Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 10/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR- - art. 20 rap la art. 174 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APEL
DECIZIA PENALĂ NR. 10
Ședința publică de la 19 Ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Constantin Mereanu JUDECĂTOR 2: Tamara Carmen Bunoiu
Judecător - - - -
Grefier - - -
Ministerul Public reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA.
.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor consemnate prin Încheierea de amânare a pronunțării din data de 11 ianuarie 2010, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie penală având ca obiect apelurile promovate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL O L T, partea civilă și inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 72 de la 02 iunie 2009, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Olt - Secția Penală.
La apelul nominal făcut cu ocazia pronunțării, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită, din ziua dezbaterilor.
Deliberând;
CURTEA:
Asupra apelurilor penale de față;
Prin sentința penală nr. 72 de la 02 iunie 2009 pronunțată în dosarul cu nr-, TRIBUNALUL OLT - Secția Penală a dispus admiterea cererii formulată de reprezentantul Ministerului Public privind schimbarea încadrării juridice a infracțiunii menționate în rechizitoriul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL OLT nr.152/P/2008 și, în baza art.334C. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a acestei infracțiuni, din infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 175 alin. 1 lit.i și alin. 2.Cod Penal, în tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 alin. 1.Cod Penal rap. la art. 174 alin.1 și 2.Cod Penal, art. 175 alin. 1 lit. i și alin. 2.Cod Penal
S-a respins cererea formulată de inculpatul privind schimbarea încadrării juridice a infracțiunii prev. de art. 20 rap. la art. 175 alin. 1 lit. i Cod Penal, menționată în rechizitoriul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL OLT nr.152/P/2008, în infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. 2.Cod Penal, ca neîntemeiată.
În baza art. 20 alin. 1.Cod Penal rap la art. 174 alin. 1 și 2.Cod Penal, art. 175 alin. 1 lit. i și alin. 2.Cod Penal cu aplic. art. 73 alin. 1 lit. b și Cod Penal art. 74 alin. 2.Cod Penal, art. 76 alin. 1 lit. b a Cod Penal fost condamnat inculpatul - fiul lui și, născut la data de 08.10.1949, în comuna, jud.O, domiciliat în S, str.I -, - Sc.A,.1, jud.O, CNP -, cetățean român, studii 7 clase și Șc.Profesională, pensionar medical, căsătorit, stagiul militar satisfăcut,fără antecedente penale- la pedeapsa principală de 4 ani închisoare.
În baza art. 76 alin. 3.Cod Penal, s- înlăturat pedeapsa complementară privativă de drepturi - art. 64.Cod Penal - prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită.
În baza art. 86/1 Cod Penal, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale, aplicate inculpatului pe o durată de 7 ani, termen de încercare stabilit conform art. 86/2 Cod Penal, din care 4 ani pedeapsa aplicată și 3 ani interval de timp stabilit de instanță.
În baza art. 86/3 alin. 1.Cod Penal, pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca cel condamnat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) se va prezenta la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă TRIBUNALUL O L T;
b) va anunța în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășeste 8 zile precum și întoarcerea;
c) va comunica și justifica schimbarea locului de muncă;
d) va comunica informații de natură a fi controlate mijloacele de existență.
Potrivit dispoz art. 86/3 alin. 2.p, datele prev de lit b, c și d se vor comunica Serviciului de Probațiune de pe lângă TRIBUNALUL O L
În baza art. 359 alin. 1.C.P.P. s-a atras atenția inculpatului asupra dispoz art.86/4C.p. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și executarea în întregime a pedepsei aplicate, în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare, în cazul neîndeplinirii obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare sau a neîndeplinirii, cu rea credință, a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege, astfel cum au fost dispuse și prin prezenta hotărâre.
În baza art. 71 alin. 1.Cod Penal cu referire la art. 8 din CEDO și cauza Sabou și împotriva României, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev de art. 64 lit a teza a II-a și lit. b
Cod PenalÎn baza art. 71 alin. 5.Cod Penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei principale.
În baza art. 118 alin. 1 lit. b Cod Penal, s- dispus confiscarea cuțitului folosit de inculpat la comiterea faptei - cuțit cu lungimea de 20 cm, lungimea lamei de 8 cm, lățimea lamei de 14 mm, cu de culoare și un buton de închidere a lamei cu inscripția "SUPER-" identificat conform procesului-verbal de ridicare nr.-/10.04.2008 încheiat de Inspectoratul de Jandarmi O și planșa fotografică-Anexa 1 la nr. -/10.04.2008-fil.4,9ds. și trimis de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL OLT - Tribunalului Olt odată cu sesizarea acestei instanțe conform adresei nr.152/P/2008/05.08.2008-fila 1 ds.fond.
În baza art. 14 și 346 alin. 1.C.P.P. coroborat cu art. 998, 999. civ. s-a admis în parte acțiunea civilă promovată în procesul penal de partea civilă, domiciliat în S,-, -M1, Sc.B,.1,.6, jud.O, locuința în fapt-S, Str.-, -.7,.60,.3, jud.O, CNP -, asistat de mama sa, reprezentant legal și a fost obligat inculpatul la plata sumei totale de 12.500 lei reprezentând despăgubiri civile, din care 2.500 lei daune materiale și 10.000 lei daune morale.
În baza art. 14 și art. 346 alin. 1.C.P.P. coroborat cu art. 998, 999. Civ și art. 313 din Legea nr. 95/2006 modif. prin nr.OG72/2006 privind reforma în domeniul sănătății, s-a admis acțiunea civilă promovată în procesul penal de partea civilă Spitalul Județean de Urgență S și obligat inculpatul și la plata despăgubirilor civile în cuantum de 7219,060 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea părții vătămate în perioada 10.04.-22.04.2008, în Secția Chirurgie Generală, conform nr. 22108/2008.
Se constată că inculpatul și-a manifestat expres voința de a achita despăgubirile civile reprezentând cheltuieli de spitalizare solicitate de Spitalul Județean de Urgență S și daunele materiale solicitate de partea civilă.
În baza art. 191 alin 1.C.P.P. a fost obligat inculpatul la plata sumei totale de 787 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat pe parcursul procesului penal, din care 387 cheltuieli în cursul judecății - 287 lei contravaloarea avizului și expertizelor medico-legale psihiatrice efectuate pe parcursul cercetării judecătorești astfel: 35 lei contravaloarea avizului medico-legal nr.175/Ag/21.10.2008 emis de Comisia de Control și Avizare - Institutul de Medicină Legală C, 85 lei contravaloarea expertizei medico-legală psihiatrică nr.1689/E/2008/09.01.2009 efectuată de Serviciul Județean de Medicină Legală O și 167 lei reprezentând diferența neachitată din suma de 252 lei reprezentând contravaloarea noului raport de expertiză medico-legală nr.463/30.04.2009 efectuat de Institutul de Medicină Legală C și 400 lei reprezintă cheltuieli judiciare din cursul urmăririi penale.
În baza art. 193.C.P.P. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare efectuate pe parcursul judecății de partea vătămată, prin reprezentant legal, respectiv onorariu apărător ales.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a constatat în fapt că în seara de 10.04.2008, partea vătămată - în vârstă de aprox. 17 ani - se afla împreună cu 3 prieteni (, și ) lângă Societatea de asigurare ASTRA de pe b-dul - din S, respectiv lângă blocul în care locuiește inculpatul, la o distanță de aprox. 6 de fereastra acestuia, și ascultau muzică la telefoanele mobile.
Inculpatul le-a solicitat să înceteze și să păstreze liniștea, apartamentul său fiind situat la parterul blocului respectiv; ca urmare a continuării acestui comportament al părții vătămate și prietenilor săi, dar și unui comportament violent verbal, toți adresând injurii, cuvinte și expresii jignitoare și amenințătoare inculpatului, acesta a anunțat telefonic organele Poliției comunitare care s-au deplasat la fața locului; partea vătămată și prietenii acestuia au refuzat să se legitimeze și au continuat manifestarea unui comportament violent verbal, au fost conduși la sediul Poliției comunitare unde au fost sancționați contravențional. În acest sens partea vătămată a fost sancționat contravențional cu avertisment potrivit procesului verbal de contravenție seria - -/10.04.2008 pentru faptul că în seara zilei de 10.04.2008 în jurul orei 20,30 pe B-dul A I - a tulburat ordinea și liniștea publică, provocând indignarea cetățenilor, reținându-se că fapta constituie contravenție potrivit art.2 din Legea 61/1991.
Ulterior, partea vătămată a revenit în același loc și a continuat sa folosească telefonul mobil, apoi au venit și prietenii săi, iar inculpatul constatând în aceste împrejurări că i-a fost spartă o fereastră a locuinței, a venit din domiciliul său și le-a cerut explicații cu privire la spargerea ferestrei locuinței sale, acuzând partea vătămată de această distrugere; partea vătămată a negat și apoi a fugit, inculpatul a alergat după acesta și în momentul în care partea vătămată s-a oprit în zona băncii de pe B-dul - - din municipiul S, inculpatul a lovit partea vătămată cu un cuțit, o singură dată, în zona toraco-abdominală, după care a încercat abandoneze cuțitul; apoi a fost depistat în apropierea părții vătămate având asupra sa respectivul cuțit de un echipaj de jandarmi din cadrul Inspectoratului de Jandarmi O care se deplasau pe bulevard și fuseseră opriți de martorii sosiți la fața locului; la solicitarea jandarmilor inculpatul a aruncat cuțitul pe trotuar-fila2dup
După această agresiune, partea vătămată a fost transportată și internată la Spitalul Județean de Urgență S-Secția chirurgie generală în perioada 10-22.04.2008, prezentând o plagă înjunghiată toraco-abdominală; după externare a fost examinat de medicul legist, eliberându-i-se certificatul medico legal nr.493/C/24.04.2008 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală O, iar pe parcursul urmăririi penale s-a întocmit și raportul de constatare medico legală nr.712/E/12.05.2008. Din ambele înscrisuri medico-legale rezultă că partea vătămată a prezentat leziuni traumatice ce au putut fi produse la data de 10.04.2008 prin lovire cu un corp tăietor înțepător care i-au pus în primejdie viața și pentru a căror vindecare i-au fost necesare 17-18 zile îngrijiri medicale(fil.15-17 ds.).
Situația de fapt expusă mai sus a rezultat din declarațiile martorilor, (fil.31 ds.p, fil.45 fond), (fil.32 ds. fil.83 ds.fond), (fil.33-34 ds.p, fil.46 ds.fond), OG(fila 24ds. fila 44ds.fond), (fila43ds.p, fila84ds.fond), coroborate cu certificatul medico-legal nr. 493/C/24.04.2008 eliberat de Serviciul de Medicină Legală O (fil.15 ds.) și raportul de constatare medico-legală nr.712/E/12.05.2008 (fila 16-17 ds.p). cu declarația martorului propus de inculpat în apărare și încuviințat de instanță (fil.19 ds. fond), înscrisurile atașate: procesul verbal de contravenție seria - nr.-/10.04.2008 emis de Poliția comunitară cu privire la partea vătămată în seara incidentului (fila 42 ds.fond), procesul verbal de încheiat la data de 10 aprilie 2008 privind faptele constatate în jurul orei 22,00 de un echipaj din cadrul Inspectoratului de Jandarmi O și procesul verbal de ridicare a cuțitului (fil.2-4 ds.) și, în parte, cu declarațiile părții vătămate și inculpatului date pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești (fil.10-11ds. fil.28 ds.fond, fil.36-40ds. fil.26,27 ds.fond).
În acest sens se constată că potrivit procesului verbal de contravenție seria - -/10.04.2008 partea vătămată a fost sancționat contravențional cu avertisment pentru faptul că în seara zilei de 10.04.2008 în jurul orei 20,30 pe B-dul A I - a tulburat ordinea și liniștea publică, provocând indignarea cetățenilor, reținându-se că fapta constituie contravenție potrivit art.2 din Legea 61/1991 (fila42ds.fond); martora OG, bunica părții vătămate, a declarat că în seara zilei de 10.04.2008 în timp ce se afla pe balconul locuinței fiicei sale în zona băncii de pe b-dul A I - a observat că inculpatul alerga după nepotul său, strigând că îl va prinde și îl va omorî, împrejurare în care a coborât pentru a interveni, iar când a ajuns la fața locului, nepotul său era căzut la pământ și sângera în partea a corpului, inculpatul fiind în apropiere împreună cu jandarmii ajunși la fața locului, care au prezentat un cuțit inculpatului și au spus că acela este obiectul folosit.
Conform procesului verbal de constatare încheiat la data de 10 aprilie 2008 o echipă din cadrul Inspectoratului de Jandarmi Județean O aflată în patrulare pe B-dul -, din municipiul S, în jurul orei 22,00 observat în zona magazinului Pro Computer o persoană de sex bărbătesc în vârstă de aproximativ 55-60 ani, care avea în mâna dreaptă un cuțit, identificată ulterior ca fiind inculpatul iar lângă acesta o altă persoană tot de sex bărbătesc, respectiv partea vătămată, care stătea în poziția ghemuit și acuza dureri abdominale, au solicitat inculpatului să arunce cuțitul pe trotuar, acesta conformându-se - fil.2-4 ds.
În raport de toate probele administrate, de dispozițiile art. 63 alin. 2, art. 69, art. 75.C.P.P. privind analizarea probelor în ansamblu și în vederea stabilirii adevărului, fiind coroborate toate acestea, instanța de fond a apreciat că sunt realizate cerințele art. 345 alin. 2.C.P.P. în sensul că fapta reclamată de partea vătămată există și a fost comisă de inculpat, se circumscrie elementului material al infracțiunii de tentativă de omor calificat (acțiunea inculpatului de a lovi partea vătămată cu un cuțit tip briceag în zona toraco-abdominală); sub aspectul laturii subiective, s-a reținut vinovăția inculpatului în forma intenției indirecte prev. de art. 19 pct. 1 lit. b având Cod Penal în vedere toate circumstanțele comiterii faptei, obiectul tăietor folosit-obiect să producă moartea, zona corpului lezată, concluziile certificatului medico-legal și ale raportului de constatare medico-legală privind leziunile suferite de partea vătămată precum și cele rezultate în urma expertizelor medico-legale psihiatrice efectuate în cauză atât pe parcursul urmăririi penale cât și al judecății potrivit cărora inculpatul a avut capacitatea psihică de apreciere critică asupra faptei respectiv că la data săvârșirii faptei discernământul a fost păstrat, de natură să releve că inculpatul a avut sau ar fi trebuit să aibă reprezentarea rezultatului faptei sale și chiar dacă nu a urmărit rezultatul - moartea victimei, aceasta nu ar fi de natură să excludă vinovăția sa având în vedere toate împrejurările în care a acționat, astfel cum au fost descrise anterior. Toate acestea au determinat concluzia că inculpatul ar fi putut să prevadă rezultatul faptei sale și chiar dacă nu l-a urmărit, a acceptat producerea acestuia, latura subiectivă a tentativei la infracțiunea de omor fiind realizată în ambele forme ale intenției.
Având în vedere această situație de fapt, Tribunalul a apreciat că în mod corect s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, însă încadrarea juridică a acestei infracțiuni nu a fost stabilită complet în rechizitoriu, considerent pentru care s-a impus schimbarea acesteia în temeiul art. 334.C.P.P. din infracțiunea prev. de art. 20 rap. la 175 alin. 1 lit.i, alin. 2.Cod Penal, în tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 alin. 1.Cod Penal rap. la art. 174 alin. 1 și 2.Cod Penal, art. 175 alin. 1 lit. i și alin. 2.Cod Penal, în sensul că s-a reținut de instanța de fond și forma simplă a infracțiunii de omor-varianta tip, la care se raportează variantele agravante - în speță forma calificată prev. de art.175 alin.1lit.i, alin.2C.p. Era necesar a se stabili concret și complet încadrarea juridică a faptei deduse judecății, iar aceasta nu era posibil în fața instanței decât în cadrul instituției procesuale a schimbării încadrării juridice reglementată expres de art.334C. întrucât privește stabilirea textelor legale care incriminează fapta comisă și pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, iar operațiunea juridică de încadrare juridică constă chiar în identificarea și stabilirea dispoziției sau dispozițiilor legale care vizează fapta concretă.
Prima instanță a constatat astfel că, în drept, fapta săvârșită de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 alin. 1.Cod Penal rap. la art. 174 alin. 1 și 2.Cod Penal, art. 175 alin. 1 lit. i și alin. 2.p, respingându-se în consecință cererea formulată inculpat - prin intermediul apărătorului ales - privind schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor calificat, pentru care s-a dispus trimiterea acestuia în judecată, în infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. 2.Cod Penal, ca neîntemeiată.
Totodată, în raport de situația de fapt expusă anterior, instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului care întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea omor calificat prev. de art. 20 alin. 1.Cod Penal rap. la art. 174 alin. 1 și 2.Cod Penal, art. 175 alin. 1 lit. i și alin. 2.Cod Penal, a fost însă comisă în stare de provocare, sub stăpânirea unei puternice tulburări determinate de atitudinea părții vătămate, prin atingerea gravă a demnității inculpatului și insultarea de către partea vătămată, violența verbală și întreg comportamentul părții vătămate, respectiv modul de manifestare al acesteia față de inculpat după ce acesta solicitase părții vătămate și prietenilor acestuia să nu mai facă și să nu mai asculte muzică la telefoanele mobile, tulburând astfel liniștea publică, în cauza dedusă judecății rezultând cu certitudine că, dacă nu ar fi fost comportamentul părții vătămate și a grupului de prieteni care îl însoțeau - respectiv inițial acțiunea ilicită-tulburare ordinii și liniștii publice pentru care toți au fost sancționați contravențional, dar și atitudinea violentă verbal-adresarea de injurii, cuvinte și expresii jignitoare și amenințătoare inculpatului, cel ulterior sancționării așa cum s-a precizat, spargerea unei ferestre a locuinței inculpatului în aceste împrejurări fără a se putea stabili cert identitatea autorului - inculpatul nu ar fi comis fapta, acesta fiind în locuința sa. Pe de altă parte și sub raport subiectiv, respectiv starea psihică în care se găsea inculpatul în momentul comiterii faptei deduse judecății s-a apreciat a fi fost de natură să determine aceeași concluzie a existenței circumstanței atenuante a provocării.
Pentru toate aceste considerente, instanța de fond a apreciat ca fiind întemeiată cererea formulată de inculpat prin intermediul apărătorului ales, de a se reține circumstanța atenuantă prev. de art. 73 lit. b Cod Penal, respectiv starea de provocare în care a comis fapta dedusă judecății, iar aspectele privind distrugerea ferestrei și comportamentul manifestat de partea vătămată și după sancționarea sa de către Poliția comunitară, starea sănătății generale inculpatului, cu referire specială la aceea psihică pentru care inculpatul, în repetate rânduri, încă din anul 1995 fost internat în secția psihiatrie - fila 42 ds. aspecte similare privind starea sănătății precare a inculpatului rezultând și din cuprinsul deciziei asupra capacității de muncă a acestuia nr. 1797/19.06.2008, potrivit căreia inculpatul are capacitatea de muncă pierdută în totalitate, menționându-se la diagnosticul clinic și "tulburare depresivă cronică"- fila 85 ds.fond, atitudinea inculpatului după săvârșirea infracțiunii - prezentarea în fața organelor judiciare, respectiv prezentarea acestuia la toate termenele stabilite de instanță, dar și la chemarea organelor de urmărire penală, încercarea de a repara prejudiciul produs prin fapta sa acesta rezultând din declarația expresă a acestuia de a achita integral cheltuielile de spitalizare necesitate de internarea părții vătămate, daunele materiale solicitate de partea vătămată, integral, și de asemenea și daune morale, însă acestea într-un cuantum care să fie stabilit de instanță, au fost apreciate potrivit art. 74 alin. 2.Cod Penal ca fiind circumstanțe atenuante judiciare care nu vor determina însă o altă reducere a pedepsei pe lângă aceea impusă de lege ca urmare a reținerii circumstanței atenuante legale prev. de art. 73 lit. b
Cod PenalÎn consecință reținând toate aceste circumstanțe atenuante - legală și judiciare, instanța de fond a făcut aplicarea art. 76 alin. 1 lit. b Cod Penal, care impun reducerea pedepsei ce se va aplica inculpatului sub minimul special prevăzut de textul legal incriminator al infracțiunii, cu consecința condamnării inculpatului la o pedeapsă cu închisoare sub minimul special prevăzut de textul legal incriminator.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei principale a închisorii, s-a constatat că în cauză sunt realizate cerințele art. 86/1 Cod Penal atât cu privire la cuantumul pedepsei aplicate - 4 ani închisoare, cât și celelalte cerințe reglementate de dispozițiile legale menționate, în sensul că inculpatul nu a mai fost condamnat anterior, așa cum reiese din fișa de cazier judiciar dar și cu privire la circumstanțele personale; instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea pedepsei închisorii în detenție având în vedere toate aspectele expuse privind circumstanțele concrete în care inculpatul a comis fapta, prezentarea inculpatului în instanță la termenele stabilite, regretul exprimat față de fapta comisă, atitudinea manifestată constând în dorința de a acoperi integral prejudiciul produs părții vătămate și astfel încercarea de a repara urmările faptei comise, vârsta acestuia -60 de ani și starea precară a sănătății, toate aceste aspecte de natură să determine aprecierea că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea în regim de detenție, iar condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii și suspendarea sub supraveghere a executării ar reprezenta un avertisment suficient în măsură să realizeze scopurile pedepsei prev. de art.52C.p.
În cauza dedusă judecății, natura infracțiunii comise de inculpat -infracțiune de violență privind integritatea fizică și viața persoanei, faptul că aceștia u a respectat valori sociale importante ocrotite de normele penale, determină aprecierea rezonabilă că inculpatului îi poate fi limitat dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice - art. 64 lit. a teza a II-a p, sau să ocupe o funcție implicând exercițiul autorității de stat - art. 64 lit.bC.p., măsura aplicării acestor pedepse accesorii fiind proporțională și justificată.
Având însă în vedere modalitatea de executare stabilită pentru pedeapsa principală, n baza art. 71 alin. 5.Cod Penal s-a dispus și suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate, pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei principale.
În ceea ce privește latura civilă a procesului penal, prima instanță a constatat că persoana agresată de inculpat - partea vătămată minor în vârstă de 17 ani - s-a constituit parte civilă cu suma de 525 milioane lei vechi, din care: 500 milioane lei vechi daune morale și 25 milioane lei vechi daune materiale, respectiv 12 milioane lei vechi /valoarea analizelor medicale și tratamentul efectuat la un spital din B și 13 milioane lei vechi reprezentând transportul-fila 25ds fond, iar inculpatul, cu prilejul audierii, a declarat expres că este de acord să achite despăgubirile civile solicitate de partea vătămată cu titlu de daune materiale în cuantum de 25 milioane lei vechi și, de asemenea, că este de acord să achite și daune morale către partea vătămată, dar acestea din urmă nu în cuantumul solicitat de partea vătămată, ci într-un cuantum mai redus, care să fie stabilit de instanță.
Cum acțiunea civilă chiar promovată în procesul penal rămâne supusă regulilor civile, având în vedere și principiul disponibilității aplicabil în materie civilă și declarațiile exprese ale inculpatului - manifestarea de voință a acestuia, în temeiul art.346 alin.1C. corob. cu art.246 și art.721C.proc.civ. instanța de fond a luat act că inculpatul a fost de acord să achite suma de 2.500 lei solicitată de partea vătămată cu titlu de daune materiale și, în consecință, a dispus obligarea acestuia la plata integrală a acestei sume.
Spitalul Județean de Urgență s-a constituit parte civilă după sesizarea instanței de judecată, dar până la citirea actului de sesizare, potrivit art. 15 alin. 2.C.P.P. conform adresei nr.92791/3.10.2008 cu suma de 7219,060 lei reprezentând valoarea cheltuielilor de spitalizare necesitate de internarea părții vătămate în perioada 10.04.22.04.2008, conform foii de observație clinică generală nr.22108/2008 Secția chirurgie generală, atașând pentru dovedirea acestor pretenții și decontul de cheltuieli, iar în raport de această situație și pe baza probelor administrate și a dispoz. art. 998 - 999.civ, în baza art. 14 și art. 346 alin. 1.C.P.P. s-a dispus admiterea acțiunii civile promovată de Spitalul Județean de Urgență S și obligarea inculpatului la plata pretențiilor civile formulate de acesta, respectiv suma de 7219,060 lei reprezentând valoarea cheltuielilor de spitalizare necesitate de internarea părții vătămate.
De asemenea, în raport de situația de fapt reținută prin prisma probelor administrate și a dispoz. art.998 - 999.civ menționate anterior, prima instanță a apreciat că sunt îndeplinite condițiile pentru antrenarea răspunderii civile delictuale a inculpatului și cu privire la prejudiciul moral, având în vedere și dispoz. art. 14 alin. 5.C.P.P. referitoare la daunele morale, însă acestea au fost stabilite de instanță, având în vedere că inculpatul a fost de acord să achite și o sumă de bani pentru prejudiciul nepatrimonial produs părții vătămate, dar nu în cuantumul solicitat de acesta -50.000 lei, care în raport de toate circumstanțele cauzei apare ca fiind excesiv.
Împotriva acestei sentințe, au declarat apel - în termen legal - atât Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL O L T, partea civilă, cât și inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În apelul declarat de Parchet se critică sentința, invocându-se următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
sentința este netemeinică pentru că, în mod nejustificat prima instanță a reținut că inculpatul a acționat ca urmare a unei puternice tulburări generată de partea civilă, făcând aplicația dispozițiilor art. 73 lit. b Cod penal, cu consecința coborârii pedepsei sub minimul special;
pedeapsa aplicată nu a fost bine individualizată sub aspectul modalității de executare, în cauză reținându-se în mod neîntemeiat dispozițiile art. 861Cod penal, deși o justă individualizare a pedepsei impunea incidența prevederilor art. 71 Cod penal, cu consecința executării acesteia prin privare de libertate, într-un loc de detenție;
referitor la latura civilă a cauzei, deși se susține că este un motiv de nelegalitate, Curtea constată că motivul vizează netemeinicia acordării despăgubirilor civile pentru daune morale, într-un cuantum inferior celui cu care partea vătămată s-a constituit parte civilă;
aplicarea necorespunzătoare a dispozițiilor art. 863Cod penal cu privire la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, în sensul că datele vizând prezentarea inculpatului la Serviciul de Probațiune de la instanța de executare se stabilesc de instanță și nu de către acest serviciu.
Suplimentar, s-a invocat un motiv de nelegalitate, în sensul că prima instanță nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 113 Cod penal, raportat la concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit pe parcursul urmăririi penale, privind stabilirea discernământului faptelor comise de inculpat.
În apelul declarat de partea civilă, se critică sentința instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, invocându-se următoarele critici:
reținerea neîntemeiată a circumstanței legale atenuante prev d art. 73 lit. b Cod penal, cu consecința coborârii pedepsei sub minimul special;
greșita individualizare judiciară a pedepsei aplicată inculpatului atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare a acesteia;
stabilirea necorespunzătoare a cuantumului despăgubirilor civile pentru daune morale la care a fost obligat inculpatul, solicitându-se admiterea integrală a sumei solicitate, respectiv 50.000 lei;
nelegalitate sentinței, în ceea ce privește omisiunea instanței de a obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare efectuate de partea civilă pe parcursul urmăririi penale.
Cu ocazia susținerii orale a apelului, partea vătămată, prin apărător, și-a însușit motivul suplimentar de apel invocat de reprezentantul Ministerului Public cu privire la nereținerea dispozițiilor art. 113 Cod penal, în ceea ce privește apelantul - inculpat.
Inculpatul a criticat sentința instanței de fond pentru nelegalitate, cu privire la greșita încadrare juridică dată faptei de către instanța de fond, susținând că, în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, lipsind latura subiectivă, în sensul că nu a intenționat să suprime viața victimei, situație confirmată și de numărul relativ mic de zile pentru îngrijirile medicale acordate victimei, apreciind că încadrarea juridică legală este aceea de vătămare corporală gravă prev de art. 182 alin. 2 Cod penal.
Apelul declarat de Parchet este neîntemeiat și urmează să fie respins, pentru următoarele considerente:
Primul motiv este neîntemeiat, Curtea apreciind că instanța de fond a reținut în mod temeinic incidența dispozițiilor art. 73 lit. b Cod penal, evaluând în mod corespunzător materialul probator administrat în cauză.
Astfel, din declarațiile constante ale inculpatului, dar și din depozițiile martorilor audiați în cauză, inclusiv ale părții vătămate, rezultă că în seara de 10 aprilie 2008, partea vătămată împreună cu trei prieteni, constituiți într-un grup, se aflau lângă imobilul în care locuia inculpatul, staționând la o distanță de aproximativ 5 - 6 metri de fereastra apartamentului inculpatului, ascultând muzică la telefoanele mobile.
Datorită faptului că se înserase, inculpatul le-a solicitat în mod insistent să înceteze activitățile respective sau să se deplaseze la o anumită distanță, astfel încât să nu mai fie deranjat.
Constatând că grupul de tineri persistă în acțiunea de tulburare a liniștii publice, după ce i-au fost adresa injurii și expresii jignitoare, precum și amenințări, inculpatul a sesizat organele de menținere a ordinii, respectiv Poliția Comunitară a mun.
La fața locului s-a deplasat un echipaj de poliție, dar conduita necorespunzătoare a celor patru tineri a continuat să se manifeste, în sensul că au refuzat să prezinte documentele de identitate, situație în care au fost conduși la sediul poliției comunitare, unde au fost sancționați contravențional.
Chiar partea vătămată a fost sancționată, procesul - verbal încheindu-se în jurul orelor 20,30, acestuia aplicându-i-se un avertisment, pentru săvârșirea contravenției prev de art. 2 din Lg. 61/1991.
Din declarațiile constante ale inculpatului, precum și din relatările martorilor audiați în cauză, dar și a părții vătămate, rezultă că grupul de tineri a revenit în același loc cu scopul vădit de a-l șicana pe inculpat, folosind aceleași mijloace de tulburare a ordinii publice, contrariați în mod vădit de acțiunea acestuia de a sesiza organele de menținere a ordinii.
Mai mult, inculpatul susține în mod constant, atât pe parcursul urmăririi penale, dar și al cercetării judecătorești, că partea vătămată, pentru a se răzbuna, a aruncat cu o piatră în geamul de la bucătăria apartamentului inculpatului, care în mod evident a fost șocat de această acțiune.
În atare situație, a pornit în urmărirea tânărului pe care îl identificase, înarmat cu un obiect tăietor - înțepător, la ajuns după parcurgerea unei anumite distanțe și i-a aplicat o lovitură cu cuțitul, provocându-i o plagă înjunghiată toraco-abdominală cu interesare de diafragm stâng și difuz ligament gastro-splenic, hemoperitonei, hemotorax stâng, pentru care s-a intervenit chirurgical.
Pentru leziunile constatate, s-au acordat 17 - 18 zile îngrijiri medicale, în vederea vindecării.
Curtea apreciază, evaluând întregul material probator administrat în cauză, că instanța de fond a reținut în mod corespunzător situația de fapt, fiind incidente dispozițiile art. 73 lit. b Cod penal.
provocării ca o circumstanță legală atenuantă are la bază ideea că acțiunea ilicită a provocatorului constituie cauza infracțiunii săvârși te și că infractorul nu ar fi săvârșit fapta fără existența acțiunii provocatoare, ceea ce conferă un grad mai scăzut de periculozitate al infractorului, cu consecința atenuării răspunderii penale.
În speță, este evident faptul că inculpatul nu ar fi acționat în nici un mod, nici verbal și nici fizic, dacă partea vătămată împreună cu grupul de tineri nu ar fi tulburat liniștea publică în zona în care acesta locuia, iar ulterior, după intervenția organelor de poliție, nu ar fi manifestat acțiuni suplimentare de violență fizică, cu consecințele menționate anterior (filele 133, 134, dosar instanță de fond).
În consecință, se apreciază că în mod legal, cu reținerea corespunzătoare a situației de fapt, instanța a reținut circumstanța legală atenuată prev de art. 73 lit. b Cod penal, primul motiv de apel fiind nefondat.
Și cel de-al doilea motiv de apel cu privire la netemeinicia sentinței, este neîntemeiat.
Curtea constată că prima instanță a făcut o justă individualizare judiciară a pedepsei, reținând circumstanțele reale ale comiterii infracțiunii, persoana infractorului - care este pensionar pentru cauză de boală, nu posedă antecedente penale, având o stare de sănătate precară.
Din raportul de nouă expertiză medico-legală psihiatrică efectuat pe parcursul soluționării cauzei la instanța de fond de către C, Curtea reține că inculpatul a fost internat la Spitalul de Urgență S în perioada 24 iunie - 10 iulie 2008, cu diagnosticul "tulburare depresivă anxioasă întreținută somatic, hipertensiune arterială gradul II", fiind de asemenea reinternat și în intervalul 20 august - 09 septembrie 2008, 18 noiembrie - 28 noiembrie 2008 și 10 - 18 decembrie 2008, constatându-se că suferă de psihoză depresivă, spondiloză cervicală, depresie anxioasă și depresie organică pe fond mixt (toxic și vascular).
De altfel, chiar raportul medico-legal concluzionează în sensul că acesta prezintă o tulburare depresivă pe fond organic, ceea ce justifică pe deplin modalitatea de executare a pedepsei dispusă de instanța de fond - suspendarea acesteia sub supraveghere conform art. 861Cod penal.
Și cel de-al treilea motiv de apel invocat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL OLT este nefondat, Serviciul de Probațiune procedând la stabilirea datelor la care persoana condamnată urmează să se prezinte, în funcție de programul serviciului, deplasările în teren ale consilierilor, dar și situația persoanei condamnate.
În sfârșit, ultimul motiv de apel vizează soluționarea laturii civile, cu referire la despăgubirile civile pentru daune morale, instanța de fond admițând în parte cererea părții civile pentru suma de 10.000 lei.
Curtea apreciază că acordarea daunelor morale s-a făcut în mod corespunzător, raportat la persoana părții vătămate, la atingerea efectivă adusă prestigiului și reputației acesteia de către fapta săvârșită de inculpat, cu reținerea circumstanțelor în care s-a săvârșit fapta și cu contribuția și cu contribuția părții civile la incidentul produs.
Și motivul suplimentar de apel invocat de Ministerul Public cu privire la omisiunea aplicării măsurilor de siguranță prev de art. 113 Cod penal (obligarea la tratament medical), este nefondat, în condițiile în care, în raportul de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit la 09 ianuarie 2009 și nici în cel ulterior, de nouă expertiză medico-legală psihiatrică din 05 mai 2009, ambele efectuate pe parcursul cercetării judecătorești, nu s-a făcut recomandarea luării unei măsuri de siguranță în sensul dispozițiilor art. 113 și următoarele Cod penal.
În apelul declarat de partea vătămată constituită parte civilă, se critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, cu privire la greșita reținere a circumstanței legale atenuante a scuzei provocării prev de art. 73 lit. b Cod penal, la individualizarea judiciară necorespunzătoare făcută de instanță cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului, sub aspectul modalității de executare a acesteia, a aplicării greșite a prevederilor art. 863Cod penal referitor la măsurile de supraveghere stabilite pentru inculpat.
Sub aspectul laturii civile, se critică de asemenea admiterea în parte a cererii privind acordarea de despăgubiri civile pentru daune morale, dar și a omisiunii instanței de a obliga pe inculpat la cheltuieli judiciare efectuate de partea civilă pe parcursul urmăririi penale.
Primele motive sunt identice cu cele invocate de Ministerul Public, Curtea apreciind, pentru considerentele expuse anterior, că în mod temeinic s-a reținut circumstanța legală atenuantă a scuzei provocării și s-a aplicat o pedeapsă neprivativă de libertate.
Pin urmare, ambele motive se constată că sunt nefondate, urmând să fie respinse.
Pentru aceleași considerente expuse anterior, se privește ca nefondat cel de-al treilea motiv de apel vizând nerespectarea prevederilor art. 863Cod penal.
În legătură cu latura civilă, primul motiv de apel este nefondat, Curtea apreciind că suma de 10.-000 lei acordată cu titlu de despăgubiri civile pentru daune morale, este cuantificată în mod corespunzător persoanei părții vătămate, dar și contribuției acestuia la producerea incidentului.
În sfârșit, ultimul motiv de apel este fondat, pe parcursul urmăririi penale, partea vătămată constituită parte civilă fiind asistată de apărător ales, pentru care a achitat onorariul în sumă de 1.000 lei (filele 12, 13 - dosar urmărire penală).
Apelul declarat de inculpat este nefondat, încadrarea juridică dată de actul de sesizare a instanței și însușită de prima instanță fiind legală.
Curtea constată că obiectul vulnerant folosit de inculpat, intensitatea loviturii și zona lezionată pun în evidență intenția inculpatului de a suprima viața victimei, chiar dacă în actul medico-legal nu se consemnează în mod explicit că viața victimei a fost pusă în pericol.
Instanța constată existența intenției directe, concretizată în înarmarea inculpatului cu un obiect să provoace moartea, urmărirea victimei o porțiune însemnată și lovirea acesteia într-o zonă care a determinat o intervenție chirurgicală promptă, în lipsa căreia se putea produce rezultatul letal.
Prin urmare, încadrarea juridică reținută de instanța de fond este legală, apelul declarat de inculpat vizând schimbarea încadrării juridice, fiind nefondat.
Concluzonând, se va dispune admiterea apelului declarat de partea civilă în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod Procedură penală, se va desființa sentința numai sub aspectul laturii civile, în sensul că inculpatul va fi obligat și la plata sumei de 1.000 lei reprezentând onorariu de avocat pe parcursul urmăririi penale.
În baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod Procedură penală, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL OLT și de inculpat, vor fi respinse, ca nefondate.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod Procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de partea civilă împotriva sentinței penale nr. 72 de la 02 iunie 2009, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Olt - Secția Penală.
Desființează sentința apelată, în sensul că obligă inculpatul și la plata sumei de 1.000 lei reprezentând contravaloare onorariu avocat, pe parcursul urmăririi penale.
Respinge apelurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL OLT și inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 72 de la 02 iunie 2009, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Olt - Secția Penală, ca nefondate.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Obligă apelantul - inculpat la 50 lei, cheltuieli judiciare statului.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Ianuarie 2010.
Președinte, Judecător,
- - - - -
Grefier,
- -
Red. jud.: C-tin. -
Jud. fond:
Dact. 3 ex./ - 15.03.2010
Președinte:Constantin MereanuJudecători:Constantin Mereanu, Tamara Carmen Bunoiu
