Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 137/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 137
Ședința publică de la 10 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Otilia Susanu
JUDECĂTOR 2: Maria Cenușă
Grefier - - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
S-au luat spre examinare apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și inculpatul împotriva sentinței penale nr. 736 din data de 02 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul, personal, asistat de av., apărător ales, martorii și, personal, partea civilă lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Sub prestare de jurământ sunt audiate martorele și, declarațiile acestora fiind consemnate în procese verbale atașate separat la dosarul cauzei.
Instanța aduce la cunoștința inculpatului dispozițiile art. 70 al. 2 din Codul d e procedură penală și anume faptul că are dreptul de a da sau a nu da declarație în prezenta cauză, atrăgându-i totodată atenția, în condițiile în care dorește să dea declarație, că tot ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.
Inculpatul arată că nu dorește să dea declarație în această fază procesuală, răspunsul acestuia fiind consemnat într-un proces verbal atașat separat la dosarul cauzei.
Interpelat inculpatul arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra apelului de față.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul solicită admiterea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, apel ce vizează reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului întrucât instanța de fond a dozat pedeapsa aplicată inculpatului într-o manieră excesiv de clementă.
Unul din argumentele pentru care solicită admiterea apelului se referă la motivarea instanței de fond respectiv faptul că s-a precizat că moartea victimei s-a datorat unor factori concurativi.
Aceeași instanța argumentează că victima avea o alcoolemie mare, din care probabil că victima s-ar fi trezit a doua zi, iar pe de altă parte, din punct de vedere medico-legal, activitatea infracționala a inculpatului a avut rol tanato-generator în asociere cu sindromul toxico-etilic.
În materie de cauzalitate, dacă inculpatul nu ar fi acționat în maniera în care a acționat, evenimentul nu s-ar fi produs.
În concluzie, față de motivele invocat și în scris solicită admiterea apelului și redozarea pedepsei aplicate inculpatului în sensul măririi pedepsei.
Av. pentru inculpatul apelant arată că Institutul de Medicină Legală confirmat faptul că nivelul foarte ridicat al alcoolemiei victimei, respectiv 4,15 face improbabilă ridicarea victimei de la sol. Așa fiind, cum pot fi reținute depozițiile martorelor audiate la acest termen, care au afirmat ca victima s-a ridicat de la pământ, în a doua etapă respectiv după ce a fost strânsă de gât de inculpat? Dacă victima ar fi fost asfixiată mecanic, cum s-ar mai fi ridicat de la sol?
Apreciază, față de acest aspect, că această posibilă cauză a morții nu se coroborează cu situația de fapt reținută în cauză.
O altă discuție ar fi referitor la alcoolemia mare a victimei, alcoolemie care, așa cum se precizează și în raportorul de constatare medico-legală, indice o stare de comă profundă iar moartea poate surveni oricând. Chiar poliția a propus inițial neînceperea urmăririi penale față de inculpat întrucât nu era stabilită clar care este cauza morții.
Având în vedere motivele invocate, consideră că nu se poate stabili clar legătura de cauzalitate dintre fapta inculpatului și moartea victimei, și cum dubiul profită inculpatului solicităadmiterea apelului formulat de inculpat,achitarea inculpatului, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. "a" raportat la art. 10 lit. "d" Cod procedură penală.
În apelul parchetului,solicită respingerea apelului ca nefondat.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul cu privire la apelul declarat de inculpat,formulează concluzii de respingere a apelului ca nefondat.
Institutul de Medicină Legală a precizat că victima avea o alcoolemie mare dar a decedat ca urmare a asfixiei mecanice și singurul care a sugrumat victima este inculpatul.
Partea civilă având cuvântul arată că susținerile inculpatului nu sunt reale.
Inculpatul având cuvântul achiesează la concluziile apărătorului său.
CURTEA DE APEL
Asupra apelurilor penale de față.
Prin sentința penală nr. 736 din 02.12.2008 Tribunalul Iașia condamnat pe inculpatul fiul lui și, născut la data de 18.11.1951 în comuna, jud. I, domiciliat în comuna, sat, județul I, studii 8 clase, agricultor, căsătorit, 2 copii majori, fără antecedente penale, CNP - pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev de art. 174 alin.1, 175 alin.1 lit. i Cod penal, cu aplicarea disp. art. 74 lit. a, c Cod penalla pedeapsa principală de 8 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. 2 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. teza a II-a și lit. b Cod penal, pe o durată de 4 ani.
S-a aplict inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a, teza a II-a, b și e Cod penal pe durata și în condițiile prev. de art. 71 Cod penal.
În baza disp. art. 14 și 346 și art. 17 alin.1, 3 Cod procedură penală raportat la art. 998 Cod civil, a fost obligat inculpatul să plătească părților civile și, prin reprezentantul legal, suma de câte 3098 RON fiecăruia, reprezentând prestație periodică pentru perioada cuprinsă între 15.09.2004 - 02.12.2008, precum și suma de 90 RON lunar pentru fiecare minor până la majoratul acestora, începând cu data de 02.12.2008, iar părții civile, fostă, suma de 1092 RON cu titlu de prestație periodică pentru perioada cuprinsă între 15.09.2004 - 03.05.2006, data majoratului părții civile.
În baza disp. art. 14 și 346 Cod procedură penală, raportat la art. 998 Cod civil, a fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 2000 RON cu titlu de daune materiale, părții civile, suma de 4500 RON cu același titlu, iar părților civile:, fostă și, fostă, câte 3000 RON cu titlu de daune morale.
În temeiul disp. art. 193 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească părților civile suma de 1000 RON cheltuieli judiciare, iar părților civile, și, suma de 1000 Ron cu același titlu, câte 500 lei fiecăruia, constând în onorariu avocat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași întocmit în dosarul nr. 1445/P/2004, la data de 07.09.2007, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului, în stare de libertate, sub acuzația săvârșirii infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174, 175 lit.i Cod penal.
Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut în sarcina inculpatului faptul că, în ziua de 15.09.2004, s-a întâlnit cu numitul în apropierea barului din satul, comuna, iar pe fondul unor neînțelegeri preexistente, între cei doi s-a iscat un conflict, în timpul căruia s-au încăierat, s-au trântit la pământ, iar inculpatul a lovit victima cu capul de pământ, după care a strâns-o de gât. La scurt timp, a luat un din căruță și a intenționat să-l lovească pe inculpat, însă acesta s-a ferit, a deposedat victima de par și a lovit-o în cap. În urma incidentului victima a căzut la pământ si a decedat la scurt timp.
În prima etapă procesuală s-au administrat următoarele mijloace de probă:
procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele foto, raportul de constatare medico-legală, avizul Comisiei de medicină legală din cadrul I, avizul Comisiei Superioare de Medicină Legală din cadrul Minovici B, declarațiile martorilor, declarațiile inculpatului.
Certificatul medico-legal de necropsie precizează că moartea victimei a fost violentă, dar că nu poate fi stabilită cu certitudine cauza morții, în discuție fiind două cauze posibile, asfixia mecanică prin sugrumare și intoxicația cronică acută.
Comisia medicală din cadrul IML I, cu avizul nr. S/10137 din 20.12.2004, conchide că moartea s-a datorat unei asfixii mecanice prin comprimarea gâtului, la o persoană în stare de ebrietate profundă.
Comisia Superioară de medicină legală din cadrul INML Minovici B, prin avizul din data de 06.06.2007 a afirmat că, deși modificările la nivelul regiunii cervicale și prezența altor semne de asfixie permit stabilirea unei tanatogeneze prin asfixie mecanică, nu poate exclude contribuția la deces a intoxicației acute cu alcool etilic.
În cursul cercetării judecătorești a fost audiat inculpatul, părțile vătămate, și, martorii, ( fostă ),.
La solicitarea instanței a fost înaintată de către Primăria Comunei anexa 23 cu moștenitorii legali ai victimei, și a fost întocmit un referat de evaluare psiho-socială a inculpatului de către serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași.
Cu adresa nr. 518 din 31.01.2008, Primăria comuna a comunicat instanței că înainte de deces victima nu realiza venituri din profesii sau meserii autorizate, prin adresa nr. 5911 din 09.12.2007 a confirmat că în anul 2004, victima figurează înscris în registrul agricol cu casa de locuit, grajd, o bovină, 2 cabaline, o căruță și 1,00 ha teren, iar cu adresa nr. 1034 din 27,02.2008 a comunicat faptul că, anterior datei de 15.09.2004, victima nu a beneficiat de ajutor social.
Medicul de familie, în evidența căruia se afla, a comunicat cu adresa nr. 10-14.02.2008 că victima nu a apelat la servicii medicale pe caz de boală sau de altă natură, astfel că nu poate furniza informații despre starea de sănătate a acesteia la momentul decesului, sau despre dependența de alcool.
Partea vătămată, în nume propriu, dar și ca reprezentantă legală a minorilor, (fostă ) - toți minori la data decesului tatălui lor -, precum și (căsătorită) și, sora victimei, s-au constituit părți civile în termen legal, solicitând obligarea inculpatului la plata daunelor materiale și morale, precum și a prestațiilor periodice pentru minori.
La termenul de judecată din data de 06.05.2008, instanța a pus în discuția contradictorie a părților schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 174, 175 lit. i Cod penal, în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 Cod penal, a rămas în pronunțare, după care a repus cauza pe rol pentru a pune în discuția părților oportunitatea efectuării unei expertize medico-legale de către INML Minovici B, sau a solicitării de lămuriri suplimentare, date fiind concluziile contradictorii ale actelor medicale-legale existente la dosarul cauzei, dar și conținutul lapidar al avizelor date de Comisia de Avizare.
Cu adresa nr. E1/13318/2006 din 27.10.2008, Comisia Superioara de Medicină Legală din cadrul INML Minovici B, a răspuns punctual la solicitările instanței, precizând totodată ca își menține avizele anterioare.
Astfel, comisia a precizat că:
-decesul s-a produs prin asocierea a două sindroame tanatogeneratoare: sindrom asfixic prin asfixie mecanică și sindrom toxico-etilic. Cele două sindroame tanatogeneratoare ( asfixie mecanică și sindrom toxic-etilic) nu pot fi disociate întrucât au acționat în mod concurator, potențându-se reciproc. Cauza morții a fost insuficiența cardio-respiratorie;
-alcoolemia și alcooluria mare stabilite la autopsie denotă prezența unei intoxicații etilice severe care a determinat depresia accentuată a întregului sistem nervos central și implicit a centrilor cardio-respiratori. Suprimarea aportului de O2 prin comprimarea gâtului (aspect obiectivat prin prezența infiltrațiilor sanguine latero-cervicale multiple, precum și a unor elemente din tabelul general asfixic- de lichid în cord și staza generalizată) a accentuat fenomenul de de tip central, determinând decesul;
-examenul histopatologic infirmă prezența aspiratului gastric în plămâni;
-există legătură de cauzalitate între leziunile traumatice constatate la autopsie și deces;
nivelul ridicat al alcoolemiei face improbabilă ridicarea victimei de la sol;
-nu s-a constatat o altă cauză de deces, leziunile bilaterale de la nivelul gâtului sunt caracteristice sugrumării, fiind exclusă producerea lor prin lovirea la nivelul gâtului cu un corp contondent, par.
Fiind declarată terminată cercetarea judecătorească, conform art. 339 Cod procedură penală, analizând actele și lucrările dosarului, instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Inculpatul se afla la data de 15.09.2003 în barul din comuna, al cărui patron este martorul, unde consuma un șpiț. În bar se mai aflau numiții, iar pe terasa barului, martorii și.
Când a ieșit din bar pentru a se deplasa spre casă, inculpatul l-a văzut pe care era lângă căruța sa oprită pe partea opusă a drumului, și s-a îndreptat spre acesta, oferindu-i să bea suc dintr-o sticlă de 2 litri. Victima era însoțită de martorul cu care se întâlnise anterior la nu magazin din sat, și căruia îi propusese să-l ducă acasă cu căruța.
După ce a băut suc, victima a restituit sticla inculpatului, iar între cei doi a urmat un schimb de replici, inițiat de inculpat, victima exprimându-și nemulțumirea față de faptul că avusese un conflict anterior cu inculpatul și cu numitul, iar inculpatul răspunzându-i provocator, "lasă că îți arăt eu cine are grija ta.
Ulterior, inculpatul l-a apucat de haine pe, l-a lovit cu sticla de suc în cap, apoi cei doi s-au rostogolit la pământ, inculpatul, fiind deasupra victimei, a strâns-o pe aceasta cu mâna de gât. La acest moment din derularea incidentului a asistat martorul, care se afla în căruța victimei, dar care a plecat imediat de la fața locului după ce inculpatul a început agresiunea.
În drumul spre casă, martorul le-a văzut pe martora și pe fetele acesteia, a căror casă este situată la o distanța de cca. 100 de locul incidentului, care se uitau din curte la conflictul din fața barului.
În derularea incidentului a avut loc un al doilea episod, relatat în cursul urmăririi penale de către martorele, și (fostă ), martore care și-au menținut parțial declarațiile și în fața instanței. În ceea ce le privește pe martorele și (fostă ), procurorul de ședință s-a sesizat din oficiu, în cursul cercetării judecătorești, pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, cercetările efectuate în acest sens nefiind finalizate.
Astfel, martora declară că i-a văzut de la o distanță de 10 pe inculpat și pe victimă certându-se, fiind căzuți la pământ, iarinculpatul a strâns victima de gât, după care a lovit- cu sticla de suc în cap. Imediat cei doi s-au ridicat de la pământ, s-au îmbrățișat, în semn că s-au împăcat, iar a luat un par din căruță, cu care a intenționat să-l lovească pe inculpat, acesta s-a ferit, a dezarmat victima și i-a aplicat o lovitură cu parul în zona gâtului sau a capului. Urmare a acestei lovituri victima a căzut la pământ și nu s-a mai ridicat, ulterior intervenind decesul.
În declarația dată în cursul urmăririi penale, martora precizează că a văzut incidentul din curtea sa, și a perceput direct momentul în care inculpatul a lovit victima cu sticla de suc în cap, aceasta a căzut într-un genunchi, moment în care inculpatul l-a apucat cu mâna dreaptă de gât, din spate, și l-a apăsat de câteva ori în jos, fără ca să fi atins pământul. Ulterior a văzut că victima a luat un par din căruță și l-a îndreptat spre inculpat, fără a-l ridica deasupra capului, iar inculpatul i-a luat parul din mână și i-a aplicat o singură lovitură în cap, victima căzând cu fața în sus.
Martora declară că s-a deplasat lângă victimă, a observat că a mai respirat de două ori, după care a decedat.
Aceeași variantă o prezintă în cursul urmăririi penale și martora, respectiv faptul că a auzit în fața barului, i-a văzut pe inculpat și pe victimă trântiți la pământ, bătându-se, inculpatul îl izbea cu capul de pământ pe și îl strângea de gât. Martora a perceput și ce-a de-a doua fază a incidentului, momentul în care inculpatul i-a luat drugul din mâna victimei și a lovit-o pe aceasta în cap.
Deși pe parcursul cercetării judecătorești martorele și (fostă ) au revenit asupra declarațiilor date anterior, precizând că nu au perceput în mod direct derularea incidentului, este evident că declarațiile date în cursul urmăririi penale, care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, și cuprind detalii importante asupra modului cum s-au derulat faptele, corespund adevărului, fiind situate și temporal în imediata apropiere a evenimentelor, fiind date a doua zi.
În acest sens este relevantă declarația martorei, (fostă ), fiica lui și sora martorei, care, în declarația dată in cursul cercetării judecătorești precizează că faptele relatate de ea au fost văzute de, și de martorul.
Declarațiile celorlalți martori, respectiv:, sunt circumstanțiale, în sensul că relatările privesc aspecte care preced sau succed momentului agresiunii, dar relevă aspecte importante pentru stabilirea situației de fapt, cum ar fi:
- faptul că în bar inculpatul a consumat un șpriț, vin cu apă minerală sau suc, iar martora se afla la poarta sa de unde avea o vizibilitate foarte buna asupra locului conflictului - declarația martorului,
- faptul că victima era căzută cu fața în sus și era vânătă la față - martorul;
- faptul că la necropsie, victima prezenta două lovituri mai grave la cap, una în partea dreaptă, alta în partea, iar gâtul era umflat și vânăt în partea dreaptă - martorul.
Inculpatul a fost audiat în cele două faze procesuale, cu respectarea disp. art. 70 Cod procedură penală, declarațiile date în cursul cercetării judecătorești fiind nuanțate, acesta prezentând practic mai multe variante ale aceluiași incident.
Astfel, în din prima sa declarație dată în cauză (din 16.09.2004), inculpatul declară că victima a fi fost cea care a inițiat conflictul, nu recunoaște că l-ar fi lovit pe cu sticla de suc în cap, și nici că l-ar fi strâns de gât, ci doar că s-auîntins unul pe altul, dar a făcut vorbire de cele două etape ale conflictului, susținând că "m-am întors și imediat am prins cu ambele mâini parul și l-am împins în gâtul lui, (iar) în acest moment a căzut jos și nu s-a mai sculat".
Într-o a doua declarație (din 16.09.2004) inculpatul declară că victima era singură în căruță, că l-a apucat cu ambele mâine de haine și s-au îmbrâncit reciproc, fără a se lovi.
Legat de cea de-a doua parte a conflictului, inculpatul a declarat că: "în această poziție fiind, ambii ținând drugul, l-am împins în spate, câțiva pași, pe, acesta ajungând lângă căruță la o distanță foarte mică. Intenția mea era să îi iau drugul din mână, motiv pentru care am împins cu putere drugul spre.Am văzut că drugul l-a lovit undeva în zona pieptului sau a gâtului. drugul orizontal.După ce l-am lovit, așa cum am descris mai sus, a dat drumul la și s-a rotit spre dreapta, ajungând cu fața la căruță. În acel moment a căzut din picioare, în genunchi, și apoi, cu tot corpul, pe partea. Am lăsat drugul în spatele căruței și m-am apropiat de și l-am întors pe acesta cu fața în sus.. L-am lăsat acolo și am plecat".
În această declarație, inculpatul a negat că ar fi lovit victima în cap sau că ar fi strâns-o de gât: "menționez că nu l-am lovit cu parul peste gât sau piept, decât prin împingerea cu putere a parului, care era în poziție orizontală". În cursul judecății, inculpatul nu a mai susținut că ar fi lovit victima cu parul în vreun fel cu prilejul dezarmării, ci că ulterior acestui moment a văzut victima că s-a lăsat brusc "pe vine, sprijinindu-se pe genunchiul drept, rămânând în această poziție" și apoi căzând.
În cursul judecății, în declarația sa, inculpatul, pentru prima dată, a precizat că "este posibil ca în încăierare (în timp ce "ne rostogoleam lângă căruță succesiv unul peste altul") să fi strâns victima de gât", dar din greșeală.
Declarația aceasta se coroborează cu depozițiile martorilor și cu concluziile Comisiei Superioare de Medicină Legală din data de 27.10.2008, care au lămurit, la insistențele instanței de judecată, ambiguitățile induse de concluziile medico-legale exprimate anterior, relative la cauza morții.
Deși probatoriul administrat în cauză cu privire la modul în care s-a manifestat victima, faptul că avea un comportament normal, era coerentă în exprimare și a condus atelajul pe drumurile publice fără a provoca nici un incident, ar exclude o alcoolemie atât de mare, respectiv 4,14 gr%0, această valoare a fost stabilită în mod științific, cu ocazia autopsiei și a constituit o ipoteză în stabilirea cauzelor tanatogeneratoare.
Însă, așa cum precizează medicul legist în raportul de autopsie,deși intoxicația etilică acută determină în unele cauze o stare de comă profundă, prin excepție, la persoanele care consumă frecvent alcool sau care prezintă toleranță individuală crescută la alcool, aceste valori pot fi compatibile cu supraviețuirea.
Este evident că victima se încadra în această categorie de persoane, ipoteză dovedită de datele de anchetă și susținută de faptul că nu prezenta simptomele unei come profunde, dimpotrivă, așa cum relatează martorul, care a fost în compania victimei în perioada anterioară incidentului, aceasta era puțin amețită, se exprima coerent și i-a propus martorului sa-l conducă cu căruța acasă. Chiar inculpatul declară că după izbucnirea incidentului, s-a îmbrâncit cu inculpatul, s-au tras de haine, ulterior s-au ridicat de la pământ, s-au îmbrățișat, apoi inculpatul a luat un din căruță, cu care a intenționat sa-l lovească, manifestări care exclud instalarea unei stări de comă.
Relevante sub acest aspect,respectiv a unei toleranțe crescută a victimei la alcool, sunt și concluziile medico-legale vizând improbabilitatea ridicării victimei de la sol, față de nivelul ridicat al alcoolemiei.
din cadrul Comisiei Superioare de Medicină Legală din cadrul INML Minovici B au reținut sindromul toxic-etilic ca având rol tanatogenerator, care a acționat în mod concurator cu sindromul asfixic prin asfixie mecanică, potențându-se reciproc.
Relativ lasindromul de asfixie mecanică, el s-a obiectivat prin prezența leziunilor la nivelul gâtului, respectiv infiltrate sanguine latero-cervicale, precum și prin prezența de sânge lichid în cord, aspecte care au accentuat fenomenul de insuficiență cardio-respiratorie, determinând decesul.
Există legătură directă de cauzalitate între acțiunea inculpatului de a sugruma victima și deces, chiar dacă ea s-a unit cu împrejurarea preexistentă a intoxicației toxic-etilică, însă nu se poate reține că această cauză ar fi precedat nașterea efectului care a dus la deces,dacă nu s-ar fi interpus acțiunea inculpatului, așa cum a fost conturată din probele relevante administrate.
Deși pare atipică modalitatea de producere a rezultatului, dată fiind situația de fapt, astfel cum rezultă din depozițiile martorilor oculari și ale inculpatului, respectiv a desfășurării conflictului în două etape, victima fiind strânsă de gât în prima fază a conflictului, această variantă faptică nu poate fi exclusă, iar precizările specialiștilor care confirmă ca și cauză a morții asfixia mecanică prin comprimarea gâtului, pot fi reținute în contextul în care, pe fondul intoxicației etilice severe, este posibil că sugrumarea victimei să-i fi produs acesteia leziuni la nivelul gâtului, cu evoluție în timp( de ordinul minutelor), astfel că victima să se fi ridicat de la pământ, să fi avut posibilitatea să ia drugul din căruță, iar lovitura aplicată ulterior de inculpat să coincidă cu suprimarea totală a aportului de O2, ca urmare a evoluției leziunilor produse inițial.
În sprijinul acestei variante menționăm declarația martorului, ginerele victimei, care a fost prezent la efectuarea autopsiei și a constatat că acesta prezenta o umflătură în partea dreaptă a gâtului și o vânătaie, precum și depozițiile martorei, care a declarat că s-a apropiat de victima, a observat că aceasta a mai respirat de două ori, a horcăit și apoi a murit, iar imediat a văzut că i s-au învinețit degetele de la mâini.
De altfel, practica judiciară a statuat că raportul de cauzalitate există chiar în situația în care urmarea periculoasă nu s-a produs imediat după efectuarea acțiunii, ci după trecerea unui interval de timp, situație care se regăsește și în cauza de față.
În drept:
Fapta inculpatului, care la data de 15.09.2003, într-un loc public, cu ocazia unui conflict declanșat de neînțelegeri preexistente între părți, l-a strâns de gât pe, persoană care se afla în stare de intoxicație acută cu alcool etilic, constituie infracțiunea de omor calificat prev. și ped. de art. 174, 175 lit. i Cod penal.
Modul în care a acționat inculpatul, comprimând cu mâna gâtul victimei, cu intensitate sporită, în momentul ce se afla deasupra sa, atitudinea ulterioară a inculpatului care a lovit victima cu drugul în zona capului, exclud incidența preterintenției, formă de vinovăție care caracterizează infracțiunea de lovituri acuzatoare de moarte.
Evident că, în cauză, nu există probe certe că inculpatul ar fi acționat cu intenția directă de a ucide victima, respectiv nu există date că inculpatul ar fi prevăzut și urmărit expres să-i cauzeze decesul.
Însă, modalitatea în care a comis inculpatul fapta imputată, relevă, fără echivoc că acesta a acționat cu intenție indirectă, conform disp. art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. b Cod penal, adică a prevăzut rezultatul faptei sale și, deși nu l-a urmărit expres, a acceptat posibilitatea producerii lui. Astfel, strângând victima de gât, cu intensitate mare, sporită și de poziția în care se afla, respectiv deasupra acesteia, inculpatul, chiar dacă nu a urmărit expres să-i cauzeze decesul, a prevăzut că există posibilitatea producerii morții și a acceptat acest lucru.
În cazul intenției indirecte, făptuitorul prevede rezultatul faptei sale și, deși nu-l urmărește expres, acceptă posibilitatea producerii lui. Neputându-se proba obiectiv poziția psihică cu care a acționat inculpatul decât prin analiza coroborată a modalităților în care acesta și-a exteriorizat comportamentul, cât și a unor împrejurări faptice, evidențiem următoarele aspecte: inculpatul a strâns victima cu mâinile de gât( zonă vulnerabilă), din poziție ascendentă, victima fiind căzută la pământ, cauzându-i leziuni foarte grave la nivelul gâtului, evidențiate în concluziile raportului medico-legal, după care a continuat agresiunea aplicând victimei o lovitură cu parul în cap, ulterior părăsind locul agresiunii, dovedind lipsă de empatie față de victimă, toate aceste aspecte denotă atitudinea psihică a inculpatului care a acționat cu intenție indirectă.
Față de situația de fapt și de drept reținută, instanța a dispus condamnarea inculpatului.
La individualizarea judiciară a pedepsei și a modului de executare, instanța a ținut seama de dispozițiile art. 52 și 72 Cod penal, relative la scopul pedepsei și la criteriile generale de individualizare, cu referire la: dispozițiile generale ale codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de partea specială, de împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta, de faptul că victima se afla în stare de intoxicație cu alcool etilic, de împrejurările care au generat conflictul, de urmările grave și ireversibile produse, precum și de gradul de pericol social concret al faptei.
Totodată, instanța a avut în vedere poziția procesuală relativ corectă a inculpatului, de cooperarea sa cu organele de anchetă, atitudine care a impus cercetarea în stare de libertate, de faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale, că este cunoscut și caracterizat ca o persoană nonviolentă. În acest sens, concluziile referatului de evaluare psiho-socială întocmit de către Serviciul de probațiune, prezintă inculpatul ca fiind o persoană în vârstă de 56 de ani, căsătorit, cu doi copii majori, care a manifestat regret profund față de consecințele faptei sale și aflat sub o stare de tensiune care i-a afectat starea de vulnerabilitate deja existentă.
Fapta pentru care este cercetat prezintă caracter izolat și nereprezentativ pentru comportamentului general al acestuia, iar ca și modalități de reintegrare se recomandă susținere emoțională, includerea într-un program structurat pe consiliere psihologică, în vederea reechilibrării psihice.
În funcție de toate aceste criterii, instanța a apreciat că reeducarea inculpatului se va realiza cu eficiență prin aplicarea unei pedepse cu închisoare, în cuantum orientat sub limita specială minimă, ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a, c Cod penal.
Pe lângă pedeapsa principală a închisorii, în baza art. 65 alin.2 Cod penal, instanța a aplicat inculpatului si pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, teza a II-a și lit. b Cod penal pe o durată de 4 ani, ce va fi executată în condițiile prev. de art. 66 Cod penal.
S-a dispus ca pedeapsa principală a închisorii să fie executată de inculpat în regim de detenție, aplicându-i-se acestuia și pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a, teza a II-a, b și e Cod penal, pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal, întrucât exercițiul dreptului de a fi ales în autoritățile publice locale, sau de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat impun o înaltă ținută morală.
La stabilirea conținutului pedepsei accesorii, instanța a avut în vedere, conform disp. art. 71 alin. 3 Cod penal, atunci când a dispus interzicerea dreptului prev. de art. 64 lit. e Cod penal, de natura infracțiunii săvârșite și modalitatea de săvârșire, care nu pot fi compatibile cu dreptul de a fi tutore sau curator pe perioada executării pedepsei principale. În ceea ce privește pedeapsa accesorie, este de menționat că nu se impune și interzicerea dreptului prev. de art. 64 lit. c Cod penal, întrucât inculpatul a comis infracțiunea reținută în sarcina sa fără a se folosi de o funcție sau de o profesie, de asemenea nu se impune nici interzicerea dreptului prev. de art. 64 lit. d Cod penal, întrucât inculpatul nu are copii minori.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a reținut că s-au constituit părți civile: partea vătămată, în nume propriu și ca reprezentantă legală a minorilor, și (fostă ) solicitând obligarea inculpatului la plata daunelor materiale în cuantum de 2000 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de înmormântare a victimei și a pomenirilor ulterioare, 5000 lei pentru fiecare, reprezentând daune morale, precum și prestație periodică pentru minori.
Părți civile s-au mai constituit partea vătămată (fostă ), fiica victimei, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 5000 lei cu titlu de daune morale, precum și numita, sora victimei, care a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 3000 lei daune materiale, reprezentând contravaloarea cheltuielilor cu înmormântarea și parastaselor tradiționale.
În dovedirea acestor pretenții materiale, părțile civile au solicitat admiterea probei testimoniale, instanța audiind martorele și, depozițiile lor fiind consemnate în procese-verbale atașate la dosar.
Martora, a declarat că nu cunoaște cuantumul cheltuielilor efectuate de familie pentru înmormântare, însă a aflat că aceasta a fost nevoită să vândă o vacă și un pentru a acoperi aceste cheltuieli, și a fost ajutată de o soră și un cumnat. martora că a participat atât la înmormântare, cât și la parastasele tradiționale făcute în memoria victimei, la 40 de zile, la 1 an, la care au participat mai multe persoane, iar dintr-o discuție cu sora victimei a aflat că s-a cheltuit suma de 20 mil. lei vechi.
Martora a făcut susțineri similare, precizând că a participat la înmormântare și la parastasele ulterioare, la care, un aport substanțial a avut parte civilă, sora victimei, care a participat cu alimente și bani. Martora relatează că partea civilă a împrumutat suma de 45 mil. lei vechi pentru acoperirea tuturor cheltuielilor presupuse de înmormântare și parastase.
În ceea ce privește prejudiciul material cauzat părților civile și, instanța a reținut că în speță s-a probat cu certitudine, prin declarațiile celor două martore că s-au efectuat cheltuieli cu înmormântarea victimei, părțile civile și împrumutându-se în acest sens cu suma de 20 mil., respectiv 45 mil. lei vechi. Instanța a apreciat că aceste sume sunt întru totul justificate, fiind cert că s-au efectuat cheltuieli cu înmormântarea victimei.
În ceea ce privesc daunele morale, este neîndoielnic că pierderea soțului, respectiv a tatălui părților civile le-a produs acestora o traumă psihică greu de depășit, astfel încât cererea acestora de acordare a daunelor morale este întemeiată, iar indemnizația necesară acoperirii prejudiciului nepatrimonial este echitabilă într-un cuantum de 3000 lei pentru fiecare. Din acest punct de vedere, daunele morale se evaluează în manieră individuală, față de fiecare parte civilă, după cum individuală este și încercarea sufletească a rudelor victimelor unei fapte infracționale. Astfel, din probele administrate rezultă, fără echivoc, că părților civile minore le-au fost cauzate suferințe psihice semnificative prin pierderea tatălui, fiindu-le afectat în mod esențial și ireversibil climatul socio-familial în care conviețuia familia.
De asemenea, prin pierderea soțului, singurul membru din familie care procura prin activitățile prestate în agricultură, pentru diferite persoane din comună, veniturile necesare întreținerii familiei numeroase, partea vătămată a resimțit violent șocul dispariției acestuia, fiind justificată acordarea unei sume care să ofere o satisfacție de ordin moral, susceptibile să înlocuiască valoarea de care a fost privată.
Având în vedere dispozițiile art. 91 și următoarele din Codul familiei, vârstele copiilor și momentele la care au devenit majori (03.05.2006 - partea civilă ), instanța a apreciat că solicitarea de obligare a inculpatului la plata unei prestații periodice pentru minori este întemeiată, minorii beneficiind efectiv și cu caracter de stabilitate de întreținere din partea victimei, împrejurare care justifică presupunerea legitimă că această întreținere ar fi fost prestată și în viitor, astfel că s-au calculat diferențiat sumele cuvenite acestora, prin raportare la venitul minim pe economia națională, întrucât victima nu realiza venituri salariale anterior decesului.
Venitul minim pe economia națională a evoluat astfel, 280 în anul 2004, 330 lei în 2005, 370 lei în 2006, 390 în 2007 și 550 în 2008. În perioada 15.09.2004-03.05.2006, trei dintre cei patru copii ai victimei erau minori, astfel că aceștia aveau un drept legal de întreținere de la victimă, de 1/2 din veniturile pe care le-ar fi obținut, respectiv din venitul minim prezumat că ar putea fi obținut de orice persoană sănătoasă, aptă de muncă, cum era victima, iar începând cu data de 03.05.2006 și în prezent, doi dintre copii victimei sunt minori, aspect ce impune o proporție de 1/3 din aceste venituri.
Calculul defalcat pentru întreaga perioada stabilește în ceea ce-i privește pe minorii și, suma de câte 3098 RON, pentru perioada 15.09.2004-02.12.2008, precum și câte 90 Ron lunar fiecăruia, începând cu data de 02.12.2008, până la majoratul minorilor.
În ceea ce o privește pe partea civilă, pentru care mama sa, s-a constituit în cursul urmăririi penale, la data de 28.06.2005 parte civilă, pentru perioada 15.09.2004-03.05.2006, dreptul legal de întreținere din partea victimei de care a fost lipsită este în cuantum de 1092 Ron, sumă la plata căreia va fi obligat inculpatul.
Întrucât probatoriul administrat în cauză a relevant că, deși victima avea o alcoolemie foarte mare, datorită caracteristicilor fizico-psihice, nu a ajuns în stare de comă, astfel că, fără intervenția acțiunii inculpatului nu ar fi survenit decesul, evident că nu poate fi reținută o culpă concurentă, cu consecința diminuării corespunzătoare a despăgubirilor civile, cuantumul acestora fiind acordat în limita a ceea ce s-a probat.
Față de cele expuse, fiind întrunite elementele răspunderii civile delictuale și anume: fapta ilicită, producerea unei pagube, legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, în temeiul disp. art. 14, 346 Cod procedură penală, raportat la art. 998 Cod civil, instanța a admis acțiunile civile și a obligat inculpatul să-i plătească părții civile suma de2000RON cu titlu de daune materiale, părții civile, suma de4500RON cu același titlu, iar părților civile:, fostă și, fostă, câte 3000 RON cu titlu de daune morale.
De asemenea a obligat inculpatul la plata sumelor stabilite cu titlu de prestații periodice în folosul minorilor.
În baza disp. art. 193 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare efectuate de părțile civile, și, constând în onorariul avocatului ales.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termenul prevăzut de art. 363 alin. 1 Cod procedură penală Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și inculpatul, invocând nelegalitatea și netemeinicia hotărârii.
În motivarea apelului declarat de parchet s-a susținut că hotărârea pronunțată în cauză este neîntemeiată.
Pentru infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 174,175 lit. "i" Cod penal, care a fost reținută în sarcina inculpatului, legea prevede pedeapsa minimă de 15 an i închisoare.
Prima instanță i-a aplicat inculpatului, doar o pedeapsă de 8 ani închisoare, dând prea mare eficiență circumstanțelor personale ale inculpatului, precum și celor referitoare la situația de intoxicație cu alcool etilic în care se afla victima.
S-a trecut ușor peste faptul că inculpatul prin acțiunea sa a curmat viața victimei care avea doar vârsta de 44 ani și nu avea probleme grave de sănătate.
S-a mai precizat că activitatea infracțională a inculpatului a avut rol tanato-generator în asociere cu sindromul toxico etilic ca factor concurator, cele două cauze potențându-se reciproc așa cum a concluzionat comisia medico-legală, însă acest fapt nu este de natură să diminueze gravitatea faptei și pericolul social concret al acesteia; atât în plan subiectiv cât și în plan obiectiv - al actelor de examinare care au condus la rezultatul periculos, ne aflăm în fața unei infracțiuni de omor calificat, în raport cu care inculpatul nu are nici o circumstanță favorabilă.
S-a solicitat admiterea apelului promovat și majorarea cuantumului pedepsei aplicate.
Motivându-și apelul, inculpatul a susținut că prima instanță a reținut corect situația de fapt și modul de desfășurare a conflictului dintre părți în două etape.
Criticile formulate au vizat concluziile expertizelor medico legale, în baza cărora prima instanță a reținut existența raportului de cauzalitate între acțiunile inculpatului și decesul victimei.
S-a precizat de către apărătorul inculpatului că nu a fost stabilită cu certitudine cauza morții victimei; aceasta prezintă o intoxicație etilică acută, de 4,15%o și care, la majoritatea cazurilor induce o stare de comă profundă, iar moartea poate surveni în orice moment.
Așa se explică faptul că în anul 2005 organele de urmărire penală au propus a nu se începe urmărirea penală, cu motivarea că nu s-a putut stabili cu certitudine cauza morții.
A mai arătat apărătorul ales al inculpatului că nici răspunsurile primite de la. " Minovici" B nu au lămurit convingător cauza morții victimei, raportat la soluția de fapt și la cele două etape ale conflictului.
Dacă decesul ar fi survenit ca urmare a asfixiei mecanice, care s-a produs în prima etapă a conflictului, nu era posibil ca după sugrumare victima să se ridice de pe sol și chiar să încerce să lovească pe apelant cu acea bară de lemn.
S-a concluzionat că această posibilă cauză a morții, stabilită de comisia medico-legală, nu se coroborează cu situația de fapt reținută de prima instanță.
Este mai posibil ca acea alcoolemie de 4,15%o stabilită tot de comisia medico-legală să fi indus o stare de comă profundă, iar moartea să fi survenit din acest motiv.
S-a solicitat a se da eficiență principiului "in dubio pro reo" și cum prezumția de nevinovăție ce operează în favoarea inculpatului nu a fost răsturnată, să se dispună achitarea acestuia în baza art. 22 pct. 2 lit. "a", raportat la art. 10 lit. "d" Cod procedură penală.
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, dar sub toate aspectele de fapt și de drept și în limitele prev. de art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, reține următoarele: prima instanță, apreciind materialul probator administrat a reținut corect situația de fapt, făcând o justă încadrare în drept a faptei comise de inculpat.
Probele administrate au relevat că în seara zilei de 15.09.2004 victima în vârstă de 44 ani, fiind sub influența alcoolului, se deplasa cu căruța sa cu doi cai pe raza satului, comuna, județul De la un magazin din sat a invitat în căruță și pe consăteanul său -martorul, pentru a-l transporta la domiciliu.
Când au ajuns în dreptul barului la care era vânzător martorul - - victima a oprit căruța. În același timp, din bar a ieșit inculpatul care consumase un șpriț și care avea în mână o sticlă de 2 litri cu suc "" de portocale.
Inculpatul s-a apropiat de căruța în care se aflau victima și martorul, oferindu-le suc. După ce a băut suc din acea sticlă, victima a înapoiat-o inculpatului iar acesta l-a întrebat de ce este supărat pe el.
Când victima i-a răspuns motivul pentru care e supărat, respectiv pentru că inculpatul "îi are grija", acesta din urmă a devenit violent, a lovit victima în cap cu sticla cu suc și a început să o agreseze fizic.
Victima a prins la rându-i de hainele inculpatului, cei doi a început să se brâncească și au căzut pe sol rostogolindu-se unul peste celălalt.
La un moment dat, când inculpatul se afla deasupra victimei a strâns-o cu mâinile de gât, după care amândoi s-au ridicat și au convenit să pună capăt conflictului.
Inculpatul s-a întors cu spatele spre victimă spre a se retrage însă în acel moment, victima a luat din căruță un par pentru a-l lovi; inculpatul a reușit să-l deposedeze și folosindu-l i-a mai aplicat victimei o lovitură în zona capului.
Că așa s-au succedat evenimentele rezultă din declarațiile martorilor:,
Pe parcursul procesului penal, inculpatul a dat declarații contradictorii.
În cursul urmăririi penale, respectiv a doua zi după săvârșirea faptei a precizat că în momentul în care a ieșit din bar, victima care era cu căruța în drum "s-a luat după el" reproșându-i că i-a dat cumnatul în judecată de la o bucată de pământ, s-au brâncit reciproc iar în momentul în care s-a îndepărtat, tot victima a încercat să-l lovească cu un par luat din căruță. A mai precizat inculpatul că el a reușit să ia acel par din mâinile victimei și l-a împins în corpul acesteia, mai exact în zona gâtului și a pieptului; victima a căzut și nu s-a mai ridicat.
Inculpatul a subliniat în acele declarații că nu a strâns victima de gât și nici nu a lovit-o cu parul în cap.
Când a fost audiat de procuror, după 3 ani de la săvârșirea faptei, inculpatul a relatat izbucnirea conflictului în același mod: victima i-ar fi reproșat că i-a chemat cumnatul în judecată pentru o suprafață de teren. În continuare, inculpatul a precizat că s-au prins de haine reciproc, rostogolind-se pe sol timp de 2-3 minute aspect neconfirmat inițial; nu a recunoscut că în acel context ar fi exercitat acte de violență asupra gâtului victimei. Partea a II-a a conflictului a relatat-o în același mod respectiv agresiunea cu parul luat din căruța victimei.
În fața primei instanțe inculpatul a fost audiat la termenul din 15.01.2007. Cu acel prilej, inculpatul a relatat desfășurarea evenimentelor în același mod, cu aceeași succesiune și cu aceleași faze ale conflictului; în plus a mai precizat că este posibil ca în acea încăierare când se rostogoleau unul peste celălalt să fi strâns victima de gât, dar nu cu intenția de a-i lua viața.
În fața instanței de apel, inculpatul s-a prevalat de dreptul la tăcere, refuzând să mai facă declarații.
Nici inculpatul și nici martorii audiați în cauză nu au precizat că asupra victimei ar fi exercitat violențe și alte persoane.
În cuprinsul declarațiilor sale, inculpatul confirmă prezența secvențială la eveniment a martorilor audiați în prezenta cauză.
Important de subliniat este și faptul că martorele și () actualmente au fost cercetate pentru mărturie mincinoasă; aceste martore au relatat în faza de urmărire penală că au văzut secvența în care victima și inculpatul se aflau pe pământ, deasupra fiind inculpatul c are a strâns victima de gât; în fața primei instanțe martorele nu și-au mai menținut declarațiile, pretinzând că nu au asistat la conflict fiind la muncile agricole și că nu li s-a citit conținutul declarațiilor pe care le-au semnat la urmărirea penală.
În fața instanței de apel au precizat că din spusele fiicei și respectiv surorii () au aflat cum s-au petrecut faptele întrucât aceasta le-a perceput în mod direct fiind ieșită în stradă; aceasta din urmă a văzut când inculpatul, fiind deasupra victimei, pe pământ, a strâns-o de gât.
Martorele și-au motivat schimbarea conținutului declarațiilor prin aceea că nu doreau să mai fie chemate în instanță, întrucât nu au bani pentru plata transportului.
Așa fiind, în mod corect prima instanță a reținut vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de omor calificat.
Demersuri repetate a întreprins prima instanță pentru a fi lămurită cauza morții, din punct de vedere medico-legal, înafara oricărui dubiu.
Raportul de constatare medico-legală (autopsie nr. S/3105 din 7.12.2004 a concluzionat că moartea lui a fost violentă, cauza medicală a morții nu poate fi stabilită cu certitudine, iar în momentul decesului sus-numitul prezenta o alcoolemie de 4,15 gr%o și o alcoolurie de 3,75 gr%
În baza datelor macroscopice autopsice, coroborate cu rezultatele examenelor histopatologic și toxicologic, au rămas în discuție două posibile cauze ale morții:
a) mecanică prin sugrumare: această cauză este susținută de existența leziunilor la nivelul gâtului (echimoze, excoriații, infiltrate hemoragice subcutanate și intramuscular), leziuni a căror topografie atestă exercitarea unei compresiuni cu mâna, precum și de prezența unor semne generale sugestive (dar nu caracteristice) pentru o asfixie (stază generalizată, sânge lichid în cordul drept). Aceste leziuni și semne generale nu au însă amploarea și intensitatea întâlnite, de obicei, în cazurile de moarte prin sugrumare, astfel încât în condițiile existenței și a altor cauze care pot determina decesul, nu se poate afirma cu certitudine că sugrumarea este cauza morții.
b) etilică acută: această cauză este susținută de valorile extrem de mari ale alcoolemiei (4,15 gr%o) și alcooluriei (3,75gr%o) în momentul decesului, valori evidențiate de examenul toxicologic. În majoritatea cazurilor aceste valori determină o stare de comă profundă, în cursul căreia decesul poate surveni în orice moment. Prin excepție, la persoanele care consumă frecvent cantități mari de alcool sau care prezintă o toleranță individuală crescută la alcool, aceste valori pot fi compatibile cu supraviețuirea.
Precizăm că sub aspectul tanatogenezei, cele două cauze acționează în mod diferit, astfel încât în cazul în speță numai una ele este cauza reală a morții, dar pe baza datelor avute la dispoziție nu se poate stabili care este aceasta. Întrucât și modalitatea de instalare a decesului este diferită în cele două situații, datele de anchetă ar fi putut aduce elemente pentru stabilirea cauzei care a determinat decesul.
Examenul histopatologic nu a confirmat caracterul vital al aspirării de conținut gastric, deci conținutul lichidian evidențiat macroscopic în arborele traheo-bronșic a pătruns post-mortem în cursul mobilizării cadavrului.
Comisia medico-legală de la. I analizând datele consemnate în raportul de autopsie a conchis în sensul că moartea victimei s-a datorat unei asfixii mecanice prin comprimarea gâtului la o persoană în stare de ebrietate profundă de unde și lipsa leziunilor de apărare.
Acest raport este înregistrat sub nr. S/10137/20.XII.2004.
Comisia Superioară medico-legală din cadrul " Minovici" B analizând documentația medico-legală a comunicat următorul aviz: deși modificările constatate la autopsie la nivelul regiunii cervicale (precum și a altor semne de asfixie) permit afirmarea unei tanatogeneze prin asfixie mecanică, nu putem exclude contribuția la deces și a intoxicației acute cu alcool etilic.
S-a mai precizat că nivelul foarte ridicat al alcoolemiei face practic improbabilă ridicarea victimei de pe sol. Acest aviz a fost înregistrat sub nr. 1/13318/2006.
La solicitările repetate ale Tribunalului Iași, Comisia Superioară de Medicină Legală " Minovici" B și-a menținut avizul anterior și a mai făcut următoarele precizări: în acest caz este vorba de o tanatogeneză complexă, cu cauze concuratoare reprezentată pe de o parte de un sindrom asfixic sugerat de modificările traumatice de la nivelul gâtului, precum și de intoxicația etilică avansată care la acest nivel are în sine potențial tanatagenerator.
A treia revenire a instanței de fond la Comisia Superioară a fost de natură a primi noi completări la avizele anterioare și care au fost de natură a lămuri cauza morții victimei.
Prin raportul întocmit la 27.10.2008, " Minovici" Bam ai precizat:
1.În cazul de față decesul s-a produs prin asocierea a două sindroame tanatogeneratoare: sindrom asfixic prin asfixie mecanică și sindrom toxic-etilic. Cele două sindroame tanatogeneratoare(asfixie mecanică și sindrom toxic-etilic) nu pot fi disociate întrucât au acționat în mod concurator, potențându-se reciproc. Cauza morții a fost insuficiență cardio-respiratorie.
2.Alcoolemia și alcooluria mare stabilite la autopsie denotă prezența unei intoxicații etilice severe care a determinat depresia accentuată a întregului sistem nervos central și implicit a centrilor cardio-respiratori.
Suprimarea aportului 02 prin comprimarea gâtului (aspect obiectivat prin prezenta infiltratelor sanguine latero-cervicale multiple, precum și a unor elemente din general asfixic -de sânge lichid în cord și staza generalizată) a accentuat fenomenul de de tip central, determinând decesul.
3.Examenul histopatologic infirmă prezența aspiratului gastric în plămâni.
4.Există legătură de cauzalitate între leziunile traumatice constatate la autopsie și deces.
5.Nivelul foarte ridicat al alcoolemiei face improbabilă ridicarea victimei de la sol.
6.Nu s-a constatat o altă cauză de deces în afara celor menționate anterior. Leziunile bilaterale de la nivelul gâtului sunt caracteristice sugrumării, fiind exclusă procedura lor prin lovirea la nivelul gâtului cu u par de 1,8 lungime și 5- 7 cm. diametru.
Așa fiind, în mod corect Tribunalul Iașia reținut că acțiunea violentă a inculpatului asupra zonei cervicale a părții vătămate, materializată în comprimarea gâtului, pe fondul unei intoxicații etilice severe, a cauzat moartea acesteia.
Față de urmările deosebit de grave ale faptei comise, de valoarea supremă lezată, respectiv dreptul la viață, de vârsta victimei de numai 44 ani, de împrejurarea că au rămas fără tată patru copii, iar în declanșarea acestui eveniment inițiativa a avut-o inculpatul, Curtea constată că pedeapsa aplicată este prea blândă.
Deși moartea victimei a fost produsă de inculpat acesta nu a manifestat nici o compasiune față de copiii victimei, nu a încercat să contribuie cu sume de bani la înmormântare și a precizat că nu este de acord să despăgubească părțile vătămate, constituite părți civile.
Pe cale de consecință, Curtea constatată că apelul promovat de parchet este fondat, urmând a fi admis în baza art. 379 pct. 2 lit. a raportat la art. 382 al. 2 Cod procedură penală.
Va fi desființată în parte latura penală a sentinței și rejudecând cauza, va fi majorată pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174,175 lit. "i" Cod penal, de la 8 ani închisoare, la 10 ani închisoare.
Vor fi menținute toate celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Pentru aceleași considerente expuse pe larg și care au demonstrat că activitatea violentă a inculpatului a contribuit la decesul victimei, iar fără intervenția acestuia moartea nu se instala, urmează a fi respins ca nefondat apelul inculpatului.
Față de completările făcute prin ultimul aviz al " Minovici" B din 27.10.2008, susținerile inculpatului potrivit cărora moartea victimei s-ar datora numai intoxicației etilice acute, sunt nefondate.
C mai înalt for medico-legal din țară a argumentat științific cauza morții victimei și anume: insuficiență cardio-respiratorie.
Decesul s-a produs prin asocierea a două sindroame tanatogeneratoare asfix prin asfixie mecanică (comprimarea gâtului de către inculpat) și sindromul toxic-etilic. Cele două sindroame tanatogeneratoare nu pot fi disociate întrucât au acționat în mod concurator, potențându-se reciproc.
Deci fără intervenția violentă a inculpatului asupra zonei gâtului victimei, decesul acesteia nu se instala.
Nici susținerea inculpatului potrivit căreia în anul 2005 în cauză s-ar fi dat o soluție de neurmărire penală nu este reală.
Organele de poliție au făcut primele cercetări și au înaintat dosarul parchetului cu propunere de a nu se începe urmărirea penală însă această propunere nu a fost confirmată.
Procurorul, care era singurul competent a efectua acte de urmărire penală în cauză, potrivit disp. art. 209 al. 3 Cod procedură penală a început urmărirea penală împotriva inculpatului și a dispus trimiterea acestuia în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat.
Așa fiind, urmează ca în baza art. 379 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală să fie respins ca nefondat apelul inculpatului.
Văzând și dispozițiile articolului 192 alin. 2 și 193 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN N UMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași împotriva sentinței penale nr. 736 din 02.12.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, hotărâre pe care o desființează în parte, în latură penală.
Rejudecând cauza.
Majorează cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, fiul lui și, născut la data de 18.11.1951 în comuna județul I, de la 8 (opt) ani închisoare la 10 (zece) ani închisoare.
Menține toate celelalte dispoziții ale sentinței penale.
II. Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva aceleiași sentințe.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă inculpatul să plătească statului suma de 150 lei reprezentând cheltuieli judiciare; celelalte cheltuieli judiciare efectuate în apelul parchetului rămân în sarcina statului.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
Grefier
- -
Red.
Tehnored.
2 ex.
21.11.2009
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Otilia SusanuJudecători:Otilia Susanu, Maria Cenușă
