Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 126/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.126
Ședința publică din data de 06.10.2008
PREȘEDINTE: Ștefana Anghel
JUDECĂTOR 2: Cristina Georgescu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror,din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de inculpații, fiul lui si, născut la data de 29.06.1988 în V de M, jud. P, domiciliat in comuna, sat Bodesti nr.100 jud.P, in prezent aflat in Penitenciarul P, si, fiul lui si, născut la data de 12.11.1988 in B, jud.B, domiciliat in comuna, de nr.413 cu reședința în Posesti sat nr.115 jud.P, în prezent aflat in Penitenciarul Ploiești, împotriva sentinței penale nr.291/09.06.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 29.09.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta când, Curtea, pentru a da posibilitatea apărătorului apelantului inculpat să depună note scrise și acte în circumstanțiere a amânat pronunțarea pentru data de 06.10.2008,când a dat următoarea decizie:
CURTEA,
Asupra apelurilor penale de față, constată:
Prin sentința penală nr.291/09.06.2008, Tribunalul Prahovaa respins cererea formulată de inculpații si de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 174 rap. la art. 175 lit.a și i p în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev de art.183 Cod Penal, iar în baza art. 174 rap. la art. 175 lit.a și i Cod Penal l-a condamnat pe inculpatul, fiul lui si, născut la data de 29.06.1988, în V de M, jud.P, domiciliat in comuna Posesti sat Bodesti nr.100 jud.P, cetățean român, studii 10 clase, angajat muncitor, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, -, in prezent aflat in Penitenciarul P, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, faptă din data de 23.02.2008, la pedeapsa de 15 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, cu excepția dreptului de a alege, și lit. b p, pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei.
Prin aceeași sentință, în baza art. 174 rap. la art. 175 lit.a și i Cod Penal a fost condamnat inculpatul, fiul lui si, născut la data de 12.11.1988 in B, jud.B, domiciliat in comuna Posesti, de nr.413 cu reședința în Posesti sat nr.115 jud.P, cetățean român, studii 10 clase, elev, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, -, in prezent aflat in Penitenciarul P, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, faptă din data de 23.02.2008, la pedeapsa de 15 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, cu excepția dreptului de a alege, și lit. b, pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei.
În baza art.71 li s-au interzis inculpaților drepturile prevăzute de art.64 lit.a, cu excepția dreptului de a alege, și b p de la data rămânerii definitive a sentinței și până la terminarea executării pedepsei.
În baza art. 350 alin. 1.C.P.P. s-a menținut măsura arestării preventive față de inculpați, iar în baza art. 88.Cod Penal s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpaților perioada reținerii și arestării preventive de la data de 25.02.2008 la zi.
A fost admisă acțiunea civilă exercitată de partea civilă - și, în baza art. 14 C.P.P. art. 346 C.P.P. art. 998 civ. și art. 999 civ. au fost obligați inculpații la plata sumei de 5 000 lei daune morale către partea civilă luându-se act că Spitalul Județean de Urgență P nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art.191 alin.1 C.P.P. inculpații au fost obligați la plata sumei de 360 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că victima, era o persoană în vârstă de 71 de ani,ce locuia și se gospodărea singur, iar cu prilejul deplasărilor pe care le făcea în comună, obișnuia să facă fotografii cu aparatul pe care îl purta asupra sa, fotografii pe care le folosea în petițiile adresate autorităților. Martorii audiați în cauză au declarat că obișnuia să mai poarte asupra sa și o sticlă, iar cu lichidul conținut stropea persoanele pe care le întâlnea în drum, în special copii.
S-a mai reținut că, potrivit susținerilor inculpatului în ziua de 23.02.2008, în jurul orei 15,20, victima a trecut pe stradă, prin dreptul locuinței sale, i-a adresat cuvinte injurioase atât lui, cât și mamei sale, aflată împreună cu el în curte, făcând și fotografii, motiv pentru care, cunoscând că și - prietenul său, a avut anterior astfel de altercații cu victima, l-a contactat telefonic propunându-i să îi aplice o corecție victimei.
S-a mai reținut că, inculpatul a fost de acord cu propunerea inculpatului, după care cei doi s-au întâlnit pe drum, în apropierea podului ce traversează pârâul, cunoscând că este locul pe unde avea să treacă victima pentru a se înapoia la domiciliu. În așteptarea victimei cei doi inculpați s-au înarmat cu uluci rupte dintr-un gard, iar după ce victima a depășit locul în care se aflau inculpații, i-a aplicat acestuia o lovitură cu piciorul în spate, urmare căreia, victima a fost proiectată pe partea carosabilă, cu fața în.
În continuare,inculpații i-au aplicat lovituri cu ulucile, acestea rupându-se, deoarece erau putrede, apoi l-au lovit cu picioarele, victima, neavând posibilitatea să se apere, datorită poziției în care se afla.
Incidentul a fost văzut de martorii și, locuința inculpatului aflându-se situată în apropierea locului săvârșirii faptei.
După agresiune inculpații au lăsat victima la fața locului și au fugit.
A mai reținut instanța de fond că în timpul cercetării, la fața locului în zilele de 24 și 25 februarie 2008, a fost identificat și un martor - ce a văzut-o pe victima în ziua de 23.02.2008, imediat după ce fusese agresată. Martorul a relatat că victima stătea sprijinită de de protecție a drumului, era plină de sânge pe față, iar lângă el se afla căzut pe șosea un aparat de fotografiat și o prăjină. Victima l-a rugat să sune la 112 însă martorul a mers la domiciliu unde a încercat să contacteze poliția. Pentru că nu a reușit, a mers din nou la fața locului, constatând însă că victima pleca, îndreptându-se către locuința sa.
În privința încadrării juridice a faptelor, inculpații au solicitat primei instanțe schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor calificat prev. de art.174 cod penal - art.175 lit.a și i cod penal, în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev.si ped. de art. 183 motivat în principal de faptul că, nu au acționat cu intenția de a ucide, ci cu intenția de a-i aplica o corecție victimei, cererea nefiind însă acceptată de prima instanță.
S-a apreciat că, leziunile constatate pe corpul victimei cu ocazia necropsiei au dovedit că inculpații au aplicat victimei lovituri repetate, de mare intensitate, cu corpuri dure, asupra unor zone vitale ale corpului, având drept consecință numeroase fracturi și alte leziuni grave, elemente care au condus la concluzia că inculpații au urmărit suprimarea vieții victimei, rezultat pe care, l-au urmărit și acceptat, acționând cu premeditare, reținând că, în cauză sunt incidente ipotezele de la literele a și i prevăzute de disp. art.175 penal.
În ceea ce privește agravanta prev.de art.175 lit.a cod penal, din probele administrate în cauză, respectiv declarația martorului -, dar și din declarațiile inculpaților rezultat că, cei doi inculpați s-au întâlnit, au luat hotărârea de a săvârși fapta, au chibzuit asupra șanselor de realizare a acestei rezoluții, au făcut acte de pregătire, respectiv au stabilit locul în care să aștepte victima, s-au înarmat cu obiecte contondente și au pus în aplicare hotărârea luată,fiind îndeplinite astfel toate cele trei condiții pentru existența acestei agravante.
Referitor la agravanta prev.de art.175 lit.i cod penal, tribunalul a reținut că locul unde a fost comisă fapta, respectiv pe drumul județean DJ 102 B, în apropierea stației de autobuz, era, prin natura și destinația lui, întotdeauna accesibil publicului.
Referitor la reținerea în favoarea inculpaților a circumstanței atenuante a scuzei provocării prev.de art.73 lit.b cod penal, judecătorul fondului a constatat că probele administrate în cauză, au dovedit că nu a existat o activitate de provocare în sensul celei prevăzută de acest text de lege deoarece inculpații nu au acționat sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinate de un act provocator al victimei.
S-a apreciat că, obiceiul victimei de a efectua fotografii de a purta asupra sa o sticlă cu un lichid și de a stropi cu acel lichid, manifestat în general față de toate persoanele cu care intra în contact, nu se circumscrie condițiilor prevăzute de art.73 lit.b cod penal.
La individualizarea pedepsei, tribunalul a avut in vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 penal și 52 penal, respectiv limitele de pedeapsă fixate in partea speciala pentru infracțiunea săvârșita, gradul de pericol social al faptei, persoana inculpaților si împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penala.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații și criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că în cauză nu este vorba de infracțiunea de omor și că faptele așa cum au fost ele săvârșite se încadrează în dispozițiile art.183 penal, respectiv vătămări sau leziuni cauzatoare de moarte deoarece, nici un moment nu a avut intenția să omoare victima, nici măcar indirect ci doar să-i administreze o corecție, ca răspuns la comportamentul său provocator.
În subsidiar, ambii inculpați au solicitat reținerea în favoarea lor a circumstanței atenuante a scuzei provocării prevăzută de art.73 lit.b penal, (invocându-se comportamentul victimei și conflictul avut cu familia inculpatului cu puțin timp înaintea incidentului), dar și circumstanțelor atenuante personale prevăzute de art.74 penal.
Cei doi inculpați au formulat critici și în latură civilă, susținând că daunele morale la care au fost obligați sunt exagerate atâta timp cât era de notorietate faptul că victima trăia de mult timp singur, fiind abandonat de familie, astfel încât fiul său nu poate pretinde că decesul tatălui său i-a provocat traume ce trebuie compensate prin plata unor sume atât de importante de bani.
Examinând sentința pronunțată, prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform principiului efectului devolutiv al apelului, consacrat de prevederile art.371 alin.2 pr.penală, Curtea constată apelul fondat, atât în latură penală cât și în latură civilă, în sensul celor ce se vor menționa în continuare:
Curtea reține că atât în timpul urmăririi penale, cât și în fața instanței au fost administrate probe în acuzare dar și în apărarea inculpaților, stabilindu-se o situație de fapt corectă, în mare parte recunoscută de inculpați.
Incontestabil, victima era cunoscută în localitate drept o persoană cu un comportament incomod, care obișnuia să intre în discuții contradictorii cu persoanele cu care se întâlnea, pe care le injuria, le fotografia și în care arunca cu un lichid urât mirositor, aflat într-o sticlă pe care o avea permanent asupra sa.
De asemenea, obișnuia să se adreseze poliției cu plângeri și reclamații împotriva concetățenilor săi, iar pe cei doi inculpați, ca și pe familiile lor îi injuriase în mai multe rânduri.
La fel s-a întâmplat și în ziua de 23.02.2008, în jurul orelor 1520când victima a trecut pe stradă prin dreptul locuinței inculpatului, adresând mamei sale injurii, fotografiindu-i casa.
În actul de acuzare se reține că, după acest episod, inculpatul l-a contactat pe coinculpatul, hotărând de comun acord să-i aplice victimei o corecție, fapt recunoscut de inculpați, deși cu unele precizări ulterioare, menite să nuanțeze pretinsa premeditare a infracțiunii de omor calificat reținută în sarcina lor.
Cert este că martorii care au observat incidentul, respectiv și, au relatat că i-au văzut pe cei doi inculpați, în jurul orelor 1600, agresând victima.
Rezultă chiar din declarațiile inculpaților că aceștia, s-au înarmat cu 2 uluci dintr-un gard, care însă s-au rupt cu ușurință dovedindu-se putrede, iar când l-au observat pe victimă inculpatul văzând că acesta are și o "prăjină" asupra sa, pentru a-i anihila o eventuală împotrivire, i-a aplicat o lovitură cu piciorul în spate, acesta căzând la pământ cu fața în.
Acolo, cei doi inculpați, l-au lovit cu picioarele, în zona trunchiului și picioarelor, după care au fugit, victima rămânând la pământ.
descris a durat în total circa 3 minute, potrivit declarațiilor inculpaților și martorilor direcți și s-a încheiat prin fuga inculpaților de la locul incidentului.
Martorul (fila 87 ) a auzit când victima era lovită, i-a observat pe cei doi agresori și le-a cerut să-l lase în, lucru pe care aceștia l-au și făcut.
La rândul său, martorul (fila 86 ) a vorbit cu victima, imediat după incident, în jurul orelor 16,00, după ce inculpații fugiseră deja, observând că este plin de sânge pe față, iar în apropierea sa era trântit pe un aparat de fotografiat și o "prăjină" de circa 1,5
Victima nu i-a spus despre cei doi inculpați, precizându-i că a fost lovit de un polițist, concubinul mamei inculpatului, cu o mașină, fapt care însă nu era adevărat.
Victima l-a rugat pe martor să-l ducă acasă, însă acesta i-a spus că va chema salvarea.
Martorul a sunat la poliție, însă nu a răspuns nimeni, iar ulterior reîntorcându-se la locul incidentului, a văzut victima ducându-se spre domiciliu.
Atât organele de urmărire penală cât și instanța de fond, au încadrat fapta în infracțiunea de omor calificat săvârșit cu premeditare, apreciind că acesta a fost comisăcu intenție directă, întrucât inculpații au așteptat victima, au lovit-o din spate și după prăbușirea la pământ au exercitat asupra ei acte agresionale constând în lovituri multiple cu corpuri dure, de mare intensitate, iar după incident au manifestat o "indiferență criminală" față de posibilitatea ca loviturile lor, să ducă la decesul acestuia.
S-a apreciat că, toate criteriile de diferențiere dintre infracțiunea de omor și infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte sunt îndeplinite, fapta fiind săvârșită cu intenție directă, cei doi inculpați acționând în scopul propus și premeditat de a suprima viața victimei.
însă probele administrate, interpretând toate etapele prin care s-a ajuns la decesul victimei și toate amănuntele evidențiate în acuzarea dar și în apărarea inculpaților, Curtea apreciază că dimpotrivă, în cauză, încadrarea juridică corectă este aceea de lovituri cauzatoare de moarte, prev. de art.183 penal, astfel cum se va menționa în continuare:
Delimitarea dintre cele 2 infracțiuni constituie un proces deosebit de dificil dar care trebuie tratat cu cea mai mare atenție datorită consecințelor foarte importante, în special sub aspectul limitelor de pedeapsă stabilite de normele incriminatoare.
Potrivit doctrinei, existența infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte este caracterizată, pe plan subiectiv, de aplicarea loviturilor cu intenție, rezultatul survenind însă din culpa făptuitorului, spre deosebire de infracțiunea de omor, care se comite numai cu intenție directă sau indirectă.
La stabilirea intenției făptuitorului se au în vedere, așa cum se reține și în rechizitoriu, dar și de instanța de fond, printre altele, obiectul vulnerant folosit, zona în care au fost îndreptate actele de violență, precum și gravitatea leziunilor cauzate.
Analizând însă aceste elemente se poate observa că obiectul vulnerant folosit, nu îndeplinește condiția cerută întrucât cele 2 țambre de lemn s-au dovedit putrede, rupându-se de la prima lovitură, practic fiind inapte pentru aplicarea unor lovituri de o asemenea intensitate încât să provoace decesul victimei.
De asemenea, zona în care cei 2 inculpați au lovit victima, denotă lipsa lor de intenție în a ucide.
Astfel, din raportul medico-legal de necropsie - fila 27 - rezultă că în afară de leziunile din zona feței, produse prin prăbușirea victimei la pământ, cu fața în, aceasta a prezentat echimoze pe trunchi, membre inferioare și excoriații pe membrele superioare, la examenul intern constatându-se existența unor fracturi costale și a unei fracturi sternale.
Este evident că loviturile aplicate de inculpați nu au vizat zone vitale, cum ar fi capul, sau organele interne care la examen s-au dovedit intacte, ele confirmând mai degrabă intenția declarată a celor doi inculpați de a aplica o corecție victimei, ca răspuns la șicanele permanente ale acestuia.
Pe de altă parte, constatările din expertiza medico-legală sunt în sensul că leziunile victimei au avut drept mecanism de producere atât aplicarea unor lovituri directe cu corpuri dure (lemn, picior) cât șicăderea autopropulsată și lovirea de planuri și corpuri dure (pământ, pietre), concluzie confirmată de probele administrate, reținută chiar și în rechizitoriu.
În acest context,intensitatea loviturilor aplicate victimei, de care depinde de asemenea calificarea juridică a faptei în omor sau lovituri cauzatoare de moarte, comportă discuții, existând posibilitatea ca leziunile care au dus la decesul victimei să fie cele provocate prin căderea acesteia, și nu prin loviturile directe ale inculpaților.
De asemenea, faptul că, după agresiune, victima s-a ridicat singur, a părăsit locul incidentului și a reușit să ajungă la domiciliu, reprezintă un alt indiciu privind intensitatea cu care inculpații au aplicat lovituri victimei și implicit intenția cu care aceștia au comis fapta.
Dacă în cauză ar fi fost vorba de un omor calificat cu premeditare, care presupune intenția directă de a ucide, cei doi inculpați, persoane tinere, i-ar fi aplicat victimei lovituri mult mai puternice în zone vitale (cap, splină, ficat), cu urmări mult mai importante și care nu ar fi fost greu de "obținut" având în vedere vârsta înaintată a victimei, fapt care însă nu s-a întâmplat, la autopsie toate organele vitale ale victimei fiind găsite intacte, așa cum s-a menționat anterior.
Referitor la atitudinea celor 2 inculpați care după comiterea faptei au "abandonat" victima deși era o persoană în vârstă, apreciată drept "criminală" în rechizitoriu, curtea consideră că reprezintă reacția acestora la faptul că fuseseră observați de martorul care le-a strigat să lase victima în și nu urmare intenției acestora de a determina decesul victimei prin abandonarea ei.
Practica judiciară constantă în astfel de cazuri a apreciat că, la stabilirea intenției cu care a acționat inculpatul se au în vedere toate împrejurările de fapt.
Astfel, a fost încadrată în infracțiunea de omor și nu lovituri cauzatoare de moarte fapta inculpatului, o persoană cu o constituție robustă, de a aplica victimei (care avea o medie și o sănătate precară) multiple lovituri, timp de o J de oră, în diferite zone ale corpului și de a continua agresiunea, în ciuda țipetelor de durere și a rugăminților victimei de a nu o mai lovi, urmată de părăsirea acesteia pe timp de noapte și la o temperatură scăzută, într-un loc unde nu se afla nicio persoană prin apropiere, pentru a-i da ajutor.
În speța dedusă judecății, victima nu a fost însă"abandonată" în astfel de condiții, incidentul derulându-se în jurul orelor 16oo, fiind observat de 2 martori oculari care au intervenit strigând la cei doi inculpați, iar apoi s-au oferit să ajute victima.
Nu în ultimul rând, vârsta inculpaților, abia ieșiți din minorat pledează pentru lipsa de maturitate și fac plauzibilă atât hotărârea de a aplica corecția victimei cât și comportamentul efectiv, modul concret de aplicare al loviturilor și fuga de la locul incidentului.
În cauză nu se impune nici reținerea circumstanței atenuante a scuzei provocării și nici reținerea circumstanțelor atenuante personale, hotărârea și motivarea judecătorului fondului fiind legală și temeinică sub aceste aspecte.
Într-adevăr în cauză nu se poate aprecia că inculpații au acționat sub influența unei puternice tulburări determinată de atitudinea părții vătămate întrucât pretinsul comportament agresiv al acesteia era unul obișnuit, care în ziua incidentului nu a îmbrăcat forme de manifestare exacerbate, apte să determine provocarea apelanților, în sensul art.73 lit.b penal.
De asemenea, deși nu au antecedente penale sunt tineri și s-au comportat sincer și constant pe parcursul procesului, cei doi inculpați au săvârșit o infracțiune deosebit de gravă, pentru care se impune să primească o pedeapsă aptă să-și atingă scopul preventiv - educativ, ceea ce nu s-ar mai întâmpla, dacă în forma lor s-ar reține circumstanțe atenuante, cu efectul prevăzut de art.76 penal.
În consecință, față de considerentele expuse, Curtea apreciază că cei doi inculpați nu au acționat cu intenția directă de a ucide victima ci doar cu aceea de a lovi, intenție depășită însă prin decesul victimei, ceea ce este specific infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte, sub acest aspect ambele apeluri ale inculpaților urmând a fi admise, în sensul schimbării încadrării juridice din infracțiunea de omor cu premeditare.
Curtea apreciază fondate apelurile inculpaților și în latură civilă.
După cum a rezultat într-adevăr din probatorii, victima locuia singură, nefiind vizitată de rude, astfel încât prejudiciul moral de 5.000 lei se apreciază exagerat, urmând a fi redus într-un cuantum care să compenseze suferința efectivă, fără a contribui însă la îmbogățirea fără temei legitim a părții civile.
În consecință, față de considerentele expuse pe larg anterior, în baza disp. art.379 pct.2 lit.a pr.penală, Curtea va admite ambele apeluri și desființând în parte sentința, în latură penală și civilă, va dispune în baza art.334 pr.penală schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. art.174 rap. la art.175 lit.a și i penal, infracțiunea prev. de disp. art. 183 penal, dispunând condamnarea fiecărui inculpat la o pedeapsă de câte 7 ani și 6 luni închisoare.
La individualizarea pedepselor, curtea a ținut cont de limitele de pedeapsă prevăzute pentru această infracțiune (de la 5 la 15 ani), de gravitatea concretă a faptei care a avut ca urmare decesul victimei, de vârsta inculpaților, lipsa antecedentelor penale ale acestora, apreciind că acest cuantum este să-și atingă scopul preventiv-educativ.
Totodată, Curtea va reduce daunele morale de la 5.000 lei la 1.500 lei.
Apreciind că se impune în continuare menținerea stării de arest a inculpaților, datorită gravității deosebite a faptei, comisă prin violență, în baza art.383 pr.penală se va menține arestarea preventivă a celor 2 apelanți, iar în baza art.88 penal se va deduce din pedepsele aplicate, durata reținerii și arestării preventive a acestora.
Văzând și disp. art.192 alin.3 pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de inculpații fiul lui și, născut la 29.06.1988 și, fiul lui și, născut la 12.11.1988,ambii deținuți în Penitenciarul Ploiești, împotriva sentinței penale nr.291/09.06.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Desființează în parte sentința în latură penală și civilă și în consecință:
În bata art.334 pr.penală, schimbă încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpaților din disp. art.174 rap. la art.175 lit.a și i penal, infracțiunea de omor calificat, în disp. art. 183 penal, infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte și aplică fiecărui inculpat pedeapsa principală de: 7(șapte) ani și 6(șase) luni închisoare.
Reduce cuantumul daunelor morale la care au fost obligați inculpații în favoarea părții civile, de la 5.000 lei la 1.500 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Menține măsura arestării preventive a inculpaților și deduce din pedeapsa principală perioada reținerii și arestării preventive a fiecărui inculpat cu începere de la 25.02.2008, la zi.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia,
Dispune plata onorariului apărătorului din oficiu pentru inculpatul, în sumă de 100 lei din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare, pentru inculpații arestați și partea civilă lipsă de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 06 octombrie 2008.
Președinte, Judecători,
- - - -
Grefier,
- -
MM
6 ex./3.11.2008
f-
Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3113/2006
Președinte:Ștefana AnghelJudecători:Ștefana Anghel, Cristina Georgescu
