Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 106/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art.175 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANȚA DE APEL
DECIZIA PENALĂ Nr. 106
Ședința publică de la 03 2008
PREȘEDINTE: Liana Balaci JUDECĂTOR 2: Robert Emanoil Condurat
- - - - judecător
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, soluționarea apelurilor declarate de Tribunalul d e pe lângă Tribunalul Olt și inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 31 din 20 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul în stare de arest, deținut în C, asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu, lipsind partea civilă.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, s-a luat declarație inculpatului ce s-a atașat la dosarul cauzei, după care, constatând apelurile în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Reprezentantul Parchetului, în susținerea apelului declarat de această instituție, a solicitat admiterea acestuia ca fondat, deoarece în mod greșit s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșite de către inculpat, modalitatea juridică corectă fiind cea a reîncadrării juridice a faptei, în concordanță cu practica recentă a Curții de APEL CRAIOVA, pedeapsa aplicată inculpatului de 16 ani închisoare este prea mică prin raportare la gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului, cât și poziția procesuală a acestuia de nerecunoaștere a faptei, în mod nelegal s-a dispus obligarea inculpatului la plata unei obligații periodice de 100 lei lunar începând cu data decesului victimei și până la majoratul minorei și în continuare pe durata studiilor, dar nu mai mult de 25 ani, legal fiind a se dispune obligarea inculpatului la plata prestației periodice doar până la majoratul minorei și în mod nelegal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară de interzicere a drepturilor de a alege prev.de art.64 pct.1 lit.a teza I și de a fi tutore sau curator, prev.de art.64 pct.1 lit.e din Codul penal, prin raportare la natura faptei săvârșite de inculpat, cât și persoana acestuia.
Avocat, față de apelul declarat de parchet, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat, cu excepția înlăturării pedepsei complementare prev.de art.64 pct.1 lit.a teza I Cod penal și art.64 pct.1 lit.e Cod penal.
Referitor la apelul formulat de către inculpat, într-o primă teză, domnul avocat a solicitat achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit.a Cod pr.penală rap.la art.10 pct.1 lit.e Cod pr.penală, inculpatul săvârșind fapta în stare de legitimă apărare prev.de art.44 Cod penal. Într-o teză subsidiară, apărătorul inculpatului a solicitat redozarea pedepsei, în sensul diminuării acesteia sub minimul special prevăzut de lege și aplicarea în cauză a dispozițiilor art.74 și 76 Cod penal, având în vedere condițiile concrete în care a fost săvârșită fapta.
Reprezentantul Parchetului, privitor la apelul inculpatului, a solicitat respingerea acestuia deoarece nu sunt întrunite elementele prev.de art.44 Cod penal, pentru existența legitimei apărări, și nici nu se impune redozarea pedepsei în sensul diminuării acesteia, deoarece la stabilirea ei au fost avute în vedere dispozițiile art.72 Cod penal.
În ultimul cuvânt, apelantul inculpat a arătat că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a apelului formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și solicită admiterea apelului pe care l-a declarat, conform motivelor expuse de către apărătorul său.
CURTEA,
Asupra apelurilor de față:
Prin sentința penală nr. 31 din 20 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, s-a luat act că în ședința din 18.03.2008 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din art.174 rap.la art.175 lit.i în Cod Penal art.174 alin.1 rap.la art.175 alin.1 lit.i
Cod PenalÎn baza art.174 alin.1 rap.la art.175 alin.1 lit.i a Cod Penal fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 18 aprilie 1980 în localitatea jud.O, domiciliat în comuna, sat, jud. O, CNP -, în prezent arestat preventiv în Arestul O, la 16 ani închisoare.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară de interzicere a drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a, b și e pe Cod Penal durată de 2 ani a cărei executare are loc conform art.66
Cod PenalÎn baza art.71 alin.1 - 3.Cod Penal s-a aplicat pedeapsa accesorie de interzicere a drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 literele a, b și Cod Penal pe timpul detenției.
În baza art.88 alin.1 s Cod Penal-a dedus din durata pedepsei închisorii timpul măsurilor preventive - reținerea și arestarea cu începere de la 12 noiembrie 2007.
În baza art.350 alin.1 a C.P.P. fost menținută arestarea preventivă a inculpatului.
A fost admisă cererea părții civile domiciliată în comuna, județul O și obligat inculpatul la plata sumei de 3000 lei despăgubiri civile către aceasta, aferente daunelor materiale.
S-a admis cererea părții civile minore prin reprezentant legal și obligat inculpatul la plata sumei de 100 lei lunar cu titlul de obligație periodică de a da, începând de la data decesului victimei - 11 noiembrie 2007 până la majorat și în continuare pe durata studiilor dar nu mai mult de 25 de ani, către această parte civilă.
În baza art.118 alin.1 lit.b s Cod Penal-a dispus confiscarea specială a cuțitului tip briceag folosit la infracțiune aflat în posesia organelor de urmărire penală.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1500 lei cheltuieli judiciare către stat și la plata a 300 lei cheltuieli judiciare către partea civilă, cu mențiunea că suma reprezentând cheltuieli judiciare către stat include onorariul de avocat din oficiu avansat Baroului
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt cu nr. 598/P/2007 din 28.12.2007 a fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea faptei prev. de art. 174 rap. la ar. 175 lit. i
In actul de sesizare a instanței s-a arătat că, în data de 11.11.2007 inculpatul a lovit cu un cuțit în zona abdominală pe victima, care a suferit leziuni traumatice, ce au condus la decesul acesteia.
Pe baza probelor administrate în cauză, s-a reținut situația de fapt în sensul că în după amiaza zilei de 11.11.2007 martorul sacrificat un porc cu ajutorul inculpatului și al martorului. Cu această ocazie inculpatul și cei menționați au consumat băuturi alcoolice, anume Ť. și bere iar după ce au servit masa inculpatul și cu martorul au plecat către casă. După ce inculpatul a dus acasă bucata de carne ce i s-a dat de martorul, s-a întors la localul ce se afla amenajat în curtea locuinței acestui martor. In local se aflau mai multe persoane printre care victima.
S-a reținut existența unor certuri anterioare dintre inculpat și victimă în legătură cu moralitatea fiicei acesteia din urmă care au avut loc în chiar ziua menționată mai sus. În aceste condiții inculpatul, care se afla la una din mesele localului a solicitat fiului minor al martorei să meargă până la domiciliul său, de unde să-i aducă cuțitul însă după ce a fost încunoștințată martora de către copilul său, inculpatul a fost refuzat.
De aceea, chiar inculpatul s-a ridicat de la masă și s-a deplasat acasă de unde a luat cuțitul, corp delict, cu mențiunea că locuința sa este situată în imediata vecinătate a localului. La revenirea în local, inculpatul având asupra sa cuțitul tip briceag, în timp ce era în picioare, în apropierea ușii de acces, a chemat victima până la el sub pretextul de a-i spune ceva, iar cu mâna a luat din spatele gâtului pe victimă ca și cum ar vrea să stea de vorbă iar cu mâna dreaptă în care se afla corpul delict a lovit victima în zona abdomenului o singură dată. Inculpatul a fost deposedat de cuțitul tip briceag de către martorul, iar acest obiect a fost aruncat de acesta pe una din mesele localului, după care inculpatul a fugit. Victima a căzut la orizontală și s-a simțit rău în urma tăieturii ce i s-a aplicat de inculpat, astfel că a fost transportată la Spitalul din cu salvarea însă pe traseu a decedat
Din raportul de constatare medico legală-autopsie cu nr. 367/A/ 17.12.2007 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală O se reține că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat hemoragiei interne și externe, consecință a unei plăgi tăiate înțepate abdominale penetrante cu afectare de organe interne (stomac, pancreas) și vase sanguine importante (trunchi celiac). Leziunile traumatice s-au produs prin lovire cu un corp tăietor înțepător și au legătură de cauzalitate de tip direct și necondiționat cu moartea victimei și că în sângele acesteia nu s-a evidențiat etanol.
Ca probe cu caracter concludent în sensul situației de mai sus, au fost reținute cele menționate în declarațiile inculpatului, referitoare la relatarea întâlnirii sale din local cu victima în coroborare cu cele menționate în declarațiile martorilor propuși prin rechizitoriu și audiați în cauză, toate acestea din urmă fiind în sensul de mai sus al constatărilor faptice ale instanței.
Susținerile inculpatului, referitoare la existența unor agresiuni ale victimei constând în acte de violență la adresa inculpatului în chiar ziua de 11 noiembrie 2007, s-au constatat ca fiind lipsite de obiectivitate.
In acest sens afirmația inculpatului că ar fi fost lovit în aceste condiții cu o toporișcă în cap de către victimă, nu a fost confirmată de nici una din probele administrate în cauză iar acesta nu a putut prezenta alte probe inclusiv prin acte medico legale de constatare a leziunilor la care face referire inculpatul.
De asemenea, afirmația inculpatului potrivit căruia victima atunci când s-a întâlnit cu inculpatul lângă ușa de acces în local ar fi scos un cuțit cu care a intenționat să-l lovească ca și că ar fi dezarmat-o de acest cuțit, s-a constatat de asemenea ca subiectivă. Constatarea a avut la bază aceleași considerente privind lipsa unor probe cu care să se coroboreze aceste susțineri ale inculpatului. Relevante sub acest aspect au fost declarațiile martorei care a prezentat împrejurarea în care inculpatul, după ce a fost refuzat de către fiul acesteia, a mers personal acasă de unde și-a procurat obiectul corp delict dar și aceea a martorului care confirmă cele menționate. În aceste condiții rezultă că în favoarea inculpatului nu sunt îndeplinite condițiile legale spre a fi reținută drept cauză care înlătură caracterul penal al faptei legitima apărare în condițiile art. 44 alin. 1, 2 și 3 În plus, nu se pune nici problema circumstanțelor atenuante legale prevăzute de art. 73 lit. a și b
S-a reținut că în baza precizărilor depuse de către procuror cu privire la încadrarea juridică în ședința din 18.03.2008, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din aceea menționată mai sus în cea prevăzută de art. 174 alin. 1 rap. la art. 175 alin. 1 lit. i în baza art. art. 334
C.P.P.Fapta comisă de către inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. 1 rap. la art. 175 alin. 1 lit.
Sub aspectul laturii obiective, actele materiale ale inculpatului așa cum au fost descrise mai sus constituie acțiunea ce reprezintă elementul material al acestei infracțiuni iar urmarea materială - decesul victimei - ce se află în raport de cauzalitate cu acest element s-a produs în condițiile de mai sus. Împrejurarea care determină forma agravată a infracțiunii este aceea că fapta s-a comis în public atâta timp cât locul în care s-a săvârșit este prin destinația lui este totdeauna accesibil publicului în condițiile programului de funcționare.
Sub aspectul laturii subiective, în raport de conduita inculpatului, s-a constatat vinovăția acestuia sub forma intenției directe. De aceea, inculpatul are calitatea de infractor și îndeplinește condițiile pentru a răspunde din punct de vedere penal.
La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 atât cu caracter real cât și personal.
Între aceste criterii s-a observat acela privind antecedentele penale ale inculpatului constând în pedeapsa de 6 luni închisoare cu suspendare condiționată a executării pronunțată prin sentința penală nr. 1615/ 25.10.2004 de către Judecătoria Slatina.
Această pedeapsă nu a atras starea de recidivă post condamnatorie întrucât nu sunt îndeplinite condițiile cu privire la primul termen al recidivei atâta timp cât pedeapsa nu este mai mare de 6 luni iar la data comiterii noii infracțiuni, termenul de încercare de 2 ani și 6 luni era împlinit, astfel inculpatul fiind reabilitat de drept.
De asemenea, s-au mai reținut drept criterii de individualizare a pedepsei cele la care face referire inculpatul prin apărătorul său: conduita procesuală de recunoaștere a faptei și conduita sa generală și specială (în cauza de față). În aceste condiții pronunțarea pedepsei cu închisoarea cu un nivel mai mare cu un an închisoare față de minimul special este de natură să realizeze scopul și funcțiile acestei sancțiuni.
De asemenea, inculpatului i se va aplica pedeapsa complementară de interzicere a drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a, și e pe durată de 2 ani a cărei executare are loc în condițiile art. 66 Referitor la pedeapsa complementară privind interzicerea dreptului de a alege s-au avut în vedere nu numai jurisprudența CEDO stabilită prin hotărârea Hirst contra Marii Britanii din 30 martie 2004 dar și decizia nr. 623/ 2.02.2007 a ICCJ - Secția penală, în baza cărora s-a constatat că este cazul de a se dispune în modul arătat întrucât cel care a suprimat dreptul la viață nu mai este în măsură să-și exprime opțiunea prin dreptul electoral de a alege. În privința pedepsei complementare de interzicere a dreptului de a fi tutore sau curator, s-a constatat că natura și gravitatea infracțiunii săvârșite trebuie să determine incapacitatea pe termenul arătat a inculpatului cu privire la acest drept. Nu s-a dispus pedeapsa complementară referitoare la drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. c și d întrucât nu sunt îndeplinite condițiile legale atâta timp cât în cauză nu se pune problema folosirii unei funcții, profesii ori activități la comiterea infracțiunii și nu există legătură între aceasta și drepturile părintești.
În baza art. 71 alin. 1 - 3 s-a aplicat pedeapsa accesorie de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a, b și e pe timpul detenției. Cele menționate ca motivație în privința pedepsei complementare rămân valabile în privința dispoziției instanței sub aspectul drepturilor ce fac obiect al acestei pedepse.
În baza art. 88 alin. 1 s-a dedus din durata pedepsei închisorii timpul măsurilor preventive.
În baza art. 350 alin. 1 s C.P.P.-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului întrucât subzistă motivele care au determinat luarea și menținerea măsurii preventive așa cum sunt prevăzute de art. 148 alin. 1 lit. f rap.C.P.P. la art. 143 alin. 1
C.P.P.În raport de gravitatea deosebită a infracțiunii de față și de valorile ocrotite prin norma de incriminare ce constituie obiect al infracțiunii, există certitudinea că dacă va fi lăsat în libertate inculpatul va comite noi infracțiuni. În acest fel a fost dovedită condiția pericolului concret pentru ordinea publică în cazul în care va fi pus în libertate inculpatul.
Solicitarea inculpatului prin apărător, de a fi înlocuită măsura arestării sale preventive cu o altă măsură preventivă (obligarea de nu părăsi localitatea ori țara) s-a constatat ca fiind nefondată, întrucât în raport de criteriile menționate în alineatul precedent și de cele menționate de art. 136 alin. 8 cpp scopul masurilor preventive așa cum este prevăzut în art. 136 alin. 1 cpp poate fi realizat numai prin menținerea măsurii preventive menționate.
Sub aspectul laturii civile a procesului s-a constatat că sunt dovedite condițiile răspunderii delictuale prevăzute de art. 998, 999 civ.
Prin fapta ilicită inculpatul a produs un prejudiciu atât actual reprezentat de cheltuielile de înmormântare ce au fost suportate de partea civilă cât și un prejudiciu viitor dar cert reprezentat de cheltuielile necesare cu întreținerea și studiile minorei, fiica victimei. S-a reținut că prejudiciul menționat anterior a fost dovedit nu numai prin proba cu înscrisuri reprezentate de bonurile fiscale și celelalte documente privind cheltuielile de înmormântare ci și prin adeverința privind faptul că minora urmează cursurile școlare dar și prin recunoașterea acestor pretenții de către inculpat care în mod voluntar s-a obligat la această plată.
De aceea, s-a admis cererea părții civile și a fost obligat inculpatul la plata de despăgubiri pentru daune materiale și se va admite cererea părții civile minore prin reprezentant legal și va fi obligat inculpatul la plata sumei de 100 lei lunar cu titlul de obligație periodică de a da cu începere de la data decesului victimei până la majorat și în continuarea studiilor dar nu mai mult de vârsta de 25 ani. Cu privire la această vârstă ce constituie termen maxim al obligației civile periodice de a da, s-au avut în vedere modul în care este stabilită obligația de întreținere a părintelui față de copilul său aflat în continuarea studiilor în reglementarea dreptului familiei.
Solicitarea părții civile minore prin apărător, de a fi stabilit un cuantum de 200 lei luna al obligației de despăgubire periodică s-a constatat a fi nefondat întrucât argumentele invocate sânt neconcludente. Chiar dacă victima, conform cuponului de pensie de asigurări sociale de stat, beneficia de un drept apropiat de acest nivel, totuși, nu se poate trage concluzia că întreaga sumă era folosită în mod exclusiv pentru întreținerea fiicei sale minore. La stabilirea cuantumului obligației periodice s-au avut în vedere solicitările reprezentantei legale a minorei - mama acesteia - care era cea mai în măsură să aprecieze asupra nivelului întreținerii de care beneficia această parte civilă.
Împotriva acestei sentințe, au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și inculpatul.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Olta criticat sentința Tribunalului Olt ca fiind nelegală și netemeinică deoarece în mod nelegal s-a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșite de inculpat în condițiile în care reprezentantul Ministerului Publica solicitat reîncadrarea faptei săvârșite de inculpat deoarece aceasta era incompletă, în sensul că în actul de sesizare a instanței nu erau indicate expres alineatele de la art.174 și 175 Cod penal. În acest sens, s-a invocat practica Curții de APEL CRAIOVA - Secția de minori și familie, care în spețe similare a dispus "reîncadrarea faptelor", soluții menținute de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală.
Al doilea motiv de apel invocat de către Ministerul Public se referă la cuantumul prea redus al pedepsei aplicate inculpatului, prin raportare la condițiile concrete în care acesta a săvârșit fapta, respectiv intensitatea loviturii aplicate, zona vizată, insistența inculpatului în obținerea cuțitului, derularea faptei în sine, cât și la persoana acestuia, în condițiile în care a mai suferit anterior o condamnare, concluzia care se desprinde fiind aceea că scopul preventiv și educativ prevăzut de art.52 pct.1 Cod penal, nu a fost atins prin condamnarea anterioară.
C de-al treilea motiv de apel formulat de Ministerul Public vizează modul cum instanța a soluționat latura civilă a cauzei în ceea ce privește pe minora, în sensul că prestația periodică la care inculpatul trebuia să fie obligat către aceasta era necesar să fie acordat până la majoratul minorei, și nu până la data terminării studiilor, dar nu mai târziu de 25 ani, cum greșit s-a pronunțat instanța.
În ședință publică cu ocazia punerii concluziilor în apel, Reprezentantul Ministerului Publica invocat suplimentar un motiv de apel, respectiv, acela că în mod nelegal s-a făcut aplicarea în cauză a dispozițiilor art.64 lit.a teza I Cod penal și art.64 lit.e Cod penal.
Prin motivele de apel formulate de inculpat, acesta critică soluția instanței de fond sub aspectul nereținerii stării de legitimă apărare în care se afla inculpatul în momentul săvârșirii faptei - prev.de art.44 alin.1, 2 și 3 Cod penal, cât și al cuantumului prea ridicat al pedepsei aplicate, solicitând, în principal, achitarea, iar în subsidiar, reducerea pedepsei ca urmare a reținerii în cauză a dispozițiilor art.74, 76 Cod penal.
Examinând apelurile formulate, prin raportare la dispozițiile art.379 Cod pr.penală, instanța urmează să admită apelul parchetului și să respingă apelul inculpatului, pentru considerente care vor fi arătate în continuare:
Prima critică formulată de Ministerul Public vizează modul în care instanța de fond a soluționat solicitarea parchetului de indicare expresă a temeiului de drept pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, termenul de "schimbare" a încadrării juridice nefiind corespunzător situației juridice din cauză, cel legal și în concordanță cu practica Curții de APEL CRAIOVA, fiind de "reîncadrare" juridică a faptei.
Curtea de APEL CRAIOVA nu împărtășește punctul de vedere exprimat în apel d e către Ministerul Public deoarece Codul d e procedură penală, pentru situația juridică din cauză folosește în mod expres termenul de "schimbare" a încadrării juridice, cel de "reîncadrare" neavând acoperire juridică, iar invocarea unor decizii ale Curții de APEL CRAIOVA, Secția minori și familie, nu poate avea relevanță în cauză deoarece acestea au caracter izolat, neputând constitui o practică judiciară în materie.
Nici cel de-al doilea motiv formulat de Ministerul Public nu poate fi reținut ca întemeiat de către instanță, deoarece din considerentele sentinței Tribunalului O l rezultă că la pronunțarea condamnării și stabilirea cuantumului pedepsei, instanța a avut în vedere toate criteriile de individualizare prev.de art.72 Cod penal, stabilind în sarcina inculpatului pedeapsă corespunzătoare atât gradului de pericol social al faptei, cât și persoanei inculpatului.
Referitor la prestația periodică stabilită în sarcina inculpatului pentru minora, instanța va constata că, într-adevăr, prin raportare la dispozițiile legale în materie, aceasta trebuia să fie acordată doar până la împlinirea vârstei de 18 ani de către minoră și numai în situația în care aceasta considera necesar, putea să obțină o prelungire a prestației și dincolo de această vârstă, dacă se încadra în situațiile limitativ prevăzute de lege pentru a putea beneficia, dar nu mai târziu de 25 ani. Însă, Curtea de Apel apreciază că formularea utilizată de către instanța de fond, deși deficitară prin rigurozitate față de dispozițiile legale, nu prejudiciază cu nimic interesele minorei - element esențial în soluționarea cererii, fiind chiar favorabilă acesteia, urmând ca, în ipoteza în care ulterior vârstei de 18 ani minora nu mai poate beneficia de o prestație, inculpatul poate formula o cerere de sistare a acesteia.
Curtea de APEL CRAIOVA apreciază ca fiind întemeiat motivul de apel invocat oral, în ședință publică, de către reprezentantul parchetului, însă privitor doar la greșita aplicare în cauză a dispozițiilor art.64 lit.e Cod penal, nu și art.64 pct.1 lit. teza I Cod penal.
Astfel, Curtea apreciază ca fiind justificate considerentele avute în vedere de către instanța de fond la aplicarea pedepsei complementare privind interzicerea dreptului de a alege, prin raportare atât la jurisprudența constată a Curții Europene a Drepturilor Omului, cât și la practica Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală, existând o contradicție între natura infracțiunii pentru care este acuzat inculpatul și posibilitatea sa de a-și exprima dreptul electoral de a alege.
Referitor la pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi tutore sau curator - prev.de art.64 pct.1 lit.e Cod penal, Curtea nu împărtășește punctul de vedere al Tribunalului O l t, în sensul că aplicarea acestei pedepse se impune prin raportare la natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, considerând-o unilaterală, deoarece instanța de fond nu a avut în vedere toate criteriile prev.de art.65 pct.1, respectiv și împrejurările săvârșirii cauzei și mai ales persoana infractorului, din actele și lucrările dosarului rezultând că acesta deși este necăsătorit, are în întreținere un copil minor, existând riscul ca prin aplicarea acestei pedepse să se creeze un prejudiciu major în persoana minorului față de care inculpatul ar putea fi tutore sau curator.
Aceleași sunt considerentele și pentru care Curtea consideră că în mod greșit instanța de fond a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie de interzicere a drepturilor prev.de art.64 lit.e Cod penal, pe timpul detenției, prin raportare la dispozițiile art.71 pct.3 Cod penal, care prevede, printre alte criterii care trebuie avute la interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.e Cod penal, nu numai pe cele privitoare la natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, ci și pe cele care vizează împrejurările cauzei, persoana infractorului și, în special interesele copilului ori ale persoanei aflate sub tutelă sau curatelă.
Pentru considerentele expuse anterior, instanța urmează ca în baza art.379 pct.2 lit.a Cod pr.penală, să admită apelul parchetului, cu consecința desființării în parte a sentinței atacate, sub aspectul laturii penale și înlăturării pedepselor complementare și accesorii prev.de art.64 lit.e Cod penal, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelată.
Privitor la apelul inculpatului, instanța apreciază că din probele administrate în cauză și în mod special din declarațiile martorilor oculari ai incidentului, respectiv, și G, nu rezultă existența condițiilor legitimei apărări prev.de art.44 Cod penal, deoarece victima nu a exercitat împotriva inculpatului un atac material, direct, imediat și injust, ci, din contră, acesta a avut o atitudine pasivă, fiind acostat, oprit și înjunghiat, de către inculpat cu cuțitul.
Nici cea de-a doua critică a inculpatului, privitoare la redozarea pedepsei, în sensul diminuării acesteia, nu are suport legal deoarece, după cum s-a arătat și cu ocazia examinării apelului Parchetului, la individualizarea judiciară a pedepsei instanța a avut în vedere toate criteriile prev.de art.72 Cod penal, neputând fi reținute în cauză nici una din situațiile prev.de art.73 sau 74 Cod penal, cu atât mai mult cu cât pedeapsa aplicată este către minimul special prevăzut de lege, iar inculpatul are antecedente penale.
Având în vedere cele expuse anterior, instanța în baza art.379 pct.1 lit.b Cod pr.penală, să respingă apelul inculpatului ca nefondat.
În baza art.88 Cod penală și art.350 Cod pr.penală, instanța va deduce detenția preventivă de la 20 martie 2008, la zi și va menține starea de arest a inculpatului.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt împotriva sentinței penale nr. 31 din 20 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
Desființează în parte sentința, sub aspectul laturii penale.
Înlătură pedepsele complementare și accesorie prev. de art.64 lit. e din Cod penal.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul, împotriva aceleiași sentințe penale.
Deduce detenția preventivă de la 20.03.2008 la zi și menține starea de arest a inculpatului.
Obligă inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 140 lei reprezintă onorariu avocat oficiu care va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică de la 3 2008.
- - - - -
Grefier,
- -
Red.jud.
Gh.
IB/18.09.2008.
Președinte:Liana BalaciJudecători:Liana Balaci, Robert Emanoil Condurat
