Obligarea de a nu parasi tara sau localitatea. Decizia 670/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 990/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.670
Ședința publică de la 12 MAI 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Nedelcu Antoaneta
JUDECĂTOR 2: Oprescu Mihai
JUDECĂTOR 3: Podar Viorel
GREFIER:
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE -DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATA ȘI TERORISM fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei ce are ca obiect recursul formulat de către Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE -DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATA ȘI TERORISM împotriva încheierii de ședință din data de 17 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a-II-a Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimatul inculpat AA, personal și asistat de apărător ales-avocat, intimatul inculpat, personal și asistat de apărător ales-avocat, intimatul inculpat, personal și asistată de apărător ales-avocat, intimatul inculpat, personal și asistată de apărător din oficiu-avocat, intimatul inculpat, personal și asistată de apărător ales-avocat, intimatul inculpat, personal și asistat de apărător ales-avocat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Reprezentantul Ministerului Public solicită a se dispune admiterea recursului declarat de parchet, casarea încheierii recurate și, pe fond, admiterea cererii privind luarea față de inculpații AA, a măsurii obligării de a nu părăsi țara.
Referindu-se la disp art.145 ind.1 Cod pr. penal, art.145 Cod pr. penal, art.136 al.1 Cod pr. penal, art.143 al.1 Cod pr. penal cu referire la disp art.136 al.8 Cod pr penală, arată că pentru luarea unei astfel de măsuri restrictive de libertate trebuie îndeplinite cumulativ: existența unor indicii sau probe temeinice cu privire la comiterea unor infracțiuni de către inculpați, infracțiunile să fie pedepsei cu pedeapsa cu închisoarea, gradul de pericol social al infracțiunii să fie unul ridicat, scopul pentru care se impune o astfel de măsură să fie justificat pentru buna desfășurare a procesului dar și circumstanțele personale ale inculpatului. Cum în prezenta cauză inculpații sunt trimiși în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni de trafic ilegal de imigranți precum și de constituire si aderare la un grup infracțional organizat, apreciază că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege pentru a se dispune o astfel de măsură, sens în care solicită a se avea în vedere atât circumstanțele reale în care au fost săvârșite faptele dar și cele personale ale fiecărui inculpat.
Sub aceste aspect solicită a se avea în vedere că infracțiunile sunt probate si dovedite de probatoriul administrat și având în vedere natura si gravitatea faptelor comise - circumstanțele personale ale inculpaților,cu referire la inculpatul AA care a fost expulzat de pe teritoriul României, urmare a condamnării pentru comiterea unor fapte care contraveneau ordinii de drept și care l-a făcut persoană indezirabilă pe teritoriul României și care a intrat în mod fraudulos pe teritoriul României, fiind creierul infracțiunii. Mai arată că cercetarea judecătorească nici nu au început iar împrejurarea că inculpații s-au prezentat la instanță,în opinia sa, nu constituie un criteriu care să determine împrejurarea că ar fi dispărut pericolul pentru ordinea publică, inculpații fac parte din aceeași grupare infracțională, prin aderare si sprijinirea acestei grupări, pentru scopul determinat fiind introducerea ilegală de imigranți pe teritoriul României, cu scopul material urmărit. Așa fiind apreciază că există riscul sustragerii de la cercetarea judecătorească a inculpaților, în condițiile in care activitate este diversificată și pe o perioadă îndelungată de timp.
Cu privire la nelegalitatea hotărârii, solicită a se avea în vedere că aceasta este nemotivată, în condițiile în care se limitează la aprecieri generice, nu a analizat pe fiecare inculpat pentru a se aprecia dacă se impune luarea acestei măsuri, mai mult, la instanța de fond procurorul a făcut referire la decizia ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE prin prisma posibilității de a formula această cerere, in cursul judecății, pe fond a cauzei.
Concluzionând, solicită a se dispune admiterea recursului în temeiul art.385 ind.15 pct.2 lit.d Cod pr penală, casarea parțială a încheierii recurate și, pe fond, luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara cu obligațiile aferente.
Pentru intimatul inculpat AA apărătorul ales solicită a se dispune respingerea recursului declarat de parchet, ca nefondat și menținerea încheierii recurate ca fiind legală și temeinică, apreciind că potrivit deciziei de îndrumare a ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE se poate formula, în timpul judecății, o noua cerere priind măsura obligării de a nu prăsi țara, or măsurile preventive se poate dispune pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, însă inculpatul a recunoscut faptele, a colaborat cu organele de cercetare, fapt ce s-a materializat în reținerea beneficiului disp. art.9 al.3 din Legea nr.39/2203, mai mult, după expirarea măsurii de a nu părăsi țara inculpatul s-a prezentat la instanță fără a încerca să se sustragă, astfel că măsura preventivă solicitată de procuror o apreciază ca nefiind justificată câtă vreme nu s-a impieta buna desfășurare a procesului penal. Mai arată că în prezent clientul său are statului de tolerat pe teritoriul României și nici nu poate să părăsească teritoriul României. Cu privire la pericolul social al infracțiunii arată că aceste se va avea în vedere la individualizarea pedepsei si nu la luarea unei măsuri preventive, cum se solicită în prezenta cauză. Mai precizează că cererea de prelungire a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea trebuia făcută înlăuntrul termenului de 30 zile pentru care se dispuse-se măsura obligării de a nu părăsi localitatea, altfel este în contradictie cu disp. art.140 Cod pr penală.
Pentru intimata inculpat apărătorul ales solicită a se dispune respingerea recursului declarat de parchet, ca nefondat, apreciind că nu se impune luarea unei astfel de măsuri în raport de împrejurarea că cea pe care o apără s-a prezentat de fiecare dată la instanță cât și la parchet, are o situația materială precară astfel încât nu poate părăsi tara.
Pentru intimata inculpata și intimatul inculpat, avocat, referindu-se la legislația internă și internațională privind drepturile omului, respectiv libera circulație a oricărei persoane dintr-un stat membru UE, arată că prin anumite acte normative interne se îngrădește posibilitatea cetățenilor tării de a se deplasa într-un stat european, astfel încât dispozițiile Deciziei nr.26/2007 a ÎNALTEI CURTI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE precum și a Deciziei nr.11/2008 a ÎNALTEI CURTI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE constituie contradicții legislative ce au drept consecințe luarea unor soluții contrare textelor de lege internă dar si a dispozițiilor internaționale, la care România este parte. Consideră că la acest moment nu se impune luarea vreunei măsuri privative față de inculpați, în raport de participarea la săvârșire a infracțiunii, actele materiale nefiind unele ilegale ci sunt vizate de diverse ambasade, consulate române, mai mult, aceștia nu s-au sustras sau au împietat buna desfășurare a procesului penal, astfel încât solicită a se dispune respingerea recursului declarat de parchet, ca nefundat și menținerea încheierii atacate, ca fiind legal și temeinică.
Pentru intimata inculpată, apărătorul ales solicită respingerea recursului declarat de parchet, ca nefondat și menținere încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, apreciind că nu se impune luarea vreunei măsuri privative față de inculpat întrucât nu există indicii că s-a sustras de la judecată, a colaborat cu organele de certare, are un domiciliu stabil,are patru copii minori în întreținere.
Pentru intimata arată că cea pe care o apără are un copil minor în întreținere și nu poate părăsi țara, are un domiciliu stabil, o familie organizată, un loc de muncă, astfel încât nu există indicii că se va sustrage judecății, în condițiile in care s-a prezentat la toate termenele de judecată și nu se impune măsura preventivă de a nu părăsi tara. Față de aceste considerente, solicită a se dispune respingerea recursului declarat de parchet, ca nefundat.
Intimații inculpați, având pe rând cuvântul, achiesează la concluziile apărătorilor.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din data de 17.04.2009, Tribunalul București - Secția a II-a Penală a respins ca neîntemeiată cererea Parchetului de luare a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara față de inculpații Al A, și.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că scopul măsurilor preventive - așa cum este definit de art.136 Cod procedură penală - este acela de a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea inculpaților de la judecată, însă în cazul de față nu există nici un indiciu că inculpații s-ar sustrage de la judecată - în condițiile în care s-au prezentat la toate termenele de judecată acordate de instanță - și nici că ar împiedica buna desfășurare a judecății (dacă ar fi avut intenția de a se sustrage judecății, inculpații ar fi putut părăsi țara în mod legal, de la data încetării măsurii preventive luate de procuror și până la data acestui termen de judecată).
Toți inculpații au domicilii stabile, au familii, au ocupații din care obțin venituri licite, deci nimic nu justifică luarea față de aceștia - din nou - a unei măsuri preventive, respectiv cea a obligării de a nu părăsi țara.
Decizia nr. 77/2007 dată în recursul în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție nu obligă instanța la luarea unei astfel de măsuri, ci doar a discutării luării măsurii cu respectarea cerințelor prevăzute de lege, respectiv îndeplinirea cerințelor art. 143 Cod procedură penală și numai în scopul prevăzut de art. 136 Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - a declarat recurs, criticând-o pentru greșita respingere a cererii de luare a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, soluția bazându-se pe aprecieri generice, fiind îndeplinite prevederile art. 145 Cod procedură penală, art. 145 Cod procedură penală și art.136 alin.1 Cod procedură penală cu referire la art. 143 alin. 1 Cod procedură penală și art. 136 alin. 8 Cod procedură penală.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii recurate, având în vedere criticile aduse, precum și conform prevederilor art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Inculpații sunt trimiși în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni de trafic ilegal de imigranți, precum și de constituire și aderare la un grup infracțional organizat.
Circumstanțele reale și personale în care s-au comis faptele justifică aplicarea măsurii preventive solicitate de Parchet pentru buna desfășurare a procesului penal conform art. 136 alin. 8 Cod procedură penală.
Din probatoriul administrat până în prezent se mențin indiciile temeinice cu privire la comiterea unor infracțiuni grave de către inculpați, și în condițiile în care cercetarea judecătorească se află abia la început impune luarea acestei măsuri preventive.
Împrejurarea că inculpații s-au prezentat la instanță nu determină concluzia că ar fi dispărut pericolul pentru ordinea publică, inculpații făcând parte din aceeași grupare infracțională, prin aderarea și sprijinirea acestei grupări și pentru un scop bine determinat, respectiv introducerea ilegală de imigranți pe teritoriul României.
Ca urmare, apreciem că în raport de toate aceste considerente, nu trebuie să se creeze condiții ca inculpații să se sustragă judecății, măsura impunându-se cu atât mai mult cu cât cauza este complexă și implică participarea tuturor participanților în activitatea de aflare a adevărului, de stabilire a vinovăției și a gradului de contribuție a fiecărui inculpat.
Așa fiind, Curtea, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală, va admite recursul declarat în cauză, va casa parțial încheierea și va dispune luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara cu obligațiile ce se impun.
Va menține celelalte dispoziții ale încheierii.
Va dispune asupra cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism împotriva încheierii de ședință din data de 17.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
Casează în parte încheierea atacată și, rejudecând:
Admite sesizarea Parchetului de luare a măsurii de a nu părăsi țara față de inculpați.
Pe durata măsurii inculpații sunt obligați să respecte obligațiile prev. de art. 145 alin. 11lit.a-d Cod procedură penală.
Pune în vedere inculpaților dispozițiile art.145 alin. 33Cod procedură penală.
Onorariu avocat oficiu de 100 lei pentru va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.
C/val. a 5 ore pentru interpret va fi suportată din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
Dact./29.06.2009.
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Președinte:Nedelcu AntoanetaJudecători:Nedelcu Antoaneta, Oprescu Mihai, Podar Viorel
