Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 136/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art.175 p-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APEL
DECIZIA PENALĂ Nr. 136
Ședința publică de la 15 Octombrie 2008
PREȘEDINTE: Constantin Mereanu JUDECĂTOR 2: Ștefan Făurar
- - - - Judecător
Grefier - - -
Ministerul Public reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
Pe rol, pronunțarea asupra rezultatului dezbaterilor din ședința publică din data de 09 octombrie 2008, privind apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul O l t, inculpatul - și partea civilă C împotriva sentinței penale nr.223 din 21 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
CURTEA
Asupra apelurilor de față;
Prin sentința penală nr.223 din 21 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- inculpatul - fiul lui - și, născut la 10 martie 1984 în orașul C Județul O, cu același domiciliu,-, bloc 5.D,.1,.2,.5 județul O, cetățean român, fost agent de poliție, studii medii, necăsătorit, fără antecedente penale, CNP -, CI seria - nr.-, a fost condamnat la 23 de ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev.de art.174,175 lit.a p, pedeapsă principală și 8 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 alin.1 lit.a,b,c cod penal pedeapsă complementară, la 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de armă letală fără drept prev.de art.136 in Legea nr.295/2004, la 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea regimului armelor și munițiilor prev.de art.279 alin.3 lit.a, la 14 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prev.de art.217 alin.1 rap.la art.217 alin.4 p, și la 14 ani închisoare pentru săvârșirea infrac.de furt calificat prev.de art.208 - 209 alin.1 lit.e cod penal.
În baza art.33 lit.a rap.la art.34 alin.1 lit. și art.35 alin.1 cod penal s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 23 ani închisoare - pedeapsă principală și 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art.64 alin.1 lit.a,b,c cod penal.
În baza art.71 cod penal au fost interzise inculpatului drepturile prev.de art.64 lit.a,b,c cod penal, pe durata executării pedepsei.
În baza art.350 p, a fost menținută starea de arest a inculpatului și în baza art.88 cod penal s-a dedus arestul preventiv începând de la 20 noiembrie 2006.
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă C și în baza art.14 și 346 p rap.la art.998-999 cod civil, inculpatul a fost obligat la 139.100 lei despăgubiri civile, din care 100.000 lei daune morale și 39.100 lei daune materiale.
În baza art.118 alin.1 lit.f cod penal s-a dispus confiscarea de la inculpat a 3 cartușe calibrul 7,65 model 1974, lot 85, aflate în camera de corpuri delicte a Tribunalului O l
Inculpatul a fost obligat și la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către partea civilă C și la 400 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
În dimineața zilei de 15 noiembrie 2006, în apropierea orașului C județul O, în Militar, s-a desfășurat ședința de tragere de către polițiștii din orașele C, C și O, cu ul din dotare, dar și de la Posturile de Poliție arondate acestor subunități.
Printre participanții la ședința de tragere s-au aflat și agenții de poliție - din cadrul Postului de Poliție și din cadrul Postului de Poliție, care au fost repartizați să execute tragerea în seria a 7-a, pe liniile de tragere 6 și respectiv 4.
li s-au distribuit câte 6 cartușe de calibru 7,65 mm din lotul fabricate în anul 1985.Anterior zilei de 15 noiembrie 2006 cei doi polițiști, respectiv - și au avut o convorbire telefonică și s-au înțeles să se întâlnească în comuna, pentru a merge împreună la poligonul menționat anterior.
În raport cu cele stabilite, în dimineața respectivă, - a plecat cu autoturismul său împreună cu agentul de poliție din comuna, unde își desfășura activitatea, spre comuna, locul de muncă al colegului acestora.
Pe drum, înainte de a ajunge în comuna, - l-a rugat pe să-l apeleze de pe telefonul său mobil pe, stabilind în acest mod să se întâlnească în stația de autobuz din comuna și toți trei să-și continue drumul spre poligonul de tragere.
De menționat că toți cei trei lucrători de poliție aveau asupra lor armamentul și muniția prevăzute pentru desfășurarea ședinței de tragere, calibrul 7,65 mm.
Din adresa nr.20008 din 31 ianuarie 2007 emisă de IPJ O, Serviciul de rezultă că -, în conformitate cu prevederile legale ( Legea 360/2002 și Legea 218/2002) avea asupra sa un calibrul 7,65 mm, model 1974 seria - 5237, 12 cartușe calibrul 7,65 mm, pe care le ridicase de la depozitul unității la 15 martie 2005.
După efectuarea ședinței de tragere, inculpatul - a ajutat la introducerea cartușelor în încărcătoare și profitând de faptul că nu este observat de ceilalți polițiști din poligon, a sustras un număr de 4 cartușe, pe care le-a ascuns în buzunarul de la piept al uniformei.
În jurul orelor 11, inculpatul, victima și colegul acestora martorul s-au deplasat cu autoturismul inculpatului în orașul C, unde era programată o ședință de pregătire fizică pentru toți lucrătorii.
Înainte de a ajunge la stadion, inculpatul a oprit mașina la postul de poliție din comuna, unde victima și-a luat echipamentul adecvat, iar ulterior în orașul C la domiciliul său și al colegului deplasându-se ulterior la stadion.
După terminarea programului de pregătire fizică, toți trei au plecat de la stadion, a rămas la domiciliul său, iar inculpatul și victima s-au deplasat împreună spre domiciliul lui - din orașul C, unde atât acesta, cât și victima au îmbrăcat din nou ținuta de serviciu. Inculpatul a îmbrăcat din nou haina cu care fusese echipat în poligonul de tragere și în buzunarul căreia se aflau cele 4 cartușe, după care s-au deplasat spre locurile lor de muncă, din comuna și respectiv din comuna.
Pe drum, au oprit la martorul, de unde l-au luat pe tatăl acestuia pe care l-a transportat în comuna, iar ulterior a mers cu autoturismul la postul de poliție.
În după amiaza aceleiași zile, în jurul orelor 16,30, inculpatul a revenit la locuința sa, a introdus cele 4 cartușe sustrase din poligon într-o cutie metalică în care obișnuia să țină ul și muniția, iar în jurul orelor 20, a fost rugat de colegul său să-l însoțească până la domiciliul martorului, în scopul procurării unor medicamente pentru tatăl lui. Acceptând propunerea, inculpatul s-a deplasat în satul împreună cu, a fost luat asistentul medical și transportat la punctul farmaceutic din comună, a primit medicamentul solicitat, după care, toți s-au deplasat la domiciliul lui pentru a viziona imagini de la nunta acestuia.
În jurul orelor 22,00 inculpatul - și colegul său au plecat cu autoturismul inculpatului, fiecare spre domiciliul său, inculpatul ajungând aproximativ la ora 22,30 așa cum a declarat în mod constant.
Acasă, inculpatul a schimbat cartela telefonului mobil, introducând o altă cartelă, care nu permitea afișarea numărului său de telefon, la postul telefonic apelat, ceea ce evidențiază faptul că nu dorea ca apelul respectiv să nu fie evidențiat.
În aceste condiții a fost sunată victima, pe care inculpatul a întrebat-o unde se află, întrebând- dacă se pot întâlni în seara respectivă. Victima a fost de acord cu întâlnirea propusă de inculpat, i-a dat asigurări că urmează să se deplaseze la domiciliul acestuia iar după aproximativ 30 de ore a plecat pe la inculpat.
Este de subliniat faptul că în seara respectivă inculpatul nu avea în programul ordonat activități de patrulare sau serviciu de permanență dar cu toate acestea s-a deplasat pe, în uniforma de serviciu având asupra sa armamentul din dotare dar și cele patru cartușe sustrase din poligonul de tragere în dimineața respectivă.
În momentul în care a fost apelată de către inculpat, victima se afla la domiciliul martorului A împreună cu colegul său, în comuna, unde gazda își sărbătorea ziua de naștere.
La petrecerea respectivă victima ajunsese în jurul orelor 18,00 iar în jurul orelor 23,00, după convorbirea telefonică cu inculpatul, le-a comunicat colegilor de petrecere că urmează să plece pentru că "se grăbește întrucât îl așteaptă două fete cu ".
Victima a plecat împreună cu colegul său, acesta din urmă a rămas la domiciliu iar și-a continuat drumul cu autoturismul spre comuna.
Înainte de a se despărți de martorul, victima i-a relatat "că se deplasează în comuna județul O pentru să se întâlnește cu două fete și cu -.
Această situație de fapt rezultă din declarațiile constante date de martorul atât pe parcursul urmăririi penale (fila 208 dosar urm.pen.) dar și în fața instanței de fond (fila 31 dos.inst.fond).
Prin urmare, desfășurarea evenimentelor până în acest moment evidențiază activitatea minuțioasă desfășurată de inculpat care în virtutea relațiilor de prietenie cu victima l-a rugat să-l însoțească la ședința de tragere și ulterior la baza sportivă, din poligonul de tragere inculpatul a sustras 4 cartușe pe care le-a păstrat în buzunarul uniformei, a însoțit ulterior victima pe care în jurul orelor 23,00 a rugat-o în mod insistent să se întâlnească.
Mai mult, deși nu se afla în exercițiul atribuțiunilor specifice de serviciu, inculpatul a purtat echipamentul de serviciu, armamentul cu muniția aferentă dar și cele patru cartușe sustrase din poligon.
În același sens, este de subliniat faptul că apelarea victimei de către inculpat s-a făcut cu un telefon mobil în care acesta a folosit o cartelă deosebită de cea uzitată în mod curent, pentru a-și lua măsuri de precauție în sensul de a nu se afișa la postul telefonic apelat numărul său de telefon.
Așa cum s-a menționat anterior inculpatul s-a deplasat pe de la reședința sa din comuna spre comuna vecină, știind că victima urmează să vină la locul de întâlnire cu autoturismul personal, marca Cielo.
La ieșirea din comuna spre comuna inculpatul a așteptat aproximativ 10 minute, dinspre comuna au trecut două mașini, prima cu o viteză redusă, fiind depășită în trafic de cea de-a doua în care se afla victima.
era singur în autoturismul său, a oprit mașina în punctul în care se afla inculpatul, a coborât geamul de la portiera stânga - față moment în care inculpatul a urcat în mașină pe bancheta din spate, deși scaunul din față dreapta era liber.
După ce victima a demarat la volanul autoturismului, inculpatul a scos din buzunarul uniformei cele patru cartușe, i le-a arătat victimei și la întrebarea acestuia cu privire la existența lor, i-a comunicat că le-a sustras din poligon și i-a propus "să meargă să se distreze și să le tragă". Inculpatul susține că victima a fost de acord, astfel că a scos din încărcătorul ului cele șase cartușe care constituiau muniția de serviciu și a introdus în încărcător două din cele patru cartușe sustrase.
Este evident faptul că această muniție, sustrasă din poligon, purta o altă serie decât muniția de serviciu aflată în încărcătorul ului în momentul în care inculpatul s-a întâlnit cu victima.
După schimbarea muniției inculpatul a luat ul în mâna, cu mâna dreaptă a introdus încărcătorul și a efectuat operațiunea de armare în sensul că a introdus un cartuș pe țeavă.
La scurt timp, profitând de faptul că victima se afla la volan, privea pe geam și îi relata inculpatului aspecte privind activitatea de serviciu acesta a ridicat ul la nivelul capului victimei, a acționat mecanismul de tragere executând un foc din imediata apropriere a capului victimei.
Focul executat respectiv glonțul a perforat cutia craniană a victimei de la dreapta la stânga, la nivelul zonei temporare, provocând moartea instantanee a lui.
Constatând că s-a produs decesul datorită faptului că victima nu mai vorbea și prezenta o hemoragie la tâmpla dreaptă, inculpatul a acționat în mod metodic cu intenția vădită de a șterge urmele infracțiunii, ca urmare a unui plan prestabilit. Astfel, a scos bateria de la telefonul victimei, care se afla pe bordul mașinii, pe care a aruncat-o, a deplasat victima de la postul de conducere și s-a urcat la volanul autoturismului, cu care s-a deplasat până în apropierea unei gropi de gunoi situată în zona cimitirului, a părăsit locul faptei și s-a deplasat pe la domiciliul său. Aici a lăsat telefonul mobil, a luat o cazma, s-a reîntors la locul unde se afla autoturismul și și-a continuat drumul spre comuna de județul
A oprit automobilul pe marginea unui canal de desecare și a săpat o groapă verticală de aproximativ 3 m, de formă circulară. Apoi a scos cadavrul pe portiera din față dreapta l-a dezbrăcat de haină și de pantaloni și l-a introdus în groapă în poziție verticală, cu capul în, acoperind cu pământ, pentru a șterge toate urmele.
La scurt timp a revenit la locuința sa de unde a luat o litru de motorină și o cantitate de rumeguș, și-a continuat drumul prin orașul C până în apropierea unui dig unde a stropit hainele victimei cu motorină iar rumegușul l-a presărat în autoturism iar apoi a turnata același carburant.
Cu o brichetă pe care o avea asupra sa a aprins atât hainele victimei cât și autoturismul și a plecat cu intenția de a găsi un taxi pentru a reveni la locul său de muncă din comuna.
A ajuns la sediul postului de poliție, s-a spălat de urmele de sânge pe care le avea ca urmare a deplasării și îngropării victimei, a aprins focul în sobă unde a aruncat cartela de telefon de pe care vorbise cu victima, o pereche de mănuși folosite, o perie folosită la curățarea hainelor și mai multe cârpe murdare de sânge.
de gravitatea excepțională a faptelor comise și obsedat de ideea că ar fi putut lăsa urme la locul unde a fost îngropată victima și incendiat autoturismul, în aceeași noapte inculpatul s-a reîntors în locul menționat, cu autoturismul personal, pentru a verifica existența unor eventuale indicii și urme.
Cu această ocazie a observat cioburile de la geamul autoturismului victimei, rezultate în urma penetrării glonțului după parcurgerea traseului menționat, de la dreapta la stânga, la nivelul zonei temporale, pe care le-a strâns și le-a aruncat într-un șanț.
Inculpatul se afla în continuare în posesia celor trei cartușe sustrase din poligonul de tragere în dimineața zilei precedente (unul fusese folosit la suprimarea vieții victimei), astfel că le-a introdus într-o din material plastic și le-a aruncat într-o fântână de la intrarea în comuna.
În dimineața zilei de 17 noiembrie 2006 în jurul orelor 10,00 martorul din orașul C Județul O, a apelat Serviciul de urgență 112 și a sesizat faptul că pe malul lacului situat în partea de Vest a orașului, respectiv în zona cartierului, pe locul fostelor vii ale CAP C, se afla un autoturism calcifiat. Cercetările efectuate la fața locului au stabilit că acesta era distrus prin incendiere în proporție de 90%, avea șasiul seria - 19Y 1 VD -X, verificările evidențiind faptul că aparținuse victimei, conform cărții de identitate a autoturismului, cu nr.înmatriculare - și nr.de identificare - 19Y 1 VD -.
Constatându-se dispariția victimei din seara de 15 noiembrie 2006, au fost demarat cercetările în vederea stabilirii unei eventuale legături de cauzalitate între degradarea autoturismului și dispariția lucrătorului de poliție.
În cercul de suspecți a fost inclus și inculpatul, având în vedere convorbirile telefonice repetate ale acestuia cu victima din seara de 15 noiembrie 2006, în timp ce se afla la petrecerea menționată anterior.
Inițial, inculpatul a refuzat în mod categoric să dea detalii cu privire la aspectele privind incendierea autoturismului și dispariția victimei, fără a justifica într-un anumit mod această atitudine (fila 190 dos.urm.pen.). Ulterior, acesta a declarat atât în faza anchetei, cât și a cercetării judecătorești că a împușcat victima, cu unul din gloanțele sustrase din poligonul de tragere, a îngropat- în modul în care s-a menționat anterior, a incendiat autoturismul precum și hainele victimei și o parte din articolele sale vestimentare cu scopul de a șterge urmele infracțiunilor comise. De asemenea, a indicat locul unde a fost îngropată victima dar și fântâna în care a aruncat cele trei cartușe sustrase.
De menționat că aceste cartușe au fost recuperate și coincid cu cele folosite în ședința de tragere.
În mod constant, inculpatul a încercat să acrediteze ideea că acțiunea sa nu a fost premeditată, că a scos cele șase cartușe aflate în încărcătorul ului și care constituiau muniția de serviciu, introducând în încărcător două din cele patru cartușe sustrase, iar ca urmare a unei mișcări neprevăzute a victimei, care a aruncat o cârpă folosită la ștergerea parbrizului, fiind cu degetul în garda ului, pe trăgaci, s-a speriat și a acționat fără intenție mecanismul de declanșare a focului, cu consecința împușcării victimei în cap.
Evaluând materialul probator efectuat în cauză organul de urmărire penală și instanța de fond au concluzionat că inculpatul a acționat cu premeditare, în scopul procurării muniției necesare, a atragerii victimei într-o zonă propice pentru planul prestabilit, după convorbiri telefonice constând în folosirea unei cartele de natură să ascundă numărul apelantului,în vederea suprimării vieții victimei, iar ulterior pe timp de noapte, până în jurul orelor 3,00 a desfășurat activități deosebite pentru a înlătura urmele faptelor comise, constând în îngroparea victimei, incendierea autoturismului și a telefonului victimei dar și a ascunderii muniției nefolosite prin aruncarea într-o fântână din zonă.
S-au avut în vedere în acest sens declarațiile inculpatului, depozițiile martorilor, actele depuse la dosar de la partea civilă O privind condițiile ridicării și folosirii muniției atât în poligonul de tragere cât și aflată în dotarea inculpatului și a victimei, ambii agenți de poliție în cadrul J O, raportul medico-legal de necropsie și raportul de expertiză balistică.
La individualizarea judiciară a pedepselor, instanța a avut în vedere gradul foarte ridicat de pericol social al infracțiunilor comise, modul concret de a acționa al inculpatului, circumstanțele personale ale acestuia și dispozițiile art.72 cod penal.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul O l t, inculpatul și partea civilă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În apelul declarat de parchet primul motiv vizează netemeinicia sentinței, în sensul că față de gravitatea faptelor comise, care dezvoltă un grad de pericol social concret extrem de ridicat și care sunt de natură să provoace în colectivitate o anumită stare de neliniște raportat și la calitatea de agent de poliție a inculpatului la data respectivă, de poziția obstrucționistă a acestuia, care inițial a relatat că nu cunoaște nimic în legătură cu dispariția victimei, dar mai ales față de rezonanța faptelor comise, se impunea aplicarea unui spor de pedeapsă de natură să își atingă scopul sancționator și educativ în cauză.
În apelul scris s-a invocat și un motiv de nelegalitate cu privire la cele trei cartușe confiscate de instanța de fond, apelanta susținând că trebuia să se dispună restituirea lor către partea civilă și obligarea inculpatului la plata contravalorii cartușului folosit la infracțiunea de omor.
Așa cum s-a menționat și în preambulul prezentei decizii, acest motiv de apel nu a fost susținut de reprezentantul Ministerului Public.
Apelul declarat de inculpat critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
Primul motiv vizează nelegalitatea sentinței, în sensul că inculpatului i-au fost interzise drepturile prev.de art.64 lit.a cod penal ca pedeapsă complementară deși în cauză erau incidente numai disp.art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, prevederile art.64 lit.a cod penal nefiind incidente în cauză, pentru că inculpatul a fost privat de un drept fundamental, respectiv dreptul de a alege.
motiv de apel vizează de asemenea nelegalitatea sentinței, care a respins excepția privind nulitatea absolută a actului de sesizare și cea a nulității actelor de urmărire penală efectuată în lipsa apărătorilor aleși ai inculpatului.
În acest sens, sunt invocate prevederile legii 508/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea în cadrul Ministerului Publica D. aceasta exercită drepturile și îndeplinește obligațiile procedurale prevăzute de lege, în cauzele privind infracțiunile atribuite în competența sa.
Ori, se susține că prevederile art.12 din actul normativ menționat, se enumeră în mod expres infracțiunile prevăzute în codul penal și legile speciale care intră în competența printre ele neregăsindu-se infracțiunile de omor, distrugere și furt.
În legătură cu infracțiunea de omor calificat prev.de art.174-175 lit.i cod penal reținută în actul de sesizare al instanței și confirmată de instanța de fond ca încadrare juridică soldată cu moartea victimei, în apelul declarat de inculpat sunt invocate trei critici, două privind nelegalitatea și unul privind netemeinicia sentinței.
Sub acest aspect, se susține într-o primă teză, că inculpatul a acționat fără intenție de a suprima viața victimei și că a acționat în mod accidental, din culpă, sistemul de tragere al ului, ca urmare a unei mișcări neprevăzute și imprudente a victimei.
Cea de a doua critică vizează nelegalitate a sentinței, în sensul că, chiar dacă s-ar reține infracțiunea de omor, nu pot fi incidente prevederile art.175 lit.a cod penal pentru că nu s-a făcut nici o dovadă cu privire la premeditarea infracțiunii de către apelantul inculpat.
Ultima critică vizează netemeinicia sentinței referitor la pedepsele aplicate, susținându-se că acestea sunt foarte mari cu încălcarea criteriilor de individualizare prev.de art.72 cod penal și a dispoz.art.52 cod penal, instanța nereținând poziția inculpatului pe parcursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești, circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, dar și circumstanțele personale ale apelantului, care era în vârstă de numai 21 de ani, lucra în calitate de agent de poliție la IPJ O și nu posedă antecedente penale.
În apelul scris depus de partea vătămată constituită parte civilă se critică sentința pentru nelegalitate, iar în susținerea orală a apelului s-a invocat și un motiv de netemeinicie.
Nelegalitatea vizează, sub aspectul soluționării laturii penale, încadrarea juridică dată infracțiunii de omor, susținându-se în acest sens că fapta comisă de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor deosebit de grav prev.de art.176 lit.a cod penal.
Aceasta, pornind de la premisa că după exercitarea focului asupra victimei, inculpatul a exercitat anumite acte asupra acesteia, iar ulterior a îngropat-o, deși victima se afla încă în viață.
Raportat la acest motiv s-a solicitat schimbarea încadrării juridice în art.174 - 176 lit.a cod penal, iar în ceea ce privește netemeinicia, în varianta în care instanța de control judiciar constată că infracțiunea de omor este cea prev.de art.174 -175 lit.a cod penal, să se procedeze, după desființarea sentinței la majorarea pedepsei.
Referitor la latura civilă a cauzei, se susține că "instanța de fond a fost lipsită de rol activ" întrucât nu a luat în calcul dovezile depuse de apelantă care ar face dovada că valoarea cheltuielilor efectuate este mai mare față de cea reținută de instanța de fond solicitându-se în consecință majorarea acestora.
Apelurile declarate în cauză sunt fondate și urmează să fie admise pentru următoarele considerente:
Critica privind netemeinicia sentinței este fondată, Curtea apreciind că faptele reținute în sarcina inculpatului precum și conduita acestuia după săvârșirea infracțiunilor dovedesc cu prisosință un grad deosebit de ridicat de pericol social cu consecința sfidării normelor vieții civilizate și a creării unor alterări ale stabilității și securității în comunitate, în condițiile în care atât inculpatul cât și victima erau agenți de poliție.
În aceste circumstanțe, reacția opiniei publice cu privire la faptele comise de inculpat a fost de indignare și dezaprobare totală pornindu-se cu deosebire de la principiile și normele pe care lucrătorul de poliție este chemat să le ocrotească, dar și a conduitei inculpatului care în mod sistematic, atât pe parcursul urmăririi penale cât și în faza de cercetare judecătorească a încercata să altereze adevărul material.
Mai mult, aceasta a încercat să acrediteze ideea că anterior datei de 15 noiembrie 2006 a fost victima unei infracțiuni de ultraj, comisă de mai multe persoane asupra sa, ceea ce a produs o alterare a capacității sale intelectuale, dar și a memoriei, astfel că nu își poate explica activitatea post-faptum din noaptea de 15/16 noiembrie 2006.
La solicitarea apelantului s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice, neefectuată de organul de urmărire penală, care să stabilească dacă inculpatul, în raport de antecedentele personale pe care le relevă sau de actele medicale prezentate, suferea de o afecțiune psihică, de natură a-i afecta discernământul la data săvârșirii faptei.
C de-al doilea obiectiv stabilit de instanță viza comportamentul ulterior săvârșirii infracțiunii de omor, solicitându-se să se stabilească dacă ulterior comiterii faptei acesta a suferit un traumatism psihic, în măsură să-i afecteze discernământul.
Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit la Dr. Minovici B răspunde la solicitările instanței, concluzionând că inculpatul "nu prezintă tulburări psihice de natură a-i afecta capacitatea psihică de apreciere, critică a conținutului și consecințelor faptelor sale".
Acesta are discernământul păstrat în raport de faptele pentru care este cercetat.
Edificator cu privire la modul concret de a acționa al inculpatului și în legătură directă cu elementele care evidențiază premeditarea constând în acțiunea după un plan bine determinat, este consemnarea din raportul de expertiză referitor la examenul stării psihice actuale ( punctul 3.2 - fila 157 dosar instanță) în sensul că acesta nu dorește să precizeze motivul și circumstanțele comiterii faptei, regretă consecințele acesteia, relatând că "acum gândesc că ar fi fost și alte soluții, dar atunci nu am gândit asta".
Este evident în aceste circumstanțe că a existat un mobil al întregii activități infracționale, din chiar momentul sustragerii cartușelor din poligon și până la momentul împușcării victimei și a îngropării acesteia cu intenția vădită de a șterge urmele faptelor săvârșite.
Prin urmare, Curtea apreciază că pedeapsa este neîndestulătoare sub aspectul cuantumului, apreciind că sunt îndeplinite condițiile art.33 lit.b cod penal, urmând să aplice un spor, astfel încât cuantumul rezultant să îndeplinească criteriile de individualizare prev.de art.72 cod penal dar și dispozițiile art.52 cod penal.
În legătură cu apelul inculpatului, primul motiv de nelegalitate este nefondat, instanța aplicând pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi în concordanță cu prevederile art.65 alin.2 cod penal cu scopul evident de a complini regimul sancționator aplicat inculpatului, astfel că în mod justificat, raportat la numeroasele infracțiuni reținute în sarcina inculpatului și la consecințele deosebite produse, în mod temeinic și legal au fost interzise drepturile prev.de art.64 alin.1 lit.a,b cod penal.
Și cel de al doilea motiv vizând competența materială pentru efectuarea urmăririi penale în cauză pentru infracțiunile reținute, ar aparține în exclusivitate procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul O l t, nefiind incidente prevederile art.12 alin.7 din Legea 508/2004 privind activitatea procurorilor specializații din cadrul
În cadrul acestui motiv s-a solicitat constatarea nulității absolute a probelor administrate în lipsa apărătorilor aleși și a actului de sesizare, solicitându-se trimiterea cauzei la organele competente pentru refacerea urmăririi penale.
Motivul este neîntemeiat, Curtea reținând că potrivit art.VI din OUG 195/2005 publicat în Monitorul Oficial 1179/29 decembrie 2005, art.12 alin.1 din Legea 508/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea în cadrul Ministerului Publica D.T, s-a completat în sensul stabilirii competenței materiale a acestuia și pentru infr.prev.de art.279 cod penal.
Cum inculpatul a fost trimis în judecată pentru această infracțiune, instanța de fond a constatat în mod legal că legea specială a instituit o competență materială specială care derogă de la norma generală de competență materială prevăzută de legea generală și anume Codul d e procedură penală, care are prioritate.
De altfel, în criticile formulate în apel apărătorii inculpatului au inserat numai infracțiunile prev.de art.174-175 lit.a cod penal, art.136 din Legea 295/2004, art.217 și art.208,209 cod penal, "omițând să nominalizeze și infracțiunea de nerespectarea regimului armelor și munițiilor prev.de art.279 alin.3 cod penal.
În altă ordine de idei, competența materială de efectuare a urmăririi penale pentru toate celelalte infracțiuni reținute în sarcina inculpatului aparțin procurorului din cadrul parchetului de pe lângă Tribunalul O l t, conform art.27 alin.1 p și art.209 alin.3
C.P.P.În aceste condiții, Curtea constată incidența cazului de conexitate prev.de art.34 lit.b p, care stipulează în mod expres: " când între două sau mai multe infracțiuni există legătură și reunirea cauzelor se impune, pentru o bună înfăptuire a justiției judecata are loc în același timp pentru toate faptele", conform art.32
C.P.P.Conform art.1 din Legea 508/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea în cadrul Ministerului Publica T, aceasta este o structură cu personalitate juridică "specializată în combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Având în vedere locul săvârșirii faptei, dar și competența teritorială, instanța a constatat în mod legal că investirea s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale, în condițiile în care DIICOT - Biroul Teritorial Olt funcționează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție care este organ ierarhic superior Parchetului de pe lângă Tribunalul O l t, reținând incidența art.35 p, privitor la competența în caz de indivizibilitate și conexitate care se aplică și în faza de urmărire penală, potrivit art.45 alin.1
C.P.P.Referitor la administrarea unor probe, respectiv audierea unor martori, la care nu au fost prezenți apărătorii inculpatului, Curtea constată că aceasta nu constituie o nulitate absolută în sensul celor prev.de art.197 alin.2 p, ci numai una relativă conform art.197 alin.1 p, în măsură să atragă nulitatea actului numai când s-a adus o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act și care potrivit art.4 p, poate fi invocată în cursul efectuării actului, când partea este prezentă sau la primul termen de judecată, cu procedura completă, când partea a lipsit la efectuarea actului.
Prin urmare, cele două nulități invocate sunt neîntemeiate și urmează să nu fie primite de instanță.
Criticile vizând încadrarea juridică a infracțiunii de omor formulate de inculpat, sunt nefondate.
În mod evident, nu poate fi primită încercarea permanentă apelantului de a acredita ideea că nu a acționat cu premeditare, ba dimpotrivă, elementele expuse anterior, filmul faptic pornind de la întâlnirea inculpatului cu victima și până la îngroparea acesteia și incendierea autoturismului evidențiază cu pregnanță acțiunea după un plan bine întocmit, realizat cu sânge, cu consecința suprimării vieții victimei și încercării de a înlătura consecințele.
Această stare de fapt este evidențiată în mod pregnant și de concluziile raportului de expertiză balistică întocmit în faza de cercetare judecătorească, în care se concluzionează că arma este în stare tehnică și funcționează normal, inclusiv atunci când are cartuș pe țeavă, astfel că ea nu poate declanșa o împușcătură fără a se apăsa pe trăgaci.
Expertiza efectuată pe parcursul urmăririi penale (filele 122-130 dos.urm.pen) subliniază fără echivoc că ul nu se putea descărca accidental, ceea ce exclude cu desăvârșire posibilitatea declanșării focului fără intenție, din culpă.
De altfel, chiar probele solicitate de inculpat în apărare, pe parcursul cercetării judecătorești pun în evidență cu prisosință dorința sa evidentă de a-și crea un alibi și de înlătura orice element probator în măsură să pună în evidență premeditarea, așa cum rezultă din depoziția martorei (fila 218 dos.inst.fond).
Pentru aceste considerente este evident că instanța urmează să mențină încadrarea juridică dată faptei prin rechizotor, criticile vizând schimbarea încadrării în art.178 alin.2 și 174 cod penal fiind total neântemeiate.
Și motivul de netemeinicie vizând pedeapsa rezultantă este nefondat, Curtea apreciind că se impune aplicarea unui spor în conformitate cu disp.art.34 lit.b cod penal raportat la circumstanțele real comisive și la poziția inculpatului pe parcursul urmăririi penale și a cercetărilor judecătorești.
Totuși, examinând sentința, din oficiu, dar și prin prisma criticilor privind netemeinicia pedepselor aplicate se constată că acestea sunt disproporționate în raport cu criteriile de individualizare și având în vedere limitele legale, pentru infracțiunile de distrugere prev.de art.217 alin.1 rap.la art.217 alin.4 și respectiv de furt prev.de art.208,209 alin.1 lit.e cod penal, avându-se în vedere și valoarea intrinsecă a bunurilor sustrase nu numai posibilitatea folosirii cartușelor în scopul suprimării vieții victimei.
Pentru aceste infracțiuni Curtea urmează să dispună reducerea pedepselor aplicate de instanța de fond.
În sfârșit, apelul părții civile este fondat pentru critica vizând netemeinicia sentinței, avându-se în vedere considerentele expuse anterior cu privire la apelul declarat de parchet, dar și de criticile formulate de apelantul inculpat.
Nu se poate reține incidența dispoz.art.176 lit.a cod penal invocată de partea vătămată constituită parte civilă, concluziile raportului de necropsie fiind edificatoare în sensul că victima a fost împușcată, iar ulterior, după o perioadă consistentă de timp în care inculpatul s-a deplasat la domiciliu de unde a luat o casma, a revenit apoi, a săpat, a dezbrăcat victima și a i-a incendiat obiectele de îmbrăcăminte, astfel că în momentul îngropării acesteia, rezultatul letal se produsese.
Nici critica vizând soluționarea laturii civile nu este fondată, cu privire la cheltuielile de înmormântare și la pomenirile ulterioare, instanța având în vedere proba testimonială administrată în cauză, raportată la dispoz.art.14 p și art.998-999 cod civil.
Pentru aceste considerente, apelurile urmează să fie admise și desființată sentința instanței de fond sub aspectul laturii penale, în conformitate cu dispoz.art.379 pct.2 lit.a
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul O l t, inculpatul - și partea civilă C împotriva sentinței penale nr.223 din 21 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
Desființează sentința sub aspectul laturii penale.
Descontopește pedepsele, înlăturând aplicarea prevederilor art.33 și 34 cod penal.
Reduce pedepsele aplicate inculpatului:
- de la 14 ani închisoare la 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prev.de art.217 alin.1 rap.la art.217 alin.4 cod penal;
- de la 14 ani închisoare, la 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev.de art.208,209 alin.1 lit.e cod penal;
În baza art.33 lit.a șiart.34 lit.b cod penal recontopește pedepsele, în pedeapsa cea mai grea, de 23 ani închisoare, sporită cu 4 ani închisoare,inculpatul urmând să execute o pedeapsă rezultantă de 27 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a,b,c cod penal.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Menține starea de arest a inculpatului și deduce în continuare detenția de la 21 decembrie 2007, la zi.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 15 octombrie 2008.
- - - -
Grefier
- -
Red.jud/-
F/
S/17.11.2008]]]]]]]]
Președinte:Constantin MereanuJudecători:Constantin Mereanu, Ștefan Făurar
