Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 110/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr-
794/2008
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA a - PENALĂ
DECIZIA penală nr.110
Ședința publică din data de 7.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniela Panioglu JUDECĂTOR 2: Mariana Constantinescu
JUDECĂTOR 3: Mihai Oprescu
GREFIER - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat prin procuror.
Pe rol pronunțarea, în complet de divergență, asupra apelurilor formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de apelantul-intimat-inculpat P împotriva Sentinței penale nr.188/14.II.2008 a Tribunalului București - Secția a II-a penală, din Dosarul nr-.
Schimbarea încadrării juridice și dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 24.IV.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la termenul de judecată respectiv, care face parte integrantă din această decizie penală, când Curtea, în temeiul art.306, Cod procedură penală, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de astăzi, când, în aceeași compunere,
CURTEA
Deliberând asupra apelurilor, constată următoarele:
Prin Rechizitoriul din data de 11.VII.2003, din Dosarul nr.289/P/2003, Parchetul de pe lângă Tribunalul București a dispus trimiterea în judecată a inculpaților, zis "", pentru comiterea infracțiunilor de omor calificat, prev. de art.174-art.175, litera i, Cod penal, cu aplicarea art.75, alin.1, litera a, Cod penal, asupra victimei -, de lovire sau alte violențe, în varianta agravată, prev. de art.180, alin.2, Cod penal, cu aplicarea art.75, alin.1, litera a, Cod penal, împotriva părții vătămate, și de lovire sau alte violențe, în varianta agravată, prev. de art.180, alin.2, Cod penal, cu aplicarea art.75, alin.1, litera a, Cod penal, împotriva părții vătămate -, toate cu aplicarea art.33, litera a, Cod penal, și -, zis "", pentru săvârșirea infracțiunilor de omor calificat, prev. de art.174-art.175, litera i, Cod penal, cu aplicarea art.75, alin.1, litera a, Cod penal, asupra victimei -, de lovire sau alte violențe, în varianta agravată, prev. de art.180, alin.2, Cod penal, cu aplicarea art.75, alin.1, litera a, Cod penal, asupra părții vătămate, și de lovire sau alte violențe, în varianta agravată, prev. de art.180, alin.2, Cod penal, cu aplicarea art.75, alin.1, litera a, Cod penal, împotriva părții vătămate -, toate cu aplicarea art.33, litera a, Cod penal, precum și disjungerea cauzei cu privire la învinuitul P, zis "", pentru comiterea infracțiunilor de omor calificat, prev. de art.174-art.175, litera i, Cod penal, cu aplicarea art.75, alin.1, litera a, Cod penal, de lovire sau alte violențe, în varianta agravată, prev. de art.180, alin.2, Cod penal, cu aplicarea art.75, alin.1, litera a, Cod penal, și de lovire sau alte violențe, în varianta agravată, prev. de art.180, alin.2, Cod penal, cu aplicarea art.75, alin.1, litera a, Cod penal, toate cu aplicarea art.33, litera a, Cod penal.
Prin Sentința penală nr.1553/15.XI.2005, din Dosarul nr.1965/2005, Tribunalul București - Secția a II-a penală, în temeiul art.174-art.175, litera i, Cod penal, cu aplicarea art.75, alin.1, litera a, Cod penal, a condamnat pe inculpatul P, zis "", la pedeapsa de 15 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, asupra victimei -, a făcut aplicarea art.65, alin.2, Cod penal, privind pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64, alin.1, literele a și b, Cod penal, pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale a închisorii, apoi, în temeiul art.180, alin.2, Cod penal, cu aplicarea art.75, alin.1, litera a, Cod penal, a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe, în varianta agravată, asupra părții vătămate, după care, în temeiul art.180, alin.2, Cod penal, cu aplicarea art.75, alin.1, litera a, Cod penal, a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, în varianta agravată, asupra părții vătămate -, a contopit, în temeiul art.33, litera a, Cod penal, raportat la art.34, litera b, Cod penal, pedepsele cu închisoarea, astfel că inculpatul va executa pedeapsa închisorii cea mai grea, și anume pedeapsa de 15 ani închisoare, făcând aplicarea art.35, alin.1, Cod penal, privind pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64, alin.1, literele a și b, Cod penal, pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale a închisorii, a făcut aplicarea art.71-art.64, alin.1, literele a, b, c, e, Cod penal, a menținut, în temeiul art.350, Cod procedură penală, starea de arest preventiv a inculpatului, a dedus, în temeiul art.88, Cod penal, durata rețineri și arestării preventive de la data de 2.II.2005 la zi, a admis, în temeiul art.14, Cod procedură penală, raportat la art.346, Cod procedură penală, cu aplicarea art.998, cod civil și art.999, Cod civil, acțiunea civilă formulată de părțile civile și, obligându-l pe inculpat să le plătească sumele de 50.000 lei, daune materiale, și de 30.000 lei, daune morale, și, în temeiul art.188 din Legea nr.3/1978, acțiunea civilă formulată de partea civilă spitalul Clinic de Urgență B, obligându-l pe inculpat să-i plătească suma de 186,23 lei, daune materiale, la care se adaugă dobânda legală până la plata în întregime, a constatat că părțile vătămate și - nu s-au constituit părți civile, obligându-l pe inculpat, în temeiul art.191, Cod procedură penală, la plata sumei de 800 lei, cheltuieli judiciare către stat. Prin Încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 23.XI.2005, s-a dispus, din oficiu, în temeiul art.195, Cod procedură penală, îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitiv, în sensul că daunele morale sunt în cuantum de 5.000 lei, în loc de 50.000 lei, după cum, în mod greșit, s-a trecut.
Prin Decizia penală nr.386/A/11.2006, din Dosarul nr- (4020/2005), Curtea de Apel București - Secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-inculpat, a menținut starea de arest preventiv a acestuia, a dedus perioada reținerii și arestării preventive de la data de 2.II.2005 la zi, obligându-l pe apelantul-inculpat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Prin Decizia penală nr.1.463/15.III.2007, din Dosarul nr-, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală a admis recursul formulat de recurentul-inculpat, a casat decizia penală și sentința penală, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță de fond, respectiv la Tribunalul București, menținând starea de arest preventiv a recurentului-inculpat, pentru lipsa de rol activ a instanțelor de judecată.
La rejudecarea fondului, prin Sentința penală nr.188/14.II.2008, din Dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a II-a penală, în temeiul art.174-art.175, litera i, Cod penal, cu aplicarea art.75, alin.1, litera a, Cod penal, art.74, alin.1, litera a, Cod penal, raportat la art.76, alin.1, litera a, Cod penal, a condamnat pe inculpatul P, zis "", la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de omor calificat, asupra victimei -, apoi, în temeiul art.180, alin.2, Cod penal, cu aplicarea art.75, alin.1, litera a, Cod penal, a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, în varianta agravată, după care, în temeiul art.180, alin.2, Cod penal, cu aplicarea art.75, alin.1, litera a, Cod penal, a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe, în varianta agravată, pe care, în temeiul art.33, litera a, Cod penal, raportat la art.34, litera b, Cod penal, le-a contopit, astfel că inculpatul va executa pedeapsa închisorii cea mai grea, și anume pedeapsa de 7 ani închisoare, a făcut aplicarea art.71-art.64, alin.1, literele a și b, Cod penal, a aplicat, în temeiul art.65, Cod penal, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64, alin.1, literele a și b, Cod penal, pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale a închisorii, a menținut, în temeiul art.350, Cod procedură penală, starea de arest preventiv a inculpatului, a dedus, în temeiul art.88, Cod penal, arestarea preventivă de la data de 2.II.2005 la zi, a admis, în temeiul art.14, Cod procedură penală, raportat la art.346, Cod procedură penală, cu aplicarea art.998, Cod civil și art.999, Cod civil, acțiunea civilă formulată de părțile civile și, obligându-l pe inculpat să le plătească sumele de 50.000 lei, daune materiale, și de 30.000 lei, daune morale, și, în temeiul art.188 din Legea nr.3/1978, acțiunea civilă formulată de partea civilă spitalul Clinic de Urgență B, obligându-l pe inculpat să-i plătească suma de 186,23 lei, daune materiale, la care se adaugă dobânda legală, a constatat că părțile vătămate și - nu s-au constituit părți civile, obligându-l pe inculpat, în temeiul art.191, Cod procedură penală, la plata sumei de 1.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Instanța de fond a reținut, pe situația de fapt, că pe data de 19.2003, în jurul orei 3,00, inculpatul se afla, împreună cu inculpații, zis "", și -, zis "", precum și cu martorii -, prietena sa, și -, în apropierea reședinței sale din B, Calea, nr.9, bloc 83,.70, Sectorul V, iar de la petrecerea organizată de martorul G, zis " ", în imobilul său din B, Calea, nr.12, Bloc 123, scara III, etajul VII,.115, Sectorul V, au ieșit în stradă victima -, părțile vătămate și - și martorul, spre care s-a îndreptat martorul -, apoi, după o scurtă discuție, finalizată cu solicitarea părților vătămate de a pleca, acesta a dus mâna către buzunarul de la geacă, gest care a determinat-o pe partea vătămată - să-l împingă cu palma, însă acesta l-a strigat pe inculpat, care a sosit, în fugă, însoțit de inculpații și -, cu toții având asupra lor cuțite, astfel că victima - a încercat să fugă, dar a alunecat pe zăpadă, căzând pe spate, fiind tăiată de inculpat în coapsă, apoi lovită cu pumnii, picioarele și cuțitul de către inculpații și -, într-o succesiune rapidă, cu efectul decesului victimei, și, de asemenea, toți trei inculpații le-au lovit, cu pumnii, cu lama și mânerul cuțitelor, pe părțile vătămate, care a suferit leziuni pentru a căror îngrijire au fost necesare 6-8 zile de îngrijiri medicale, și -, care a prezentat leziuni, ce necesită, pentru vindecare, un număr de 7-9 zile de îngrijiri medicale.
În motivare, instanța de fond a arătat că există probe de vinovăție, și anume declarațiile părților vătămate și -, care a arătat că a văzut când inculpatul, ale cărui semnalmente le-a descris, a trecut pe lângă aceasta, având cuțitul în mână, și când toți cei trei inculpați erau în jurul victimei, căzută la pământ, raportul de expertiză medico-legală nr.A- din data de 15.III.2003, întocmit de Institutul Național de Medicină Legală " Minovici", B, conform căruia victima - a decedat în urma șocului hemoragic, ca efect al lezării arterei femurale și a venei femurale stângi, prezentând, de asemenea, leziuni traumatice în zonele toracelui stâng, abdomenului și periduodeno-pancreatic, certificatul medico-legal nr.A- din data de 22.2003, eliberat de Institutul Național de Medicină Legală, B, privind pe partea vătămată, care a suferit leziuni ce necesită, pentru vindecare, 6-8 zile de îngrijiri medicale, certificatul medico-legal nr.A- din data de 22.2003, întocmit de Institutul Național de Medicină Legală, B, potrivit căruia partea vătămată - a suferit leziuni, pentru a căror vindecare sunt necesare 7-9 zile de îngrijiri medicale, declarațiile martorilor, care a susținut că un inculpat s-a năpustit asupra victimei -, peste care s-a aplecat și a tăiat-o cu cuțitul, și -, care a afirmat că inculpatul a lovit-o, cu mânerul cuțitului, pe partea vătămată -, declarațiile de la urmărire penală ale inculpaților, potrivit cărora inculpatul s-a aplecat peste victimă, lovind-o cu cuțitul o singură dată, după care a șters cuțitul în zăpadă și l-a aruncat, și -, care a afirmat, în mod constant, faptul că inculpații P și aveau cuțite identice, înlăturând, ca nesincere declarațiile ulterioare ale inculpaților și -, precum și declarațiile inculpatului P, întrucât nu se coroborează cu probele analizate, astfel că a constatat coautoratul inculpatului, primul care a lovit victima, fiind urmat de ceilalți doi inculpați.
La individualizarea judiciară a pedepselor cu închisoarea, a avut în vedere criteriile generale de individualizare, prevăzute de art.72, Cod penal, respectiv gradul ridicat de pericol social concret al infracțiunii de omor, persoana inculpatului, în vârstă de 25 de ani, nu este căsătorit, nu are ocupație, nu este cunoscut cu antecedente penale, împrejurările că s-a sustras urmăriri penale o perioadă îndelungată, fiind dat în urmărire generală, potrivit Ordinului nr.-/1 din data de 22.2003, și că a încercat să exercite presiuni asupra părților vătămate și a martorilor și -, pentru a zădărnici aflarea adevărului, atitudinea procesuală nesinceră.
Pe latură civilă, a arătat că se justifică pretențiile civile formulate de părțile civile și, părinții victimei, și anume sumele de 5.000 lei, cu titlu de daune materiale, constând în cheltuieli de înmormântare, și de 30.000 lei, cu titlu de daune morale, avându-se în vedere atât suferința psihică în urma decesului fiului acestora, cât și împrejurarea că despăgubirile materiale nu trebuie să constituie o îmbogățire fără just temei.
În termen legal, au declarat apel Ministerul Public, pentru nelegalitate și netemeinicie, și inculpatul, pentru nelegalitate.
În motivarea în scris și orală a apelului, Ministerul Publica arătat că instanța de fond, pe de o parte, a încălcat dispozițiile art.385/18, alin.1, Cod procedură penală, întrucât nu s-a conformat deciziei penale din apel privind atașarea cel puțin a sentinței penale de condamnare a inculpaților și -, motiv de apel pe care nu l-a mai susținut oral, iar, pe de altă parte a reținut circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art.74, alin.1, litera a, Cod penal, în mod nelegal, numai cu privire la una dintre infracțiunile concurente, și, în mod netemeinic, avându-se în vedere atât contribuția importantă a inculpatului, cât și circumstanțele sale personale, respectiv vârsta de 22 de ani, s-a sustras de la urmărirea penală timp de doi ani, a încercat să influențeze declarațiile martorilor, personal ori prin intermediul familiei sale, și a avut o atitudine procesuală nesinceră, prin nerecunoașterea nu numai a faptelor penale, dar chiar prin negarea prezenței sale la fața locului.
A solicitat admiterea apelului, desființarea, în parte, a sentinței penale, iar, pe fond, rejudecând, reindividualizarea pedepselor închisorii, fără reținerea circumstanței atenuantă judiciară prevăzută de art.74, alin.1, litera a, Cod penal, aplicându-se pedepse cu închisoarea peste limita minimă specială, cu deducerea perioadei de arest preventiv de la data de 2.II.2005 la data de 11.IV.2008, inclusiv.
În motivarea orală a apelului, apelantul-intimat-inculpat a susținut că nu a avut nici un contact fizic cu victima, împrejurare recunoscută, de altfel, de Ministerul Public, însă nu există nici complicitatea materială, în sensul unui ajutor material, atâta timp cât nu avea cuțit asupra sa și a sosit după ceilalți doi inculpați, fără să existe o înțelegere anterioară sau concomitentă între aceștia cu privire la uciderea victimei, astfel că nici unul nu a știut ce fac ceilalți, și nici complicitatea morală, întrucât nu a cunoscut faptul că inculpatul, autorul infracțiunii de omor calificat, avea asupra sa un cuțit, circumstanță reală care, potrivit art.28, alin.2, Cod penal, nu poate fi reținută în sarcina sa, împiedicându-se, astfel, reținerea complicității morale.
A solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale și, pe fond, pentru infracțiunea de omor calificat, achitarea sa, în principal, în temeiul art.11, punctul 2, litera a, Cod procedură penală, raportat la art.10, alin.1, litera c, Cod procedură penală, și, în subsidiar, în temeiul art.11, punctul 2, litera a, Cod procedură penală, raportat la art.10, alin.1, litera d, Cod procedură penală, pentru lipsa intenției de a-i ajuta pe ceilalți doi inculpați la uciderea victimei, pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe asupra părții vătămate, achitarea sa, în temeiul art.11, punctul 2, litera a, Cod procedură penală, raportat la art.10, alin.1, litera d, Cod procedură penală, deoarece nu a avut intenția de a-i ajuta pe coinculpați să o lovească pe partea vătămată, iar pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe asupra părții vătămate -, achitarea sa, în temeiul art.11, punctul 2, litera a, Cod procedură penală, raportat la art.10, alin.1, litera c, Cod procedură penală, atâta timp cât nu s-a făcut dovada că a lovit-o pe partea vătămată, ori dubiul îi profită.
La termenul de judecată din data de 31.2008, Curtea a procedat la audierea apelantului-intimat-inculpat, a cărei declarație a fost consemnată și atașată la dosar (fila 104, dosar instanță de apel).
La termenul de judecată din data de 23.2009 a fost reascultat intimatul-parte vătămată, a cărui declarație a fost consemnată și atașată la dosar (fila 189, dosar instanță de apel), în timp ce intimatul-parte vătămată - nu a mai putut fi audiat, întrucât este plecat în Spania încă din anul 2005, după cum rezultă din procesul-verbal din data de 17.XI.2008, încheiat de Secția 13 Poliție, privind îndeplinirea mandatului de aducere (fila 148, dosar instanță de apel).
Au fost reaudiați martorii de la urmărire penală (fila 105, dosar instanță de apel) și - (fila 106, dosar instanță de apel) la termenul de judecată din data de 31.2008, - (fila 139, dosar instanță de apel) și - (fila 140, dosar instanță de apel) la termenul de judecată din data de 28.XI.2008, și (fila 190, dosar instanță de apel) la termenul de judecată din data de 23.2009.
Ministerul Publica propus, fiind încuviințată, testarea la poligraf a apelantului-intimat-inculpat, care și-a exprimat consimțământul, fiind depus la dosar raportul de constatare tehnico-științifică nr.273.227/17.II.2009, întocmit de - Serviciul Criminalistic (filele 197-201, dosar instanță de apel).
La solicitarea Curții, a fost atașat Dosarul nr.3459/2003 (3082/2003) al Tribunalului București - Secția a I-a penală, care conține dosarele nr.2201/2004 al Curții de Apel București - Secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, și nr.6513/2004 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală, privind pe inculpații și -, precum și dosarele nr.4287/2005 al Tribunalului București - Secția a I-a penală, nr.3764/2005 al Curții de Apel București - Secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, și nr.7840/2005 (-) al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală, privind cererea de revizuire formulată de revizuientul.
Curtea, din oficiu, a pus în discuția părților schimbarea încadrării juridice a faptelor penale din infracțiunile de omor calificat, prev. de art.174-art.175, alin.1, litera i, Cod penal, cu aplicarea art.75, alin.1, litera a, Cod penal, de lovire sau alte violențe, în varianta agravată, prev. de art.180, alin.2, Cod penal, cu aplicarea art.75, alin.1, litera a, Cod penal, și de lovire sau alte violențe, în varianta agravată, prev. de art.180, alin.2, Cod penal, cu aplicarea art.75, alin.1, litera a, Cod penal, toate cu aplicarea art.33, litera a, Cod penal, în complicitate la comiterea infracțiunii de omor calificat, prev. de art.26, Cod penal, raportat la art.174-art.175, alin.1, litera i, Cod penal, cu aplicarea art.75, alin.1, litera a, Cod penal, complicitate la săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, în varianta agravată, prev. de art.26, Cod penal, raportat la art.180, alin.2, Cod penal, cu aplicarea art.75, alin.1, litera a, Cod penal (parte vătămată ), și infracțiunea de lovire sau alte violențe, în varianta agravată, prev. de art.180, alin.2, Cod penal, cu aplicarea art.75, alin.1, litera a, Cod penal (parte vătămată -), toate cu aplicarea art.33, litera a, Cod penal, și acordă cuvântul în dezbaterea apelurilor.
După dezbaterile din data de 20.II.2009, cauza a fost repusă pe rol, pentru judecare în complet de divergență.
Analizând actele și lucrările dosarelor, precum și sentința penală apelată, atât din punct de vedere al motivelor de nelegalitate și de netemeinicie invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit art. 371, alin.2, Cod procedură penală, Curtea, în majoritate, apreciază că apelurile sunt fondate.
Curtea apreciază că instanța de fond a interpretat în mod superficial materialul probator, astfel că a stabilit o situație de fapt necorespunzătoare realității și o greșită încadrare juridică a faptelor penale. A reținut instanța de fond, deși nu identifică probele, că inculpatul a tăiat-o, cu un cuțit, în coapsă, pe victima - și, de asemenea, că a lovit-o, cu pumnii, cu lama și mânerul cuțitului, nu numai pe partea vătămată -, dar și pe partea vătămată. În realitate, nu există nici o probă în acest dosar sau în Dosarul nr.3459/2003 (3082/2003) al Tribunalului București - Secția a I-a penală, în care au fost condamnați, în mod definitiv, inculpații și -, care să dovedească comiterea de către inculpat cel puțin a unei acțiuni de lovire asupra victimei - și părții vătămate. Curtea reține că părțile vătămate însele și chiar martorul de la urmărire penală, care făcea parte din grupul victimei, nu au susținut niciodată că inculpatul a lovit-o pe victimă sau pe partea vătămată. Partea vătămată a afirmat că doi inculpați, dintre care l-a identificat pe inculpatul -, care purta o geacă de culoare bej, au lovit-o pe partea vătămată -, iar un alt inculpat, având în mână un cuțit, era aplecat peste victimă, cu fața către picioarele acesteia, astfel că a intervenit, lovindu-l cu piciorul, însă acesta s-a ridicat și a tăiat-o, de două ori, la brațul stâng (filele 52-58, 62 și 63, dosar de urmărire penală, filele 21 și 22, volumul I, Dosar nr.3459/2003 al Tribunalului București - Secția a I-a penală), ceea ce înseamnă că același inculpat care a tăiat-o pe victimă la picioare i-a cauzat cele două plăgi tăiate, constatate prin certificatul medico-legal nr.A- din data de 22.2003, întocmit de Institutul Național de Medicină Legală, B (fila 93, dosar de urmărire penală), leziuni unice, care exclud aplicarea de lovituri de către ceilalți inculpați. Curtea nu poate avea în vedere declarația părții vătămate dată în fața acesteia, conform căreia nu l-a văzut niciodată pe inculpat, întrucât, pe de o parte, nici la urmărirea penală nu a făcut referiri importante cu privire la acesta, iar, pe de altă parte, de la data comiterii faptelor penale a trecut o perioadă extrem de lungă, de peste 6 ani (fila 189, dosar instanță de apel). Partea vătămată - a arătat, în esență, că toți cei trei inculpați, având fiecare câte un cuțit în mână, au venit în același timp, l-a văzut pe inculpat, care purta o haină de culoare negru, îndreptându-se către victimă, apoi, fiind imobilizată de martorul -, a reușit să-i vadă în jurul victimei pe inculpații, îmbrăcat într-o geacă de culoare roșu, și -, care avea o haină de culoare crem, după care toți trei inculpații s-au îndreptat către aceasta și au lovit-o cu mânerul cuțitului, cu pumnii și cu picioarele (filele 59-61, 67-73, dosar de urmărire penală), fiind evident faptul că nu pot fi reținute declarațiile din datele de 7.IV.2003 (filele 64 și 65, dosar de urmărire penală) și de 21.2003 (fila 74, dosar de urmărire penală), conform cărora nu a văzut ca inculpatul P să poate cuțit, atâta timp cât însăși partea vătămată a recunoscut că au un caracter mincinos, întrucât frații inculpatului P au exercitat amenințări asupra sa (filele 75, 76, dosar de urmărire penală). Susținerile părții vătămate - se coroborează atât cu unica declarație sinceră a martorului de la urmărire penală -, zis "", potrivit căreia inculpatul P, zis "", pe care-l strigase în ajutorul său, a lovit-o cu mânerul cuțitului pe partea -, iar familia inculpatului, de care îi este frică, a exercitat amenințări asupra sa (filele 99-102, dosar de urmărire penală), astfel că toate celelalte declarații ale acestuia nu pot fi avute în vedere (filele 94-98, dosar de urmărire penală, fila 51 din volumul I al Dosarului nr.3459/2003 al Tribunalului București - Secția a I-a penală, fila 93 din Dosarul nr.1965 al Tribunalului București - Secția a II-a penală, fila 119, dosar instanță de fond, fila 139, dosar instanță de apel), cât și cu certificatul medico-legal nr.A- din data de 22.2003, întocmit de Institutul Național de Medicină Legală, B, conform căruia partea vătămată - nu a suferit leziuni traumatice prin tăiere (fila 92, dosar de urmărire penală). Ca atare, nici una dintre cele două părți vătămate nu confirmă faptul că inculpatul a executat vreo acțiune de lovire asupra victimei - sau părții vătămate. Relevante și acoperitoare asupra situației de fapt sunt declarațiile martorului de la urmărire penală, conform cărora victima a alunecat pe zăpadă, căzând cu fața în sus, iar inculpatul, îmbrăcat într-o geacă de culoare roșu, a tăiat-o la picioare, cu un cuțit, moment în care partea vătămată l-a lovit cu piciorul, iar acesta a tăiat-o, cu baioneta, la brațul stâng, în timp ce partea vătămată - a fost lovită cu mânerul baionetei, arătând că este mincinoasă precizarea sa, potrivit căreia inculpatul P nu avea cuțit asupra sa, deoarece a fost amenințat de frații inculpatului (filele 121-132, dosar de urmărire penală), pentru ca, în timp ce inculpatul se sustrăgea procesului penal, să declare, tot ca martor, în dosarul în care au fost condamnați ceilalți doi coinculpați, că nu a văzut nici vestimentația inculpaților și nici momentul tăierii victimei (fila 76, volumul I, Dosar nr.3459/2003 al Tribunalului București - Secția a I-a penală), apoi, după trecerea unei perioade de peste 6 ani și cu inculpatul aflat, din nou, în stare de libertate, să declare în fața Curții că nu-l cunoaște pe inculpat (fila 190, dosar instanță de apel). Condamnatul, autorul infracțiunii de omor calificat, a avut tot interesul să ascundă adevărul, astfel că singura sa sinceritate, care este confirmată de probe, constă în afirmațiile potrivit cărora l-a văzut pe inculpatul P lovind-o cu mânerul cuțitului pe partea vătămată - și, mai apoi, ștergându-și cuțitul în zăpadă (filele 140 și 141, 149 și 150, 151-159, dosar de urmărire penală), așa încât toate celelalte susțineri sunt vădit nesincere (filele 160-162, dosar de urmărire penală, fila 34, volumul I al Dosarului nr.3459 al Tribunalului București - Secția a I-a penală, filele 51 și 52 din Dosarul nr.1965 al Tribunalului București - Secția a II-a penală, fila 117 din dosarul instanței de fond, fila 105, dosar instanță de apel). La rândul său, condamnatul -, fiind interesat să deformeze realitatea, a făcut o singură afirmație sinceră, care se coroborează cu celelalte probe, prin care a arătat că inculpatul a lovit victima și că l-a văzut pe inculpatul P, zis "", atunci când și-a închis cuțitul cu lama rabatabilă (filele 136-139, 142-145, dosar de urmărire penală, fila 35, volumul I al Dosarului nr.3459/2003 al Tribunalului București - Secția a I-a penală), astfel că toate celelalte susțineri oscilante și contradictorii nu pot fi avute în vedere (filele 133-135, 146-148, dosar de urmărire penală, fila 50 din Dosarul nr.1965 al Tribunalului București - Secția a II-a penală, fila 118, dosar instanță de fond, fila 106, dosar instanță de apel). Curtea apreciază că sunt lipsite de relevanță declarațiile martorului de la urmărire penală -, prietena inculpatului P, care a manifestat o atitudine fie rezervată, fie părtinitoare, dar, cu tot subiectivismul său, a confirmat, în mod constant, o împrejurare importantă, și anume faptul că inculpatul nu s-a aflat în apartamentul său, după cum acesta s-a apărat, ci a fugit, împreună cu ceilalți doi condamnați, către grupul victimei și-al părților vătămate, atunci când martorul - l-a strigat, în ajutor, cu porecla de "" (filele 115-120, dosar de urmărire penală, fila 76 din volumul II al Dosarului nr.3459/2003 al Tribunalului București - Secția a I-a penală, filele 53 și 54, Dosarul nr.1965 al Tribunalului București - Secția a II-a penală, fila 116, dosar instanță de fond, fila 140, dosar instanță de apel). De asemenea, martorii de la urmărire penală G, zis " ", care a organizat, în imobilul său din B, Calea, nr.12, Bloc 123, scara III, etajul VII,.115, Sectorul V, petrecerea, la care au luat parte victima și părțile vătămate (fila 163, dosar de urmărire penală, fila 28 din volumul II al Dosarului nr.3459/2003 al Tribunalului București - Secția a I-a penală, fila 95 din Dosarul nr.1965 al Tribunalului București - Secția a II-a penală, fila 151, dosar instanță de fond), și, participant la aceeași petrecere (fila 164, dosar de urmărire penală, fila 29 din volumul II al Dosarului nr.3459/2003 al Tribunalului București - Secția a I-a penală, fila 94 din Dosarul nr.1965 al Tribunalului București - Secția a II-a penală, fila 152, dosar instanță de fond), au avut, pe parcursul întregului proces penal, o atitudine de distanțare, motivată cel mai probabil de calitatea acestora de angajați ai Social Democrată din România. Potrivit raportului medico-legal nr.A3/96/03 din data de 15.III.2003, întocmit de Institutul Național de Medicină Legală " Minovici", B (filele 80 și 81, dosar de urmărire penală), însoțit de planșe fotografice (filele 83-85, dosar de urmărire penală), victima - prezenta câte o plagă înjunghiată oblică pe ambele coapse, care au cauzat decesul, precum și alte leziuni traumatice, în zonele feței, toracelui și abdomenului, care s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri dure, fără legătură de cauzalitate cu decesul.
Inculpatul a susținut, în mod neverosimil, că, după ce s-a întors din apartamentul său, de unde a adus o sticlă de marca "", i-a văzut pe inculpații și - murdari de sânge (filele 103-110, dosar de urmărire penală, filele 17 și 18, Dosarul nr.1965/2005 al Tribunalului București - Secția a II-a penală), apărare neverosimilă, contrazisă de toate celelalte probe, care atestă prezența sa, împreună cu ceilalți doi condamnați, la locul comiterii infracțiunilor, introducând un element de noutate, după o perioadă de 4 ani și 6 luni de la data faptelor penale, și anume, după ce a coborât din apartamentul său, martorul -, prietena sa, i-a spus că ceilalți doi condamnați se băteau cu niște băieți în partea cealaltă a blocului, pentru ca, ulterior acestei discuții, să-i vadă murdari de sânge (fila 91, dosar instanță de fond, fila 104, dosar instanță de apel). De altfel, comportamentul simulat al inculpatului este dovedit prin raportul de constatare tehnico-științifică nr.273.227/17.II.2009, întocmit de - Serviciul Criminalistic (filele 197-201, dosar instanță de apel).
Din toate aceste probe, care compun situația de fapt, rezultă, cu certitudine, nu numai faptul că cele două tăieturi letale asupra victimei - au fost executate de condamnatul, zis "", dar și faptul că inculpatul nu a aplicat nici măcar o lovitură victimei - sau părții vătămate, ci doar a lovit-o, cu mânerul cuțitului, pe partea vătămată -. Ori, coautoratul, reținut în sarcina inculpatului cu privire la victimă și la partea vătămată, presupune săvârșirea nemijlocită a cel puțin unui act de executare, în speță a unei lovituri, chiar dacă aceasta nu a avut un caracter mortal, care trebuie dovedit prin probe lipsite de echivoc. În lipsa unor probe clare privind acțiunea de lovire, participația penală a inculpatului, prezent la locul comiterii faptelor penale, îmbracă forma complicității morale, atâta timp cât, fiind chemat în ajutor de către martorul -, a fugit către grupul victimei și al părților vătămate, având asupra sa un cuțit, astfel că a sprijinit, pe latură psihică, comiterea infracțiunilor, prin întreținerea și consolidarea rezoluțiilor infracționale ale autorilor, care l-au însoțit pe inculpat, având asupra lor cuțite. Pe latură subiectivă, este evident faptul că inculpatul a acționat cu intenție cel puțin indirectă, fiindcă nu poate exista complicitate din culpă, astfel că nu lipsește unul dintre elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat și ale infracțiunii de lovire sau alte violențe asupra părții vătămate, după cum acesta s-a apărat.
Cu privire la alegerea și individualizarea judiciară a pedepselor, Curtea are în vedere criteriile generale enumerate la art.72, alin.1, Cod penal, și anume limitele speciale prevăzute de legea penală pentru infracțiunile de omor calificat, cuprinse între 15 ani și 25 ani închisoare, și de lovire sau alte violențe în varianta agravată, cuprinse între 3 luni și 2 ani închisoare, alternativ cu pedeapsa amenzii penale, dispozițiile art.27, Cod penal, conform cărora complicele este sancționat cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor, gradul deosebit de ridicat de pericol social al infracțiunii de omor calificat, care rezultă din modalitatea concretă de comitere, mai precis împreună cu ceilalți doi condamnați, pe stradă, reținând inițiativa inculpatului, care, fiind chemat de martorul -, a scos cuțitul, pe care, de obicei, îl purta asupra sa, persoana inculpatului, în vârstă de 22 de ani la data comiterii faptelor penale, nivelul scăzut de pregătire școlară, afirmând că a absolvit 7 clase primare, nu și-a întemeiat o familie și nu avea vreo ocupație sau vreun loc de muncă, nu are antecedente penale, astfel că va reține circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art.74, alin.1, litera a, Cod penal cu privire la fiecare infracțiune concurentă în parte, și nu doar față de anumite infracțiuni, după cum, în mod inexplicabil, a procedat instanța de fond, împrejurarea că s-a sustras de la urmărire penală timp de aproximativ doi ani, fiind dat atât în urmărire locală, potrivit Dispoziției nr.898.534/17 din data de 20.2003 a Direcției Generale de Poliție a Municipiului B, cât și în urmărire generală, prin Dispoziția nr.150.042/1 din data de 22.2003 a Direcției Generale de Poliție a Municipiului B, după cum atestă procesul-verbal din data de 1.II.2005, încheiat de Specială de Intervenție a Jandarmeriei, care l-a prins, întâmplător, pe inculpat (fila 43, dosar de urmărire penală), atitudinea procesuală nesinceră, concursul de infracțiuni, ca stare de agravare a răspunderii penale, dar și principiul neagravării situației în propriul apel, consacrat de art.372, alin.1, Cod procedură penală. Pentru proporționalitatea pedepselor închisorii, Curtea are în vedere Sentința penală nr.583/29.IV.2004 a Tribunalului București - Secția a I-a penală, din Dosarul nr.3459/2003, astfel cum a rămas definitivă prin Decizia penală nr.1.459/28.II.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală, din Dosarul nr.6513/2004, prin care le-au fost aplicate inculpatului pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare, iar inculpatului - pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare.
De asemenea, Curtea va face aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, obligatorie în cazul infracțiunii de omor calificat, potrivit art.65, alin.2, Cod penal, pentru ca, mai apoi, să facă aplicarea art.35, alin.1, Cod penal, și nu să o aplice direct pe lângă pedeapsa rezultantă a închisorii, după cum a procedat, în mod nelegal, instanța de fond.
Apelul declarat de apelantul-intimat-inculpat este fondat doar cu privire la pedeapsa accesorie, în sensul că nu se justifică interzicerea, pe perioada executării pedepsei principale a închisorii, a dreptului de a alege, prevăzut de art.64, alin.1, litera a, teza a I-a, Cod penal, atât timp cât, prin faptele penale comise, inculpatul nu a adus atingere relațiilor sociale privitoare la procesul electiv.
Pe latură civilă, Curtea constată că instanța de fond, la rejudecare, a copiat întocmai dispozitivul primei instanțe de fond, obligându-l pe inculpat să plătească părților civile și suma de 50.000 lei, cu titlu de daune morale, fără a mai sesiza faptul că, prin Încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 23.XI.2005, din Dosarul nr.1965/2005, Tribunalul București - Secția a II-a penală a dispus, din oficiu, în temeiul art.195, Cod procedură penală, îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul Sentinței penale nr.1553/15.XI.2005, în sensul că daunele morale sunt în cuantum de 5.000 lei, în loc de 50.000 lei, după cum, în mod greșit, s-a trecut. Ori, părțile civile nu au declarat niciodată apel, astfel că nu poate fi majorat cuantumul despăgubirilor civile în calea de atac a inculpatului. În aceste condiții, instanța de fond, asemenea primei instanțe de judecată, va trebui să-și îndrepte eroarea materială.
Pentru aceste considerente, Curtea, în majoritate, în temeiul art.379, punctul 2, litera a, Cod de procedură penală, va admite apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de apelantul-intimat-inculpat P împotriva Sentinței penale nr.188/14.II.2008 a Tribunalului București - Secția a II-a penală, în Dosarul nr-, pe care o va desființa, în parte, și, rejudecând pe fond, va descontopi pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, alături de care a fost aplicată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64, alin.1, lit. a teza II și lit.b, Cod penal, pe durata de 3 ani, urmând să repună, în individualitatea lor, pedepsele de 7 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii prev. de art.174-art.175, alin.1, lit.i, Cod penal, cu aplicarea art.75, alin.1, lit.a, Cod penal, art.74, alin.1, lit.a, Cod penal, raportat la art.76, alin.1, lit.a, Cod penal, de 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.180, alin.2, Cod penal, cu aplicarea art.75, alin.1, lit.a, Cod penal, și de 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.180, alin.2, Cod penal, cu aplicarea art.75, alin.1, lit.a, Cod penal, după care, în temeiul art.334, Cod procedură penală, va dispune, din oficiu, schimbarea încadrării juridice a faptelor penale reținute în sarcina inculpatului din infracțiunile de omor calificat, prev. de art.174-art.175, alin.1, lit.i, Cod penal, cu aplicarea art.75, alin.1, lit.a, Cod penal, de loviri sau alte violențe, în variantă agravată, prev. de art.180, alin.2, Cod penal, cu aplicarea art.75, alin.1, lit.a, Cod penal, și de loviri sau alte violențe, în variantă agravată, prev. de art.180, alin.2, Cod penal, cu aplicarea art.75, alin.1, lit.a, Cod penal, toate cu aplicarea art.33, lit. a, Cod penal, în complicitate la comiterea infracțiunii de omor calificat, prev. de art.26, Cod penal, raportat la art.174-art.175, alin.1, lit.i, Cod penal, cu aplicarea art.75, alin.1, lit.a, Cod penal, complicitate la săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe, în variantă agravată, prev. de art.26, Cod penal, raportat la art.180, alin.2, Cod penal, cu aplicarea art.75, alin.1, lit.a, Cod penal (parte vătămată ), și infracțiunea de loviri sau alte violențe, în variantă agravată, prev. de art.180, alin.2, Cod penal, cu aplicarea art.75, alin.1, lit.a, Cod penal (parte vătămată -), toate cu aplicarea art.33, lit. a, Cod penal, apoi, în temeiul art.26, Cod penal, raportat la art.174-art.175, alin.1, lit.i, Cod penal, cu aplicarea art.75, alin.1, lit.a, Cod penal, art.74, alin.1, lit.a, Cod penal, raportat la art.76, alin.1, lit.a, Cod penal, cu aplicarea art.80, alin.1, Cod penal, va condamna pe inculpatul P la pedeapsa de 10 ani închisoare, pentru complicitate la comiterea infracțiunii de omor calificat, asupra victimei -, urmând ca, în temeiul art.65, alin.2, Cod penal, să aplice pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64, alin.1, lit.a, teza a II-a și lit.b, Cod penal, pe o perioadă de 4 ani, iar, în temeiul art.26, Cod penal, raportat la art.180, alin.2, Cod penal, cu aplicarea art.75, alin.1, lit.a, Cod penal, art.74, alin.1, litera a, Cod penal, raportat la art.76, alin.1, lit.e, Cod penal, cu aplicarea art.80, alin.2, Cod penal, va condamna pe același inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare, pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, în variantă agravată, asupra părții vătămate, și, de asemenea, în temeiul art.180, alin.2, Cod penal, cu aplicarea art.75, alin.1, lit.a, Cod penal, art.74, alin.1, litera a, Cod penal, raportat la art.76, alin.1, lit.e, Cod penal, cu aplicarea art.80, alin.2, Cod penal, va condamna pe același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe, în variantă agravată, asupra părții vătămate -, urmând ca, în temeiul art.33, litera a, Cod penal, raportat la art.34, alin.1, litera b, Cod penal, să contopească pedepsele cu închisoarea aplicate, astfel încât inculpatul va executa pedeapsa închisorii cea mai grea, și anume pedeapsa de 10 ani închisoare, va face aplicarea art.71-art.64, alin.1, lit.a, teza a II-a și lit.b, Cod penal, și, în același timp, în temeiul art.35, alin.1, Cod penal, va aplica pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64, alin.1, lit.a, teza a II-a și lit.b, Cod penal, pe o perioadă de 4 ani, după executarea pedepsei principale a închisorii, potrivit art.66, Cod penal, va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale, va deduce, în temeiul art.383, alin.2, Cod procedură penală, arestarea preventivă a apelantului-intimat-inculpat pe durata 1.II.2005-11.IV.2008, inclusiv, când a fost pus în libertate, prin înlocuirea măsurii de arest preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara, dispusă prin Decizia penală nr.497/11.IV.2008 a Curții de Apel București - Secția a I-a penală, din Dosarul nr- (793/2008), urmând să constate, în temeiul art.192, alin.3, Cod de procedură penală, că rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În majoritate,
În temeiul art.379, punctul 2, litera a, Cod de procedură penală, admite apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de apelantul-intimat-inculpat P împotriva Sentinței penale nr.188/14.II.2008 a Tribunalului București - Secția a II-a penală, în Dosarul nr-.
Desființează, în parte, sentința penală și, în fond, rejudecând:
Descontopește pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, alături de care a fost aplicată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64, alin.1, lit. a teza II și lit.b, Cod penal, pe durata de 3 ani, repunând, în individualitatea lor, pedepsele de:
- 7 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii prev. de art.174-art.175, alin.1, lit.i, Cod penal, cu aplicarea art.75, alin.1, lit.a, Cod penal, art.74, alin.1, lit.a, Cod penal, raportat la art.76, alin.1, lit.a, Cod penal;
- 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.180, alin.2, Cod penal, cu aplicarea art.75, alin.1, lit.a, Cod penal;
- 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.180, alin.2, Cod penal, cu aplicarea art.75, alin.1, lit.a, Cod penal;
În temeiul art.334, Cod procedură penală, dispune, din oficiu, schimbarea încadrării juridice a faptelor penale reținute în sarcina inculpatului din infracțiunile de omor calificat, prev. de art.174-art.175, alin.1, lit.i, Cod penal, cu aplicarea art.75, alin.1, lit.a, Cod penal, de loviri sau alte violențe, în variantă agravată, prev. de art.180, alin.2, Cod penal, cu aplicarea art.75, alin.1, lit.a, Cod penal, și de loviri sau alte violențe, în variantă agravată, prev. de art.180, alin.2, Cod penal, cu aplicarea art.75, alin.1, lit.a, Cod penal, toate cu aplicarea art.33, lit. a, Cod penal, în complicitate la comiterea infracțiunii de omor calificat, prev. de art.26, Cod penal, raportat la art.174-art.175, alin.1, lit.i, Cod penal, cu aplicarea art.75, alin.1, lit.a, Cod penal, complicitate la săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe, în variantă agravată, prev. de art.26, Cod penal, raportat la art.180, alin.2, Cod penal, cu aplicarea art.75, alin.1, lit.a, Cod penal (parte vătămată ), și infracțiunea de loviri sau alte violențe, în variantă agravată, prev. de art.180, alin.2, Cod penal, cu aplicarea art.75, alin.1, lit.a, Cod penal (parte vătămată -), toate cu aplicarea art.33, lit. a, Cod penal.
În temeiul art.26, Cod penal, raportat la art.174-art.175, alin.1, lit.i, Cod penal, cu aplicarea art.75, alin.1, lit.a, Cod penal, art.74, alin.1, lit.a, Cod penal, raportat la art.76, alin.1, lit.a, Cod penal, cu aplicarea art.80, alin.1, Cod penal, condamnă pe inculpatul P la pedeapsa de 10 ani închisoare, pentru complicitate la comiterea infracțiunii de omor calificat, asupra victimei -.
În temeiul art.65, alin.2, Cod penal, aplică pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64, alin.1, lit.a, teza a II-a și lit.b, Cod penal, pe o perioadă de 4 ani.
În temeiul art.26, Cod penal, raportat la art.180, alin.2, Cod penal, cu aplicarea art.75, alin.1, lit.a, Cod penal, art.74, alin.1, litera a, Cod penal, raportat la art.76, alin.1, lit.e, Cod penal, cu aplicarea art.80, alin.2, Cod penal, condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare, pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, în variantă agravată, asupra părții vătămate.
În temeiul art.180, alin.2, Cod penal, cu aplicarea art.75, alin.1, lit.a, Cod penal, art.74, alin.1, litera a, Cod penal, raportat la art.76, alin.1, lit.e, Cod penal, cu aplicarea art.80, alin.2, Cod penal, condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe, în variantă agravată, asupra părții vătămate -.
În temeiul art.33, litera a, Cod penal, raportat la art.34, alin.1, litera b, Cod penal, contopește pedepsele cu închisoarea aplicate, astfel încât inculpatul va executa pedeapsa închisorii cea mai grea, și anume pedeapsa de 10 ani închisoare.
Face aplicarea art.71-art.64, alin.1, lit.a, teza a II-a și lit.b, Cod penal.
În temeiul art.35, alin.1, Cod penal, aplică pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64, alin.1, lit.a, teza a II-a și lit.b, Cod penal, pe o perioadă de 4 ani, după executarea pedepsei principale a închisorii, potrivit art.66, Cod penal.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
În temeiul art.383, alin.2, Cod procedură penală, deduce arestarea preventivă a apelantului-intimat-inculpat pe durata 1.II.2005-11.IV.2008, inclusiv.
În temeiul art.192, alin.3, Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru procuror și pentru apelantul-intimat-inculpat, iar de la comunicare pentru intimații-părți vătămate și -, precum și pentru intimații-părți civile, și Spitalul Clinic de Urgență,
Pronunțată în ședința publică din data de 7.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
a
GREFIER,
Red. și dact.: jud. a
Trib. B-Secția a II-a penală: - (președinte de secție).
3 ex.
Opinia separată a judecătorului escu.
Așa cum s-a reținut și în opinia majoritară, apreciez că apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul București, astfel cum a fost motivat în scris, este fondat, în limitele și pentru motivele ce vizează individualizarea pedepselor aplicate, respectiv restabilirea legalității față de reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. a din Codul penal, pe care însă, contrar celor susținute de Parchet și așa cum s-a reținut, de asemenea, în opinia majoritară, consider întemeiată, context în care aceasta se impunea a fi aplicată în raport de toate infracțiunile reținute în sarcina inculpatului.
Contrar însă opiniei majoritare și susținerilor orale ale procurorului de ședință, apreciez că încadrarea juridică a faptelor inculpatului este cea reținută de instanța de fond, respectiv autorat atât la infracțiunea de omor calificat față de victima, cât și la infracțiunile de lovire, față de părțile vătămate și respectiv.
este forma de participație în care, la săvârșirea unei fapte penale și-au adus contribuția în mod nemijlocit două sau mai multe persoane, contribuții ce implică activități de executare nemijlocită a infracțiunii, care însă nu trebuie să neapărat fie identice, ci să se completeze într-o activitate unică, practica judiciară fiind constantă în sensul aprecierii ca fiind coautorat în cazul, de exemplu, când loviturile multiple aplicate victimei, în cadrul unei hotărâri infracționale comune de omor, chiar dacă nu toate au fost mortale, actele de executare fiind și cele prin care se contribuie indirect la comiterea faptei, cum sunt cele prin care se face imposibilă rezistența,apărarea, care împiedică energiile ce tind să combată producerea rezultatului.
De asemenea, contribuția coautorilor poate fi concomitentă sau succesivă astfel încât și sub acest aspect se reține că nu influențează existența coautoratului momentul în care fiecare participant își aduce contribuția la săvârșirea faptei.
În analiza acestei probleme nu trebuie omise nici urmările imediate ale infracțiunii, (în cazul nostru omor și lovire sau alte violențe), care sunt moartea victimei și respectiv suferința provocată persoanei vătămate, dar mai ales, legătura de cauzalitate dintre acțiunile participanților și moartea victimei, respectiv suferințele provocate. Atât teoria cât și practica judiciară sunt constante în aprecierea că pentru existența legăturii de cauzalitate dintre acțiunea de ucidere, în cazul infracțiunii de omor, și moartea victimei, nu este necesar ca acțiunea făptuitorului să fie cauza unică a morții, legătura de cauzalitate subzistând, și, ca un corolar, și infracțiunea și în cazul în care la producerea rezultatului au concurat și cauze preexistente, concomitente sau survenite, atâta vreme cât legătura de cauzalitate dintre fapta și moartea victimei nu a fost întreruptă.
Or, în același sens și cu aceleași argumente, nu putem admite că dacă la producerea rezultatului au participat mai multe persoane, care au acționat conjugat, animate de aceeași dorință, acestea acționând în același context, acțiunile fiind în strânsă conexitate, existând intervenții din partea tuturor participanților asupra victimei, fiecare s-ar face vinovat de infracțiuni distincte, raportat exclusiv la lovitura care a determinat în mod direct, în final, moartea victimei.
Constatăm așadar că în cazul de față, toți cei trei participanți la săvârșirea celor trei infracțiuni ( în raport de fiecare dintre cele trei persoane vătămate, dat fiind obiectul specific al acestor tipuri de infracțiuni, care este protejarea vieții și integrității persoanei) au acționat fiind animați de aceeași voință comună de a săvârși faptele, între toți cei trei participanți existând o coeziune subiectivă.
Consider, contrar opiniei majoritare, că situația de fapt din prezenta cauză a fost stabilită în mod corect de instanța de fond, care, pe baza probelor administrate în tot cursul procesului penal, atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată, a reținut că în momentul în care martorul a cerut ajutorul inculpatului P și al celorlalți doi condamnați deja în prezenta cauză, respectiv și, aceștia s-au deplasat către grupul din care făcea parte victima și persoanele vătămate și respectiv, unul după altul cvasisimultan, moment în care cele două grupuri au început să se agreseze reciproc, context în care cei din grupul inculpatului, având cuțite asupra lor, le-au folosit asupra victimei și părților vătămate, provocând moartea victimei și lovirea celorlalți doi. Nu se poate reține, așa cum se arată în opinia majoritară, că singurul care a provocat nemijlocit moartea victimei este, doar pe considerentul că acesta a fost cel care a aplicat loviturile de cuțit în artera și respectiv vena femurală, acestea fiind loviturile care au condus în mod direct la decesul victimei.
Pe de o parte, apreciez că nu se poate reține cu certitudine că cele două lovituri au fost aplicate de condamnatul, dat fiind că probele administrate, respectiv declarațiile tuturor persoanelor implicate, cu excepția victimei decedate, nu susțin această împrejurare, toate aceste persoane schimbându-și declarațiile pe parcursul procesului penal, în funcție de calitatea în care au fost cercetate și mai ales în funcție de momentul procesual al judecării cauzei. Astfel, declarațiile celor două persoana condamnate, și, l-au incriminat nemijlocit pe inculpat, care se sustrăgea, la momentul când cei 2 erau încă necondamnați definitiv pentru aceste fapte, pentru ca ulterior, după condamnarea lor la pedepsele rezultante de 12, respectiv 10 ani închisoare pentru cele trei infracțiuni reținute a fi fost săvârșite în forma coautoratului, aceștia să revină și,în prezenta cauză, fiind deja în executarea pedepselor, să declare, în prezența inculpatului, că singurul care a folosit cuțitul a fost, iar inculpatul Paa juns ultimul, când victima era deja tăiată, și că acesta nu avea nici măcar cuțit asupra sa, contribuția sa la săvârșirea faptelor fiind minoră, neînsemnată.
De altfel, nu doar declarațiile acestora s-au schimbat pe parcursul procesului, dar și declarațiile persoanelor vătămate și de asemenea, declarațiile celor doi martori esențiali, participanți la rândul lor la conflict, care făcea parte din grupul inculpatului și condamnaților deja, și care a generat de altfel conflictul, respectiv, care făcea parte din grupul victimei și persoanelor vătămate. Declarațiile acestor 2 martori s-au schimbat și nu o singură dată pe parcursul procesului, or, în raport de neconcordanțele sub aspectele esențiale dintre toate aceste declarații, apreciez că reținerea în situația de fapt, a împrejurării că loviturile de cuțit au fost aplicate doar de este incertă, cu atât mai mult cu cât din hotărârea de condamnare a celorlalți doi se reține, cu autoritate de lucru judecat, că toți cei trei participanți au avut contribuții directe la producerea rezultatului, iar lovitura de cuțit a fost aplicată de inculpatul din prezenta cauză, reținându-se, evident, declarațiile celor doi inculpați în acea cauză.
Pe această situație de fapt, Înalta Curte de Casație și Justiție a menținut condamnarea celor doi pentru săvârșirea faptelor în forma coautoratului, reținând așadar că, deși nu aceștia au aplicat loviturile de cuțit care au dus nemijlocit la deces, au participat în aceeași calitate de coautori la producerea rezultatului. Or, constatăm că în opinia majoritară, se reține pe aceleași considerente, că participanții care nu aplicat cele două lovituri sunt complici la faptele penale, și nu coautori.
Deși ca problemă de drept această situație poate comporta opinii diferite, ca în cauza de față, consider că nu se mai poate reține o altă situație de fapt doar pe baza reaprecierii acelorași probe, declarațiile celor implicați, diferite într-adevăr de această dată, fără administrarea vreunei probe suplimentare care să determine în mod obiectiv schimbarea situației de fapt, căci se încalcă autoritatea de lucru judecat a hotărârii definitive de condamnare a celor doi inculpați cercetați și condamnați anterior. Pe de altă parte, nici nu s-ar înțelege care sunt considerentele pentru care declarațiile date în această cauză ar fi mai credibile în contextul în care acestea sunt mult mai îndepărtate în timp decât cele date anterior, și în special, decât cele date imediat după săvârșirea faptelor, când acestea erau mult mai apropiate în timp de consumarea faptei și în consecință mai credibile, față de un moment mult ulterior, când amintirile sunt în mod obiectiv estompate prin trecerea timpului.
Ceea ce rezultă însă cu certitudine din coroborarea declarațiilor tuturor celor audiați și este o constantă, asupra căreia aceștia nu și-au schimbat în mod esențial susținerile, este faptul că toți cei trei agresori, inclusiv inculpatul, au acționat fiecare animați de aceeași dorință comună asupra celor trei părți vătămate, având fiecare contact directe sau indirect cu acestea și în urma agresiunilor suferite de acțiunile celor trei agresori au rezultat uciderea unei persoane și lovirea altor două.
Or, în cazul infracțiunii de omor, există coautorat atunci când inculpații au acționat împreună, lovind victima, atât înainte de căderea la pământ a acesteia, de exemplu, cât și după aceea. Faptul că numai loviturile aplicate de unul dintre participanți au fost mortale nu are relevanță, dacă activitatea acestuia se afla într-o unitate indivizibilă cu aceea a celorlalți inculpați și dacă rezultatul acestor activități strâns unite constă în suprimarea vieții victimei, în cauza de față rezultând din materialitatea faptelor că toți agresorii au fost conștienți de urmările acțiunii lor comune (toți cei 3 au atacat grupul victimei, s-au susținut reciproc, s-au deplasat la chemarea lui, într-o coeziune subiectivă, animați de ideea comună de a-i pedepsi pe agresorii acestuia, strigați fiind de acesta, care le solicitase ajutorul, după ce fusese la rândul său atenționat și bruscat de partea vătămată, inculpatul și condamnatul au scos cuțitele avute asupra lor, pe care le-au și folosit față de persoanele vătămate, respectiv victimă, toate acțiunile lor fiind în mod clar animate de aceeași dorință comună, existând fără echivoc o unitate de acțiune sub aspect subiectiv între aceștia ).
Pentru existența coautoratului este suficient ca activitatea fiecărui inculpate să se afle într-o unitate indivizibilă cu a celorlalți și împreună să conducă la suprimarea vieții victimei. Faptul că nu toți inculpații au lovit cu cuțitul victima nu infirmă caracterizarea faptelor lor - alături de cel care a lovit cu cuțitul - ca activitate de coautorat, de vreme ce prin acțiunile lor de lovire (confirmate de raportul medico-legal de necropsie, care atestă că victima a prezentat și alte leziuni traumatice, care s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri/planuri dure, în același context traumatic) au contribuit la imobilizarea victimei și înfrângerea rezistenței și posibilității sale de apărare. În acest mod, toți aceștia au acționat simultan și conjugat pentru suprimarea vieții victimei, rezultat prevăzut și dorit ori acceptat de fiecare dintre ei.
Faptul că unul sau altul dintre participanți a avut o contribuție mai mică la exercitarea violențelor asupra victimei este lipsit de importanță sub aspectul calității de coautor a fiecăruia; ceea ce este esențial constă în faptul că cei trei au acționat simultan, exercitând acte de violență asupra victimei, astfel că acțiunea fiecăruia s-a completat cu acțiunea celorlalți și, cum exista un deplin acord subiectiv, acțiunile lor reunite au anihilat total puterea de apărare a victimei, determinând toate leziunile produse. Din acțiunea unitară și coordonată a celor trei agresori, nu se poate desprinde și analiza separat contribuția fiecăruia, fiind neîndoielnic că fiecare a contribuit la activitatea necesară care a determinat rezultatul final letal.
În sensul dispozițiilor art. 24 din Codul penal, pentru a fi reținută participația la săvârșirea unei infracțiuni sub forma coautoratului nu este necesar, sub aspectul laturii subiective, ca fiecare coautor să aibă intenția de autor unic, condiția legală fiind îndeplinită în situația în care intervenția fiecărui autor se caracterizează prin conștiința că intervenția sa se completează cu a altuia, constituind astfel cauza din care rezultă efectul urmărit și acceptat ca fiind posibil a se produce. De asemenea, sub aspectul laturii obiective a infracțiunii, actele de executare nu trebuie să fie identice, așa cum am mai arătat, nici simultane, existența coautoratului fiind dată de desfășurarea de către participanți a unor acțiuni concomitente aflate într-o unitate indivizibilă.
În raport de toate aceste considerente, apreciez că încadrarea juridică corectă este aceea de coautorat la săvârșirea infracțiunilor de omor calificat față de victimă și lovituri sau alte violențe, în raport de cele două persoane vătămate, și nu complicitate așa cum s-a reținut în opinia majoritară.
Având în vedere că acesta este aspectul asupra căruia a intervenit divergența și care a determinat și opinia separată, asupra celorlalte aspecte reținând concordanța opiniei mele cu a majorității, consider că nu se impune analiza suplimentară a motivelor de apel ale parchetului, pe care le apreciez întemeiate în limitele arătate.
În ceea ce privește apelul inculpatului, reținând că acesta a vizat în principal achitarea și în subsidiar reducerea pedepsei, consider că acesta este nefondat, chiar prin aplicarea de circumstanțe atenuante față de infracțiunile de lovire, aceasta nefiind de fapt decât o restabilire a legalității în contextul în care instanța de fond a reținut circumstanțe atenuante însă doar în raport de infracțiunea de omor calificat, circumstanță la fel de caracterizantă și față de celelalte infracțiuni, mai puțin grave de altfel, care au fost omise de la aplicare de către instanța de fond. Reținând că pedeapsa pentru una din aceste infracțiuni a fost menținută și pentru cealaltă a fost sporită, pedeapsa pentru infracțiunea de omor fiind de asemenea sporită, consider că apelul inculpatului trebuie respins ca nefondat.
JUDECĂTOR,
escu
Președinte:Daniela PaniogluJudecători:Daniela Panioglu, Mariana Constantinescu, Mihai Oprescu
