Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 124/2009. Curtea de Apel Timisoara

Comentarii

0

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ operator 2711

DECIZIE PENALĂ Nr. 124

Ședința publică de la 19 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Anca Nacu

JUDECĂTOR 2: Laura Bogdan

Grefier - -

Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.

Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de inculpatul, partea civilă și partea civilmente responsabilă SC SRL, împotriva sentinței penale nr. 167/PI/02.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă inculpatul apelant, reprezentat de avocat ales, lipsă partea civilă apelantă, reprezentată de avocat, lipsă partea resp.civilmente.

Procedura de citare îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că,prin registratura instanței, avocat a depus la dosar o cerere de revenire asupra amenzii judiciare în cuantum de 1.000 lei, aplicată prin încheierea de ședință din data de 29.10.2009.

Procurorul nu se opune.

Instanța, în deliberare, admite cererea formulată de apărător și revine asupra dispozițiilor din încheierea din 29.10.2009, în sensul anulării amenzii judiciare în cuantum de 1.000 lei, aplicată avocatului.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată apelurile în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.

Apărătorul ales al inculpatului a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și în rejudecare, reindividualizarea pedepsei aplicată inculpatului, iar în latură civilă, reducerea despăgubirilor acordate. În motivare a arătat că prima instanță în mod greșit a interpretat excesul de forță nejustificat folosit de inculpat față de victimă. Inculpatul a fost provocat de atitudinea victimei, nu a fost înarmat cu nici un fel de armă, victima se afla sub influența băuturilor alcoolice, aspecte confirmate și de declarațiile martorilor. În ceea ce privește latura civilă, apreciază că suma acordată cu titlu de daune morale este excesivă și nejustificată, acordată după o apreciere strict subiectivă. Soluționarea apelurilor declarat de partea civilmente responsabilă și al părții civile ( doar privind daunele materiale ) le-a lăsat la aprecierea instanței.

Apărătorul părții civile, avocat aas olicitat respingerea apelurilor inculpatului și părții civilmente responsabile și admiterea apelului părții civile, având în vedere împrejurarea că victima în urma agresiunii exercitată de inculpat a decedat, partea civilă a rămas văduvă la o vârstă tânără, având de întreținut și doi copii. Solicită cheltuieli de judecată.

Procurorul a pus concluzii de respingere a apelurilor, soluția atacată fiind legală atât în ce privește latura penală, cât și latura civilă a cauzei. Prima instanță a ținut cont de atitudinea inculpatului, împrejurarea că acesta s-a sustras de la judecată, precum și de documentele justificative existente la dosar privind justificarea daunelor.

CURTEA

Deliberând asupra apelurilor constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 167/PI/02.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în baza art. 183.Cod Penal, prin schimbarea încadrării juridice în baza art. 334.C.P.P. din infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174, 175 lit. i Cod Penal, inculpatul, a fost condamnat la 8 ( opt) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte, cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b în condițiile prev. de art. 71.

Cod Penal

În baza art. 14, 346.C.P.P. și art. 998, 1000 alin. 3.civ. inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL T, la despăgubiri civile după cum urmează: 5000 lei daune materiale, către partea civilă; 500 lei lunar, cu titlu de daune materiale până la împlinirea vârstei de 18 ani, către părțile civile minore, născut la 24 februarie 1999 și, născut la 29 iunie 1991, începând cu data de 01.09.2007; 30.000 euro sau echivalentul în lei la data executării, către părțile civile, și, cu titlu de daune morale și au fost respinse în rest pretențiile civile ca neîntemeiate.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 425/P/2007, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timișa dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. și ped. de art. 174, 175 lit. i

Cod Penal

În sarcina acestuia s-a reținut următoarea stare de fapt:

În seara zilei de 29.08.2007/30.08.2007, numitul G s-a deplasat împreună cu numitul la restaurantul " " situat pe Calea. Cei doi s-au așezat la o masă lângă orchestră. La un moment dat la masa acestora s-a așezat și numitul. În timp ce G consuma o bere și solicita imperios orchestrei să-i cânte a spart un pahar, fapt pentru care badyguardul - a solicitat telefonic pe numiții și G, împreună cu martorii G și s-au deplasat la restaurantul " " și toți au mers la masa celor trei și le-au solicitat să părăsească sala. Între timp, G, a ieșit să-și facă necesitățile, perioadă în care G, și începeau să părăsească localul. Primul care a ieșit, a fost victima G, acesta fiind urmat de inculpatul și de martorul, care i-a condus până la ușă, după care s-a reîntors.

Imediat după aceasta, afară din local inculpatul l-a lovit cu pumnul în cap pe G care a căzut.

Întrucât victima nu-și revenea, cei de față au început să-l stropească cu apă, timp în care inculpatul împreună cu au plecat cu un taxi să mănânce.

Între timp a solicitat o ambulanță sunându-l totodată pe să revină la restaurant pentru că victima a murit.

La sosirea ambulanței s-au efectuat activități de resuscitare însă Gad ecedat.

Organele de cercetare penală au fost sesizate în dimineața zilei de 30.08.2007, în jurul orelor 03,00.

Fiind audiat inculpatul, coordonator la firma de bodyguarzi " ", a declarat că s-a deplasat la restaurantul "" la solicitarea colegului său și l-a condus afară pe G fără însă să-l lovească, fapt infirmat de martorul care declară că în momentul în care se întorcea de la WC a văzut pe cineva că a dat cu pumnul în victimă, care a căzut, și în acel moment l-a observat că cel care l-a lovit este, pe care l-a și întrebat ce s-a întâmplat. Inculpatul a afirmat că a fost înjurat de victimă, martorul înțelegând că acesta lucru a fost motivul lovirii. Inculpatul, a confirmat martorilor în noaptea de 30/31.08.2007, la domiciliul său, că într-adevăr l-a lovit pe G întrucât a fost înjurat de mama care a decedat.

Din raportul de autopsie medico- legală a rezultat că moartea a fost de natură violentă și s-a datorat traumatismului cranio- cerebral cu hemoragie leptomeningee și intraventriculară, fractură bilarietală cu impact parietal stg. leziuni de violență putând fi rezultatul lovirii cu un corp dur, contuzia de lob hepatic stând pledând pentru lovire directă în epigastru.

Din probatoriul administrat în cauză, proces verbal de cercetare la fața locului cu planșe foto, raport de autopsie întocmit de IML T, declarațiile martorilor, declarațiile inculpatului din faza de urmărire penală, prima instanță a reținut aceeași stare de fapt precum cea din rechizitoriul Parchetului, în sensul că în noaptea de 29/30.08.2007, victima, împreună cu martorii și se aflau în localul "" din T la masa de lângă toaletă și scena orchestrei, unde consumau bere și apă minerală.

Întrucât orchestra din local luase o pauză, victima a spart un pahar în direcția muzicanților solicitându-le să cânte în continuare, fără însă ca aceștia să dea curs solicitării.

În acest context, responsabilul cu ordinea publică în local, martorul a avut o discuție cu victima în sensul de a înceta cu acțiunile violente și pentru a lăsa în muzicanții. Același martor s-a retras ulterior la masa sa și a anunțat pe colegii săi de la firma de securitate la care lucra să se deplaseze în local, pentru a preîntâmpina vreun eveniment cu victima.

În acest context, inculpatul care făcea parte din echipa de intervenție a firmei de securitate SC " " SRL T, împreună cu colegul său și martorii G și, a ajuns la localul în care se afla victima și împreună cu martorul, le-au cerut celor de la masă cu victima să părăsească localul.

În timp ce martorul plătea consumația la bar, iar martorul, se afla încă în local, victima Gai eșit în fața localului urmat de inculpatul și de martorul, care i-a condus până la ușă.

În fața localului, pe fondul unei discuții contradictorii în cadrul căreia victima ar fi înjurat pe inculpat, acesta din urmă a lovit cu pumnul în față în zona bărbiei pe victimă, care a căzut jos și ca urmare a traumatismelor suferite prin lovire la cap acesta a decedat.

La momentul decesului victima a avut o alcoolemie de 1,55 gr. la mie mililitri în sânge.

Această stare de fapt, a rezultat din declarațiile tuturor martorilor, chiar dacă inculpatul într-o singură declarație luată de organele de poliție imediat după săvârșirea faptei a negat că ar fi lovit victima.

Inculpatul s-a sustras atât de la urmărirea penală cât și de la judecată, astfel încât nu a mai putut fi audiat și față de acesta s-a emis în lipsă mandatul de arestare preventivă.

Pe această stare de fapt, reținută de altfel și prin actul de sesizare al instanței, instanța de fond a constatat că încadrarea juridică dată prin rechizitoriu, aceea de omor calificat prev. de art. 174, 175 litl. i Cod Penal, nu poate fi reținută, întrucât inculpatul a acționat cu intenția directă de a lovi victima, iar decesul acestuia s-a produs ca urmare a loviturii la cap în căderea victimei, cu alte cuvinte decesul victimei îi este imputabil inculpatului sub forma culpei, ca vinovăție, întrucât acesta nu a prevăzut rezultatul acțiunii sale, deși trebuia și putea să-l prevadă.

În concluzie, instanța fondului a constatat că inculpatul a acționat cu forma de vinovăție mixtă a praeterintenției, în ce privește decesul victimei, astfel încât va da curs solicitării avocatului ales al acestuia și în baza art. 334.C.P.P. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatului în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, prev. de art. 183.

Cod Penal

Pe baza acestui text de lege, prima instanță a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea cu executare în detenție, la stabilirea cuantumului a ținut cont de criteriile generale prev. de art. 72.Cod Penal, respectiv atitudinea turbulentă a victimei, excesul de forță nejustificat folosit de inculpat față de victimă, împrejurarea că acesta se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu care îl obligă la a aplana conflictele, urmarea gravă care s-a produs prin acțiunea infracțională a inculpatului, persoana acestuia care nu are antecedente penale, dar care s-a sustras de la urmărire penală și judecată și nu în ultimul rând limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiune.

Pe latura civilă a cauzei, soția victimei, împreună cu copii minori, și, au formulat pretenții civile împotriva inculpatului după cum urmează: 6000 lei daune materiale, reprezentând cheltuieli de înmormântare, transport și de pomenire potrivit datinilor creștine, daune morale în sumă de 50.000 euro și pensie de urmaș pentru copii minori de câte 700 lei lunar.

Având a se pronunța asupra acestora, instanța de fond cuantificat daunele materiale în funcție de probele existente la dosarul cauzei și daunele morale raportat la toate împrejurările cauzei, la suferințele pricinuite părților civile și la compensația lor morală în așa fel încât acestea să nu devină o sursă de îmbogățire.

Din declarațiile martorilor și ( filele 138, 139 dos fond), coroborate cu înscrisurile doveditoare de la filele 18- 20, a rezultat un prejudiciu moral cu cheltuielile de înmormântare și alte cheltuieli aferente privind victima, în sumă de aproximativ 5000 lei, care a fost acordată cu titlu de daune materiale.

Întrucât copii minori ai victimei primesc și pensie de urmaș în sumă de 746 lei, respectiv 868 lei, instanța de fond obligat inculpatul la câte 500 lei lunar cu titlu de daune materiale, reprezentând contribuție de întreținere, până la împlinirea vârstei de 18 ani, către părțile civile minore și, de la data săvârșirii faptei, respectiv începând cu 01.09.2007.

Pe criterii de compensație morală, s-a acordat celor trei părți civile și suma de 30.000 euro sau echivalentul în lei la data executării cu titlu de daune morale.

Toate aceste despăgubiri, vor fi suportate de inculpat în solidar cu angajatorul SC SRL T, întrucât acesta a acționat aflându-se în exercițiul atribuțiilor de serviciu la această societate și în numele acesteia, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1000 alin.3 Cod civil, referitoare la răspunderea comitenților pentru faptele prepușilor.

Împotriva sentinței penale nr.167/Pi/2.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș au declarat apel inculpatul, părțile civile și partea responsabil civilmente.

În motivarea apelului declarat de inculpat se solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și rejudecând, reindividualizarea pedepsei, cu coborârea acesteia până la minimul special și reducerea daunelor morale. Din analizarea aspectelor cauzei rezultă că inculpatul nu a acționat cu o forță excesivă asupra victimei, a dorit să îi aducă o corecție pentru atitudinea recalcitrantă pe care o avea față de inculpat, și a dorit să aplaneze conflictul, ceea ce rezultă și din declarațiile martorilor audiați. Împrejurarea că inculpatul s-ar fi sustras urmăririi penale și judecații nu se poate reține ca o circumstanță agravantă, atâta vreme cât fapta a fost recunoscută,iar inculpatul nu a avut intenția de a ucide victima. A mai arătat că lipsa antecedentelor penale, împrejurarea că inculpatul a avut loc de muncă stabil și un comportament normal în societate, ar fi trebuit avute în vedere de prima instanță la individualizarea pedepsei. Referitor la cuantumul daunelor morale, apreciază că suma de 30.000 euro este prea mare, inculpatul neavând resurse financiare pentru aoa chita, și nici o sumă nu poate înlocui pierderea suferită de familia victimei.

În motivarea apelului declarat de părțile civile se solicită majorarea daunelor materiale și morale acordate de prima instanță, suma de 5.000 lei daune materiale fiind netemeinică raportat la probatoriul administrat în cauză. Se apreciază că instanța de fond în mod greșit a luat în considerare pensia de urmaș ami norilor, întrucât aceasta are o natură juridică diferită de sumele care ar trebui plătite de inculpat în solidar cu partea civilmente responsabilă, cu acest titlu. În cea privește daunele morale acordate, con sideră că acestea nu oglindesc suferințele psihice prin care au trecut părțile civile și nu au fost raportate la gravitatea infracțiunii și circumstanțele concrete ale cauzei.

În motivele de apel ale părții civilmente responsabile s-a solicitat reducerea cuantumului daunelor morale și materiale stabilite de tribunal în sarcina inculpatului în solidar cu această societate.

Analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate din prisma motivelor de apel precum și din oficiu conform art.371 al.2 pr.pen. instanța de apel apreciază că apelul declarat de către inculpat și partea resp.civilmente SC SRL T este neîntemeiat, iar apelul părții civile este întemeiat pentru considerentele ce vor fi prezentate.

Starea de fapt reținută de către prima instanță este corectă fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cauză și din care reiese că în noaptea de 29/30.08.2007, victima G se afla la restaurantul din Calea fiind așezat la o masă de lângă orchestră și în timp ce consuma băuturi alcoolice, solicita orchestrei, care făcuse o pauză, să continue să cânte, spărgând în același timp un pahar. Această atitudine a victimei a determinat solicitarea bodyguardului intervenția numiților, G și, care s-au deplasat în local, solicitând victimei și celor două persoane care îl însoțeau să părăsească sala. Cei trei au ieșit din local, iar în fața acestuia, inculpatul a lovit cu pumnul în cap pe victimă, care a căzut la pământ și a decedat. Explicația oferită de către martori cu privire la conduita inculpatului a fost că victima a adresat injurii la adresa inculpatului, fapt ce a determinat riposta acestuia. Instanța de apel reține că este nefondată apărarea inculpatului în sensul că a fost provocat de victimă, întrucât martorul - fila 82 dosar fond, care a fost de față la incident, vorbește despre incidentul petrecut, fiind invitat de către victimă la localul menționat, bucuros fiind că îi născuse soția. Pe parcursul șederii în local, atât victima cât și persoanele care au însoțit- nu s-au manifestat zgomotos și nu au provocat vreo tulburare în local. Același martor arată că în momentul în care victima a aruncat paharul nu a avut intenția de a lovi pe cineva, zona în care paharul a fost aruncat nefiind ocupată de nimeni, victima fiind euforică pentru motivele prezentate. Martorul mai arată că între victimă și inculpat nu a existat vreun conflict care să fi justificat agresiunea.

Martorul - fila 101 dosar fond, persoana care a însoțit inculpatul la intervenția în barul, arată că a auzit o plesnitură în timp ce se întorcea de la toaletă, despre care poate afirma că a fost de pumn sau palmă, moment în care a observat victima aflată în cădere la pământ. Prin urmare martorul recunoaște agresiunea reținută în actul de sesizare, făcând precizarea că inculpatul i-a spus că a reacționat astfel, întrucât victima l-a înjurat și s-a dat la el.

Și martorul - fila 120 dosar fond, vorbește despre solicitarea oamenilor de la firma de securitate de a părăsi localul urmare a atitudinii victimei care a aruncat un pahar pe jos, și despre agresarea sa și a victimei de către aceștia.

Martorul - fila 140 dosar fond, învederează instanței că, din discuțiile avute cu inculpatul și cu martorul a aflat că inculpatul l-a lovit în maxilar pe victimă cu pumnul, fapt cea provocat căderea acestuia și ulterior decesul, fiind de față la discuția dintre inculpat și martor, în care acesta recunoștea agresiunea.

Față de probele administrate, instanța reține că inculpatul folosind un exces de forță nejustificat, i-a aplicat victimei o lovitură cu pumnul în zona feței, fapt ce a provocat dezechilibrarea acestuia și căderea la pământ, victima lovindu-se cu capul de asfalt și decedând ulterior. Instanța de apel reține că inculpatul a acționat cu o forță e excesivă asupra victimei, rezultatul mai grav, respectiv moartea victimei, fiind rezultatul culpei. Împrejurarea că inculpatul nu a avut intenția de a omorî victima, cum acesta susține, și cum s-a dovedit din probele administrate, a făcut necesară schimbarea încadrării juridice din omor în lovituri cauzatoare de moarte. Este de remarcat că inculpatul a recunoscut agresiunea exercitată, astfel că, raportat la criteriile generale de individualizare a pedepselor, pedeapsa aplicată este în măsură să asigure reeducarea inculpatului și prevenirea comiterii de noi fapte penale.

În privința apelului declarat de partea responsabilă civilmente, în ce privește latura penală a cauzei, instanța de apel reține că motivele de apel ale acestei părți sunt similare cu cele ale inculpatului în sensul reținerii atitudinii victimei care a generat producerea faptei prevăzută de legea penală, aspecte analizate mai sus ca nefiind conforme cu realitatea.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța de apel reține că urmare a agresiunii exercitate de către inculpat, și care a dus la decesul victimei, partea civilă, soția victimei, și cei doi copii minori și sunt privați de întreținea pe care soțul, respectiv tatăl o acorda. În privința daunelor materiale, instanța de apel reține că martorii audiați în cauză au dovedit suma de 6.000 lei folosită de către părțile civile pentru înmormântarea victimei, în această sumă incluzându-se cheltuielile efectuate cu serviciul religios de înmormântare, cele legate de locul de veci, de pomenirea decedatului atât în ziua înmormântării cât și cele efectuate la datele ulterioare conform datinilor bisericești. Valoarea socială a cheltuielilor de înmormântare nu poate fi neglijată și ele nu sunt cheltuieli opționale, fiind obligatorii pentru un individ integrat în societate, și care are o atitudine conform moralităților publice general acceptate.

În ceea ce privește suma periodică la care urmează a fi obligat inculpatul în favoarea celor două părți civile minore sau aflate în continuarea studiilor, și, instanța reține că urmează a fi acordată suma de 500 lei lunar pentru fiecare minor, raportat la împrejurarea că aceștia urmează cursurile școlare, inculpatul va suporta consecințele faptei sale. Instanța de apel apreciază că suma de 30.000 Euro acordată de prima instanță cu titlu de daune morale nu este în măsură să acopere prejudiciul moral cauzat părților civile, prin decesul soțului respectiv tatălui acestora. Nu trebuie pierdut din vedere că urmare a agresiunii exercitate de către inculpat a avut loc decesul victimei și chiar dacă viața umană și suferința produsă celor apropiați de pierderea acestuia nu poate fi cuantificabilă în bani, urmează a se avea în vedere că partea civilă a rămas văduvă la o vârstă tânără și urmând a asigura întreținerea celor doi minori care sunt privați de posibilitatea de avea un sprijin patern care să fie în măsură să le dicteze creșterea si dezvoltarea psihică.

Astfel, instanța de apel apreciază că suma de 50.000 Euro va fi în măsură să satisfacă interesele părților civile.

Astfel, va fi admis apelul declarat de către partea civilă și va fi obligat inculpatul în solidar cu partea responsabil civilmente la plata acestor sume.

Pentru considerentele prezentate mai sus va fi respins apelul declarat de partea responsabilă civilmente, în privința laturii civile a cauzei, împrejurarea că suma de bani la care urmează a fi obligat inculpatul în solidar cu aceasta ar produce o îngreunare a situației economice a părții care ar fi pusă în postura de a nu-și mai putea onora obligațiile față de ceilalți angajați, nu este în măsură să ducă la diminuarea daunelor morale ce se cuvin părții civile. La aprecierea cuantumului daunelor morale urmează a se avea în vedere fapta ilicită a inculpatului și obligația părții responsabil civilmente de a suporta consecințele acesteia, în condițiile în care inculpatul era angajat al societății, fără a se lua în considerare consecințele economice ale acesteia, partea responsabilă civilmente având obligația de a răspunde pentru faptele subordonaților care au fost angajați potrivit performanțelor profesionale și a convingerii formulată de a reprezentanții societății că aceștia corespund sarcinilor ce le vor fi date.

Cu această motivare va fi respinsă și solicitarea inculpatului de reducere a cuantumului despăgubirilor civile la care a fost obligat, reținându-se că daunele morale acordate de către instanța de apel nu reprezintă o îmbogățire fără justă cauză.

Astfel, în temeiul art. 379 pct. 1 lit.b p Cod Penal, vor fi respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpatul și partea civilmente responsabilă SC SRL T, împotriva sentinței penale nr. 167/PI/02.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.

În temeiul art. 379 pct. 2 lit.a p Cod Penal, se va admite apelul declarat de partea civilă împotriva aceleiași sentințe, care va fi desființată în ceea ce privește latura civilă și rejudecând, în temeiul art. 14,346.p Cod Penal, raportat la art. 998, 1000 alin.3 Cod civ, inculpatul va fi obligat în solidar cu partea civilmente responsabilă SC SRL T la plata despăgubirilor civile după cum urmează:6.000 lei către partea civilă, cu titlu de daune materiale; câte 500 lei lunar pentru fiecare minor, cu titlu de despăgubiri periodice, pentru părțile civile, născut la data de 24.02.1999 și, născut la data de 29.06.1991, începând cu data de 01.09.2007 și până la terminarea studiilor; 50.000 euro sau echivalentul în lei la data executării, către părțile civile, și, cu titlu de daune morale.

Se vor menține în rest dispozițiile sentinței civile apelate.

În temeiul art. 192 alin.2 p Cod Penal inculpatul și partea civilmente responsabilă vor fi obligați la plata a câte 300 lei, cheltuieli judiciare către stat în apel, aferente căilor de atac declarate de aceștia.

În temeiul art. 193 alin.6 C.P.P. inculpatul va fi obligat în solidar cu partea civilmente responsabilă la plata sumei de 500 lei către partea civilă, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

În temeiul art. 192 alin.3 p Cod Penal cheltuielile judiciare aferente apelului declarat de partea civilă vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul art. 379 pct. 1 lit.b p Cod Penal, respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpatul și partea civilmente responsabilă SC SRL T, împotriva sentinței penale nr. 167/PI/02.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.

În temeiul art. 379 pct. 2 lit.a p Cod Penal, admite apelul declarat de partea civilă împotriva aceleiași sentințe, desființează sentința penală nr. 167/PI/02.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- în ceea ce privește latura civilă și rejudecând:

În temeiul art. 14,346.p Cod Penal, raportat la art. 998, 1000 alin.3 Cod civ, obligă inculpatul în solidar cu partea civilmente responsabilă SC SRL T la plata despăgubirilor civile după cum urmează:

- 6.000 lei către partea civilă, cu titlu de daune materiale;

- Câte 500 lei lunar pentru fiecare minor, cu titlu de despăgubiri periodice, pentru părțile civile, născut la data de 24.02.1999 și, născut la data de 29.06.1991, începând cu data de 01.09.2007 și până la terminarea studiilor;

- 50.000 euro sau echivalentul în lei la data executării, către părțile civile, și, cu titlu de daune morale.

Menține în rest dispozițiile sentinței civile apelate.

În temeiul art. 192 alin.2 p Cod Penal obligă inculpatul și partea civilmente responsabilă la plata a câte 300 lei, cheltuieli judiciare către stat în apel, aferente căilor de atac declarate de aceștia.

În temeiul art. 193 alin.6 p Cod Penal obligă inculpatul în solidar cu partea civilmente responsabilă la plata sumei de 500 lei către partea civilă, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

În temeiul art. 192 alin.3 p Cod Penal cheltuielile judiciare aferente apelului declarat de partea civilă rămân în sarcina statului.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare cu părțile.

Pronunțată în ședința publică din 19 2009.

Președinte, Judecător,

- - - -

Grefier,

- -

Red.AN/8.12.2009

Tehnored AJ/2 ex/14.12.2009

Prima instanță: Trib. T-

Președinte:Anca Nacu
Judecători:Anca Nacu, Laura Bogdan

Vezi şi alte speţe de drept penal: