Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 101/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALAL SI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 101/A/2009
Ședința publica din 22 octombrie 2009
Instanța compusa din
PREȘEDINTE: Luminița Hanzer JUDECĂTOR 2: Vasile Goja
JUDECATOR: - -
GREFIER: - --
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ reprezentat prin procuror
S-a luat spre examinare apelul declarat de revizuientul, deținut în Penitenciarul Gherla împotriva sentinței penale nr. 96 din 2 septembrie 2009 Tribunalului Bistrița N.
La apelul nominal se prezintă revizuientul, în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat din cadrul Baroului C, cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, revizuientul personal declară că își retrage apelul promovat în cauză, solicitând a se lua act de poziția sa procesuală exprimată oral în ședință.
Instanța a procedat la luarea unei declarații revizuientului cu privire la poziția procesuală exprimată oral, cele declarate fiind consemnate în procesul-verbal atașat dosarului cauzei.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru revizuient solicită a se lua act de retragerea apelului declarat de acesta, cu stabilirea onorarului avocațial plătibil din fondul Ministerului Justiției.
Reprezentantul Parchetului solicită a se lua act de retragerea apelului formulat de către revizuient.
Revizuientul, având cuvântul, solicită a se lua act de retragerea apelului pe care l- formulat.
CURTEA
Deliberând reține că prin sentința penală nr. 96 din 2 septembrie 2009 Tribunalului Bistrița N, n temeiul art. 406 al. 4 .proc.pen. s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de revizuire formulată de condamnatul revizuient, fiul lui și, născut la data de 26.03.1954, CNP.-, domiciliat în de, nr. 157, jud. B N, în prezent aflat în Penitenciarul Bistrița, cu privire la revizuirea sentinței penale nr. 42/F/2008 a Tribunalului Bistrița N.
A fost obligat revizuientul să plătească cheltuieli judiciare în favoarea statului în cuantum de 210 lei, cheltuieli ce includ și onorarul apărătorului din oficiu în sumă de 200 lei care au fost suportate din fondurile.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că revizuientul a solicitat revizuirea sentinței penale nr.42/2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dos.nr.3/2007, prin care s-a dispus condamnarea sa la pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a,b,c pen. cu motivarea că nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat, susținând, în esență că, pentru dovedirea nevinovăției sale se impune completarea probațiunii cu efectuarea unei reconstituiri a faptei, efectuarea unei expertize medico-legale a părții vătămate, pentru a se face dovada că nu a trecut cu autoturismul peste aceasta, reaudierea martorilor audiați în cauză, deoarece, în aprecierea sa aceștia au dat declarații mincinoase, audierea martorului Aurar (aflat în prezent în Penitenciarul Bistrița ) și reaudierea martorului.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin Sentința penală nr. 42/F/22.02.2008 a Tribunalului Bistrița -N pronunțată în dosarul penal nr- (definitivă prin Decizia penală nr.50/A/1.04.20087 a Curții de APEL CLUJ, ca urmare a respingerii ca nefondat a apelului revizuientului), s-a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat prev.de art.20 rap.la art. 174 .pen. și art. 175 lit."i" C.pen. la pedeapsa de 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit."a,b,c" C.pen. și respectiv la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de conducere a unui autovehicul având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 gr %o prev.de art. 79 alin.1 din OUG nr. 195/2002, fiind contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit."a,b,c" C.pen.
S-a menținut starea de arest preventiv a revizuientului, iar din pedeapsa aplicată s-a dispus deducerea perioadei executate, de la 22.10.2006 la zi, totodată făcându-se aplicarea dispozițiilor art.71 rap.la art. 64 lit."a,b,c" C.pen.
Tribunalul a reținut că, pe fondul unor neînțelegeri mai vechi determinate de înfierea părții vătămate de către unchiul revizuientului (fratele mamei acestuia), în seara zilei de 21.10.2006 după ce revizuientul a parcat autoturismul taxi pe care îl conducea, pe șosea, în fața Barului "" din localitatea de, județul B-N, și apoi a consumat băuturi alcoolice, la plecare urcându-se la volanul autoturismului marca Solenza. Văzând-o pe partea vătămată aflată în stare de ebrietate, inițial între aceștia a avut loc o altercație, după care partea vătămată a intrat în bar. Întrucât era ora închiderii, aceasta a fost refuzată de către barmană, însă la un moment dat partea vătămată a ieșit din acel bar, coborând câteva trepte cu intenția de a intra în magazinul aflat în același corp de clădire.
Apoi, în aceste împrejurări, revizuientul aflat în stare de ebrietate (1,20 gr %o) a chemat-o pe partea vătămată în stradă, însă aceasta coborând de pe scări și făcând câțiva pași spre șosea doar i-a spus revizuientului să meargă acasă, după care s-a întors cu spatele și s-a îndreptat spre magazin. Cu toate acestea, profitând de situația creată precum și de faptul că partea vătămată s-a aflat în stare de ebrietate, revizuientul a pornit motorul autoturismului, l-a ambalat puternic și apoi a pornit în urmărirea acesteia, trecând din șosea peste podețul de pe marginea drumului, lovind-o și strivind-o de peretele barului. După aceea, deși partea vătămată a căzut, fiindu-i fracturate picioarele și a strigat după ajutor, revizuientul s-a deplasat cu autoturismul înapoi, totodată repetând manevra încă de 2-3 ori, de fiecare dată trecând cu mașina peste partea vătămată (revizuientul încetând agresiunea doar în momentul în care autoturismul s-a blocat în șanțul ce desparte șoseaua de terasa din fața barului). Apoi, din mașină a luat un cuțit, a coborât de la volan, dar sosind la fața locului organele de cercetare penală, a predat cuțitul unui lucrător de poliție. Ulterior, partea vătămată a fost transportată la spital, unde a fost reanimată și salvată de la moarte.
Prin raportul de expertiză medico-legală întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală B-N, s-a concluzionat că partea vătămată a suferit leziuni corporale vindecabile în 135-140 zile de îngrijiri medicale, soldate cu pierderea totală a capacității de muncă pe o durată de 6 luni de la producerea lor, iar pentru viitor au cauzat o scădere permanentă a capacității de muncă cu 30-35 %, neîncadrabilă într-un grad de invaliditate;că leziunile respective întrunesc caracteristicile medico-legale ale punerii în primejdie a vieții și că acestea s-au putut produce prin comprimare repetată între două planuri dure, posibil elemente ale unui autoturism și zidul unei clădiri sau/și sol și lovire, cădere.
În consecință, raportat la circumstanțele în care a fost comisă fapta, mijloacele prin care a fost săvârșită și stăruința revizuientului de a suprima viața părții vătămate (factori relevanți care caracterizează intenția de a ucide) instanța a reținut în sarcina acestuia săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, totodată respingându-se cererea acestuia de schimbare a încadrării juridice a faptei în infracțiunea de vătămare corporală gravă, reținându-se și că pe fondul stării conflictuale dintre familiile acestora, existentă cu mult timp înainte de comiterea faptei, revizuientul chiar s-a și exprimat în sensul uciderii acesteia.
S-a concluzionat că revizuientul a comis fapta cu intenția directă de a ucide având în vedere faptul că a trecut de mai multe ori cu mașina peste partea vătămată, care încă de la prima lovitură a rămas imobilizată la pământ,de asemenea acesta întrerupându-i activitatea infracțională doar atunci când autoturismul a alunecat în șanț, deci independent de voința lui.
Instanța a înlăturat cererea revizuientului de a se reține în sarcina sa starea de provocare prev.de art. 73 lit."b" C.pen. cu motivarea că în cauză nu s-a dovedit faptul că acesta a comis fapta sub imperiul unei puternice tulburări cauzată de partea vătămată, reținându-se că apărările revizuientului în sensul că nu a trecut nici o dată cu mașina peste partea vătămată ci doar că a lovit-o când a trecut podețul de la bar, sunt infirmate prin probele administrate în cauză, mai mult în cauză dovedindu-se că după ce s-au certat, revizuientul a rămas în autoturism și după ce partea vătămată a ieșit din bar, a lovit-o prin surprindere în mod repetat cu mașina.
De asemenea, s-a mai reținut că în cauză nu s-a dovedit nici faptul că anterior partea vătămată l-ar fi lovit cu capul pe revizuient, sau că aceasta ar fi încercat să-l lovească cu o bancă rabatabilă, motivându-se și că, chiar dacă partea vătămată l-ar fi lovit prin geamul întredeschis al mașinii, această împrejurare nu a fost de natură să creeze revizuientului o emoție sau o puternică tulburare, fiind eventual, doar un pretext pentru revizuient de a se răzbuna pe partea vătămată cu care era în relații de dușmănie.
În apel, revizuientul și-a reiterat cererea de a se reține în sarcina sa starea de provocare prev.de art. 73 lit."b" C.pen. însă și instanța de control judiciar a motivat că în cauză nu s-a dovedit faptul că revizuientul a acționat sub imperiul unei puternice provocări din partea părții vătămate, reținând că starea conflictuală veche dintre părți nu îndeplinește condițiile stării de provocare, precum și faptul că în cauză prin nicio probă nu s-a confirmat că anterior comiterii faptei, revizuientul ar fi fost lovit sau agresat de către partea vătămată, etc.
Cererea de revizuire formulată de revizuientul împotriva sentinței prin care s-a dispus condamnarea sa este neîntemeiată, astfel că a fost respinsă, în baza art.406 al.4 C.proc.pen. întrucât nu au fost evidențiate fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei și nu a fost învederat vreunul din motivele de revizuire expres și limitativ prevăzute de lege ( art.394 al. 1 lit.a-e C.proc.pen.), aspectele invocate de revizuient fiind analizate de instanța de fond și de cea ierarhic superioară, în cadrul instrumentării dosarului în căile de atac.
S-a reținut că probațiunea administrată pe întreg parcursul procesului penal este completă, de natură a conduce, fără echivoc la o justă soluționare a cauzei.
Inițial revizuientul a propus în apărarea sa audierea martorilor și, cel din urmă martor necunoscând aspecte concludente pentru soluționarea cauzei.
Modul și condițiile în care a fost săvârșită fapta pentru care s-a dispus condamnarea revizuientului s-au clarificat în dosarul de condamnare în urma coroborării tuturor probelor ce s-au administrat.
Efectuarea reconstituirii s-ar impune doar dacă, așa cum precizează art.130 C.proc.pen. organul de urmărire penală sau instanța de judecată găsește că această probă este necesară pentru verificarea și precizarea unor date referitoare la condițiile și modalitatea în care s-a săvârșit fapta, ori aspectele care se tind a se verifica prin proba solicitată au fost deja clarificate în cauză.
Din probele aflate la dosarul cauzei nu rezultă că martorul Aurar ar fi asistat la comiterea faptei sau că acesta ar cunoaște aspecte sau împrejurări esențiale în cauză, motiv pentru care se apreciază că audierea acestuia nu se impune.
În ce privește solicitarea revizuientului de a se reaudia martorul, s-a apreciat că nici aceasta nu se impune, deoarece, potrivit declarației sale, aflate la fila 77, rezultă că acesta a asistat doar în parte la fapta comisă de către revizuient, respectiv atunci când, ieșind din local, ulterior afirmațiilor făcute de barmană legate de faptul că " a dat cu mașina în " a văzut-o pe partea vătămată căzută și pe revizuient trecând cu autoturismul peste ea, observând că revizuientul a făcut o manevră similară, dar nu a reușit să treacă cu mașina, din nou, peste partea vătămată pentru că autoturismul a patinat și a ajuns în șanț.
Martorii audiați pe parcursul întregului proces:, și au făcut declarații constante, declarații care se coroborează cu celelalte probe administrate, inclusiv cu declarațiile părții vătămate, neexistând vreun indiciu în sensul că aceștia ar fi declarat mincinos sau că nu ar fi declarat tot ce știau în cauză, din acest motiv reaudierea acestora fiind inutilă.
S-a apreciat totodată că nu se impune nici efectuarea unei expertize medico-legale asupra părții vătămate, în cauză o astfel de expertiză efectuându-se (178-180), aceasta concluzionând cu certitudine, neechivoc și neîndoielnic cu privire la leziunile părții vătămate și modalitatea în care acestea s-au produs. Mai mult, nu a putut fi ignorată nici împrejurarea că fapta care a condus la condamnarea revizuientului a avut loc la 21.10.2006, leziunile suferite de aceasta fiind, mai mult ca sigur, vindecate la această dată, raportându-ne la concluziile expertizei medico-legale.
Nu a fost de neglijat nici împrejurarea că revizuientul nu a mai uzat de calea de atac a recursului împotriva sentinței prin care s-a dispus condamnarea sa.
Raportat la soluția dată în cauză, în temeiul disp.art. 192 al.2 C.proc.pen. s-a dispus obligarea revizuientului la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în cuantum de 210 lei, cheltuieli care includ și plata onorariului pentru apărătorul din oficiu, avocat, în cuantum de 200 lei, cheltuieli care au fost suportate din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților, în temeiul disp.art.189 C.proc.pen.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel condamnatul, criticând soluția atacată pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând desființarea hotărârii instanței de fond și, în urma readministrării unor probe testimoniale, să se constate că situația de fapt stabilită prin sentințe penală de condamnare nu este reală.
Prezent în fața instanței de apel la termenul de judecată din data de 22.10.2009, revizuientul personal, în prezența apărătorului desemnat din oficiu, a declarat că înțelege să își retragă apelul declarat în cauză, poziția sa fiind consemnată în scris (11.dosar apel).
Potrivit rt. 369 al. 1.proc.pen. pâ nă la închiderea dezbaterilor la instanta de apel, oricare dintre părti își poate retrage apelul declarat. Retragerea trebuie sa fie facută personal de parte sau prin mandatar special, iar dacă partea se află în stare de deținere, printr-o declaratie atestată sau consemnată într-un proces-verbal de către conducerea locului de deținere. Declarația de retragere se poate face fie la instanța a cărei hotărâre a fost atacată, fie la instanța de apel.
Așa fiind, față de poziția exprimată de către revizuientul apelant și raportat la dispozițiile legale menționate, în temeiul art. 369 al. 1.proc.pen. instanța va lua act de retragerea de către apelant a căii de atac exercitate de către acesta.
Apelantului i s-a asigurat asistență juridică din oficiu, astfel că în temeiula rt. 189.proc.pen. se va stabili în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Potrivit art. 192 al. 2.proc.pen. se va obliga pe revizuientul la plata în favoarea statului a sumei de 250 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act de retragerea apelului declarat de revizuientul, fiul lui și, născ. la 26 martie 1954, detinut in Penitenciarul Gherla împotriva sentinței penale nr. 96 din 2 septembrie 2009 Tribunalului Bistrița N.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe revizuient să plătească în favoarea statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 22 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER
- - - - - -
Red.HL/Dact.
3 ex./27.10.2009
Președinte:Luminița HanzerJudecători:Luminița Hanzer, Vasile Goja
