Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 134/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.134
Ședința publică de la 11 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Crîșmaru Gabriel
JUDECĂTOR 2: Ene Ecaterina Patriche Gabriela
- -A- grefier
***********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău - legal reprezentat de - - procuror
Pe rol fiind judecarea apelurilor penale declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL NEAMȚ și inculpatul împotriva sentinței penale nr.150/P/12.09.2008 pronunțată de TRIBUNALUL NEAMȚ în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul inculpat în stare de arest asistat de avocat ales lipsind intimații părți civile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei după care:
Apelantul inculpat prin apărătorul ales a depus la dosar un memoriu.
Întrebat fiind de instanță, dacă dorește să dea o nouă declarație, apelantul inculpat a răspuns că, în temeiul art.70 Cpp înțelege să se prevaleze de dreptul la tăcere menținând declarațiile anterioare.
Procurorul a învederat instanței că nu are de formulat alte cereri.
Avocat pentru apelantul inculpat a învederat instanței că, la momentul producerii incidentului, victima a dat o declarație unui post local de televiziune în care arăta că traumatismele suferite erau urmare a căzăturii de pe scară. Inculpatul solicită instanței să fie cerută această casetă el susținând în continuare că nu este vinovat, că nu a lovit victima ci a căzut de pe scară. Aceiași solicitare a fost formulată și la instanța de fond dar nu s-a consemnat. În declarația de martor de la fila 63 dosar fiul apelantului a arătat că mama sa - victima consuma alcool, că în momentul incidentului era băută și avea fața umflată.
Procurorul având cuvântul cu privire la cererea formulată de apelantul inculpat prin apărător s-a opus administrării acestei probe ca nefiind concludentă, cauza morții a fost stabilită prin expertiza medico legală efectuată în cauză.
Instanța având în vedere că această așa zisă declarație dată într-un cadru extrajudiciar nu este pertinentă și utilă cauzei, respinge cererea formulată de apelant prin apărător ales.
Procurorul și apelantul inculpat prin apărător au învederat instanței că nu au alte cereri de formulat.
Nefiind formulate alte cereri, instanța a constatat apelurile în stare de judecată și a acordat cuvântul pentru dezbateri.
Procurorul având cuvântul a pus concluzii de admitere a apelului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL NEAMȚ sub aspectul netemeiniciei cuantumului pedepsei aplicată inculpatului. Apreciază că nu se impunea reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului având în vedere gravitatea faptei săvârșite. Din probele administrate rezultă că inculpatul și-a lovit soția în mod repetat cauzându-i leziuni ce au condus la decesul acesteia. Inculpatul era violent, era gelos și nu a recunoscut fapta săvârșită. După comiterea faptei nu a regretat, ba mai mult a afirmat că, trebuia să o omoare mai demult. A pus concluzii de admitere a apelului și majorarea pedepsei aplicate inculpatului.
Avocat ales având cuvântul pentru apelantul inculpat a susținut că pedeapsa ce i-a fost aplicată este prea mare față de circumstanțele personale și probatoriul administrat în cauză. S-a susținut de parchet că inculpatul ar fi lovit victima cu un calapod, dar acest obiect nu a fost găsit și nu există nici un proces verbal de ridicare de la fața locului, situație în care nu se poate face vorbire de acest obiect. Susținerea inculpatului a fost în permanență că victima consuma alcool iar în ziua incidentului s-a urcat pe o scară pentru a da de mâncare la vite, s-a dezechilibrat și a căzut. Atât copiii părților cât și victima au confirmat susținerile inculpatului numai proba științifică a infirmat susținerea acestuia. Apreciază că instanța de fond a coroborat corect probele administrate și a aplicat pedeapsa de 7 ani închisoare. Inculpatul este o persoană în vârstă și suferă de mai multe afecțiuni dar pentru că nu a recunoscut fapta, această situație nu poate conduce la majorarea pedepsei.
A pus concluzii de respingere a apelului declarat de parchet ca nefondat, admiterea apelului declarat de inculpat.
Procurorul având cuvântul cu privire la apelul declarat de inculpat a pus concluzii de respingere ca nefondat. A solicitat instanței că rețină că, fiica părților a declarat că, atunci când a ajuns la locul incidentului a găsit un calapod plin de sânge și fire de păr ale mamei pe jos. Martorul a spus fiicei părților că mama lor a fost lovită.
Apelantul inculpat având ultimul cuvânt a susținut că nu se face vinovat de săvârșirea faptei reținută în sarcina sa, că victima a căzut de pe scară iar el a luat-o de păr și a dus-o în casă. A solicitat admiterea apelului considerându-se nevinovat.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra apelurilor penale de față;
Prin sentința penală nr. 150/P/12.09.2008 pronunțată de TRIBUNALUL NEAMȚ în dosar nr-, în temeiul art.174, 175 lit. c Cod penal cu aplicarea art. 74, 76 al.2 Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului la 7 ani închisoare.
Totodată i s-a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal pe durata de 3 ani, precum și pedeapsa accesorie a interzicerii acelorași drepturi.
În temeiul art. 350 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 Cod penal s-a dedus din durata pedepsei perioada executată prin arest preventiv până la data pronunțării sentinței.
În temeiul art. 14 Cod procedură penală și 998 cod civil a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor de spitalizare și a contravalorii transportului victimei la spital.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL NEAMȚ nr. 21/P/2008 din 27.03.2008 înregistrat la această instanță cu nr- din 7.04.2008, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174, 175 lit. c Cod penal.
În baza probelor care s-au administrat în urmărirea penală, respectiv: proces verbal de cercetare la fața locului, fotografii judiciare, raportul medico - legal de necropsie nr. 19 din 19.01.2008 al N, declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor, C-tin, G, și coroborate cu declarațiile inculpatului, prin actul de sesizare a instanței s-a reținut în sarcina acestuia că în data de 5.01.2008 a lovit-o pe soția sa, în mod repetat cu pumnii și cu picioarele folosind și corpuri contondente, cazând victimei leziuni grave care au condus la decesul acesteia în data de 7.01.2008.
În cercetarea judecătorească, probele administrate în cauză au fost completate cu: declarațiile martorilor, Gh., C-tin, ( filele 60-65), precum și avizul Comisiei de pe lângă
Din analiza întregului probatoriu administrat în cauză s-au reținut următoarele împrejurări:
Inculpatul, în vârstă de 64 de ani a locuit împreună cu soția sa, victima, în gospodăria lor situată în comuna, jud. N, din căsătoria lor rezultând șapte copii, toți fiind majori și având locuinței și domicilii separate de cele ale părinților lor.
Mai ales în perioada care a urmat după plecarea copiilor deveniți majori la casele lor, între inculpat și soția sa au intervenit neînțelegeri tot mai grave în principal pe fondul consumului de alcool excesiv practicat de către victimă.
Din declarațiile martorilor, majori ai inculpatului și ai victimei, se reține că în mai multe rânduri s-a plâns că inculpatul o în mod repetat motiv pentru care s-a refugiat la locuința fiicei sale, aflată la o distanță de aprox. 3 Km. de domiciliul părinților săi.
inculpatului au sfătuit-o pe mama lor să divorțeze de acesta, încercând prin această propunere să oprească certurile și violențele care aveau loc între părinții lor. Mai ales că, pe fondul consumului de alcool, așa cum a declarat în mod expres martorul, fiu, ( 60, ds. inst.), victima devenea și ea violentă situație în care la un moment dat aceasta l-a lovit cu o sticlă în zona feței pe inculpat și acesta și-a pierdut vederea la ochiul drept.
În seara zilei de 5.01.2008, și au constatat că mama lor se afla în stare gravă la locuința părinților, având semne evidente de violență în zona capului și pe restul corpului, motiv pentru care au transportat-o la Spitalul Județean de Urgență P
Victima a rămas spitalizată până la data de 17.01.2008 când a decedat.
Conform raportului medico - legal de necropsie efectuat în urmărirea penală 8 ( 11-12, urm. pen.), se reține că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat hemoragiei meningo - cerebrale, consecința unui politraumatism cranio - cerebral și toracic, cu multiple leziuni osoase. Leziunile traumatice constatate s-au putut produce prin lovire activă, pe data de 5.01.2008, când victima a fost transportată la spital de către săi, și au legătură directă cu decesul.
Aceste concluzii au fost confirmate prin avizul Comisiei de pe lângă I 8. 95 ds. inst.), probă care a fost admisă la solicitarea inculpatului, cu precizările: edemul cerebral difuz este consecința traumatismului cranio - cerebral, fiind o leziune de însoțire a celorlalte leziuni cerebrale. de producere a leziunilor cranio - cerebrale este cel de lovire activă posibil urmată de căderea victimei.
De asemenea, conform documentației medicale și medico legale existente, leziunile osoase prezentate de victimă la data de 5.01.2008 sunt fracturile costale bilaterale și fractura cominutivă arcadă zigomatică stg.; aspectul și topografia leziunilor pledează pentru producerea lor prin loviri active repetate cu corpuri și mijloace contondente, posibil urmată de cădere.
Aceste concluzii analizate anterior, cu valoare probatorie obiectiv științifică infirmă în mod complet susținerile inculpatului prin care acesta a declarat, în mod repetat, în urmărirea penală și în declarația luată în instanță în procedura soluționării propunerii de arestare preventivă ( 10, ds-) că în ziua de 5.01.2008, victima a căzut de pe o scară de la podul grajdului, și în acest mod s-au produs leziunile care s-au constatat asupra victimei. Astfel, atât leziunile cranio - cerebrale cât și cele de natură osoasă prin multiplicitatea și gravitatea lor este exclus să fi fost produse prin lovire pasivă, așa cum susține inculpatul, acestea putând fi cauzate, conform concluziilor raportului de necropsie și avizului L I, numai prin lovire activă, respectiv prin lovituri repetate aplicate cu pumnii, cu picioarele și prin folosirea unor corpuri contondente.
Este fără relevanță în cauză că nu a fost identificat calapodul de lemn la care se face referire în expozitivul rechizitoriului ca mijloc material de probă, așa cum a susținut inculpatul în ultimul cuvânt, fiind incontestabil că victimei i-au fost cauzate leziunile care au condus la decesul acesteia prin lovire activă și nu prin lovire pasivă.
De asemenea, rezultă incontestabil că autorul acestor lovituri aplicate victimei în data de 5.01.2008 este inculpatul singurul care s-a aflat împreună cu soția sa la domiciliul acestora din comuna, jud. Aceste împrejurări se coroborează și cu declarațiile fiilor inculpatului luate în urmărirea penală în care aceștia au arătat că inițial tatăl lor le-a spus cum a lovit-o pe mama lor în seara zilei de 5.01.2008. Ulterior, însă, inculpatul, în declarațiile sale s-a apărat susținând că victima s-a lovit căzând de pe scara de la fânăria casei.
În aceeași măsură, din declarațiile martorilor, C-tin, G, se reține că în perioada spitalizării mama lor le-a spus că în seara zilei de 5.01.2008 a fost lovită de tatăl lor în mod repetat cu pumnii, cu picioare și cu un calapod de lemn, situație care se corelează pe deplin cu concluziile medico-legale analizate anterior.
În drept, s-a reținut că fapta constituie infracțiune de omor calificat prev. de art. 174, 175 lit. c Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei care s-au aplicat inculpatului, în cadrul criteriilor generale prev. de art. 72 Cod penal, s-au luat în considerare: gradul de pericol social concret al faptei; forma de vinovăție a intenției directe cu care a acționat inculpatul fiind evident că nu a urmărit uciderea victimei însă prin modul în care a lovit-o în mod repetat cu corpuri dure în zone vitale ale corpului acesteia, a acceptat producerea unui asemenea rezultat; împrejurările în contextul cărora a fost comisă fapta, în principal cele anterioare constând în consum excesiv de alcool deopotrivă de către victimă și de către inculpat, certuri și violențe repetate exercitate de inculpat asupra victimei, dar și răspunsuri violente ale victimei, într-o astfel de situație victima cauzând inculpatului pierderea vederii la ochiul drept; presiunea constantă a unor astfel de împrejurări asupra personalității inculpatului cu privire la care în concluziile raportului de expertiză psihiatrică efectuat în urmărirea penală ( 64- 66 ) se reține diagnostic de " tulburare organică de personalitate pe fond vascular, păstrând capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale", acestea pe fondul unui nivel de instruire precar - doar patru clase primare -, precum și poziția nesinceră a inculpatului de nerecunoaștere vinovăției sale.
acestor elemente de individualizare au condus către aplicarea unei pedepse orientată spre minimul special prevăzut în textul sancționator al art. 175 Cod penal.
În același timp, s-a apreciat că în cauză elemente importante privind persoana inculpatului au condus la reținerea în favoarea acestuia de circumstanțe atenuante personale în condițiile art. 74 Cod penal.
Astfel, inculpatul este fără antecedente penale, având anterior un comportament social corespunzător și o viață de familie care a făcut posibil să crească în condiții corespunzătoare șapte copii împreună cu victima, până la vârsta majoratului acestora, cu un statut material stabil fiind pensionar și având casă și gospodărie în comuna, jud. N, este în vârstă de 64 de ani, toate acestea impunând în cauză un accent mai mult pe funcția educativă a pedepsei decât pe funcția de coerciție.
În virtutea acestor elemente de atenuare a răspunderii penale a inculpatului, în cadrul dispozițiilor art. 74, art. 76 al. 2 Cod penal, instanța a coborât pedeapsa aplicată inculpatului sub minimul special prevăzut în textul sancționator și spre limita minimă pe care o permit dispozițiile art. 76 Cod penal. În temeiul art. 175 al. 1 și art. 53 pct. 2 lit. a Cod penal s-a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II, b Cod penal și în. art. 71 al. 2 Cod penal se va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II, b Cod penal.
În. art. 350 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului și în. art. 88 Cod penal se va deduce din durata pedepsei aplicate perioada reținerii și arestării preventive cuprinsă între 30.01.2008 și 12.09.2008.
Împotriva hotărârii au declarat apel în termen legal Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL NEAMȚ și inculpatul.
Parchetul a criticat hotărârea pentru netemeinicie susținând că pedeapsa aplicată este prea mică și nu reflectă gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, având în vedere modalitatea de comitere a faptei, precum și poziția nesinceră a inculpatului.
Deși în motivele scrise nu s-a solicitat înlăturarea circumstanțelor atenuante, oral, cu ocazia dezbaterilor, procurorul de ședință a susținut că nu se impunea reținerea acestora.
În memoriul depus la dosar, dar și oral cu ocazia dezbaterilor, prin apărător, inculpatul a susținut că nu este vinovat de comiterea faptei, iar în subsidiar a solicitat reducerea pedepsei.
Pe de altă parte, a solicitat menținerea hotărârii date de prima instanță,ca fiind legală și temeinică.
În memoriul scris personal a criticat hotărârea și sub aspectul obligării sale la plata cheltuielilor de spitalizare, precizând că în calitate de pensionar beneficiază de asistență medicală gratuită.
Verificând sentința pe baza motivelor invocate, a lucrărilor dosarului, dar și din oficiu în limitele stabilite de dispozițiile art. 371 Cod procedură penală, Curtea constată că apelurile nu sunt fondate pentru considerente ce se vor expune.
Probele administrate în cauză dovedesc fără echivoc că victima a decedat ca urmare a loviturilor aplicate de inculpat.
Relevante în acest sens sunt actele medico-legale, respectiv raportul medico-legal de autopsie care consemnează existența unei multitudini de leziuni în zone diferite ale corpului ( fl. 11-12 dos. de urmărire penală cu rectificările din cursul judecății - fl.58), avizul comisiei din cadrul Institutului de Medicină Legală I, în care s-a concluzionat că aspectul și topografia leziunilor suferite de victimă pledează pentru producerea lor prin loviri active repetate cu corpuri și mijloace contondente ( fl. 95 instanță).
Împrejurarea că, înainte de a deceda, victima ar fi afirmat într-un interviu televizat că a căzut, nu este de natură de a conduce la o altă concluzie privind derularea evenimentelor, pentru că din declarațiile fiilor părților rezultă că într-adevăr inițial victima le-a spus și lor că a căzut de pe scară pentru ca, ulterior, să ne relateze că a fost lovită de inculpat ( fl. 60, 61 instanță, fl. 29-36 ).
Mai mult, martora - fiică a părților, a declarat că a doua zi după comiterea faptei a mers la domiciliul părinților săi, a constat într-una din camere că preșurile erau adunate, erau fire de păr pe jos, precum și o bucată de lemn tip calapod cu urme ce păreau de sânge.
Aceeași martoră a precizat că în discuția pe care a avut-o cu inculpatul, acesta nu a negat că a agresat victima, precizând că îi pare rău că " nu a băgat cuțitul în ea " ( fl. 34-36 ).
În foaia de observație clinică generală, s-a consemnat de mai mult ori, la rubrici diferite, că victima a fost agresată de soț, mențiuni ce nu ar fi putut fi făcute decât în baza relatărilor victimei ( fl. 52-56).
De altfel, martora, o altă fiică a părților a declarat că mama sa a afirmat inițial că a căzut de pe scară pentru că i-a fost frică de inculpat și pentru a " nu se face de rușine în sat "( 7 ).
Rezultă așadar că declarațiile inculpatului prin care comiterea faptei nu se coroborează cu alte probe, în mod corect fiind înlăturate de prima instanță.
În ce privește încadrarea juridică a faptei la prima instanță inculpatul, prin apărător a susținut că aceasta constituie infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 Cod penal.
Față de modul concret în care s-a comis fapta, printr-o multitudine de lovituri, unele de intensitate sporită, aplicate cu un calapod - coroborat cu atitudinea indiferentă a inculpatului, care s-a culcat, abandonând victima într-o stare critică, rezultă că, exercitând o violență puternică, chiar dacă nu a urmărit rezultatul acțiunii sale, l-a acceptat, fapta constituind infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 174,175 lit. c Cod penal așa cum a reținut prima instanță.
În ambele apeluri s-a invocat greșita individualizare a pedepsei, Parchetul solicitând majorarea acesteia, iar inculpatul reducerea ei.
Curtea constată că prima instanță a ținut seama în egală măsură de toate criteriile prev. de art.72 Cod penal, inclusiv de existența împrejurărilor ce atenuează răspunderea penală în condițiile art. 74, 76 al. 2 Cod penal.
Fără îndoială, infracțiunea reținută în sarcina inculpatului prezintă un grad sporit de pericol social generic și concret, dar în operațiunea de individualizare a sancțiunii au fost avute în vedere și împrejurările concrete în care acesta a fost comisă, precum și persoana inculpatului.
Din declarațiile fiilor părților rezultă că între acestea exista de,mai mult timp o relație tensionată, provocată și întreținută adeseori și de victimă, care consuma alcool în cantități mari, pe acest fond manifestându-se ea însăși agresiv față de inculpat, cu ocazia unei astfel de manifestări, lovindu-l cu o sticlă în zona feței provocându-i acestuia pierderea vederii la ochiul drept.
Cu privire la persoana inculpatului, din datele existente la dosar rezultă că acesta are 64 de ani, nu are antecedente penale și are o sănătate precară.
În raport de aceste elemente, Curtea apreciază că pedeapsa aplicată de prima instanță are aptitudinea reeducării inculpatului, încât motivul invocat de acesta și de parchet este neîntemeiat.
Nici critica formulată de inculpat privind soluționarea laturii civile nu este întemeiată, deoarece obligarea sa la plata cheltuielilor de spitalizare și de transport a victimei cu ambulanța are drept temei dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006.
Potrivit acestui text de lege are obligația recuperării prejudiciului cauzat furnizorului de servicii medicale persoana care, prin fapta sa, aduce daune sănătății altei persoane neavând nicio relevanță dacă persoana vinovată are sau nu calitatea de asigurat în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate.
Din considerentele arătate, în temeiul art.379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se vor respinge ambele apeluri ca nefondate.
Având în vedere că inculpatul este arestat preventiv în cauză, în baza art. 383 al. 11Cod procedură penală coroborat cu art. 350 al.1 Cod procedură penală se va menține starea de arest, iar în baza art. 383 al. 2 Cod procedură penală coroborat cu art. 88 Cod penal, se va deduce din durata pedepsei perioada executată prin arest preventiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 379 pct.1 lit. b Cod procedură penală respinge ca nefondate apelurile declaratede Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL NEAMȚși inculpatul-.împotriva sentinței penale nr.150/P/12.09.2008 pronunțată de TRIBUNALUL NEAMȚ în dosarul nr-.
În baza art.383 al.11Cod procedură penală coroborat cu art.350 al.1 Cod procedură penală, menține starea de arest a inculpatului, iar în baza art.383 al.2 Cod procedură penală coroborat cu art. 88 Cod penal deduce din durata pedepsei perioada executată în continuare prin arest preventiv, de la 12.09.2008 la zi.
Constată că apelantul inculpat a fost asistat de avocat angajat.
În baza art.192 al.2 Cod procedură penală obligă inculpatul să plătească statului 100 lei cheltuieli judiciare în apel.
În baza art.192 al.3 Cod procedură penală cheltuielile avansate în apel Parchetului rămân în sarcina statului.
Cu drept de recurs în 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică, azi 11..2008, în prezența inculpatului arestat.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. -
Red. -
Tehnored. - 2 ex.
21/21.11.2008
Președinte:Crîșmaru GabrielJudecători:Crîșmaru Gabriel, Ene Ecaterina Patriche Gabriela
