Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 123/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 123/A/2008
Ședința publică din 25 noiembrie 2008
lnstanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Boer Judecător
JUDECĂTOR 2: Delia Purice Președinte Secția Penală
GREFIER: - -
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj este reprezentat prin PROCUROR -.
S- luat în examinare pentru pronunțare apelul declarat de către inculpatul împotriva sentinței penale nr. 344 din data de 10 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr-, fiind trimis în judecată pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prev. și ped. de art. 20 rap. la art. 174 rap. 175 lit. i pen.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din 18 noiembrie 2008, cursul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 25 noiembrie 2008.
CURTEA
Asupra apelului penal de față,
În baza lucrărilor dosarului, constată că Tribunalul Maramureș prin sentința penală nr.344 din 10 iunie 2008 a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a infracțiunii din tentativă la omor calificat, prev. de art. 20. pen. rap. la art. 175 alin. 1 lit. i pen. în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. 2. pen. cererea formulată de apărătorul ales al inculpatului și, a condamnat pe inculpatul - - fiul lui și, născut la data de 02.11.1980 în, jud. M, cetățean român, 8 clase, stagiul militar satisfăcut, fără ocupație, căsătorit, un copil minor, domiciliat în - jud. M pentru săvârșirea:
- tentativei la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 175 alin. 1 lit. i pen. rap. la art. 20. pen. art. 74 lit. a pen. art. 76 lit. b pen. la pedeapsa de 4 ani închisoare.
În temeiul art. 71. pen. s-a interzis inculpatului dreptul prevăzut de art. 64 lit. a teza a II a pen.
În temeiul art. 65 alin. 2, 3. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prevăzut la articolul 64 lit. a teza a II -a pen. pe o durată de 2 ani.
În temeiul art. 88. pen. s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestului preventiv începând cu 14 iunie 2007 și până la data de 7.11.2007.
S-a constatat că partea civilă, ă de mama (cu domiciliul în de nr. 1210, jud. M) a renunțat la pretențiile civile formulate împotriva inculpatului.
În temeiul art. 14. pr. pen., art.313 din Legea nr. 95/2006 a fost obligat inculpatul la plata de despăgubiri civile către părțile civile după cum urmează:
- 54,225 lei despăgubiri civile constând în cheltuieli de spitalizare, plus dobânda legală calculată până la efectiva achitare către partea civilă - Spitalul de Recuperare, cu sediul în,-
- 1740,59 lei, plus dobânda legală calculată până la data plății către Spitalul de Pneumoftiziologie B
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
La data de 12.05.2007, partea vătămată minor însoțit de martorii, -a, se aflau în jurul orelor 23,00 în fața motelului " " din localitatea de.
Inculpatul se găsea în autoturismul 1310 de culoare crem, condus de martorul.
În autoturism se mai aflau și martorii G, și.
Trecând pe lângă grupul în care se afla partea vătămată a oprit, întrucât o bandă de magnetofon întinsă pe șosea se prinsese de parbrizul mașinii. Inculpatul a coborât din mașină și strigând că-i va ucide pe cei prezenți lângă șosea s-a îndreptat în fugă spre ei, având în mână o șurubelniță.
În acest context inculpatul l-a prins pe minorul cu o mână de haină în partea din spate, aplicându-i cu cealaltă mână în care ținea șurubelnița o lovitură puternică în torace. În urma loviturii primite, părții vătămate i-au fost provocate leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 21-22 zile de îngrijiri medicale - conform expertizelor medico-legale întocmite în cauză.
De asemenea, potrivit acelorași acte medico-legale leziunile produse au pus în primejdie viața victimei.
În faza de cercetare judecătorească a fost întocmită o nouă expertiză medico-legală nr. 234 din 14 martie 2008, aceasta concluzionând și aspectul cu privire la "poziția victimă-agresor care ar fi putut fi în ortostatism cu agresorul în spatele victimei".
De altfel, acest element al stării de fapt rezultă și din restul probațiunii administrate în cauză.
În drept, fapta inculpatului care în noaptea de 12/13.05.2007, în jurul orelor 23,00, în loc public, a aplicat părții vătămate o lovitură cu o șurubelniță, provocându-i acesteia leziuni care i-au pus în primejdie viața, întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal rap. la art. 20 Cod penal cu aplicarea art. 74 lit. a Cod penal, art. 76 lit. b Cod penal pentru care l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare în regim de detenție, iar în temeiul art. 65 alin. 2 Cod penal s-a interzis exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a Cod penal pe o durată de 2 ani.
Instanța a respins cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu din tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 175 alin. 1 lit. a Cod penal rap. la art. 20 Cod penal în infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 Cod penal.
Distincția între cele două infracțiuni trebuie făcută în raport de poziția psihică a făptuitorului, prin prisma însă, a împrejurărilor concrete, îndeosebi a instrumentului folosit de făptuitor la comiterea faptei (instrument sau nu de a produce moartea), regiunea corpului lovită, numărul și intensitatea loviturilor, precum și alte elemente de natură a lămuri acest aspect.
Tribunalul a apreciat că, în speță, lovirea victimei cu o șurubelniță într-o regiune anatomică în care sunt situate organe vitale - torace și cu M intensitate din moment ce s-a produs hidropneumotorax parțial, constituie o activitate care prin însăși materialitatea sa, demonstrează că inculpatul a prevăzut moartea victimei, rezultat posibil al acțiunii sale, ori săvârșind totuși fapta, care obiectiv a pus în pericol viața victimei, inculpatul chiar dacă nu a dorit rezultatul l-a acceptat în mod conștient, ceea ce înseamnă că a acționat cu intenția de a ucide.
În concluzie, așa cum am arătat, instanța a apreciat că încadrarea juridică a faptei comisă de inculpat este cea de tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal și nu cea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 Cod penal.
La individualizarea pedepsei și a modului de executare instanța a avut în vedere gradul de pericol concret al faptei, împrejurările în care a fost săvârșită fapta, precum și lipsa antecedentelor penale, aspect reținut de instanță ca circumstanță atenuantă în favoarea inculpatului, ceea ce a determinat ca pedeapsa aplicată să fie situată sub limita minimă prev. de lege pentru infracțiunea respectivă.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a reținut că partea civilă, de mama sa, a renunțat la pretențiile civile formulate împotriva inculpatului, depunând în acest sens un act notarial existent la dosar.
În ceea ce privește pretențiile civile formulate de unitățile spitalicești care au acordat asistență medicală părții vătămate pe perioada internării acesteia și ulterior pentru recuperare, tribunalul a apreciat că acestea sunt întemeiate și în consecință a obligat inculpatul la despăgubiri civile către părțile civile menționate anterior, conform dispozitivului prezentei.
În temeiul art. 191 alin. 1. pr. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva soluției instanței de fond, a declarat apel inculpatul care a solicitat admiterea acestuia, desființarea sentinței pronunțate de Tribunalul Maramureș și judecând în fond să se dispună trimiterea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale în condiții legale conform art.332 alin.2 proc.pen.
În esență, apărătorul ales al inculpatului învederează că urmărirea penală este lovită de nulitate absolută pentru următoarele considerente: inițial, inculpatul a fost cercetat și urmărit penal pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă prev.de art.182 pen. de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Dragomirești, parchet care la 22 mai 2007 i-a prezentat inculpatului materialul de urmărire penală strâns în speță pentru comiterea acestei infracțiuni. În momentul redactării rechizitoriului și prezentării spre confirmare procurorului ierarhic superior, s-a constatat că este vorba despre existența în cauză a tentativei la infracțiunea de omor calificat astfel că a fost declinată competența de soluționare a cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș.
La baza soluției de declinare a competenței a stat raportul de expertiză medico-legală al victimei care atesta că acesta a suferit o plagă înțepată penetrantă cu hidropneumotorace și emfizem subcutanat, leziuni produse prin lovire cu un corp înțepător, ce au necesitat pentru vindecare 22 zile îngrijiri medicale, punând în primejdie viața victimei.
Apărătorul inculpatului susține că inculpatului i-a fost încălcat în mod grav dreptul la apărare întrucât a existat începută urmărirea penală pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă după care, prin rezoluția din 8 iunie 2007 Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureșa început urmărirea penală a clientului pentru tentativă la omor calificat, lucru ce nu este legal, în speță trebuind să se dea o ordonanță de schimbare a încadrării juridice a infracțiunii din art.182 în tentativă la omor calificat.
Apărătorul ales susține că în momentul în care i s-a adus la cunoștință clientului noua învinuire, mai gravă, i s-a luat o declarație de către procuror fără a fi fost de avocat, avocat care a lipsit și cu ocazia reținerii învinuitului, apărătorul fiind prezent de abia cu ocazia arestării preventive când clientul a dobândit calitatea de inculpat.
Pentru motivele ce preced se solicită constatarea nulității absolute reglementate de art.197 alin.2 proc.pen. a întregii urmăriri penale, vătămarea gravă a dreptului la apărare a inculpatului reglementat de art.6 proc.pen.și pe cale de consecință, restituirea dosarului la procuror pentru refacerea urmăririi penale în condiții de legalitate.
În ipoteza în care curtea va trece peste această apărare cu caracter principal formulată de inculpat, solicită în subsidiar schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă la omor calificat în infracțiunea de vătămare corporală gravă învederând că din punct de vedere subiectiv inculpatul nu a urmărit uciderea victimei iar pe de altă parte, prezintă tulburări de comportament, care nu-i afectează discernământul care a fost păstrat în momentul săvârșirii infracțiunii.
Ca efect al schimbării încadrării juridice apreciază că se impune reindividualizarea sancțiunii ce trebuie aplicată inculpatului.
Curtea examinând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
Așa cum rezultă din mijloacele de probă legal administrate în cauză, situația de fapt a fost reținută corect atât prin actul de sesizare cât și de către instanța de fond, încadrarea juridică a infracțiunii și vinovăția inculpatului.
Motivul de apel vizând restituirea cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale în temeiul art.332 alin.2 proc.pen.nu este fondată pentru următoarele considerente:
realității că în cauză inculpatul a fost urmărit penal pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă însă la data de 4 iunie 2007 Parchetul de pe lângă Judecătoria Dragomirești față de conținutul probelor științifice depuse la dosar, și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș.
Prin rezoluția din 8 iunie 2007 depusă la fila 81 din dosar Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureșa dispus începerea urmăririi penale împotriva învinuitului pentru comiterea tentativei la omor calificat prev.de art.20 pen.rap.la art.174, 175 lit.i pen.
La fila 106 din dosarul de urmărire penală există procesul verbal întocmit la data de 12 iunie 2007 de către procurorul de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș prin care i s-a adus la cunoștință învinuitului că potrivit art.6 proc.pen.are dreptul de a fi de un avocat ales, dreptul de a nu face nici o declarație precum și împrejurarea că tot ce relatează poate fi folosit împotriva sa în cursul procesului, învinuitul arătând că acceptă să fie audiat de către procuror fără a fi prezent un apărător, proces verbal semnat personal de. Mai mult, la fila 107 din dosarul de urmărire penală este depusă declarația dată de învinuit în care i se pune în vedere că urmează a fi reținut, semnată de către apărătorul din oficiu al acestuia, apărător ce l-a în această fază. Pe cale de consecință, dispozițiile art.171 alin.2 și art.197 alin.2 și art.6 proc.pen.au fost respectate învinuitul fiind de apărător din oficiu, declarația sa consemnată pe fila 108 dosar verso, fiind de altfel semnată de apărătorul din oficiu. Delegația apărătorului din oficiu a fost depusă însă din eroare de procuror în dosarul privind propunerea de arestare preventivă, existența ei fiind atestată prin scriptul de la fila 4 din dosarul - al Tribunalului Maramureș, fiind eliberată apărătorului G la 14 iunie 2007, data reținerii învinuitului conform ordonanței de reținere nr.222/P/2007 din 14 iunie 2007.
Așa fiind, este evident că învinuitul a fost de apărătorul din oficiu G cu ocazia reținerii sale conform delegației depuse la dosar la fila 4.
Și după punerea în mișcare a acțiunii penale învinuitul devenit inculpat, a fost arestat de apărător cu ocazia luării măsurii arestării preventive, ocazie cu care nici inculpatul, nici apărătorul acestuia, nu au invocat încălcarea dreptului la apărare.
Raportat la celelalte încălcări ale dispozițiilor legale invocate de către apărătorul ales al inculpatului sunt de remarcat următoarele:
La fila 81 din dosarul există rezoluția din data de 8 iunie 2007 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș prin care a dispus începerea urmăririi penale împotriva învinuitului pentru tentativă la omor calificat, fiind respectate întrutotul dispozițiile art.228 proc.pen. care prevăd că "organul de urmărire penală dispune prin rezoluție începerea urmăririi penale" când în speță nu rezultă vreun caz de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale. Astfel, susținerea apărării în sensul că procurorul trebuia să dea ordonanță de schimbare a încadrării juridice nu este fondată, activitatea procurorului s-a circumscris dispozițiilor legale neatrăgând nulitatea actului respectiv și nici a urmăririi penale. De altfel, susținerile apărării nu au corespondent în vreun text reglementat expres de Codul d eprocedură penală, fiind prevăzut doar de art.228 proc.pen.că începerea urmăririi penale se dispune prin rezoluție, text respectat în speță.
Pe cale de consecință, susținerile apărării în sensul că inculpatului i-a fost vătămat în modgrav dreptul la apărare nu are suport probator deoarece toate actele de urmărire penală și toate probele atât cele testimoniale cât și cele științifice au fost readministrate de către procurorul competent ulterior datei de 8 iunie 2007 când s-a dispus prin rezoluția începerea urmăririi penale pentru tentativă la omor calificat, astfel încât inculpatului nu i s-a produs nici o vătămare în prezenta cauză.
Curtea apreciază că în speță nu operează nulitatea absolută, nici măcar nulitatea relativă, deoarece așa cum am învederat învinuitului i s-a respectat dreptul la apărare cu ocazia declarațiilor care i s-au luat la procuror după începerea urmăririi penale inclusiv cu ocazia reținerii și a arestării preventive. Dacă în abstract s-ar pune problema intervenirii și constatării unei nulități în prezenta speță, aceasta nu ar putea fi decât relativă.
Practica judiciară și doctrina a statuat că " dacă în cursul urmăririi penale se comite vreo încălcare a dispozițiilor procedurale sancționabilă cu nulitatea relativă, iar inculpatul sau apărătorul i-au cunoștință de aceasta (prin încălcare înțelegându-se fie aplicarea greșită a legii de procedură, fie o neaplicare) - cazul în speță - nu există nulitate câtă vreme inculpatul sau avocatul nu au adus la cunoștință organului de urmărire penală neregularitatea procedurală observată și nu au cerut la momentul respectiv, aplicarea legii în mod corect".
Această neaplicare a dispozițiilor procesuale nu a fost invocată de apărătorul inculpatului în fața procurorului ci doar de apărătorul ales în fața Tribunalului Maramureș la primul termen de judecată cu procedura completă față de toate părțile din 4 septembrie 2007. La aceeași dată prin încheierea de la fila 50, Tribunalul Maramureșa apreciat ca nefondată apărarea invocată de inculpat arătând că în speță nu a survenit nici o vătămare a dreptului la apărare, astfel că aceste solicitări au putut fi reiterate prin motivele de apel formulate de inculpat.
Față de cele expuse mai, rezultă că în prezenta speță nu a fost vătămat dreptul la apărare al inculpatului deoarece art.6 proc.pen.stabilește că organele judiciare au obligația să încunoștiințeze pe învinuit sau pe inculpat despre fapta pentru care este învinuit, încadrarea juridică a acesteia și să-i asigure posibilitatea pregătirii și exercitării apărării. Prin învinuire în sensul art.6 alin.3 proc.pen.se înțelege orice fel de acuzație adusă persoanei față de care se efectuează cercetarea penală sau cercetarea judecătorească.
"Principiul egalității armelor se deduce din conținutul deosebit de complex al disp.art.6 al CEDO care garantează dreptul la un proces echitabil". Potrivit acestui principiu care constituie o componentă a bunei administrări a justiției, acuzarea și apărarea trebuie să aibă șanse egale, fiecare parte trebuie să acorde celeilalte posibilitatea de a formula obiecții la argumentele celeilalte.
Deși aceste cerințe sunt specifice fazei publice a procesului penal, dispozițiile imperative ale art.23 din Constituție, care reglementează libertatea individuală, reclamă ca atribute ale echității să se regăsească și în faza nepublică a procesului penal.
Indiferent în ce fază a procesului ne aflăm, sensul disp.art.23 din Legea Fundamentală este cel al ocrotirii în mod egal a libertății individuale.
Pe cale de consecință, învinuitul sau inculpatul trebuie să fie ascultat și informat cu privire la orice acuzație care i se aduce și, totodată, întrebat cu privire la probele pe care înțelege să le propună în apărare, proceduri care așa cum am arătat au fost respectate întrutotul de organul de urmărire penală.
Cu privire la motivul subsidiar de apel vizând schimbarea încadrării juridice, din tentativă la omor calificat în vătămare corporală gravă, sunt de remarcat următoarele:
Pentru a stabili existența intenției de a ucide, este necesar a se face o analiză complexă a tuturor împrejurărilor săvârșirii faptei, semnificative cu privire la poziția subiectivă a inculpatului.
Existența infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută de art.182 alin.1 cod pen. presupune ca, pe plan subiectiv, în raport cu rezultatul produs, inculpatul să fi acționat cu intenție depășită.
În speță, aplicând lovituri într-o regiune vitală a corpului toracele cu o șurubelniță care au cauzat leziunile grave menționate în actele medico-legale, raportul de expertiză medico-legală, inculpatul nu a urmărit numai vătămarea corporală a victimei, ci uciderea ei, care însă, nu s-a produs datorită unor cauze care se situează în afara voinței sale, și anume, îngrijirilor medicale acordate la timp.
În aceste condiții, fapta fiind săvârșită cu intenția neechivocă de a ucide, constituie tentativă la infracțiunea de omor calificat, iar nu infracțiunea de vătămare corporală gravă prin care se pricinuește numai punerea în primejdie a vieții persoanei.
Este de observat că, relevante pentru caracterizarea juridică a unei fapte ca tentativă de omor sau ca vătămare corporală, sunt împrejurările în care aceasta a fost comisă, natura obiectului vulnerant cu care a fost lovită victima, intensitatea loviturii, regiunea corpului în care a fost aplicată și consecințele cauzate. Durata îngrijirilor medicale sau împrejurarea că, prin caracterul lor, leziunile au pus sau nu în primejdie viața victimei, sunt mai puțin semnificative.
Aplicând lovituri puternice asupra toracelui părții vătămate, regiune vitală a corpului, cu o șurubelniță, care au cauzat plagă înțepată penetrantă cu hidropneumotorace și emfizem subcutanat, punând în primejdie viața acesteia, leziuni ce au necesitat pentru vindecare 22 de zile de îngrijiri medicale, inculpatul nu a urmărit numai vătămarea corporală a victimei, ci uciderea ei.
ce loviturile au fost aplicate cu o șurubelniță, în direcția toracelui persoanei vătămate, cu o asemenea forță încât au produs plagă înțepată penetrantă cu hidropneumotorace și emfizem subcutanat, se impune concluzia că inculpatul a acționat cu intenția de a ucide și nu de a produce numai vătămări corporale, acțiunea inculpatului putând să producă moartea victimei.
În atare situație, fapta comisă de inculpat constituie tentativă la infracțiunea de omor calificat prev.de art. 20 rap.la art. 174, 175 lit.i cod pen. iar nu aceea de vătămare corporală gravă cum s-a solicitat a se reține, astfel că nici acest motiv de apel nu poate fi primit.
Legal și temeinic s-a reținut în sarcina inculpatului că tentativa la omor a fost săvârșită în public, întrucât fapta a fost săvârșită în prezența mai multor persoane, pe stradă, împrejurări ce determină reținerea cerințelor prevăzute în art.152 pen.
Instanța de apel apreciază că Tribunalul Maramureș sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului, în cauză a fost făcută o justă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art.72 pen. ținându-se cont de gradul de pericol social, în concret ridicat al faptei comise, agravat de circumstanțele reale ale săvârșiri ei, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului care a avut o atitudine sinceră cu privire la infracțiune, s-a prezentat în fața instanței de fond, nu este cunoscut cu antecedente penale, și suferă de întârziere mentală ușoară cu tulburări de comportament pe fondul abuzului de alcool.
Nu poate fi omisă împrejurarea că inculpatul a încercat să o ucidă pe partea vătămată cauzându-i leziuni vindecabile în 22 zile îngrijiri medicale.
Prin cuantumul pedepsei aplicate orientat către minim și reținerea de circumstanțe atenuante, sancțiune dispusă a fi executată prin privare de libertate, curtea apreciază că s-a avut în vedere în mod corect că aceasta este singura în măsură să asigure realizarea scopurilor educativ și de exemplaritate ale pedepsei, dându-i posibilitatea îndreptării atitudinii față de comiterea de infracțiuni și resocializarea sa viitoare pozitivă.
Astfel, critica apelantului în sensul reducerii pedepsei aplicate, nu poate fi avută în vedere, deoarece în cauză au fost evaluate plural criteriile generale specifice individualizării sancțiunii atât față de gravitatea faptei comise cât și de persoana inculpatului.
În privința pedepselor accesorii respectiv a interzicerii dreptului de a alege, curtea apreciază că acesta a fost corect aplicat deoarece în cauză inculpatul a comis o tentativă la infracțiunea de omor calificat. Gravitatea faptei relevă că inculpatul nu avea capacitatea de a aprecia asupra unor valori fundamentale cum este viața.
Este adevărat că, într-o societate democratică, și dreptul la alegeri libere este o valoare fundamentală.
Din moment ce inculpatul nu are maturitatea de a respecta dreptul la viață al celor mai apropiați semeni, acesta fiind unul din motivele pentru care va fi lipsit de libertate până la executarea pedepsei, se impune în mod rezonabil concluzia că inculpatul nu este în măsură să aprecieze asupra modului cum este guvernată țara și să-și exprime opinia cu privire la alegerea corpului legislativ.
Prin urmare, este proporțională și justificată măsura interzicerii drepturilor sale electorale de către instanță pe durata executării pedepsei.
Prin aplicarea în acest mod a pedepsei accesorii s-a respectat un procedeu rezonabil care este și în acord cu decizia CEDO din cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, care impune ca aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor electorale să fie realizată numai în baza hotărârii definitive a instanței, după ce în prealabil această pedeapsă accesorie este pusă în discuție în fiecare caz în contradictoriu și după examinarea împrejurării dacă interdicția respectă principiul proporționalității.
În baza art.381 proc.pen.și art.88 pen.se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului arestul preventiv începând cu data de 14 iunie 2007 - 7.11.2007.
Pentru motivele ce preced, apelul inculpatului apare ca nefondat urmând a se respinge ca atare, în baza art.379 pct.1 lit.b proc.pen.
În baza art.189 proc.pen.se va stabili în favoarea Baroului de Avocați C suma de 50 lei onorar apărător oficiu ce se va plăti din pentru apărătorul din oficiu pentru studiul dosarului și asistența juridică a inculpatului din termenul din 7 octombrie 2008.
Văzând disp.art.192 alin.2 proc.pen.inculpatul va achita statului 400 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezintă onorar avocațial din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.344 din 10 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosar nr-.
Deduce din pedeapsă perioada reținerii și arestului preventiv din 14 iunie 2007 - 7 noiembrie 2007.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C suma de 50 lei onorar pentru apărător din oficiu (av. ), sumă ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
În temeiul art.192 alin.2 proc.pen. obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 400 lei din care 50 lei reprezintă onorarul apărătorului din oficiu.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 25 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.PD/CA
26.11.2008 - 4 ex.
Jud.fond.
Președinte:Maria BoerJudecători:Maria Boer, Delia Purice
