Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 138/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIENr. 138
Ședința publică de la 12 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Dumitrescu
JUDECĂTOR 2: Gabriela Scripcariu
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea apelului penal, avand ca obiect "omorul calificat (art.175 Cod penal)", declarat deinculpatul, fiul lui si, nascut la 09.06.1967 - deținut in Penitenciarul Iași, împotriva sentinței penale nr.400 din 05.06.2009 pronunțata de Tribunalul Iași, in dosarul penal nr-.
La apelul nominal făcut in ședință publica, se prezintă inculpatul apelant, în stare de arest preventiv, asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu, părțile civile intimate și, martorii și G lipsă fiind părțile civile intimate, părțile vătămate intimate și.
Procedura de citare este legal îndeplinita.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța, verifică identitatea martorilor, în vârstă de 40 ani, posesoare a CI seria - nr. și G, în vârstă de 49 ani, posesor al CI seria - nr., după care, în condițiile disp. art. 77 Cod procedură penală, procedează la audierea acestora cele declarate, fiind consemnate în procese verbale separate, care, după semnarea de către martori, grefierul de ședință și președintele completului de judecată s-au atașat la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat și verificând actele și lucrările dosarului, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, având cuvântul, precizează că apelul inculpatului vizează 2 aspecte, respectiv, vinovăția, iar al doilea, în ipoteza în care instanța trece peste primul aspect, individualizarea judiciară a pedepsei cu aplicarea de circumstanțe atenuante.
Susține că, deși a existat un conflict cu aplicarea de violențe în ceea ce o privește pe victimă, aceste violențe aplicate de inculpat nu au vizat zone vitale și nu ai fost cele care au determinat decesul victimei. Cert este, că din probatoriul administrat în cauză rezultă că victima consuma în mod frecvent băuturi alcoolice, existau discuții între soți pe mai multe paliere, inclusiv în legătură cu faptul că victima ar fi întreținut relații extraconjugale cu diferiți bărbați. Cu privire la ce s-a întâmplat în noaptea respectivă, nu există decât probatorii parțiale. Este adevărat că părțile au consumat băuturi alcoolice, după care, s-au dus la culcare, însă, ce s-a întâmplat peste noapte nu poate fi confirmat de nimeni. Pe de altă parte, raportul de necropsie atestă existența și a unor leziuni mai vechi, parte din ele posibil să se fi produs prin cădere, posibil să fi fost lovituri aplicate de alte persoane. Acel concurs de împrejurări, menționat și în raportul de necropsie, în sensul că la decesul victimei a concurat și starea de ebrietate, poate să justifice susținerile apelantului.
Al doilea motiv de apel privește reținerea circumstanței atenuante a provocării, în sensul că, victima, pe lângă consumul de alcool, întreținea relații extraconjugale și cu alte persoane, inclusiv cu fratele inculpatului. Audierea, la urmărirea penală și apoi în fața instanței de fond, a părinților și fraților, este adevărat că nu au conturat efectiv susținerile inculpatului. Există însă o probă, respectiv, audierea unei persoane din familie, care confirmă că s-ar fi plâns inculpatul, că între soția sa și fratele acestuia, existau aceste relații. Se susține că, în acea noapte, când s-a trezit inculpatul, a văzut că de la domiciliul său a fugit un, iar soția, care inițial era în pat cu el, se afla în altă parte, dezbrăcată. Cert este că, conduita victimei, pe de o parte, și, pe de altă parte, chiar dacă era doar o bănuială cu privire la aceste relații extraconjugale, și ceea ce s-a întâmplat în acea noapte, erau împrejurări de natură să-i provoace inculpatului o stare de tulburare, ce l-a determinat să aplice victimei acele lovituri.
Apreciază apărarea că se poate reține în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă a provocării, datorită conduitei victimei din ziua și din noaptea respectivă.
În aceste condiții, pedeapsa aplicată inculpatului este prea mare și solicită reindividualizarea acesteia, având în vedere toate aspectele invocate.
În concluzie, solicită în principal achitarea inculpatului, iar în subsidiar, reținerea circumstanței atenuante a provocării.
Apreciază că, până la soluționarea definitivă a cauzei se poate dispune lăsarea inculpatului în stare de libertate având în vedere că acesta are copii care au nevoie de ajutor și întreținere.
Partea civilă, având cuvântul, susține că în acea zi atât inculpatul cât și victima au consumat băuturi alcoolice, și că inculpatul este cel care a omorât- Nu este adevărat că victima ar fi avut relații extraconjugale cu alți bărbați. Inculpatul a mai lovit-o pe victimă și altă dată. Este de acord cu soluția pronunțată de prima instanță.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, apreciază că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică care confirmă învinuirea adusă inculpatului de procurorul criminalist reținută în actul de inculpare. Situația de fapt a fost pusă în discuție la instanța de fond, s-au verificat toate probatoriile, care au confirmat concluziile raportului de necropsie. În contextul său acest raport evidențiază etiologia leziunilor suferite de victimă, datorită agresiunii inculpatului. Pretenția inculpatului de se reține scuza provocării nu este justificată de nici un act și de nicio probă din dosar. Apreciază că a fost în mod corect evidențiată pedeapsa în raport de pericolul social și gravitatea faptei, motiv pentru care solicită respingerea apelului, ca nefondat.
Consideră că măsura arestării preventive dispusă împotriva inculpatului este legală și temeinică și se impune a fi menținută.
Inculpatul apelant, având cuvântul, susține că regretă cele întâmplate. Nu știe ce s-a întâmplat în acea noapte și nu este vinovat de săvârșirea faptei reținută în sarcina sa. Achiesează la concluziile formulate de apărătorul său. Lasă la aprecierea instanței soluția ce va pronunța cu privire la măsura arestării preventive.
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
INSTANȚA DE JUDECATA
Deliberând asupra apelului penal de față;
Prin sentința penală nr. 400 din 05.06.2009, Tribunalul Iașia hotărât următoarele:
Condamnă inculpatul fiul lui și, născut la data de 09.06.1967 în orașul Podu- jud. I, CNP -, domiciliat în sat, orașul Podu-, jud. I, în prezent aflat în Penitenciarul Iași, studii -10 clase + Școală profesională, fără ocupație, recidivist, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174-175 lit. c) Cod penal cu aplicarea disp. art. 37 lit. "a" Cod penal, la pedeapsa de18 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. "a" teza a-II-a și lit. "b" Cod penal, pe durata de 5 ani.
În baza dispozițiilor art. 61 Cod penal revocă beneficiul liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 488 de zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 4121/29.09.2005 a Judecătoriei Iași, rest pe care îl contopește cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea.
Total pedeapsă de executat -18 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. "a" teza a-II-a și lit. "b" Cod penal, pe durata de 5 ani.
Pe durata și în condițiile prev. de art. 71 Cod penal interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. "a" teza a -II-a, lit. "b" Cod penal.
În baza dispozițiilor art. 350 Cod procedură penală menține starea de arest a inculpatului, iar în baza disp. art. 88 Cod penal deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 19.09.2008 la zi.
În baza dispozițiilor art. 14 și art. 346 Cod procedură penală coroborat cu disp. art. 998 cod civil obligă inculpatul să plătească părților civile - și, ambele cu domiciliul în sat, orașul Podu-, jud. I suma de 2500 Euro, sau echivalentul în lei a acesteia de la data plății, din care suma de 1000 Euro cu titlu de daune materiale și suma de 1500 Euro cu titlu de daune morale, (respectiv câte 1250 Euro pentru fiecare), iar părților civile - și - - prin, suma de câte 20.000 lei pentru fiecare cu titlu de daune morale.
Ia act că părțile vătămate și nu s-au constituit părți civile în cauză.
Confiscă de la inculpat toporul ridicat cu ocazia cercetării la fața locului și aflat la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Iași.
În baza dispozițiilor art. 189 Cod procedură penală onorariul apărătorilor din oficiu în cuantum de 300 lei (delegațiile nr. 6984/2008 și nr. 9484/2008) va fi suportat din fondurile speciale ale Ministerului Justiției, urmând a fi inclus în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat.
În baza disp. art. 191 Cod procedură penală obligă inculpatul să plătească statului cheltuieli judiciare în cuantum de 1100 lei, din care suma de 300 lei reprezintă onorariile apărătorilor din oficiu.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Inculpatul i domiciliază în satul, oraș Podu-, județul I și timp de aproape 21 de ani a fost căsătorit cu numita, din conviețuirea celor doi rezultând copiii, în prezent în vârstă de 20 de ani, de 19 ani, de 16 ani și - de 8 ani.
C în cauză mai deține o locuință și pe raza satului, comuna, județul I, la aproximativ 1,5 Km de DE 583, în partea dreaptă pe direcția de mers I - Tg., casa respectivă, fiind compusă din 3 camere și dependințe.
În seara de 18.09.2008, soții au plecat de la reședința lor din satul, spre municipiul I spre a rezolva o serie de probleme personale. Pe drumul de întoarcere și după ce au revenit acasă în jurul orelor 16,00, au consumat împreună băuturi alcoolice ( Ť. și bere) până când au ajuns în stare de ebrietate.
Prin jurul orelor 22,00, pe fondul consumului de alcool cât și al sentimentelor de gelozie trăite de numitul, care bănuia că soția sa ar întreține relații intime cu alți bărbați, acesta a început să o lovească cu muchia unei bărdițe și cu pumnii aplicându-i lui mai multe lovituri în diferite zone ale capului (cap, cutie toracică, abdomen, coapse).
Din raportul medico legal de necropsie nr. 5696/10.11.2008 al I, rezultă că moartea numitei a fost violentă. Ea s-a datorat politraumatismului și contuzii multiple, fracturilor costale cu pneumotorax consecutiv și contuzie cardio-pulmonară, favorizat în evoluția sa de impregnația etilică acută.
Leziunile s-au putut produce prin loviri repetate cu corpuri și obiecte contondente (precum picior, par etc.), între agresiune și deces existând legătură directă de cauzalitate.
Ulterior, săvârșirii faptei, în dimineața zilei de 19.09.2008, inculpatul și-a anunțat rudele cu privire la survenirea decesului soției sale.
Situația de fapt așa cum a fost reținută de instanță este dovedită de întreg ansamblul probator administrat în cauză, respectiv cu:
- procesul verbal de cercetare la fața locului și planșa foto ( filele 7 - 29),
- raportul medico - legal de necropsie al I nr. 5696/10.11.2008 ( fila 38) și planșa foto ( filele 33-37), ( fila 6);
- declarațiile părților civile ( filele 94, 95);
- declarațiile martorilor, -, -, și;
- declarațiile inculpatului. Audiat în ambele faze procesuale inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, nuanțând însă modul concret de săvârșire a acesteia și urmările produse. Astfel, în declarațiile date de inculpat în faza urmăririi penale în prezența apărătorului, inculpatul a declarat că recunoaște că a lovit-o pe în seara de 18.09.2008 cu muchia bărdiței de 2 ori, în zona șoldurilor, făcând aceasta în contextul în care surprins-o pe aceasta în patul din camera alăturată întreținând relații sexuale cu fratele său.
În fața judecătorului care a dispus arestarea preventivă, inculpatul a declarat că în momentul în care a ajuns acasă, în jurul orelor 18,30, a găsit-o pe soția sa în stare de ebrietate. După ce au luat masa, s-au culcat împreună și când la un moment dat inculpatul s-a trezit, a constatat că soția sa nu se mai afla în pat. În acel moment din camera alăturată a văzut ieșind o persoană. .-o pe soția sa care se afla în pat cine era acea persoană i-a spus să n-o întrebe pe ea, ci pe fratele său. Inculpatul s-a enervat foarte tare în acel context, lovind-o cu o în zona șoldurilor, ulterior agresiunii victima întinzându-se jos. Deși i-a cerut să urce în pat, ea a refuzat și în scurt timp inculpatul a adormit.
Inculpatul și-a modificat declarațiile și în fața instanței de judecată, în cursul cercetării judecătorești susținând că a însoțit-o pe soția sa în acea zi la I, pe drumul de întoarcere oprindu-se la o prietenă, unde împreună au consumat băuturi alcoolice. În satul, comuna, s-au oprit și la magazinul mixt unde au mai consumat împreună câte 100 ml de Ť. și o bere. Pentru acasă au mai cumpărat câte o bere și l de votcă. Ajunși acasă și pe parcursul masei au consumat 300 ml votcă și berile, după care, în jurul orelor 20, s-au culcat. În jurul orelor 22,00, inculpatul susține că s-a trezit și a văzut prin ușa întredeschisă că o persoană a ieșit din locuință. Deși a ieșit afară. Inculpatul nu a putut recunoaște persoana, însă când s-a întors în locuință, găsind-o pe soția sa doar în chiloți; Inculpatul i-a aplicat 3 palme peste față, pentru că nu vroia să-i spună cine a fost în casă, după care a luat o care se afla sub pat, aplicându- câte o lovitură în fiecare șold. Victima a rămas jos, spunându-i că nu se mai uită la televizor, iar inculpatul s-a culcat. Când s-a trezit a constatat că victima era dezbrăcată de la brâu în jos, fiind decedată. Inculpatul a mai susținut în aceste împrejurări, pentru prima dată în fața instanței, că ar fi aflat ulterior că soția sa fusese văzută în acea noapte la un bar din satul, aparținând lui.
Declarațiile inculpatului nu se coroborează însă cu celelalte probe administrate în cauză, decât în privința consumului de alcool de pe parcursul zilei în care a fost săvârșită fapta. Astfel, din declarațiile martorului - fiul inculpatului și al victimei, dată în cursul urmăririi penale, - martorul nu a dat declarații în fața instanței, dată fiind legătura sa de rudenie cu inculpatul - că în ziua de 18.09.2009 când s-a întors acasă împreună cu vărul său a găsit-o pe mama sa căzută în una din camerele casei, plină de sânge pe pantaloni curgându-i sânge și din, având bluza ruptă. Inculpatul se afla în aceeași cameră, martorul reproșându-i că a bătut-o din nou pe mama sa; la reproșurile fiului, inculpatul s-a enervat, a luat bărdița care se afla lângă el amenințându-l cu bărdița, pe care chiar a aruncat-o înspre martor.
Martorul a precizat și el în faza urmăririi penale că a văzut cum inculpatul o lovea pe victimă care se afla jos, călcând-o cu picioarele. În fața instanței martorul a revenit, susținând că l-a văzut doar certându-se cu victima și că ar fi dat acea declarație în fața procurorului, din ură față de inculpat, pe care îl consideră autorul uciderii mătușii sale.
Comportamentul inculpatului ulterior săvârșirii faptei nu confirmă de asemenea versiunea prezentată de acesta, în dimineața zilei de 19.09.2008, el ducându-se la fratele său, pe care l-a invitat întâi să bea o votcă, după care i-a spus că soția sa este decedată; ( în faza urmăririi penale martorul a precizat că inculpatul i-a spus că a omorât-o pe, în timp ce în faza cercetării judecătorești, martorul a susținut cum că inculpatul i-ar fi spus că a bătut-o dar nu atât cât s-o omoare).
Din coroborarea probelor administrate în cauză, instanța a reținut că versiunea inculpatului cum că în casă ar mai fi pătruns o altă persoană, încercând să acrediteze ideea că eventual aceasta ar fi autorul omorului nu este dovedită.
Astfel, persoana bănuită de inculpat că ar fi cea care ar fi fost văzută în locuința sa este, fratele inculpatului cu care acesta bănuia că soția sa întreține relații intime.
Prezența martorului a fost însă confirmată la domiciliul părinților săi, și, precum și de martorul care a susținut că după ce a plecat cu de la domiciliul inculpatului s-au dus să doarmă la, acesta aflându-se la domiciliul părinților săi.
Nici martora audiată la solicitarea inculpatului, nu a confirmat susținerile sale, cum că victima ar fi fost văzută în noaptea de 18/19.09.2008 la barul soțului său, martora declarând că închis magazinul la ora 20,00, ca de fiecare dată și că nu se întâmpla să servească după acea oră. Nu a văzut-o pe în acea noapte, ci doar în ziua de 18.09.2008, în jurul orelor 16,00, împreună cu soțul ei, inculpatul, aceștia cumpărând l de votcă.
În consecință, prima instanță a constatat că inculpatul este autorul faptei de omor asupra soției sale. Faptul că acesta nu-și asumă consecințele și urmările loviturilor aplicate nu prezintă relevanță în cauză. Instanța de fond a reținut că inculpatul a săvârșit fapta pe fondul geloziei exacerbate și în stare de ebrietate, condiții în care este posibil ca acesta să nu fi realizat pe deplin intensitatea loviturilor pe care le-a aplicat, numărul acestora ori zonele în care le-a aplicat.
De altfel, chiar inculpatul arată că după ce a lovit victima, aceasta nu s-a mai ridicat de la pământ.
În raportul de expertiză medico legal sunt evidențiate leziunile produse care susțin ideea aplicării de lovituri de mare intensitate (politraumatism cu contuzii multiple, fracturi costale cu pneumotorax consecutiv și contuzie cardio-pulmonară), în mod repetat, între agresiune și deces existând o directă legătură de cauzalitate.
Faptul că victima avea o alcoolemie de 3,5 grame la mie în sânge a favorizat evoluția și survenirea mai rapidă a decesului victimei, dar nu constituie cauza acesteia.
Cum pentru existența vinovăției este suficient ca acțiunea inculpatului să fie una dintre cauzele care au condus la decesul victimei, instanța a reținut vinovăția acestuia la săvârșirea faptei de omor calificat.
În drept, fapta inculpatului de a suprima în noaptea de 18/19.09.20087 viața numitei, prin aplicarea mai multor lovituri de mare intensitate, cu muchia unei bărdițe cât și cu pumnii, realizează elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 174 - 175 lit. c Cod penal.
Față de inculpat sunt aplicabile și disp. art. 37 lit. "a" Cod penal, întrucât prin sentința penală nr. 4121/29.09.2005 a Judecătoriei Iași, a fost condamnat la 3 ani și 6 luni închisoare pentru art. 208 - 209 lit. "g" Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. "b" Cod penal, ulterior la 14.08.2007, fiind liberat condiționat, cu un rest de pedeapsă de 488 zile. Inculpatul a fost cercetat în stare privativă de libertate, fiind reținut la 19.09.2008 și arestat preventiv la 20.09.2008.
La individualizarea judiciară a pedepsei și a modului de executare a acesteia, pentru inculpatul prima instanță, ținând seama de dispozițiile părții generale ale codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului care este cunoscut cu antecedente penale, (fiind recidivist dând dovadă de persistență infracțională), de poziția procesuală corespunzătoare a inculpatului care a recunoscut parțial săvârșirea faptei (încercând însă să-și atenueze răspunderea penală prin diminuarea urmărilor faptei săvârșite) a apreciat că reeducarea inculpatului se va putea realiza prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea a cărui cuantum va fi dozat corespunzător gravității faptei și împrejurărilor concrete ale comiterii acesteia.
Instanța, văzând limitele de pedeapsă, natura și gravitatea faptei, precum și caracterul obligatoriu prevăzut în art. 174 - 175 Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. "a, b" Cod penal, în limitele prevăzute de art. 53 alin 2 lit. "a" Cod penal, respectiv pe o durată de 2 ani.
Pe durata și în condițiile prev. de art. 71 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. "a - b" teza a II-a Cod penal, motivat de natura infracțiunii comise, care îl face incompatibil pe inculpat cu exercițiul dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Prima instanță nu a dispus interzicerea și a dreptului prev. de art. 64 lit. c Cod penal, reținând că inculpatul nu s-a folosit la săvârșirea faptei de vreo funcție, profesie sau activitate.
Având în vedere că scopul pedepsei va fi atins doar prin executarea în regim privativ de libertate inculpatului, instanța a dispus ca executarea pedepsei să se facă în regim de detenție, menținând stare de arest a inculpatului în temeiul dispozițiilor art. 350 Cod procedură penală iar în temeiul disp. art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive, respectiv de la 19.09.2008 la zi.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, prima instanță a constatat că părțile vătămate - și - - prin, s-au constituit părți civile în cauză cu suma de câte 20.000 lei fiecare cu titlu de daune morale, iar părțile vătămate - și s-au constituit părți civile suma de 2500 Euro, din care suma de 1000 Euro cu titlu de daune materiale și suma de 1500 Euro cu titlu de daune morale.
Având în vedere că prin fapta săvârșită, copii victimei au suferit un grav prejudiciu moral, aceștia rămânând fără afecțiunea și suportul mamei, trauma suferită fiind cu atât mai puternică cu cât însuși tatăl lor este autorul faptei, instanța a apreciat, văzând și vârsta părților civile, că cererea acestora de obligare a inculpatului la plata sumei de 20.000 lei pentru fiecare dintre cei doi copii minori - și -, este întemeiată.
Instanța a admis și pretențiile civile formulate de părțile civile -, fiica victimei și, mama victimei, ambele ocupându-se de înmormântarea victimei, și constituindu-se în consecință părți civile cu suma de 2500 Euro, din care suma de 1000 Euro cu titlu de daune morale și suma de 1500 Euro cu titlu de daune materiale, acestea fiind pe deplin întemeiate.
Prima instanță a obligat inculpatul, în temeiul art. 191 Cod procedură penală la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în care sunt incluse și onorariul apărătorului din oficiu, suportate integral din fondurile speciale ale Ministerului Justiției, conform art. 189 Cod procedură penală.
În termenul legal prevăzut de art. 363 alin. 1 Cod procedură penală hotărârea primei instanțe a fost apelată de inculpatul și criticată ca nelegală și netemeinică.
Prin apelul declarat, inculpatul a criticat soluția de condamnare dispusă de prima instanță în lipsa unor probe care să dovedească vinovăția sa în comiterea faptei.
Susține apelantul că loviturile aplicate victimei nu au vizat zone vitale și nu au fost cele care au determinat decesul acesteia, în raportul de necropsie fiind consemnată existența și a unor leziuni mai vechi produse prin cădere ori violențe exercitate de alte persoane, dar și starea de ebrietate a victimei ca și cauză ce a concurat la deces.
Cea de-a doua critică a apelantului a vizat omisiunea reținerii circumstanței atenuante a provocării prev. de art. 73 lit. "b" Cod penal, susținând că agresiunea a avut loc ca urmare a puternicei tulburări și emoții generată de conduita victimei - ce consuma frecvent băuturi alcoolice și întreținea relații extraconjugale și cu alți bărbați inclusiv cu fratele său, comportament pe care soția sa l-a avut și în noaptea incidentului.
În raport de motivele invocate, a solicitat, în principal, pronunțarea unei soluții de achitare, iar, în subsidiar, reținerea scuzei provocării cu consecința reindividualizării pedepsei aplicate.
Curtea, examinând hotărârea apelată și actele și lucrările dosarului de fond, prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, conform dispozițiilor art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, constată următoarele:
Procedând la soluționarea pe fond a cauzei, prima instanță a administrat toate probele necesare aflării adevărului cu privire la faptă și împrejurările cauzei, fiind evidențiate aspectele concordante ce susțin vinovăția inculpatului și probele ce au servit ca temei al soluționării cauzei. De asemenea, a verificat probatoriul administrat prin prisma apărărilor inculpatului, argumentându-și soluția de înlăturare a acestora, prin expunerea argumentelor de fapt și de drept ce au fundamentat opinia, analizând elementele de fapt și de drept pe care și-a întemeiat soluția pronunțată.
Pe baza analizei amănunțite a probelor administrate în cursul urmăririi penale, dar și a celor administrate în mod nemijlocit în faza cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut o situație de fapt corectă, existând probe certe de vinovăție a inculpatului în comiterea faptei, probe ce au înlăturat prezumția de nevinovăție instituită de dispozițiile art. 66 alin. 2 Cod procedură penală.
Astfel, soluția de condamnare a inculpatului se bazează pe interpretarea și coroborarea procesului-verbal de cercetare la fața locului, a raportului medico-legal de necropsie întocmit de I, a declarațiilor martorilor audiați și a declarațiilor date de inculpat.
Declarațiile date de martori și de inculpat, precum și celelalte mijloace de probă administrate în cauză au fost analizate temeinic de instanța de fond prin înlăturarea declarațiilor vădit nesincere și prin verificarea tuturor apărărilor inculpatului.
Prima instanță a apreciat fiecare din declarațiile date de inculpat în contextul tuturor probelor administrate, respectând dispozițiile art. 63 alin. 2 Cod procedură penală ce impun o analiză a tuturor probelor și argumentarea soluției pronunțate pe acele probe care coroborate susțin situația de fapt reținută.
Prin urmare, în mod corect prima instanță a înlăturat, motivat, susținerile inculpatului potrivit cărora autorul agresiunii exercitate asupra victimei este o altă persoană ce a pătruns în acea noapte în locuința sa, respectiv fratele inculpatului, bănuit că ar fi întreținut relații intime cu victima, susțineri ce sunt singulare, neconfirmate în plan probator și demonstrează intenția acestuia de a înlătura antrenarea răspunderii sale penale.
Prin apelul declarat, inculpatul a invocat lipsa probelor care să-i dovedească vinovăția în comiterea faptei, susținând, de asemenea, că loviturile pe care le-a aplicat victimei nu au putut duce la decesul acesteia, critici ce nu pot fi primite întrucât în cauză sunt suficiente elemente de fapt care, analizate în conexiunea lor servesc constatării existenței faptei de omor calificat și a săvârșirii acesteia de către inculpat.
Declarațiile date în cursul urmăririi penale de martorul -, fiul inculpatului și al victimei, ce l-a văzut pe inculpat în camera în care se afla victima căzută, plină de sânge pe pantaloni, curgându-i sânge și din, cu bluza ruptă, coroborate cu declarația martorului ce a declarat în aceeași fază a procesului penal că l-a văzut pe inculpat lovind-o pe victimă, cu depoziția martorului, fratele inculpatului căruia acesta i-a mărturisit că a lovit-o pe victimă cu concluziile raportului medico-legal de necropsie ce atestă că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat politraumatismului și contuziilor multiple, fracturilor costale cu pneumotorax consecutiv și contuzie cardio-pulmonară, leziuni ce s-au putut produce prin loviri repetate cu corpuri și obiecte contondente (picior, par, etc.), între agresiune și deces existând legătură directă de cauzalitate și cu declarațiile date de inculpat prin care acesta recunoaște că a aplicat lovituri victimei formează convingerea că inculpatul este autorul infracțiunii de omor calificat și infirmă susținerile în sens contrar ale acestuia.
Probatoriul administrat în cauză și mai ales, concluziile raportului de expertiză medico-legală din care rezultă că leziunile victimei s-au produs prin loviri repetate cu corpuri și obiecte contondente, între agresiune și deces existând legătură directă de cauzalitate infirmă, de asemenea susținerile inculpatului-apelant privind existența unui alt mecanism de producere a leziunilor victimei și a unei alte cauze ca morții,respectiv căderea pe fondul consumului de băuturi alcoolice, alcoolemia victimei fiind reținută ca factor favorizant al evoluției și nu drept cauză a decesului.
Nici susținerea potrivit căreia victima ar fi fost în acea noapte la un bar din satul și ar fi fost lovită de alte persoane nu poate fi primită nefiind dovedită cu nicio probă administrată în cauză și mai mult contrazisă de depoziția martorei, soția proprietarului barului.
Prin apelul declarat, inculpatul a criticat hotărârea primei instanțe și sub aspectul nereținerii circumstanței atenuante a provocării, susținând că a acționat sub stăpânirea unei puternice tulburări provocate de conduita victimei ce întreținea relații extraconjugale, inclusiv în noaptea incidentului surprinzând-o cu un alt.
Critica formulată nu este întemeiată.
Conform art. 73 lit. "b" Cod penal constituie circumstanță atenuantă săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.
Prin urmare, scuza provocării poate fi reținută numai atunci când victima a săvârșit în mod real unul din actele cărora conform dispozițiilor legale invocate li se poate recunoaște acest caracter.
Ori, din actele și lucrările dosarului nu rezultă această împrejurare, pretinsa comportare necorespunzătoare a victimei nu a fost dovedită prin niciun mijloc de probă, astfel că nu se poate constata existența acțiunii ilicite a victimei ca și cauză a infracțiunii săvârșite, în lipsa căreia inculpatul nu ar fi comis fapta, nefiind incidente dispozițiile art. 73 lit. "b" Cod penal.
În raport cu cele menționate anterior, Curtea constată că în procesul de apreciere a probatoriului, instanța de fond a reținut corect atât împrejurările faptei concrete, cât și vinovăția inculpatului în săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată.
Verificând hotărârea apelată și sub aspectul tratamentului sancționator aplicat inculpatului, Curtea constată că prima instanță a efectuat o justă individualizare a pedepsei, atât sub aspectul cuantumului acesteia, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal.
Astfel, s-a ținut seama de gradul ridicat de pericol social al faptei comise prin ale cărei modalități de săvârșire a fost adusă atingere dreptului la viață, precum și de elementele ce caracterizează persoana inculpatului ce a adoptat o atitudine procesuală de recunoaștere parțială a faptei și a dovedit persistența infracțională, fiind recidivist postcondamnatoriu.
Toate aceste aspecte au fost avute în vedere la cuantificarea pedepsei aplicate inculpatului căruia i s-a acordat suficientă clemență prin dozarea pedepsei în cuantum orientat spre minimul special prevăzut de textul sancționator, apreciind corect că va fi în măsură să constituie o replică socială adecvată pericolului social concret al faptei și făptuitorului și va asigura realizarea scopurilor de exemplaritate și educative ale pedepsei, dându-i posibilitatea unei resocializări viitoare pozitive.
În temeiul considerentelor expuse, criticile formulate de apelantul nu sunt fondate, hotărârea apelată nu este afectată de vreun viciu nici în stabilirea situației de fapt, nici în aplicarea legii, astfel că în baza art. 379 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală va fi respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 400 din 05.06.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, ce va fi menținută.
Având în vedere că și la acest moment procesual subzistă temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, va fi menținută starea de arest, a inculpatului căruia în temeiul art. 381 Cod procedură penală i se va deduce din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive după data pronunțării sentinței apelate.
Potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligat apelantul la plata cheltuielilor judiciare către stat în care a fost inclus onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu ce va fi suportat din fondurile statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Iași, împotriva sentinței penale nr. 400 din 05.06.2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, sentință penală pe care o menține.
Menține starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 Cod penal, deduce arestarea preventivă a inculpatului, de la 05.06.2009.
Obligă pe apelant să plătească statului suma de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 200 RON, onorariu apărător din oficiu, va fi suportat din fondurile statului.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare pentru și de la comunicare pentru inculpat și părțile lipsă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:,
23.11.2009
2 ex.
Președinte:Daniela DumitrescuJudecători:Daniela Dumitrescu, Gabriela Scripcariu
