Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 101/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art.174, 175 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANTA DE APEL
DECIZIA PENALĂ NR.101
Ședința publică de la 27 august 2008
PREȘEDINTE: Liana Balaci JUDECĂTOR 2: Mircea Mugurel Șelea
- - - judecător
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, soluționarea procesului penal având ca obiect apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și inculpatul, împotriva sentinței penale nr.51 din 25 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns apelantul inculpat, în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales și intimata parte civilă.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, instanța din oficiu a adus la cunoștință inculpatului dispozițiile art.378 alin.11Cod pr.penală, referitoare la ascultarea acestuia, iar inculpatul a invocat dreptul la tăcere, astfel încât nemaifiind alte cereri, s-a constatat cauza în stare de judecată și s-a acordat cuvântul.
Reprezentantul Parchetului critică sentința apelată susținând motivele scrise de apel, respectiv faptul că în mod greșit s-a dispus schimbarea încadrării juridice din art.174 Cod penal, rap.la art.175 lit.c Cod penal, în infracțiunea prev.de art.174 alin.1 Cod penal, rap.la art.175 alin.1 lit.c Cod penal, deși în raport de practica Curții de APEL CRAIOVA, se impunea "reîncadrarea faptelor"; de asemenea, a criticat sentința pentru netemeinicie, solicitând majorarea pedepsei aplicată inculpatului, cu consecința înlăturării circumstanțelor atenuante reținute în sarcina acestuia, întrucât se impune acest aspect în raport de atitudinea inculpatului pe parcursul procesului penal, împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta care conferă un grad ridicat de pericol social (inculpatul a aplicat un număr de 32 lovituri victimei), de intensitatea loviturilor aplicate și insistența inculpatului în agresarea victimei, cu precizarea că faptul că inculpatul nu are antecedente penale nu poate constitui singurul motiv pentru reducerea pedepsei sub minimul special; ca motiv suplimentar de apel, reprezentantul parchetului a solicitat aplicarea pedepsei complementare prev.de art.64 lit.a și b Cod penal.
Avocat ales pentru apelantul inculpat, a solicitat în primul rând, respingerea apelului ca nefondat, deoarece din probele existente la dosar nu rezultă că acesta i-ar fi aplicat victimei un număr de 32 lovituri, așa cum s-a susținut de către reprezentantul parchetului, ci numai două palme, iar aceasta aflându-se în stare avansată de ebrietate, a căzut și s-a lovit de spătarul fotoliului; ca urmare, se solicită admiterea apelului inculpatului, desființarea sentinței penale și pe fond, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat în infracțiunea prev.de art.183 Cod penal, deoarece inculpatul se află în culpă în ceea ce privește moartea victimei, culpă care nu se suprapune peste intenția sa inițială de a lovi victima, din probe rezultând cu certitudine că acesta nu a avut intenția de a ucide victima, ci numai a îmbrâncit-o, iar aceasta prin cădere și-a provocat leziunile constatate în actul medico-legal; s-a criticat de asemenea, sentința sub aspectul cuantumului pedepsei aplicată inculpatului, precizându-se că este prea ridicată în raport de circumstanțele personale ale acestuia, respectiv lipsa antecedentelor penale și faptul că nu este cunoscută ca o persoană cu comportament violent.
În replică, reprezentantul Parchetului a solicitat respingerea apelului inculpatului ca nefondat, cu precizarea că în cauză nu sunt întrunite elementele infracțiunii prev.de art.183 Cod penal, intenția inculpatului de a ucide victima rezultând din modul de săvârșire a faptei, din multitudinea loviturilor aplicate și intensitatea acestora.
Avocat ales pentru apelantul inculpat menționează în replică că leziunile constatate la victimă s-au produs întrucât, așa cum am arătat mai sus, aceasta a căzut și s-a zbătut, lovindu-se de diferite obiecte.
Intimata parte civilă lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța în cauză.
Apelantul inculpat având ultimul cuvânt, precizează că victima se afla în stare de ebrietate, iar acesta i-a aplicat numai două palme, după care a îmbrâncit-o, iar ulterior a găsit-o în baie, arătând de asemenea, că în urmă cu circa 2 săptămâni înaintea decesului victimei, aceasta a căzut în timp ce se afla la țară, provocându-și anumite leziuni.
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA
Asupra procesului penal de față,;
Constată că prin sentința penală nr.51 din 25 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul O l t, s-a dispus astfel:
În baza art.174 alin.1 și art.175 alin.1 lit. Cod penal, a condamnat pe inculpatul - fiul lui și, născut la data de 19 septembrie 1966 în municipiul S, județul O, cetățean român, studii 10 clase, muncitor, căsătorit, are un copil minor, fără antecedente penale, cu domiciliul în municipiul S, str.- -,.30,.B,.3,.13, județul O, CNP -, în prezent arestat în Penitenciarul d e Maximă Siguranță C, la 9 ani închisoare cu aplicația art.74 alin.1 lit.a rap.la art.76 alin.1 lit.a Cod penal.
În baza art.76 alin.3 Cod penal, a înlăturat pedeapsa complementară de interzicere de drepturi.
În baza art.71 alin.1-3 od penal a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a și b Cod penal pe timpul detenției.
În baza art.88 alin.1 Cod penal a dedus din pedeapsa principală a închisorii timpul reținerii și arestării preventive cu începere din 18 octombrie 2007.
În baza art.350 alin.1 Cod pr.penală, a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
S-a luat act că în ședința din 22 aprilie 2008 s-a respins ca nefondată cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice în aceea prevăzută de art.183 Cod penal.
De asemenea, s-a luat act că în aceeași ședință s-a dispus schimbarea încadrării juridice din art.174-175 lit.c Cod penal, în aceea prevăzută de art.174 alin.1 și art. 175 alin.1 lit.c Cod penal.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 150 lei lunar cu titlul de despăgubiri prin obligație periodică către partea civilă, domiciliată în S,-,.30,.3,.13, jud. O și reședința în comuna, jud. O, asistat de bunicii săi și, domiciliați în comuna, sat, jud. O, cu începere de la 18.10.2007, data decesului victimei și până la majoratul acestei părți și la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către stat, incluzând onorariul de avocat din oficiu către Baroul O l t, avansat în legătură cu verificarea arestării preventive la primirea dosarului.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Prin rechizitoriul cu nr.572/P/2007 din 23.11.2007 emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olta fost trimis în judecată inculpatul pentru comiterea faptei de omor calificat prev. de art. 174 alin. 1 și art. 175 alin. 1 lit. c
La data de 18.10.2007 a decedat victima ca urmare a actelor de agresiune comise de către inculpatul care a produs acesteia mai multe leziuni la nivel capului și feței ce au fost urmate de moartea victimei.
Pe rolul Tribunalului Olts -a format dosarul cu nr- în care s-a procedat la cercetarea judecătorească a faptei penale prin ascultarea inculpatului, a martorilor și prin emiterea avizului de către Comisia Superioară de Medicină Legală din cadrul IMNL Minovici B, în coroborare cu dosarul de urmărire penală.
Pe baza probelor administrate în cauză, s-a reținut situația de fapt în sensul că inculpatul era căsătorit cu victima, că din această căsătorie a rezultat un fiu și anume și că inculpatul de circa 21 ani a lucrat ca muncitor la Stația CFR Pitești folosind trenul ca mijloc de deplasare la locul de muncă. În acest sens, se reține că zilnic inculpatul pleca dimineața în jurul orei 3,30 la serviciu și revenea în jurul orei 17,00, în condițiile în care victima deși nu mai avea serviciu de o perioadă mare de timp, se ocupa de treburile gospodărești, de menaj și de întreținerea soțului și fiului său.
In ce privește conduita victimei, s-a reținut că aceasta pe fondul unei schimbări de comportament determinată de decesul mamei sale în anul 2005, a început din acest an să consume în mod excesiv băuturi alcoolice. Se mai constată că în scopul procurării de băuturi alcoolice, victima folosea veniturile salariale realizate de către inculpat iar în cazul în care nu îi ajungeau chiar se împrumuta pe la vecini, ori, cumpăra pe datorie care era apoi achitată din salariu de către inculpat. Este de reținut că situația arătată a determinat devieri de comportament victimei, care pe fondul consumului de băuturi alcoolice, a început să nu se mai ocupe în măsură suficientă de menajul familiei, ori a devenit suspicioasă cu privire la conduita inculpatului pe care îl acuza că ar întreține relații extraconjugale.
În anumite situații, totuși, se reține că inculpatul consuma alături de victimă astfel de băuturi fără însă ca acesta să depășească limite care să conducă la stări ce să influențeze comportamentul său. Așa s-a întâmplat în data de 17.10.2007, seara, când au revenit acasă de la supermarketul Plus din cartierul Roșie din S, cu care ocazie inculpatul a băut vin dintr-o sticlă de 2. alături de victimă. Apoi se reține că victima s-a așezat pe fotoliu deoarece intenționa să urmărească un film serial, fapt care a determinat ca între aceasta și inculpat să izbucnească o ceartă legată de pretenția celui din urmă de a viziona un meci de fotbal. Întrucât nici inculpatul și nici victima nu au înțeles să cedeze spre a permite celuilalt vizionarea programului dorit, cearta a continuat iar pe acest fond inculpatul i-a aplicat victimei lovitură cu palma în zona bărbiei și apoi alte două lovituri în zona feței, după care văzând că inculpatul se ridică având intenția de a-și lua telefonul mobil și ceasul, aceasta s-a ridicat la rândul său. Observând acest lucru, inculpatul a aplicat victimei mai multe lovituri cu picioarele în zona abdomenului cât și în zona hemitoracelui stâng, loviturile aplicate în aceste din urmă zone au fost de intensitate ridicată deoarece au produs printre alte leziuni, ruptură de splină și hemoragie internă abdominală ca și fracturi costale.
Victima ca urmare a agresiunii și-a pierdut cunoștința. În continuare, inculpatul se reține că a părăsit încăperea în care se afla victima și a mers în sufragerie unde a dormit alături de fiul său care nu a fost de față la incident. Victima și-a revenit câteva momente din starea sa, astfel că s-a putut deplasa la toaletă unde ca urmare a leziunilor a căzut în baie lângă toaletă, decedând.
S-a mai reținut că atunci când s-au trezit inculpatul și cu fiul său au găsit victima în starea menționată, apoi au ridicat-o din baie și au transportat-o în dormitor, lăsând-o întinsă pe covor.
După ce s-a prezentat un medic de la serviciul ambulanță, acesta a constatat decesul victimei.
Cu privire la leziunile și traumatismele victimei s-a întocmit raportul de constatare medico legală de autopsie cu nr. 332/A/29.10.2007 al Serviciului de Medicină Legală ce a fost avizat de către Comisia de Control și Avizare a IML C care a concluzionat că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat hemoragiei interne, consecință a unui politraumatism cu ruptură de splină. In privința mecanismului agresiunii, se arată că leziunile victimei au fost produse prin lovire cu pumnii, picioarele, cădere și compresiune cu degetele și au legătură directă și necondiționată cu cauza morții iar alcoolemia victimei a fost stabilită ca fiind de 2,30 gr.% S-a reținut că acest act medico legal a fost avizat și de către INML Minovici - Comisia Superioară de Medicină Legală cu nr. E-.
Situația de fapt a fost dovedită cu declarația inculpatului care relatează discuția care a avut-o cu victima, care a degenerat în ceartă dar și loviturile pe care i le-a aplicat cu palma în zona bărbiei și peste față în coroborare cu cea a martorului, fiul victimei, cu privire la starea în care a fost găsită victima dimineața. De asemenea, au acest caracter de probă concludentă relatările martorului, care prezintă conduita inculpatului cu ocazia reconstituirii efectuată de organele de urmărire penală referitoare la împingerea și palmele aplicate ca și acelea ale martorului în legătură cu aceeași reconstituire, cu care ocazie prezintă modul în care inculpatul a arătat cum i-a dat victimei două lovituri cu palmele și una cu piciorul. În privința acestui din urmă martor, s-au reținut relatările cu privire la cauza imediată a incidentului legat de neînțelegerea dintre cei doi privind vizionarea programului TV. Același caracter îl are și proba rezultând din declarația martorului G care a prezentat cu ocazia aceleași reconstituiri modalitatea în care inculpatul a arătat cum a aplicat o lovitură de jos în sus victimei cu piciorul în zona costală dreaptă dar și cu privire la neînțelegerea în legătură cu vizionarea programului TV. Toate aceste probe s-a apreciat că se coroborează cu cele menționate în raportul de constatare medico-legală amintit ce consemnează leziunile și vătămările menționate mai sus produse victimei, dar și mecanismul acestora și anume lovirea cu și de corpuri dure - pumni, picioare, între alte cauze privind căderea și compresiunea cu degetele.
Susținerea că loviturile aplicate victimei de către inculpat au fost de intensitate redusă și nu au fost de natură să producă decesul, s-a apreciat ca neîntemeiată deoarece în raport de urmările materiale înregistrate constând în leziuni ale victimei, inculpatul nu numai că a avut posibilitatea să-și dea seama de acest rezultat grav dar în raport de starea și situația sa personală, în mod efectiv și-a reprezentat această urmare pe care chiar dacă nu a urmărit-o, a acceptat-o în ce privește producerea sa. In acest sens zona vizată prin loviturile aplicate, pluralitatea acestora, mijlocul folosit la agresiune și anume pumnii și picioarele ca și tăria acestor lovituri ce au fost de natură să producă atât fracturi costale,hemoragie internă cât și ruptură de splină, sunt tot atâta elemente care conduc la concluzia că inculpatul și-a dat seama de faptul că actele sale violente pot produce decesul victimei. Nu numai că este realizată latura intelectivă a vinovăției inculpatului în aceste condiții dar în raport de conduita sa, s-a constatat că acesta sub aspectul voinței, în mod implicit, a vizat scopuri ilicite pe care chiar dacă nu le-a urmărit în mod expres, le-a acceptat în ce privește producerea lor. Pe de altă parte, nu se poate accepta drept cauză a leziunilor în baza cărora a rezultat decesul victimei căderea acesteia,mai întâi în dormitor unde a fost agresată și apoi în baie, întrucât caracteristicile locurilor nu permiteau un impact violent. În concret în dormitor victima nu putea să cadă decât pe obiecte ( fotoliu tapițat ori covor)ce atenuau efectele impactului iar în baie, în raport de poziția în șezut în care a fost găsită dimineața, rezultă că nici nu se pune problema unei loviri de obiecte (pasivă).
În drept, fapta comisă de inculpat a fost încadrată în prevederile infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. 1 și art. 175 lit. c Cod penal Solicitarea inculpatului de schimbarea încadrării juridice în aceea prevăzută de art. 183 Cod penal privind infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte s-a apreciat ca neîntemeiată.
Argumentul a fost acela că în raport de conduita sa, ținând seama de elementele de fapt de mai sus referitoare la mecanismul producerii agresiunii, ce a avut ca rezultat decesul victimei. În nici un caz nu se poate accepta că față de acest rezultat grav, atitudinea psihică inculpatului este doar sub forma culpei și că astfel s-ar pune problema praeterintenției atâta timp cât vinovăția sub forma intenției privește și rezultatul mai grav. In legătură cu această cerere de schimbare a încadrării juridice se va lua act că în ședința de judecată din 22.04.2008 s- dispus respingerea ca nefondată.
Se constată că în ședința de judecată s-a dispus în baza art. 334 schimbarea C.P.P. de încadrare juridică din aceea prev. de art. 174-175 lit. c Cod penal în aceea menționată mai sus. Întrucât în fapt această operațiune reprezintă o precizare a alineatelor la care se referă încadrarea juridică, considerăm că în speță drepturile procesuale ale inculpatului au fost respectate prin punerea în discuție a acesteia și prin aducerea ei la cunoștință conform prevederilor art. 6 alin. 3 și C.P.P. art. 6 pct. 3 din CEDO. Chiar dacă nu s-a pus în vedere dreptul de a cere amânarea cauzei, se constată că nu se pune problema unei neregularități care să fie sancționată cu nulitatea prevăzută de art. 197 alin. 2 ca C.P.P. și de art. 197 alin. 4 teza ultimă cpp privind neregularitățile ce se iau în considerare din oficiu. În privința acestei neregularități, se constată că a fost confirmată de către chiar inculpat, care asistat de apărător nu a invocat-o în condițiile art. 197 alin. 4 teza I atâta C.P.P. timp cât nu a fost invocată în cursul efectuării actului. În ce privește constatarea că această neregularitate privind faptul că nu s-a pus în vedere dreptul de a cere amânarea cauzei, nu constituie una ce impune anularea actului pentru aflarea adevărului și justa soluționare cauzei conform art. 197 alin. 4 teza ultimă este C.P.P. argumentul că prin această operațiune nu s-a adus practic nici un fel de vătămare a drepturilor procesuale ale inculpatului atâta timp cât s-a urmărit ca în drept să se precizeze alineatele la care se face referire în încadrarea juridică corespunzătoare a faptei, înlăturându-se niște lipsuri din dispozitivul rechizitoriului sub acest aspect pentru care s-au depus precizările aflate la fila 67 de către Parchetul de pe lângă Tribunalul O l Aceiași constatare se impune și în ce privește obligația de punere în vedere a dreptului de a cere lăsarea cauzei mai la urmă pentru aceleași argumente dar și pentru faptul că la momentul strigării dosarului aceasta era ultima cauză spre judecată având numărul de ordine 5 pe lista de roluri de la completul 4 () Se va lua act că în aceeași ședință s-a dispus schimbarea încadrării juridice din art. 174, art. 175 lit. c în aceea prevăzută de art. 174 alin. 1 și art. 175 alin. 1 lit. c
La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere criteriile prev. de art. 72 atât cu caracter real cât și personal, incluzând între acestea din urmă lipsa antecedentelor penale. Această din urmă împrejurare a condus la concluzia că inculpatul are vocație la circumstanța atenuantă prev. de art. 74 alin. 1 lit. a având la bază conduita bună a acestuia anterior comiterii infracțiunii. In vederea realizării scopului pedepsei prin nivelul acesteia, se impune ca în cauza de față să se facă aplicația prevederilor cu caracter dispozitiv ale art. 74 alin. 1 lit. a și să se recunoască drept circumstanță atenuantă împrejurarea menționată.
În baza art. 76 alin. 3 ca efect al acestei circumstanțe atenuante s-a înlăturat pedeapsa complementară de interzicere de drepturi.
În baza art. 71 alin. 1 - 3 s-au interzis inculpatului cu titlul de pedeapsă accesorie drepturile prev. de art. 64 alin. 1 llit. a și b pe timpul detenției.
În ce privește pedeapsa accesorie de interzicere a dreptului de a alege prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza I s-a dispus să fie aplicată și aceasta deoarece comiterea unei infracțiuni de omor, în mod obligatoriu impune această interdicție pe baza argumentului că prin natura sa această infracțiune vizează o valoare esențială ocrotită de ramura dreptului penal și anume viața. In acest sens se constată că nu își găsește aplicație jurisprudența CEDO prin hotărârea din 30 martie 2004 în cauza Hirst contra Marii Britanii cu privire la excluderea dreptului de a alege din obiectul acestei pedepse accesorii pentru argumentul menționat mai sus.
În baza art. 88 alin. 1 Cod penal, s-a dedus timpul reținerii și arestării preventive, iar în baza art. 350 alin. 1 Cod pr.penală, s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului întrucât sunt îndeplinite în continuare condițiile prev. de art. 148 alin. 1 lit. f care au stat la baza luării măsurii, apreciindu-se că este dovedită condiția pericolului concret pentru ordinea publică al lăsării în libertate a inculpatului pe baza gradului deosebit de ridicat de pericol social al infracțiunii de omor calificat în raport de valoarea socială ocrotită în mod special de către legiuitor atâta timp cât vizează viața persoanei.
Sub aspectul laturii civile a procesului s-a constatat că, deși partea vătămată a declarat că nu se constituie parte civilă și nu are nici o pretenție împotriva inculpatului, totuși, instanța în baza obligațiilor impuse de art. 17 alin. 1 a C.P.P. exercitat din oficiu acțiunea având ca obiect ocrotirea drepturilor civile ale acestuia ținând cont de faptul că acesta este în vârstă de 17 ani și are capacitate de exercițiu restrânsă la data comiterii faptei iar inculpatului îi revenea obligația de întreținere în cadrul instituției ocrotirii părintești față de fiul său.
Ținând cont de nevoile de întreținere ale minorului, prin raportare la veniturile prezumate ale inculpatului, s-a constatat că obligarea acestuia din urmă la plata unei sume de 150 lei lunar, cu începere de la data decesului victimei și până la majoratul acestei părți, este de natură să asigure acoperirea prejudiciului viitor dar cert al acesteia.
S-a reținut că în vederea ocrotirii acestei părți vătămate având capacitate de exercițiu restrânsă, s-a luat măsura de plasament al acesteia la bunicii paterni de către Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și inculpatul, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Astfel, parchetul a critică sentința apelată pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând faptul că în mod greșit s-a dispus schimbarea încadrării juridice din art.174 Cod penal, rap.la art.175 lit.c Cod penal, în infracțiunea prev.de art.174 alin.1 Cod penal, rap.la art.175 alin.1 lit.c Cod penal, deși în raport de practica Curții de APEL CRAIOVA, se impunea "reîncadrarea faptelor"; de asemenea, a criticat sentința pentru netemeinicie, solicitând majorarea pedepsei aplicată inculpatului, cu consecința înlăturării circumstanțelor atenuante reținute în sarcina acestuia, întrucât se impune acest aspect în raport de atitudinea inculpatului pe parcursul procesului penal, împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta care conferă un grad ridicat de pericol social (inculpatul a aplicat un număr de 32 lovituri victimei), de intensitatea loviturilor aplicate și insistența inculpatului în agresarea victimei, cu precizarea că faptul că inculpatul nu are antecedente penale nu poate constitui singurul motiv pentru reducerea pedepsei sub minimul special; ca motiv suplimentar de apel, reprezentantul parchetului a solicitat aplicarea pedepsei complementare prev.de art.64 lit.a și b Cod penal.
Apelantul inculpat, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale și pe fond, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat în infracțiunea prev.de art.183 Cod penal, deoarece se află în culpă în ceea ce privește moartea victimei, culpă care nu se suprapune peste intenția sa inițială de a lovi victima, din probe rezultând cu certitudine că acesta nu a avut intenția de a ucide victima, ci numai a îmbrâncit-o, iar aceasta prin cădere și-a provocat leziunile constatate în actul medico-legal; a criticat de asemenea, sentința sub aspectul cuantumului pedepsei aplicată, precizându-se că este prea ridicată în raport de circumstanțele personale ale acestuia, respectiv lipsa antecedentelor penale și faptul că nu este cunoscută ca o persoană cu comportament violent.
Apelul parchetului este fondat, iar apelul inculpatului este nefondat, pentru următoarele considerente:
Analizând hotărârea atacată pe baza lucrărilor și materialului aflat la dosarul cauzei, se constată că prima instanță a reținut o situație de fapt exactă, bază pe un material probatoriu concludent și just apreciat, în baza căruia fapta inculpatului a fost încadrată juridic în mod legal în prevederile infracțiunii de omor calificat, prev.de art.174 alin.1 Cod penal, art.175 alin.1 lit.c Cod penal.
Susținerea apelantului inculpat, în sensul că fapta săvârșită de către acesta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte, prev.de art.183 Cod penal, astfel încât se impunea schimbarea încadrării juridice în această faptă, este nefondată.
Astfel, infracțiunea prev.de art.183 Cod penal, se caracterizează din punct de vedere obiectiv printr-o vătămare integrității corporale sau sănătății victimei, urmată de moartea acesteia, iar din punct de vedere subiectiv prin intenții directe sau indirectă în ceea ce privește vătămarea integrității corporale sau a sănătății și, prin culpă în ceea ce privește rezultatul mai grav care a survenit (moartea celui lovit).
Așadar, omorul se deosebește de infracțiunea prev.de art.183 Cod penal, prin latura sa subiectivă; dacă în cazul omorului făptuitorul acționează cu intenție directă sau indirectă de a ucide, în cazul infracțiunii prev.de art.183 Cod penal, el acționează, așa cum am arătat cu intenția de a lovi sau a vătăma integritatea corporală sau sănătatea victimei, moartea acesteia fiind un rezultat care depășește intenția sa.
Într-o astfel de situație, pentru încadrarea juridică corectă a faptei, de cea mai mare însemnătate este determinarea poziției psihice cu care a acționat inculpatul, cu precizarea că în situația în care a acționat cu intenția directă sau indirectă de a ucide, fapta sa constituie infracțiunea de omor.
În cauza de față, inculpatul și victima aflându-se în domiciliul lor, iar aceasta din urmă în stare avansată de ebrietate, s-au certat, inculpatul reproșându-i faptul că victima consuma alcool cantități mari, iar la un moment dat, inculpatul a aplicat victimei mai multe lovituri cu pumnii la nivelul feței și corpului, până când aceasta a căzut peste fotoliu, acesta continuând să o lovească cu picioarele în zona abdominală, provocându-i leziuni traumatice, care au condus la decesul victimei.
Aplicarea unui număr mare de lovituri de către inculpat victimei în zona abdominală, care a condus la producerea unui politraumatism, ruptură de splină, invederează că rezultatul letal, deși nu a fost urmărit, a fost acceptat de către inculpat, motiv pentru care existând intenția indirectă a acestuia de a ucide, în sarcina sa nu se poate reține infracțiunea prev.de art.183 Cod penal, ci aceea de omor calificat.
Este nefondată și susținerea parchetului conform căreia în mod greșit prima instanță a procedat la schimbarea încadrării juridice, din art.174, 175 lit.c Cod penal, în infracțiunea prev.de art.174 alin.1 Cod penal și art.175 alin.1 lit.c Cod penal, deși se impunea în raport cu practica Curții de Apel "reîncadrarea faptei", întrucât în raport de dispozițiile legale, dacă în cursul judecății se consideră că încadrarea juridică fată faptei prin actul de sesizare nu este corectă, urmează a se proceda la schimbarea încadrării juridice, singura operațiune care se poate dispune în acest sens în raport de prevederile legii penale în vigoare.
Reținând vinovăția inculpatului pentru infracțiunea de omor calificat, prima instanță a dispus condamnarea acestuia, iar la individualizarea judiciară a acesteia s-a orientat la un cuantum al pedepsei care să aibă drept consecință, recuperarea inculpatului în raport de circumstanțele personale ale acestuia, cât și de împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta (inculpatul este infractor primar, iar între acesta și victimă existau numeroase incidente în ultima perioadă, datorită faptului că aceasta consuma în mod excesiv alcool, la data decesului având o alcoolemie de 2,30 gr.%0, conform buletinului toxicologic nr.267/2007).
Ceea ce contează în esență este ca pedeapsa aplicată să aibă acea forță care să-i arate inculpatului că a greșit, să-l determine la reflecție și să stimuleze la el dorința ca pe viitor să aibă o conduită corectă, pedeapsa netrebuind percepută de inculpat ca o răzbunare din partea societății pentru că a greșit.
O astfel de pedeapsă poate fi corectivă numai dacă ține seama de natura morală a omului și de capacitatea sa de a-și analiza faptele, astfel încât va proceda în sensul majorării pedepsei, așa cum s-a solicitat de către parchet sau a reducerii acesteia, așa cum s-a solicitat de către inculpat, ar însemna ca pedeapsa să nu-și atingă finalitatea înscrisă în dispozițiile art.52 Cod penal.
Apelul declarat de parchet este însă fondat sub aspectul dispoziției din hotărârea apelată privind "înlăturarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor", întrucât deși legea prevede că în situația în care există circumstanțe atenuante, pedeapsa complementară privativă de drepturi prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, poate fi înlăturată,în cauza de față, în raport cu gravitatea faptei săvârșită de inculpat și urmarea produsă, se impune aplicarea unei pedepse complementare pe o durată de 3 ani, constând în interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a și b Cod penal.
În raport de aceste considerente, apelul declarat de parchet este fondat, astfel încât în baza art.379 pct.2 lit.a Cod pr.penală, se va admite, se va desființa în parte sentința sub aspectul laturii penale, în sensul că se va înlătura dispoziția referitoare la înlăturarea pedepsei complementare a interzicerii de drepturi și se va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prev.de art.64 lit.a și b Cod penal, pe o durată de 3 ani, menținându-se celelalte dispoziții din sentința apelată.
Pentru aceleași considerente, în baza art.379 pct.1 lit.b Cod pr.penală, apelul declarat de inculpat va fi respins ca nefondat.
În baza art.381 alin.1 Cod pr.penală, se va deduce din pedeapsa aplicată timpul de arestare scurs după pronunțarea hotărârii atacate cu apel, respectiv de la 25 aprilie 2008, la zi și întrucât subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii preventive, se va dispune menținerea acestei măsuri față de inculpat.
Din oficiu, în limitele caracterului devolutiv al căii de atac de față, se reține legalitatea și temeinicia celorlalte rezolvări juridice adoptate de prima instanță.
În baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, apelantul inculpat va fi obligat la 60 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul O l t, împotriva sentinței penale nr.51 din 25 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, privind pe inculpatul.
Desființează în parte sentința sub aspectul laturii penale.
Înlătură dispoziția din sentința apelată referitoare la "înlătură pedeapsa complementară de interzicere de drepturi".
Aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a și b Cod penal pe durata de 3 ani.
Menține celelalte dispoziții din sentința apelată.
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul, deținut în C, împotriva aceleiași sentințe penale.
Deduce din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv de la 25 aprilie 2008 la zi și menține starea de arest a inculpatului.
Obligă inculpatul la plata sumei de 60 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare pentru părțile prezente și de la comunicare pentru inculpatul arestat.
Pronunțată în ședință publică de la 27 august 2008.
- - - - -
Grefier,
- -
Red.jud.LB
Gh.
PS/4.09.2008
Președinte:Liana BalaciJudecători:Liana Balaci, Mircea Mugurel Șelea
