe situația în care inculpații nu ar fi fost trimiși în judecată, deși, în realitate, ea fusese sesizată cu judecarea acestora prin rechizitoriu, astfel încât, se constată că, folosindu-se de o procedură neaplicabilă în acea fază de judecată, în mod nelegal a dispus asupra îngrădirii libertății unei persoane, respectiv a intimaților - inculpați.
Nu se poate susține, așa cum a arătat Ministerul Public, că încheierea pronunțată de judecător la data de 05 martie 2008 ar fi intrat în puterea lucrului judecat și că măsura luată, chiar și în condiții de nelegalitate, ar trebui să fie menținută de instanță în virtutea autorității de lucru judecat, deoarece, potrivit art. 302 alin. 1 și 2 C.P.P. instanța este obligată să pună în discuție excepțiile ridicate de părți sau din oficiu, precum și măsurile luate în cursul judecății și să se pronunțe asupra lor - inclusiv asupra măsurilor preventive - nu numai la pronunțarea hotărârii asupra fondului, potrivit art. 350 C.P.P. ci și prin încheiere motivată.
Curtea reține că instanța, potrivit art. 197 alin. 4 teza ultimă C.P.P. putea să ia în considerare din oficiu încălcările constatate și să dispună asupra anulării actului, dacă aceasta era necesar pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei, astfel încât, în mod legal s-a constatat - potrivit art. 140 alin. 1 lit. a teza I-a C.P.P.- că măsurile preventive luate de procuror au expirat la termenul stabilit de acesta.
Nu este întemeiată nici critica privind greșita respingere a cererii formulată de reprezentantul Ministerului Public la termenul din 12 mai 2008 cu privire la luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, respectiv localitatea, deoarece, luarea acestor măsuri se face nu numai dacă există indicii temeinice cu privire la comiterea de către inculpați a unor fapte prevăzute de legea penală, dar și dacă, potrivit art. 136 alin. 1 C.P.P. aceste măsuri sunt necesare pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, ținându-se seama - așa cum stipulează art. 136 alin. 8 C.P.P.- de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura.
Ori, în raport de aceste toate criterii, se constată că în prezent, urmărirea penală a fost terminată, că starea de sănătate a inculpatului nu a suferit ameliorări dovedite medical, că nu au apărut indicii că intimații-inculpați ar încerca să tergiverseze soluționarea cauzei ori să împiedice aflarea adevărului sau că, pe parcursul executării măsurilor preventive, și-ar fi încălcat obligațiile impuse de organele judiciare.
În aceste condiții, este netemeinică luarea vreuneia dintre măsurile preventive prevăzute de art. 136 lit. b - d față C.P.P. de intimații-inculpați.
Cu motivarea reținută, neconstatându-se existența motivelor de casare invocate de Ministerul Public în temeiul art. 3856alin. 3 și C.P.P. neconstatându-se din oficiu motive de fapt ori de drept care să impună casarea încheierii, în temeiul art. 38515alin. 1 pct. 1 lit. b C.P.P. recursul va fi respins, ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3 C.P.P.;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, împotriva încheierii pronunțate la 12 mai 2008 de Tribunalul Dolj, în dosarul cu nr-, privind pe intimații - inculpați și.
Cheltuielile judiciare în sumă de 10 lei, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Mai 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. Jud. -
Jud. fond:
Dact. 2 ex./ 28 Mai 2008
Președinte:Doru FilimonJudecători:Doru Filimon, George Ciobanu, Valentina Trifănescu
