Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 10/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 174 Cod penal -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA Nr. 10
Ședința publică din 15 februarie 2010
PREȘEDINTE: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 2: Ghertner Artur
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea apelului declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 170 din 03.06.2009 a Tribunalului Suceava.
La apelul nominal se prezintă inculpatul asistat de avocat ales, partea civilă asistat de avocat ales, lipsă fiind partea civilă Spitalul Județean de Urgențe Sf. cel de la
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Nemaifiind alte cereri, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, având cuvântul, solicită schimbarea încadrării juridice, apreciind că în mod greșit s-a dispus cercetarea inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă la omor. În speța de față se impune cercetarea inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 182 alin. 2 Cod penal. Din probele administrate în cauză, reiese că inculpatul a acționat ca formă de vinovăție cu praterintenție. Arată că trebuie avută în vederea modalitatea săvârșirii faptei, obiectul folosit, intensitatea cu care au fost aplicate loviturile, starea de tulburare psihică la care a fost supus inculpatul. Mai arată că pe fondul unor neînțelegeri mai vechi între inculpat și partea vătămată și datorită unor discuții contradictorii între partea vătămată și soția inculpatului, a luat o furcă și a lovit-o pe partea vătămată. După modul de săvârșire a infracțiunii, apreciază că inculpatul nu a urmărit suprimarea vieții porții vătămate, acesta aplicând o singură lovitură peste gard. Pe fondul cauzei, apreciază că din probele administrate nu rezultă în mod cert că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii așa cum a fost reținută în rechizitoriu, mai mult aceste probe nu sunt în măsură să înlăture prezumția de nevinovăție de care inculpatul beneficiază. Concluzionând solicită admiterea apelului, achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. art. 10 lit. a Cod procedură penală. În subsidiar, solicită reținerea circumstanței atenuante a provocării prev. de art. 73 lit. b Cod penal, această stare de provocare fiind dovedită de declarațiile părții vătămate, de certificatul medeico-legal care atestă faptul că soția inculpatului a fost agresată, respectiv ordonanța din 16.02.2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, pe care o depune la dosar. Mai arată că inculpatul suferă de anumite afecțiuni psihice, fiind internat în mai multe rânduri la spitalul din Cîmpulung M, așa cum reiese din actele aflate la dosar. Solicită a se da o eficiență sporită circumstanțelor atenuante ale inculpatului, acesta fiind la prima abatere, are o vârstă înaintată. Ca modalitate de executare a pedepsei solicită aplicarea art. 81 Cod penal, în cazul în care cuantumul pedepsei nu se va schimba să se aplice prevederile art. 861Cod penal. În ceea ce privește pretențiile civile, solicită diminuarea acestora în condițiile în care nr. de îngrijiri medicale este unul destul de redus. Depune la dosarul cauzei un număr de patru fotografii.
Avocat, având cuvântul, solicită respingerea apelului și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică. În ceea ce privește solicitarea schimbării încadrării juridice, solicită respingerea acesteia, apreciind că în mod corect a fost încadrată fapta de către organele de urmărire penală, având în vedere împrejurările în care a fost comisă fapta, obiectul folosit, regiunea corpului unde a fost lovită partea vătămată. Pe fondul cauzei, solicită respingerea apelului ca nefondat, în mod corect instanța de fond condamnând inculpatul la o pedeapsă de 4 ani închisoare, ținând cont de natura și gravitatea faptei săvârșite de inculpat, precum și poziția nesinceră a acestuia. Din probatoriul administrat în cauză, rezultă cu certitudine că inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptei. Solicită cheltuieli de judecată, sens în care depune un număr de 2 bonuri și o chitanță.
Procurorul, având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței penale atacate. În ceea ce privește schimbarea încadrării juridice, solicită respingerea acestei cereri, întrucât în mod corect atât Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, cât și instanța de fond au apreciat că în cauză sunt îndeplinite criteriile din care să rezulte că inculpatul a acționat cu intenție în ceea ce privește urmările produse. Pe fondul cauzei, arată că din probele existente reiese că inculpatul a fost cel care a exercitat agresiunea asupra părții vătămate cu urmările produse. Față de reținerea circumstanței atenuante a provocării, arată că aceasta nu poate fi reținută întrucât conflictele dintre partea vătămată și soția inculpatului s-au derulat în timp. În ceea ce privește solicitarea de suspendare a executării pedepsei, arată că nu se impune având în vedere modul de săvârșire a faptei precum și atitudinea inculpatului după săvârșirea infracțiunii.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că își însușește concluziile apărătorului.
Declarând închise dezbaterile care au fost înregistrate în sistem audio conform art. 304 Cod procedură penală,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava nr. 270/P/2008 din 28.10.2008 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 174, art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal.
În fapt, prin actul de sesizare s-a reținut că, la data de 29 martie 2008, cu intenție, în prezența mai multor persoane, inculpatul a exercitat acte de violență asupra victimei, provocându-i leziuni care i-au pus viața în primejdie
În faza de urmărire penală au fost administrate următoarele mijloace de probă: ordonanța nr. 339/P/2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Gura Humorului ( 1, 2); proces-verbal de sesizare din oficiu ( 5); proces-verbal de constatare a infracțiunii și planșa fotografică cu aspecte de la cercetarea la fața locului ( 4-9); raport întocmit de lucrătorii Poliției orașului ( 10-11); raport de constatare medico-legală traumatologică ( 78); procese-verbale de examinare criminalistică și planșele fotografice aferente ( 22-30, 31-66, 79-83); adresa Spitalului Județean de Urgență "Sf. cel " S ( 69-77); dovezi predare-primire bunuri ( 21, 67); declarațiile părții vătămate ( 12, 13, 17-20, 106); declarațiile martorilor: ( 84, 86-88, 104), ( 89, 91-93, 105), ( 95, 96), ( 97-99), ( 100, 101); ( 102, 103), ( 113-116), ( 117-119), G ( 125-129), Orest ( 132-134); raport de expertiză medico-legală psihiatrică ( 184, 185); proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală ( 198, 199), coroborate cu declarațiile inculpatului ( 191-197).
Prin sentința penală nr. 170 din 03.06.2009 a Tribunalului Suceavas -au dispus următoarele:
A condamnat pe inculpatul pe inculpatul zis "", pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 174, 175 alin. 1 lit. i Cod penal, cu aplic. art. 74 lit. a și c Cod penal rap. la art. 76 alin. 2 Cod penal la pedeapsa principală de 4 (patru) ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, după executarea pedepsei principale.
În temeiul art. 71 alin. 1, 2 Cod penal, a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, cu titlu de pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 14 Cod de procedură penală rap. la art. 346 Cod procedură penală și art. 998 Cod civil, a obligat inculpatul să achite părții civile, domiciliat în sat nr. 361, oraș, jud. S, suma de 1089,97 lei, cu titlu de daune materiale și suma de 10.000 lei, cu titlu de daune morale.
S-a luat act că Spitalul de Urgență "Sf. cel " S nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, a obligat inculpatul să plătească statului 1.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință s-au reținut următoarele:
Inculpatul și partea vătămată sunt vecini, iar de mai mulți ani, între familiile acestora sunt neînțelegeri legale de limita de hotar dintre gospodării, neînțelegeri ce s-au materializat doar în insulte, injurii, mutarea semnelor de hotar, fără exercitarea de violențe.
La data de 28.03.2008, membrii familiei au blocat accesul părții vătămate spre terenul agricol din spatele casei.
La data de 29.03.2008, în jurul orelor 14,00, partea vătămată s-a deplasat spre terenul agricol și, constatând acest lucru, a atras atenția soției inculpatului, numita, care se afla în curtea gospodăriei sale. La reproșurile părții vătămate, aceasta a proferat insulte.
În timp ce se desfășura această discuție, inculpatul a sosit la domiciliu împreună cu fiul său, martorul G. Necunoscând ce discuții s-au purtat anterior între soția sa și partea vătămată, inculpatul a luat din căruță o furcă și, manifestând o intenție vădit agresivă, s-a deplasat spre locul unde se aflau cei doi, lângă gardul despărțitor al proprietăților, a ridicat furca deasupra gardului și l-a lovit pe, provocându- plăgi prin înțepare.
Sub șocul loviturii primite, partea vătămată a fugit de la locul agresiunii, s-a deplasat la locuința martorei solicitându-i acestuia să-i acorde sprijin. La scurt timp, victima a fost transportată la spital cu ajutorul martorului.
Datorită gravității leziunilor, victima a fost internată la Spitalul Județean de Urgență "Sf. cel " S în perioada 29 martie - 04 aprilie 2008, fiind supusă unor intervenții chirurgicale complexe.
Conform concluziilor medicului legist din cadrul Serviciului de Medicină Legală S, victima a prezentat plăgi înțepate cu emfizem subcutanat și pneumotorax drept, leziuni ce s-au putut produce prin loviri cu un corp înțepător, posibil furcă, și care au necesitat un număr de 23 - 25 de zile de îngrijiri medicale în vederea vindecării.
Având în vedere starea critică la internare, diagnosticul clinic și radiologic, precum și necesitatea intervenției chirurgicale de urgență, s-a apreciat că leziunile au fost de natură a pune în primejdie viața victimei.
S-a reținut că în drept, fapta inculpatului care, la data de 29.03.2008, cu intenție, în prezența mai multor persoane, a exercitat acte de violență asupra victimei, provocându-i leziuni care i-au pus viața în primejdie, întrunește, sub aspect obiectiv și subiectiv, elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 174, art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal, pentru care acesta urmează a răspunde penal.
Prin urmare, Tribunalul a dispus condamnarea inculpatului, la o pedeapsă privativă de libertate pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 174, art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, la o pedeapsă privativă de libertate pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal, Tribunalul a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege incriminatoriu, gradul de pericol social al faptei comise, împrejurările și modalitatea în care a fost săvârșită, descrise detaliat mai sus, urmarea produsă, precum și persoana inculpatului.
Privitor la persoana și conduita inculpatului, Tribunalul a constatat că anterior săvârșirii infracțiunii acesta a avut o bună comportare în societate iar după săvârșirea infracțiunii a avut de asemenea o conduită bună, prezentându-se în fața autorităților competente ori de câte ori a fost nevoie; aceste aspecte vor fi reținute în favoarea inculpatului ca circumstanțe atenuante judiciare, prev. de art. 74 lit. a și c Cod penal, urmând a li se da efectele prev. de art. 76 alin. 2 Cod penal.
Având în vedere modul și mijloacele de comitere a faptei, urmarea produsă, precum și elementele care caracterizează persoana și conduita inculpatului, Tribunalul a apreciat că aplicarea unei pedepse de 4 ani închisoare, coborâtă sub minimul special prevăzut de lege pentru fapta comisă (efect al reținerii circumstanțelor atenuante), cu executarea sa în regim privativ de libertate, este necesară dar totodată și suficientă pentru a-și atinge scopul prevenției generale și reeducarea celui în cauză, astfel cum este definit de art. 52 Cod penal.
A solicitat inculpatul achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod procedură penală, întrucât nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, solicitare care nu a fost primită de către instanță.
Din mijloacele de probă administrate în cauză, mai sus amintite rezultă fără nici un dubiu că inculpatul este autorul infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
Astfel, declarațiile părții vătămate, în sensul că a fost lovit cu furca peste gard de către inculpatul se coroborează conform art. 75 Cod de procedură penală cu certificatul medico-legal 447/E/04.04.2008 emis de către SML S (care confirmă leziunile de înțepare produse prin împungere), cu declarațiile martorilor oculari și (care au fost de față la întreg incidentul dintre părți) și cu declarațiile martorilor, și (aceștia din urmă observându-l pe partea vătămată imediat după incident având urme ale agresiunii și au declarat că partea vătămată le-a spus că inculpatul este cel ce l-a agresat cu furca).
Tribunalul nu a reținut apărarea inculpatului în sensul că nu a fost prezent la locul incidentului și implicit nu l-a lovit pe cu furca, acesta fiind infirmată pe de o parte de mijloacele de probă mai sus amintite iar pe de altă parte de declarația martorului Orest care a trecut la momentul incidentului pe lângă gospodăriile celor implicați și a confirmat că se certa cu (deci inculpatul a fost prezent la locul faptei). Pentru aceleași motive tribunalul nu va reține nici declarațiile martorelor și, acestea fiind implicate subiectiv în cauză datorită legăturilor de rudenie cu inculpatul.
S-a apreciat că din probele administrate rezultă că inculpatul a provocat părții vătămate plăgi înțepate într-o zona vitală a corpului, cu un corp înțepător de a produce moartea (furcă), leziuni ce au pus în primejdie viața victimei fiind necesară o intervenție chirurgicală pentru salvarea vieții acesteia.
A mai solicitat inculpatul reținerea în favoarea sa a circumstanței atenuante legale a provocării, prev. de art. 73 lit. b Cod penal, cerere care de asemenea nu poate fi primită. Nu se poate reține că inculpatul ar fi fost tulburat de vreun act prealabil, necorespunzător, al părții vătămate, tulburare pe fondul căreia să fi acționat (nici un mijloc de probă din cele administrate nu poate duce la această concluzie).
Prin concluziile scrise depuse la dosar de către apărătorul titular al inculpatului, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina acestuia, din tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 Cod penal la art. 174, art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal în tentativă la infracțiunea de omor, prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 174 Cod penal, cerere care nu a fost solicitată când au avut loc dezbaterile în fond a cauzei.
Tribunalul a apreciat că o astfel de cerere nu mai poate fi analizată după închiderea dezbaterilor, în condițiile în care apărătorul ales al inculpatului a arătat, mai înainte de începerea dezbaterilor, că nu mai are nici o cerere de formulat.
Cum textul de lege care reglementează regimul sancționator al infracțiunii reținute în sarcina inculpatului prevede, în mod expres, interzicerea unor drepturi prev. de art. 64 Cod penal, instanța va aplica acestuia și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal, după executarea pedepsei principale.
În conformitate cu disp.art.71 Cod penal, au fost interzise inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art.64 lit. a teza a II- și b Cod penal, pe durata executării pedepsei principale.
Tribunalul a apreciat că dispozițiile art. 71 Cod penal astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 278/2006 contravin dispozițiilor Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a protocoalelor adiționale la această convenție și jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului.
Față de natura și gravitatea infracțiunii de omor săvârșită de inculpat, de împrejurările concrete ale cauzei, scopul urmărit prin săvârșirea infracțiunii, urmările socialmente periculoase produse prin săvârșirea infracțiunii, persoana infractorului, Tribunalul apreciază că în baza art. 71 Cod penal se impune numai interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal: de a fi ales în autoritățile publice sau în funcțiile elective publice precum și dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Interzicerea dreptului de a alege nu satisface criteriile învederate mai sus pentru ca Tribunalul să dispună interzicerea sa ca pedeapsă accesorie.
De asemenea, nu se poate reține că tentativa la infracțiunea de omor, prev. de art. 174 Cod penal, reținută în sarcina inculpatului a fost săvârșită de o persoană ce s-a folosit de funcția pe care o ocupa, pentru a se putea dispune interzicerea, ca pedeapsă accesorie, a dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii prevăzut de art. 64 lit. c Cod penal.
Cât privește latura civilă a cauzei, Tribunalul a constatat că partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 5.000 lei daune materiale, constând în ajutor la gospodărie, medicamente și transport la spital și 15.000 lei daune morale.
Tribunalul a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie prev. de art. 998 cod civil (respectiv existența unei fapte ilicite a inculpatului, existența unui prejudiciu produs părții civile, existența unei legături de cauzalitate între fapta ilicită a inculpatului și prejudiciul cauzat părții civile, precum și vinovăția inculpatului sub forma intenției directe).
În ceea ce privește cererea părții civile de obligare a inculpatului la plata sumei de 5.000 de lei cu titlu de daune materiale, tribunalul constată că la dosarul cauze există probe numai pentru existența unui prejudiciu în cuantum de 1088,97 de lei (constând în cheltuieli cu medicamentele - a se vedea bonurile filele de la filele 81, 82; taxa pentru eliberarea certificatului medico-legal - a se vedea în acest sens chitanța de la fila 88; cheltuielile ocazionate de spitalizarea victimei - a se vedea înscrisul de la fila 90). Cu privire la celelalte daune materiale solicitate tribunalul a constatat că partea civilă nu a făcut nici o dovadă deși sarcina probei în acest sens îi incumba conform art. 1169 Cod civil. Tribunalul nu a reținut ca fiind dovedite cu martori celelalte pretenții materiale ale părții civile, în condițiile în care martorul arată că nu i-a luat nici un părții civile pentru faptul că i-a tăiat lemnele, iar din declarația martorului rezultă că partea civilă nu avea și căruță și că oricum ar fi trebuit să plătească pe cineva pentru a-i scoate pietrele de pe teren și a-i aduce fânul acasă.
În consecință, în temeiul art. 14 Cod de procedură penală rap. la art. 346 Cod procedură penală și art. 998 Cod civil, a obligat inculpatul să achite părții civile suma de 1089,97 lei, cu titlu de daune materiale
Referitor la daunele morale solicitate de partea civilă, Tribunalul a apreciat că dauna morală constă în atingerea adusă valorilor care definesc personalitatea umană, valori care se referă la existența fizică a omului, sănătatea și integritatea corporală, la cinste, demnitate, onoare, prestigiu profesional și alte valori similare.
Din această perspectivă, prin vătămarea corporală suferită, părții vătămate i s-a adus atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, iar durerile psihice și suferințele fizice provocate de acțiunea inculpatului, pot și trebuie compensate prin acordarea unor despăgubiri.
Cu privire la cuantificarea prejudiciului moral, este de reținut că aceasta nu este supusă unor criterii legale de determinare. In acest caz, cuantumul daunelor morale se stabilește, prin apreciere, urmare aplicării de către instanța de judecată a criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cel în cauză în plan fizic și psihic, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială.
Totodată, în cuantificarea prejudiciului moral, aceste criterii sunt subordonate condiției aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs victimelor agresiunii, în cazul de față.
Pentru ca instanța să poată aplica aceste criterii apare necesar ca cel ce pretinde daunele morale să producă un minim de argumente și indicii din care să rezulte în ce măsură drepturile personale nepatrimoniale, ocrotite prin Constituție, i-au fost afectate prin vătămarea integrității sale corporale, și pe cale de consecință să se poată proceda la o evaluare a despăgubirilor ce urmează să compenseze prejudiciul.
Cu referire la cazul în speță, partea vătămată a evidențiat împrejurări de acest gen și pentru care a solicitat daunele morale, cum ar fi plăgile înțepate cu emfizem subcutanat și pneumotorax drept, cu un corp înțepător, care au necesitat un număr de 23 - 25 de zile de îngrijiri medicale în vederea vindecării, viața fiindu-i pusă în pericol. În acest sens se află depus la dosarul cauzei certificatul medico-legal nr. 447/E/14.04.2008 emis de către Serviciul de Medicină Legală
Așadar, Tribunalul a apreciat că un cuantum al daunelor morale de 10.000 lei pentru partea vătămată este necesar dar totodată și suficient pentru repararea suferințelor fizice și psihice încercate de aceasta.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat apel inculpatul care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului inculpatul a arătat că încadrarea juridică dată faptei reținută în sarcina sa de către prima instanță este greșită motiv pentru care se impune schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i Cod penal în infracțiunea prev. de art. 182 alin. 2 Cod penal.
În motivarea acestei cereri a arătat că pe fondul unor neînțelegeri mai vechi cu partea vătămată a lovit-o pe aceasta cu o furcă cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 23-25 zile îngrijiri medicale fără a avea intenția de a suprima viața acesteia.
A mai arătat că probele contradictorii administrate în cauză nu dovedesc vinovăția sa nefiind răsturnată prezumția de nevinovăție ce pledează în favoarea sa.
A arătat că declarațiile martorilor soția și nora părții vătămate trebuie analizate cu multă rezervă de instanța de apel, dată fiind nota de subiectivism pe care o au aceste persoane.
A solicitat în principal achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a Cod procedură penală.
În subsidiar în cazul în care instanța nu va ajunge la concluzia că se impune achitarea a solicitat reținerea în favoarea sa a circumstanțelor legale atenuante a provocării prev. de art. 73 lit. b Cod penal ce rezultă din agresiunea executată de către partea vătămată asupra soției sale.
Agresarea soției sale de către partea vătămată a fost de natură a-i provoca o puternică tulburare în plan psihic, tulburare sub imperiul căreia a săvârșit fapta.
A mai arătat că suferă de o serie de afecțiuni psihice fiind internat de mai multe ori la secția de psihiatrie a Spitalului Cîmpulung
Față de persoana sa a solicitat a se da o eficiență sporită circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 Cod penal și ca efect al aplicării dispozițiilor art. 76 Cod penal reducerea pedepsei.
Ca modalitate de executare a pedepsei a solicitat suspendarea condiționată a executării acesteia în baza art. 81 Cod penal sau suspendarea condiționată a executării sub supravegherea executării acesteia în baza art. 861Cod penal.
Ca urmare a reținerii circumstanței atenuante a provocării prev. de art. 73 lit. b Cod penal a solicitat reducerea proporțională a despăgubirilor civile care au fost stabilite de prima instanță în favoarea părții civile.
Examinând apelul declarat de inculpat sub aspectul motivelor invocate cât și sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei Curtea reține următoarele:
Din amplul probatoriu administrat în faza de urmărire penală și cercetare judecătorească în fața instanței respectiv plângerea și declarațiile părții vătămate, procesele verbale de sesizare din oficiu și de constatare a infracțiunii cu planșele fotografice și aspecte de la cercetarea la fața locului, raportul întocmit de Poliția Orașului, procesele verbale de examinare criminalistică și planșele foto, certificatul medico-legal nr. 447/E din 04.04.2008 eliberat de SML S, dovezile de predare - primire actele medicale emise de unitățile spitalicești, raportul de expertiză medico-legal nr. 19651 din 22.01.2010 întocmit de IML I, declarațiile martorilor, și Orest coroborate cu declarațiile inculpatului a reieșit cu certitudine că la data de 29.03.2008 inculpatul, cu intenție, în prezența mai multor persoane, a exercitat acte de violență asupra părții vătămate, înțepând-o în zona toracică cu o furcă provocându-i leziuni corporale ce i-au pus viața în primejdie, așa încât susținerile inculpatului prin care arată că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa sunt nefondate și făcute doar în scopul înlăturării sau diminuării răspunderii sale penale.
Martorii audiați în cauză au prezentat atât organelor de cercetare penală cât și instanței de judecată în mod clar împrejurările comiterii infracțiunii de către inculpat, așa încât dubiile cu privire la vinovăția sa invocate de inculpat prin cererea de apel, nu există.
Reținând o situație de fapt și o încadrare juridică corectă a faptei săvârșite de către inculpatul prima instanță i-a aplicat acestuia o pedeapsă ce a fost corect individualizată cu respectarea criteriilor generale de individualizare prev. de art. 72 Cod penal.
Față de modalitatea de săvârșire a faptei, înțeparea părții vătămate cu furca în zona toracică și a antebrațului drept, zone ale corpului apreciate ca fiind vitale cât și a urmării produse respectiv punerea vieții părții vătămate în primejdie rezultă că încadrarea juridică a faptei reținută de prima instanță este corectă, nefiind întrunite în cauză elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 182 alin. 2 Cod penal.
Potrivit concluziilor certificatului medico-legal nr. 447 E din 04.04.2008 eliberat de SML S filele 78 ds urmărire penală și a raportului de expertiză medico-legal nr. 19651 din 22.01.2010 întocmit de IML I filele 59-61 ds apel rezultă că urmare a agresiunii inculpatului, partea vătămată a prezentat un traumatism al membrului superior drept prin plagă înțepată dreaptă și un traumatism toracic cu plagă înțepată axilară dreaptă cu pneumotorax și emfizem subcutanat, leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 23-25 zile îngrijiri medicale pentru vindecare și au fost de natură să pună în primejdie viața victimei.
Chiar dacă inculpatul nu a urmărit suprimarea vieții părții vătămate așa cum arată în cererea de apel, se reține că prin modul de săvârșire, obiectul folosit și zona organismului vizată prin agresiune, acesta prevăzând rezultatul faptei sale, a acceptat posibilitatea producerii rezultatului traumatologic.
Inculpatul a fost expertizat psihiatric în cursul urmăririi penale, din conținutul expertizei medico-legale psihiatrice nr. 228/P din 18.07.2008 efectuată de SML S filele 184-185 ds urmărire penală rezultă că acesta prezintă într-adevăr o serie de afecțiuni psihiatrice, respectiv tulburare organică a personalității de tip impulsiv cu bufee confuzionale pe fond emoțional însă fapta reținută în sarcina acestuia a fost comisă cu discernământ, nefiind date elemente care să pledeze pentru alterarea discernământului la momentul săvârșirii infracțiunii așa încât motivul invocat în apel prin care arată că nu a avut discernământ la data faptei nu poate fi reținut
Din situația de fapt prezentată de martorii prezenți la locul incidentului între inculpat și partea vătămată nu rezultă că inculpatul s-ar fi aflat sub influența unei puternice tulburări cauzate de fapta părții vătămate pentru a fi reținută în favoarea sa circumstanța atenuantă legală a provocării prev. de art. 73 lit. b Cod penal.
Fără a exclude un incident ivit în aceeași zi între partea vătămată și soția inculpatului,numita, martorii oculari prezenți la data și locul producerii agresiunii au relatat că atitudinea inculpatului care se întorcea de la câmp cu o căruță de fân, a fost una spontană fără a avea legătură cu acel incident.
Instanța de fond i-a aplicat inculpatului o pedeapsă ce a fost stabilită pe baza unei juste aprecieri a gradului de pericol social al infracțiunii, împrejurarările și modalitatea de săvârșire, urmarea produsă cât și persoana inculpatului așa încât o nouă reindividualizare nu se mai impune a fi efectuată în cauză.
În favoarea inculpatului au fost deja reținute circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a și c Cod penal, ca urmare a aprecierii unei bune conduite avute de acesta înainte și după săvârșirea infracțiunii iar ca efect al acestora pedeapsa a fost coborâtă sub minimul special prevăzut de textul incriminator cât și a dispozițiilor referitoare la pedepsirea tentativei unei infracțiuni, o reducere în continuare a pedepsei prin acordarea unei eficiențe sporite a circumstanțelor atenuante judiciare neputând fi aplicată în cauză.
Față de natura faptei, gravitatea sporită și pericolul social ridicat al acesteia cât și persoana inculpatului, se apreciază că scopul preventiv educativ al pedepsei poate fi atins doar prin privarea sa de libertate, neimpunându-se suspendarea condiționată sau suspendarea condiționată sub supravegherea executării pedepsei.
Sub aspectul laturii civile a cauzei se constată că aceasta a fost corect soluționată pe baza probatoriului testimonial administrat în cauză.
Față de cele prezentate și văzând că sentința apelată este legală și temeinică, Curtea urmează ca în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală să respingă apelul declarat de inculpatul ca nefondat.
Onorariul parțial pentru avocatul din oficiu al inculpatului apelant se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Partea civilă a depus la dosarul de apel înscrisuri care au dovedit cheltuielile judiciare efectuate în instanța de apel reprezentând transport, taxe și onorarii avocat motiv pentru care în baza art. 193 Cod procedură penală inculpatul va fi obligat la plata acestora.
Văzând și din prevederile art. 192 alin. 2 și art. 193 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de inculpatul ca nefondat.
Obligă inculpatul apelant să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare din care suma de 50 lei reprezentând onorariul parțial pentru avocat oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților către Baroul Suceava.
Obligă inculpatul apelant să plătească părții civile intimate suma de 793 lei cheltuieli judiciare din apel.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru părțile prezente și de la comunicare pentru părțile lipsă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15.02.2010.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red. BO
Tehnored. BC
2 ex/08.03.2010
Președinte:Biciușcă OvidiuJudecători:Biciușcă Ovidiu, Ghertner Artur
