Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 113/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Ședința publică de la 06 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurel Dublea
JUDECĂTOR 2: Mihaela Chirilă
Grefier - -
DECIZIA PENALĂ Nr. 113
Ministerul Public reprezentat de procuror
La ordine fiind soluționarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, inculpatul și partea vătămată, împotriva sentinței penale nr. 129/13.02.2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, având ca obiect infracțiunea de tentativă la omor calificat.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul apelant, în stare de arest preventiv, asistat de av. apărător ales și martorii și, lipsă partea vătămată și părțile civile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele mai sus arătate cu privire la prezența părților și a modului de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Instanța procedează la audierea martorilor și, declarațiile acestora fiind consemnate în procese verbale separate, atașate la dosar.
Inculpatul apelant depune la dosar un memoriu formulat în scris.
Interpelate fiind, părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, așa cum a fost formulat în scris, confiscarea specială a corpului delict folosit la săvârșirea infracțiunii și aplicarea disp. art. 109 alin. 5 Cod procedură penală privind restituirea către partea vătămată a corpului delict (.), ridicat de către organele de poliție conform procesului verbal din data de 13.08.2008.
Av. solicită admiterea apelului declarat de inculpatul și schimbarea încadrării juridice date faptei reținute în sarcina acestuia din infracțiunea de tentativă la omor în infracțiunea de vătămare corporală gravă, având în vedere că loviturile aplicate de acesta nu au vizat zone vital și față de concluziile raportului de expertiză medico-legală care arată că leziunile produse nu au pus în pericol viața părții vătămate. Din raportul de expertiză rezultă că hematomul epicranian a necesitat 2-3 zile pentru vindecare, iar celelalte leziuni ale antebrațului și hemitoracelui nu au necesitat îngrijiri medicale. Apreciază că aceste concluzii sunt esențiale în determinarea corectă a încadrării juridice dată faptei. Pe de altă parte trebuie avută în vedere și poziția psihică a inculpatului, care nu a vizat uciderea victimei dacă loviturile aplicate nu au avut forța și intensitatea necesară a produce leziuni grave ci doar s-a apărat. S-a susținut și demonstrat că între inculpat și partea vătămată exista o stare conflictuală mai veche, inculpatul fiind amenințat în repetate rânduri de către partea vătămată, iar incidentul a fost declanșat de partea vătămată care a sărit din căruță și a alergat după inculpat cu o furcă în mână. Inculpatul nu are antecedente penal, este cunoscut ca o persoană liniștită, a reclamat anterior la poliție furtul unor furci și faptul că este amenințat de către partea vătămată.
Solicită respingerea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și de către partea vătămată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a apelului declarat de inculpatul și a cererii de schimbare a încadrării juridice dată faptei reținute în sarcina inculpatului. La stabilirea încadrării juridice nu s-au avut în vedere doar concluziile raportului de expertiză medico-legală ci și faptul că, deși inculpatul susținut că a aplicat o singură lovitură, din concluziile raportului rezultă că este vorba despre mai multe lovituri și înțepături, care au fost atenuate datorită faptului că partea vătămată s-a apărat, precum și zonele vizate de acele lovituri. Inculpatul a susținut că s-a aflat în legitimă apărare, însă el nu are nici o lovitură iar contextul în care s-a realizat fapta vorbește de un pericol social deosebit.
În ce privește apelul declarat de partea vătămată solicită respingerea acestuia, mai ales că nu au fost indicate motivele de apel.
Inculpatul apelant, având ultimul cuvânt, solicită admiterea apelului arătând că s-a aflat în legitimă apărare, făcut plângeri la poliția locală cu privire la furtul unor furci și la faptul că este amenințat de partea vătămată.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțate.
Ulterior deliberării:
INSTANȚA
Asupra recursurilor penale de față.
Tribunalul Iași prin sentința penală nr. 129/13.02.2009 a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 Cod penal raportat la art. 174-175 lit. "i" Cod penal, în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 Cod penal.
Inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 Cod penal, cu referire la art. 174 -175 lit. "i" Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. "a", 76 lit. "b" Cod penal. S-au aplicat inculpatului disp. art. 71 Cod penal și art. 64 lit. a teza a II-a și lit. "b" Cod penal.
S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 18.08.2008 la zi.
Inculpatul a fost obligat la despăgubiri civile către partea civilă în cuantum de 2.700 lei daune materiale și 1800 lei daune morale.
A fost respinsă cererea părții vătămate de acordare a unei ren te viagere.
Inculpatul a fost obligat la plata de despăgubiri civile către Spitalul de Pneumoftiziologie I și Serviciul de Ambulanță
Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În ziua de 12 august 2008, în jurul orelor 21,00, inculpatul a plecat din satul, comuna, județul I, cu căruța sa la care a înhămat cei doi cai, luând cu el pe fratele mai mic, G de 19 ani, precum și câțiva prieteni ai acestuia: de 16 ani, de 17 ani și - de 16 ani.
Inculpatul a ajuns cu căruța în satul, comuna, a întors-o în fața barului AF, după care fratele și prietenii lui au coborât și au mers la bar să-și cumpere bere.
În jurul orelor 23, după ce a băut o bere împreună cu fratele și prietenii acestuia s-au urcat în căruța, pornind spre casă. Când au ajuns în dreptul școlii din satul, de pe o uliță, a ieșit o căruță condusă de partea vătămată, din comuna, sat, care se întorcea spre casă, după ce toată ziua cărase fân cu căruța sa pentru o săteancă,.
Pe fondul unor conflicte mai vechi cu partea vătămată, acutizate în ultima vreme de faptul că inculpatul avusese cu circa trei săptămâni în urmă un conflict cu unchiul părții vătămate, cu ocazia unei alte deplasări în, în momentul când partea vătămată a virat căruța spre dreapta, pe sensul de mers spre bar (de unde venea ) inculpatul sărit din căruța sa, luând furca în mâna dreaptă și a fugit după căruța părții vătămate.
În apropierea barului a ajuns căruța din urmă și l-a lovit pe în cap cu partea metalică a furcii.
Întrucât lovitura nu a produs efectele scontate, inculpatul lovind craniul părții vătămate cu partea mai elastică a furcii, din zona laterală a coarnelor, a coborât din căruță s-a întors spre el, încercând să riposteze și să-și ia furca din coșul căruței.
Atunci inculpatul l-a înțepat cu vârfurile furcii în partea dreaptă a toracelui, acesta revenind în poziția inițială, l-a mai lovit odată cu furca în stânga toracelui, când partea vătămată a ridicat mâna să se apere, a fost înțepat în braț de două din coarnele furcii.
În aceste împrejurări inculpatul a abandonat victima și a fugit la căruța sa și a plecat în satul, comuna.
Partea vătămată a mers cu căruța la domiciliul părinților săi, situat la circa 400 după ce a trecut de bar, cerând ajutor, aceștia chemând Serviciul de Ambulanță, care a transportat victima agresiunii la Spitalul de Pneumoftiziologie I, unde a fost operat imediat ca urmare a hemopneumotoraxului drept suferit, intervenția operatorie efectuată în regim de urgență și în timp util reușind să-i salveze viața.
Din raportul final de constatare medico legală nr. 5512/09.10.2008 al IML I, rezultă că a prezentat hematom epicranian, plăgi înțepate antebraț stâng și plăgi înțepate hemitorace drept cu hemopneumotorax.
Leziunile prezentate au fost produse prin lovituri active cu mijloace contondente și corp înțepător, pot data din 12.08.2008 și au necesitat 25 - 28 zile de îngrijiri medicale.
S-a reținut în conținutul actului de sesizare a instanței că numărul de zile de îngrijiri medicale acordate de medicul legist nu prezintă relevanță în ceea ce privește existența elementelor constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor calificat, mijlocul vulnerant folosit de agresor, zona corpului vizată și intenția expresă și repetată de a-l lovi pe acesta fiind suficiente pentru existența acestei infracțiuni, numai intervenția promptă a medicilor specialiști salvând viața victimei.
Inculpatul a fost găsit abia în ziua de 18 august 2008, dată până la care a stat la diverse rude, întocmindu-se procese verbale de căutare în vederea dării ulterioare în consemn, deși cunoștea de la părinții săi faptul că a fost căutat și citat de către organele de poliție din comună.
Situația de fapt așa cum a fost reținută de instanță este dovedită de întreg ansamblu probator administrat în cauză, respectiv cu:
- procesul verbal de sesizare (fila 1);
- procesul verbal de cercetare la fața locului (fila 2-3);
- planșele foto privind aspectele fixate și urmele ridicate cu ocazia cercetării locului faptei (fila 6-16);
- raportul de constatare medico-legală nr.5512/09.10.2008 (fila 18);
- concluziile provizorii ale raportului de constatare medico-legală( fila 16);
- declarațiile părții vătămate ( fila 24 și 49 dosar cercetare judecătorească);
- declarațiile martorilor, G, -, audiați în cursul urmăririi penale și care și-au menținut declarațiile în cursul cercetării judecătorești, în cadrul căreia proba a fost administrată în mod nemijlocit.
Audiat în ambele faze procesuale inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, nuanțând însă modul concret de săvârșire a acesteia și urmările produse. Astfel, în declarațiile date de inculpat în faza urmăririi penale în prezența apărătorului, inculpatul a declarat că i-a aplicat o singură lovitură cu furca părții vătămate, împungând-o numai în partea a pieptului, dar i-a mai aplicat niște lovituri de pumn și de picior, deoarece coborâse din căruță și voia să-l bată, aspecte contrazise de martorii prezenți.
În cursul cercetării judecătorești, inculpatul a declarat că de-a lungul timpului, a avut mai multe conflicte cu partea vătămată, iar în ziua de 12.08.2008 auzise despre faptul că aceasta intenționa să-l bată.
Pe drumul spre casă, s-a intersectat cu partea vătămată, condiție în care a sărit din căruță a luat furca și a fugit, fiind ajuns însă de partea vătămată care a început să-i adreseze injurii. Partea vătămată a sărit din căruță și "a dat să vină la el", condiții în care inculpatul ar fi avertizat-o că dacă face ceva " dă și el". Partea vătămată nu a mai apucat să-l lovească pe inculpat, care sesizând intenția acesteia de a-l lovi a început să-i aplice lovituri cu furca, în diferite zone ale corpului. Auzind strigătele părții vătămate, inculpatul a fugit, a ajuns căruța fratelui său, care îl aștepta la cca. 50 de metri.
Inculpatul a încercat să acrediteze ideea că a fost atacat de partea vătămată și că acțiunea sa a fost determinată exclusiv de conduita părții vătămate, loviturile fiind aplicate pentru a câștiga timp și a-și asigura scăparea prin fugă.
Examinând declarația inculpatului în contextul probator administrat în cauză, Tribunalul constată că versiunea prezentată de acesta în cursul cercetării judecătorești nu este conformă cu realitatea.
Martorii audiați în cauză, oculari la săvârșirea faptei, G, și, sunt unanimi în redarea împrejurării că în momentul în care inculpatul a văzut partea vătămată, trecând cu căruța, intempestiv a sărit din căruță, având asupra sa o furcă, deplasându-se în fugă, în urmărirea părții vătămate.
Nici o probă administrată în cauză nu relevă date din care să rezulte o altă desfășurare a evenimentelor.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă că inculpatul a ajuns partea vătămată și, pe când aceasta se afla încă în căruță i-a aplicat o lovitură în cap, ca urmare a acestei lovituri, partea vătămată a coborât din căruță, fiind însă din nou înțepată de această dată, cu furca de către inculpat.
Această versiune a desfășurării faptelor este conturată și de proba științifică administrată în cauză, respectiv raportul de constatare medico legală nr. 5512/9.10.2008 care susține versiunea părții vătămate și care se coroborează cu declarațiile martorilor audiați, conform căreia partea vătămată a fost lovită cu furca în cap ( prezentând un hematom epicranian) din spate, fără să aibă timp să preîntâmpine agresiunea ce se exercita asupra sa, intempestiv.
Instanța nu poate reține nici versiunea inculpatului referitoare la starea de provocare, (și eventual, de legitimă apărare), în condițiile în care nu s-a făcut dovada existenței vreunui act provocator care să fi determinat o stare de puternică tulburare sau temere, care să circumstanțieze în acest mod acțiunea inculpatului.
În cauză sa conturat existența unei stări de dușmănie între inculpat și familia părții vătămate, între părți existând conflicte mai vechi. Conform declarațiilor martorului G și, chiar cu 2 - 3 zile înainte de săvârșirea faptei, inculpatul a fost implicat într-un astfel de incident. Instanța reține însă, că pentru reținerea circumstanței atenuante provocării, existența stării de provocare se verifică în raport cu momentul săvârșirii infracțiunii, ținându-se seama de gradul de tulburare în raport cu persoana făptuitorului, cu circumstanțele faptei și cu relațiile dintre inculpat și victimă.
Ori, în speță tocmai anterioritatea conflictului dintre victimă și inculpat, trecerea unui interval de timp între momentul în care se apreciază că a intervenit evenimentul provocator și săvârșirea faptei și circumstanțele reale ale comiterii acesteia, înlătură rațiunea că inculpatul a acționat într-o stare de puternică tulburare sau temere. Faptul că acesta, în timp ce era însoțit de mai multe persoane, deplasându-se cu un mijloc de locomoție (cel puțin la fel de rapid ca cel utilizat de partea vătămată) la vederea acesteia a sărit din căruță, luând cu el și o furcă, pornind în urmărirea părții vătămate, exclude în mod evident provocarea din partea victimei (și cu atât mai puțin legitima apărare), acțiunile sale fiind vădit premeditate în comiterea unui act de răzbunare.
Instanța reține din coroborarea ansamblului probator administrat în cauză, că vinovăția inculpatului este pe deplin dovedită, loviturile aplicate de acesta vizând printre altele capul și zona toracică (spate și coaste și pulmonară) ale părții vătămate.
În drept, fapta inculpatului, de a lovi de mai multe ori cu furca de fier în zone vitale ale corpului ( cap și torace) părții vătămate, constituie infracțiunea de tentativă de omor calificat prev. de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i Cod penal.
În speță, instanța apreciază că inculpatul a săvârșit fapta cu forma de vinovăție a intenției indirecte, având reprezentarea faptei și deși nu a urmărit rezultatul letal, a acceptat producerea lui. Astfel, văzând-o pe partea vătămată, inculpatul s-a dat jos din căruța sa, a luat furca, a alergat după căruța părții vătămate și l-a lovit pe cu partea metalică a furcii peste cap, apoi l-a înțepat cu coarnele furcii în zona toracică, loviturile aplicate putând fi letale dacă partea vătămată nu se proteja cu brațul stâng, fiind rănită și în antebraț.
Având în vedere constatarea medico legală conform cu care leziunile părții vătămate nu au fost de natură să pună în primejdie viața acesteia, inculpatul a invocat că în sarcina sa nu se impune reținerea infracțiuni de tentativă la omor, ci de vătămare corporală sau vătămare corporală gravă, cum a precizat apărătorul ales al acesteia.
Examinând susținerile inculpatului, instanța a reținut că în determinarea încadrării juridice dată faptelor esențială este poziția psihică a inculpatului, care trebuie stabilită în fiecare caz în parte.
La determinarea poziției psihice a inculpatului trebuie avute în vedere împrejurările concrete ale săvârșirii faptei, inculpatul acționând cu intenția vădită de a lovi partea vătămată, iar obiectul vulnerant folosit (furcă) are un potențial tanatogenerator. Zonele vizate (cap și zona pulmonară sau toracică) și totodată raporturile dintre infractor și victimă, anterioare săvârșirii faptei, numărul și intensitatea loviturilor (mai multe lovituri aplicate cu o furcă), dar și atitudinea inculpatului după săvârșirea faptei, care a abandonat victima ulterior agresiunii, conduc la reliefarea poziției psihice a inculpatului. Toate aceste elemente concură la stabilirea împrejurării că inculpatul a acționat cu intenție indirectă de a ucide victima și chiar dacă acesta nu a urmărit suprimarea vieții părții vătămate, prin conduita sa, obiectul folosit și zonele vizate, a acceptat producerea acestui rezultat.
Pentru aceste considerente, instanța a respins cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice dintr-o infracțiune contra vieții într-o infracțiune contra integrității corporale.
Instanța a reținut ca circumstanță atenuantă în favoarea inculpatului, comportamentul bun al acestuia anterior săvârșirii faptei, împrejurarea că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, conform art. 74 lit. a Cod penal.
Pentru săvârșirea acestei infracțiuni inculpatul a fost condamnat iar la individualizarea judiciară a pedepsei și a modului de executare a acesteia, pentru inculpatul, instanța, a ținut seama de dispozițiile părții generale ale codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșire, de persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale (fiind la prima abatere) și care a avut un comportament bun în societate anterior săvârșirii faptei, de poziția procesuală corespunzătoare a inculpatului care a recunoscut săvârșirea faptei (încercând însă să-și atenueze răspunderea penală prin diminuarea urmărilor faptei săvârșite), apreciind că reeducarea inculpatului se va putea realiza prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea a cărui cuantum va fi coborât sub minimul special, ca efect al reținerii circumstanței atenuante, conform art.76 lit b Cod penal.
Instanța, văzând limitele de pedeapsă, natura și gravitatea faptei, precum și caracterul obligatoriu, prevăzut de lege în art. 174-175 Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit. a și b Cod penal, în limitele prevăzute de art.53 alin.2 lit. a Cod penal, respectiv pe o durată de 2 ani.
Pe durata și în condițiile prev. de art.71 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prev.de art.64 lit. a-b teza a-II-a Cod penal. motivat de natura infracțiunii comise, care îl face incompatibil pe inculpat cu exercițiului dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Instanța nu a dispus interzicerea și a dreptului prev. de art.64 lit.c Cod penal, întrucât inculpatul nu s-a folosit la săvârșirea faptei de vreo funcție, profesie sau activitate.
Având în vedere că scopul pedepsei va fi atins doar prin executarea în regim privativ de libertate a inculpatului, instanța a dispus ca executarea pedepsei să se facă în regim de detenție, iar în temeiul disp.art.88 Cod penal va deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive, respectiv de la 18.08.2008 la zi.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a constatat că partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 11000 lei vechi, cu titlu de daune materiale și morale, din care suma de 5000 lei reprezintă daune materiale, iar suma de 6000 lei reprezintă daune morale, precum și plata unei rente viagere.
A precizat partea vătămată că daunele materiale reprezintă prejudiciul material ca urmare a diminuării capacității de muncă și cheltuielilor făcute cu administrarea de medicamente.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termenul prevăzut de art. 363 Cod procedură penală procurorul, partea vătămată și inculpatul criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea apelului procurorul arată că hotărârea instanței de fond este netemeinică sub aspectul dozării pedepsei sub minimul prevăzut de lege și nelegală prin neapelarea dispozițiilor art. 118 lit. b Cod penal și art. 109 al. 5 Cod procedură penală. Arată procurorul că pedeapsa aplicată de instanță nu este proporțională cu gravitatea faptei și cu periculozitatea socială a inculpatului, inculpatul trebuind sancționat cu fermitate, cu o pedeapsă orientată spre maximul special prevăzut de lege.
Se arată că în mod greșit instanța nu a confiscat furca folosită de inculpat la săvârșirea faptei și nu a restituit . părții vătămate.
Partea vătămată nu motivează în nici un fel apelul declarat de avocatul angajat la fond.
În motivarea apelului inculpatul solicită în principal schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de vătămare corporală gravă, având în vedere că loviturile aplicate nu au vizat zone vitale și față de concluziile raportului de expertiză medico legală care arată că leziunile produse nu au pus în pericol viața părții vătămate.
Arată inculpatul că nu a vizat uciderea victimei, ci doar s-a apărat iar incidentul a fost provocat de partea vătămată care a sărit din căruță și a alergat după inculpat cu o furcă în mână.
Solicită inculpatul reducerea pedepsei întrucât nu are antecedente penale și este o persoană liniștită, fiind în legitimă apărare în momentul săvârșirii faptei.
Apelul procurorului și al părții vătămate sunt fondate.
Apelul inculpatului este nefondat.
Examinând actele și lucrările cauzei instanța constată că în mod corect și în concordanță cu materialul probator administrat în cauză instanța de fond a reținut că inculpatul a comis o infracțiune de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 Cod penal cu referire la art. 174, 175 lit. "i" Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. "a", 87 lit. "b" Cod penal împotriva părții vătămate.
Încadrarea juridică dată faptelor este corectă și corespunde probelor administrate, fiind temeinic motivată de instanța de fond care a reținut just că fapta a fost săvârșită cu forma de vinovăție a intenției indirecte, inculpatul având reprezentarea faptei și deși nu a urmărit rezultatul letal, a acceptat producerea lui.
Față de obiectul vulnerant (furcă) și zonele vizate (cap, zona pulmonară sau toracică), precum și numărul loviturilor aplicate și intensitatea lor, s-a apreciat legal în cauză că inculpatul a acționat cu intenția indirectă de a ucide victima.
Situația de fapt reținută de instanța de fond este corectă și corespunde probelor administrate care au fost judicios interpretate, aceasta motivând de ce afirmațiile inculpatului privind legitima apărare sunt lipsite de suport probator.
În noaptea de 12 august 2008 prin jurul orelor 23,00 inculpatul aflându-se în satul pe o uliță, în drum spre satul, într-o căruță cu mai multe persoane s-a intersectat cu partea vătămată care era în căruța sa, îndreptându-se spre casă.
Inculpatul a coborât din căruță, luând o furcă în mâna dreaptă și a fugit după căruța părții vătămate, ajungând-o în apropierea barului.
Inculpatul a lovit partea vătămată cu furca cu partea metalică în cap când partea vătămată se afla în căruță și apoi l-a înțepat cu furca în stânga toracelui. În timp ce vătămatul a ridicat mâna pentru a se apăra, inculpatul l-a înțepat în braț cu două din coarnele furcii. Apoi inculpatul a fugit la căruța sa plecând acasă, abandonând victima.
Din lucrările cauzei rezultă că intervenția operatorie efectuată în regim de urgență și în timp util a reușit să-i salveze viața.
Coroborând probele administrate în cauză instanța de fond a ajuns la concluzia justă că fapta există, a fost comisă de inculpat și s-a reținut în mod corect vinovăția acestuia.
Individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului s-a făcut în mod temeinic de către instanța de fond, care a ținut cont atât de criteriile generale, prev. de art.72 Cod penal, gradul de pericol social al faptei, modalitatea concretă a săvârșirii, precum și de circumstanțele personale ale inculpatului, care este infractor primar, a recunoscut parțial faptele și a avut o atitudine bună în societate anterior săvârșirii faptei, fiind nefondat acest motiv de apel al procurorului.
În mod corect instanța de fond a reținut aceste împrejurări drept circumstanțe atenuante facultative în favoarea inculpatului și le-a dat eficiență, coborând pedeapsa aplicată inculpatului sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea comisă, apreciind temeinic că reeducarea inculpatului se poate realiza și prin executarea în detenție a acestui cuantum de pedeapsă, scopul pedepsei, prevăzut de art. 52 Cod penal putând fi atins.
În mod greșit instanța de fond nu a confiscat furca folosită de inculpatul la săvârșirea infracțiunii, întrucât aceasta este proprietatea inculpatului și a fost ridicată de organele de cercetare penală, conform procesului verbal din 13.08.2008 aflat la fila 14 dosar urmărire penală.
De asemenea, întrucât . ridicată cu ocazia cercetărilor, conform procesului verbal din 13.08.2008 aflat la fila 13 dosar urmărire penală nu este supusă confiscării, în mod just instanța de fond nu a restituit-o părții vătămate căreia îi aparținea.
Sub aceste două aspecte, motivele de apel ale procurorului și apelul părții vătămate sunt întemeiate, urmând a fi admise.
Față de cele elaborate, motivele de apel ale inculpatului sunt neîntemeiate urmând a fi respinse.
Analizând hotărârea apelată din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 379 alin. 2 Cod procedură penală, nu se constată alte motive de nelegalitate sau netemeinicie.
Pentru aceste considerente, în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale 129/13.02.2009 a Tribunalului Iași pe care o va menține iar în baza art. 379 pct. 2 lit. "a" Cod procedură penală se va admite apelul procurorului și al părții vătămate împotriva sentinței penale nr. 129/13.02.2009 a Tribunalului Iași, pe care o va desființa în parte în latura penală și rejudecând: în baza art. 118 alin. 1 lit. "b" Cod penal și art. 109 al. 5 Cod procedură penală va confisca furca de la inculpat și va restitui . părții vătămate.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Se va menține starea de arest a inculpatului și se va deduce la zi arestarea preventivă de la 13.02.2009, conform art. 381,383 și 350 Cod procedură penală.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală va obliga inculpatul -apelant la plata cheltuielilor judiciare către stat în apel.
Conform art. 192 al. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate în apelul procurorului și al părții vătămate rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și partea vătămată împotriva sentinței penale nr. 129/13.02.2009 a Tribunalului Iași, pe care o desființează în parte în latura penală și rejudecând:
În baza art.118 alin.1 lit. b Cod penal, confiscă de la inculpat corpul delict - furcă, folosit la săvârșirea infracțiunii.
În baza art. 109 alin.5 Cod procedură penală, dispune restituirea către partea vătămată a șepcii ridicate conform procesului verbal din 13.08.2008, aflat la fila 13 dosar urmărire penală.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Respinge ca nefondat apelul inculpatului, deținut în Penitenciarul Iași, împotriva aceleiași sentințe.
Menține starea de arest a inculpatului și deduce la zi arestarea preventivă de la 13.02.2009.
Obligă inculpatul -apelant să achite statului suma de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul procurorului și al părții vătămate rămân în sarcina statului.
Cu drept de recurs, în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 06.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
Grefier
- -
Red.
08.10.2009
Tehnored.
09.10.2009
2 ex.
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Aurel DubleaJudecători:Aurel Dublea, Mihaela Chirilă
